Începând cu 5 martie 2021, Adrian Sâmbotin este noul director comercial național al companiei ADAMA Agricultural Solutions. Reamintim că, încă de la începutul anului, au avut loc schimbări în managementul Adama, Gabriela Vila conducând operațiunile din România și Moldova ale ADAMA, din rolul de director general.
Adrian Sâmbotin, după ce a ocupat în trecut poziția de director comercial regional Vest și Centru, acum preia responsabilitățile comerciale. Cu o carieră de 14 ani petrecuți în zona comercială și de marketing în cadrul unor companii importante din piață, noul director comercial ADAMA vine cu experiența ultimilor patru ani petrecuți în cadrul companiei unde a avut o contribuție esențială la dezvoltarea businessului și adoptarea rapidă a noului portofoliu de produse Adama.
„Am acceptat această provocare profesională cu entuziasm și cu certitudinea că voi putea să conduc departamentul comercial ADAMA România spre un nou nivel de performanță. Mă bazez pe o echipă foarte bună, pe relațiile comerciale excelente cu partenerii noștri și, având în vedere serviciile foarte bune oferite de compania noastră, privesc cu optimism spre implementarea strategiilor de îmbunătățire a portofoliului de produse, de creștere a cotei de piață și a parteneriatului cu distribuitorii și fermierii”, a declarat Adrian Sâmbotin.
Experiența în domeniu și abilitățile sale sunt esențiale pentru noile prerogative în structura ADAMA. Printre acestea, un loc important îl are excelența în zona comercială, dezvoltarea de noi proiecte și a echipei – cea mai importantă legătură cu partenerii de afaceri, informează compania.
Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Pe 5 martie 2021 a avut loc cea de-a treia ediție a conferinței viticulturii românești - VITICON, organizată de Agricover cu sprijinul VINARIUM International Wine Contest și cu participarea unor companii producătoare de tehnologii agricole la nivel global: Summit Agro, InterMag, Syngeta, Corteva, Belchim și Bayer a avut loc în data de 5 martie 2021. Evenimentul s-a desfășurat în premieră în online, într-un format dedicat de emisiune TV.
„Suntem încântați că am reușit să găsim o formulă dinamică, un format de televiziune, pentru conferințele noastre tradiționale adresate culturilor speciale și că putem să îi întâlnim pe toți partenerii noștri. Ne dorim mai mult ca oricând să susținem afacerile fermierilor români pentru un an agricol profitabil și facem tot posibilul, așa cum am făcut-o și până acum, pentru a furniza cea mai performantă tehnologie, împreună cu întreaga noastră expertiză. Agricover este partenerul de nădejde al fermierilor români”, a precizat Ghiță Pinca, director general Agricover.
În deschiderea conferinței, ministrul Agriculturii, Adrian Oros a declarat că, în acest an, pe lângă măsurile deja cuprinse în Programul Național de Sprijin pentru Sectorul Vitivinicol, se adaugă noi măsuri de promovare și de finanțare a investițiilor. „Programul Național de Sprijin pentru Sectorul Vitivinicol 2019 - 2023 are alocate anual 45,8 milioane euro, pentru mai multe măsuri cuprinse în program, după cum urmează: promovarea vinurilor cu submăsura de informare pe teritoriul statelor membre, dar și submăsura de promovare în state terțe. Aici, personal, aș vrea să fim mai curajoși, să facem mai mult, atât mediul asociativ din sectorul vitivinicol, cât și ministerul. Apoi, o măsură care a funcționat foarte bine și care a fost corect implementată este restructurarea și reconversia plantațiilor viticole, unde intensitatea de sprijin este de maximum 90% din valoarea cheltuielilor restructurării. Asigurarea recoltei, unde încercăm să sprijinim cu maximum 70% costul primelor de asigurare plătite de către producători. De asemenea, programe de investiții, tot cu o intensitate de sprijin de maximum 70% și distilarea produselor și a subproduselor. Anul trecut, datorită problemelor apărute în urma restricțiilor generate de pandemie s-au promovat și alte măsuri tranzitorii care să vină în sprijinul producătorilor, respectiv distilarea vinului în situații de criză, tăierea în verde și stocarea la sursă, măsuri pe care le accesăm și anul acesta. În speranța că această criză sanitară se va încheia curând, măsurile sanitare se vor relaxa, iar economia se va relansa, inclusiv HoReCa, am credința că anul acesta sectorul vitivinicol va avea o viață mult mai ușoară și mult mai bună decât anul trecut”, a spus Adrian Oros.
Potrivit MADR, România deține o suprafață importantă cultivată cu viță-de-vie, aproape 180.000 de hectare, situându-se pe locul cinci la nivelul Uniunii Europene și pe locul șase în ceea ce privește producția de vin, cu 3,55 milioane de hectolitri.
Finanțarea pentru sectorul agricol este vitală. Anul trecut, Agricover Credit IFN a oferit finanțare pentru produse mixte agrifinance & agribusiness în valoarea de peste 530 milioane de lei pentru peste 4.000 de fermieri, care lucrează 1,62 milioane de hectare de teren arabil.
„Pentru noi, vița-de-vie este o cultură importantă, iar finanțarea acestui sector agricol a fost o lecție din care am învățat foarte mult. Am reușit să înțelegem nevoile clienților și am propus soluții de finanțare performante, adaptate nevoilor lor. Suntem lider de piață, susținem permanent creșterea și eficientizarea afacerilor viticultorilor și avem resurse să plasăm peste două miliarde de lei anul acesta”, a punctat Robert Rekkers, director general Agricover Credit IFN.
Pe parcursul celor patru ore de emisiune au fost prezentate inovații tehnologice pentru sectorul vitivinicol prin intermediul prezentărilor susținute de către reprezentații companiilor producătoare de input-uri agricole. De asemenea, prin intermediul reportajelor dedicate, câțiva dintre cei mai recunoscuți specialiști, oenologi și proprietari de crame din România își spun poveștile cu și din pasiune pentru vin. Alina Donici - director de cercetare SCDVV Pietroasa; Aurelia Vișinescu - oenolog, fondator Domeniile Săhăteni; Marcel Pascu și Marcel Vulpoi - Gramofon Wine, Dealu Mare și Constantin Lepădatu - manager, Domeniile Zorești, povestesc despre provocările anului pandemic pe care l-au traversat și, nu în ultimul rând, de ce vinul, alături de întreaga industrie vitivinicolă, merită respect și apreciere.
Evenimentul moderat de Cătălin Păduraru, expert piața de vin și președinte VINARIUM International Wine Contest, prezintă și experiența inedită a organizării unui concurs internațional de vin în pandemie.
VITICON este o tradiție pentru Agricover și are forța necesară pentru a reuni viticultori, producători de vin, reprezentanți ai cramelor, oenologi și experți din lumea vinului și continuă susținerea demersurilor pentru construirea unui brand viticol pentru România.
Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
În urma modificărilor legislative aplicabile Campaniei 2021, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) transmite principalele noutăți privind normele de acordare a sprijinului din sectorul zootehnic.
Ajutoare naționale tranzitorii 7 și 8
În exploatația cu cod ANSVSA pentru care se solicită sprijin, la data cererii trebuie să existe minimum un animal, exclusiv din specia bovină, identificat și înregistrat în RNE (au fost eliminate celelalte specii: suine, ovine, caprine).
Sprijin cuplat zootehnic
La vaca de lapte a fost menținut pragul maxim de animale pentru care se va solicita sprijin - 250 capete – minimum 10 capete vaci de lapte, respectiv 5 capete în zona montană.
La taurinele pentru carne a fost eliminat tineretul de carne și metis cu carne, efectivul minim de 10 capete este format din vaci de carne + tauri carne (numai animale adulte, fără tineret). De asemenea, a fost introdusă reținerea de 6 luni pentru taurul de carne, similar cu vaca de carne. Taurul de carne trebuie sa fie prezent în exploatație la data depunerii cererii (s-a eliminat perioada de deținere de 8 luni anterior depunerii cererii). Totodată, pentru taurul de carne se acordă sprijinul cuplat dacă este înregistrat în Registrul genealogic, secțiunea principală. Vârsta maximă de 6 ani pentru taurul de carne se verifică la data-limită fără penalizări (17 mai 2021).
Categoria vaca metisă cu rase de carne a devenit – vaca de carne, înregistrată în Registrul Genealogic - secțiunea Suplimentară.
Ovine/caprine
A fost menținută condiția de raport de sexe respectiv 1 berbec/țap la 35 oi/capre.
A fost menținută condiția de acordare a sprijinului cuplat și pentru oile/caprele neînscrise în Registrul Genealogic, dar care asigură raportul de sexe cu masculi cu certificate de origine.
Adeverința eliberată de către asociații se poate depune până la 1 septembrie 2021, menținându-se derogarea de depunere ulterioară depunerii cererii.
Au fost menținute documentele specifice respectiv: adeverinţa eliberată de asociaţia/agenţia acreditată pentru înfiinţarea şi menţinerea Registrului genealogic al rasei, prin care se confirmă înscrierea berbecilor/ţapilor în Registrul genealogic al rasei, înscrierea/înregistrarea oilor sau caprelor în Registrul genealogic al rasei, pentru care se solicită sprijin cuplat zootehnic, şi respectarea raportului de sexe de minimum un berbec/țap înscris în Registrul genealogic al aceleiaşi rase, secţiunea principală, la 35 de femele ovine/caprine și/sau adeverinţa eliberată de biroul județean/oficiul pentru zootehnie judeţean, prin care se confirmă respectarea raportului de sexe de minimum un berbec/țap cu certificat de origine la 35 de femele ovine/caprine neînscrise şi neînregistrate într-un Registru genealogic.
A fost eliminată obligația ca adeverințele eliberate de către asociații pentru SCZ să fie vizate de Agenția Națională pentru Zootehnie (ANZ).
În ceea ce privește condițiile de acordare a sprijinului cuplat pentru bivolițe și viermi de mătase, APIA precizează că acestea nu au suportat modificări.
Campania de depunere a cererilor unice de plată aferente anului 2021 a început pe 1 martie, ultima zi de depunere fiind 17 mai 2021, deoarece anul acesta data oficială de închidere a campaniei, 15 mai, pică într-o zi nelucrătoare.
Reamintim că se completează o singură cerere unică de plată, chiar dacă se utilizează suprafeţe de teren în diferite localităţi sau judeţe.
Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
„Ghid practic de protecția plantelor pentru fermieri” este o carte care n-ar trebui să lipsească din biblioteca agricultorilor, ghidul conținând informații despre patogenii și dăunătorii din culturile de cereale. Circa 200 de exemplare vor vedea lumina tiparului în câteva zile, cartea putând fi comandată de la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Lovrin, locul în care-și desfășoară activitatea de cercetare autoarea – dr. ing. Otilia Cotuna, din poziția de șef Laborator Protecția Plantelor SCDA Lovrin - CS III, care este și cadru didactic, șef lucrări la Facultatea de Agricultură din cadrul USAMVB Timișoara.
„În această primă ediție veți găsi informații despre patogenii și dăunătorii din culturile de cereale. Informațiile științifice sunt însoțite de fotografii sugestive făcute în culturile de pe teritoriul SCDA Lovrin și nu numai. Aceste fotografii vă pot ajuta în identificarea patogenilor și dăunătorilor din culturile de cereale. Ghidul nu este complet, pentru că se bazează strict pe munca mea din cercetare. Pentru un plus de originalitate, am ales să utilizez doar fotografiile mele”, precizează dr. ing. Otilia Cotuna, care punctează că, la finele fiecărui an, ghidul va fi revizuit și adăugit. Noi patogeni și dăunători vor fi adăugați, atât din culturile de cereale, cât și din alte culturi, rapiță, soia, floarea-soarelui. „Așadar, acest prim ghid a dat startul pentru o serie de ghiduri ce pot face din fiecare fermier un mic cercetător în cadrul fermei pe care o gestionează”, arată autoarea.
Otilia Cotuna a ținut să le mulțumească tuturor celor care i-au fost alături în această realizare. „Această lucrare a fost posibilă cu sprijnul SCDA Lovrin. Îi mulțumesc directorului stațiunii, conf. dr. Marinel Horablaga, care mi-a acordat toată încrederea, susținându-mă în toate activitățile specifice protecției plantelor. Alături de mine, pe parcursul redactării acestei cărți a fost dr. Mirela Paraschivu, șef de lucrări, prietenă și colaboratoare de nădejde, căreia îi mulțumesc. De asemenea, le mulțumesc tuturor referenților pentru susținere.”
Foto: dr. ing. Otilia Cotuna
Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) din Cluj-Napoca anunță punerea în vânzare, la magazinele sale, a produselor certificate Bio din lapte de vacă provenite de la Stațiunea Didactică Experimentală „Ferma Cojocna”.
Certificarea Bio a fost obținută pentru lapte integral pasteurizat, sana, telemea, caș proaspăt și brânză burduf. „În urma certificării Bio pentru animale și culturi agricole, din 2020, am dorit ca produsele obținute din cultivarea cerealelor, respectiv cele obținute din creșterea animalelor, să primească plus valoare. Dacă inițial am primit certificarea ca produs ecologic doar pentru cereale, alături de carne și lapte crud de vacă/oaie, următorul pas a fost în direcția prelucrării acestor materii prime. În acest sens, am autorizat fabrica de procesare lapte într-un Centru independent de prelucrare lapte. Ținta a fost ca din produsul lapte crud certificat să obținem în urma prelucrării produse derivate cu o mare valoare biologică și nutrițională”, a declarat directorul Stațiunii Cojocna, dr. Doru Pop.
Cele cinci produse din lapte de vacă certificate Bio pot fi găsite la magazinele universității, în campus și la cel de la Stațiunea de Cercetări Horticole (SCH), iar prețurile de vânzare sunt: lapte de vacă - 6 lei/litru, sana - 5 lei/500 gr, telemea - 18 lei/500 gr, caș - 45 lei/kg și brânză burduf - 45 lei/kg.
„Punerea în vânzarea a produselor lactate Bio reprezintă rezultatul unui proces amplu de restructurare, reconversie și regândire a paradigmei USAMV Cluj-Napoca. În ultimii patru ani, efortul nostru s-a îndreptat înspre a implementa practicile de mediu pentru a ne alinia cu standardele necesare producerii de alimente sănătoase, care să contribuie pozitiv la sănătatea comunității clujene. Am țintit o alternativă sănătoasă a produselor lactate care se găsesc acum în comerț. Mai mult, în afară de faptul că sunt ecologice, sana și laptele produse în ferma Cojocna nu sunt degresate, păstrându-se valorile nutriționale intrinseci”, a precizat directorul general administrativ al USAMV Cluj-Napoca, ec. dr. Lucian Naș.
Pentru o suprafață de circa 500 de hectare de culturi agricole (grâu, porumb, floarea-soarelui, plante furajere), USAMV Cluj-Napoca a realizat, începând cu anul 2017, toate procedurile pentru reconversia acestora la agricultură ecologică (494,68 ha), iar recent a obținut certificarea acestor culturi ca produse organice. Alte 174,05 hectare se află în al treilea an de conversie (pomi fructiferi), cu proceduri în curs de obținere a certificării ecologice.
În ceea ce privește animalele deținute în cadrul Stațiunii Cojocna, s-a obținut certificarea de produse ecologice pentru toate bovinele și ovinele (284 bovine și 522 ovine). De asemenea, din cele peste o sută de tone recoltate în 2020, universitatea intenționează să scoată pe piață un alt produs obținut din culturile agricole, respectiv uleiul din floarea-soarelui BIO, presat la rece.
Foto: USAMV Cluj-Napoca
Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Uniunea de Ramură Națională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal (UNCSV) reamintește cooperativelor agricole din România că, prin modificările și completările aduse la Legea Cooperației Agricole nr. 566/2004, au obligația actualizării actelor constitutive conform prevederilor nou introduse și înregistrarea la Oficiul Registrului Comerțului până la 20 aprilie 2021.
Pentru a nu aglomera birourile ORC aproape de termenul limită, UNCSV recomandă organizarea din timp, în condiții de siguranță a Adunărilor Generale, pregătirea propunerilor de modificare a actelor constitutive și depunerea acestora începând cu luna martie 2021. De asemenea, pe lângă modificările actelor constitutive, este de nevoie de elaborarea, aprobarea și respectarea altor documente interne precum: Regulamente interne urmărind relațiile dintre cooperativa agricolă și membri; Contract cadru între cooperativă și membru, încheiat pe o perioadă de minimum trei ani; Fișa de post director executiv cooperativa agricolă.
„Pentru buna funcționare, dezvoltare și consolidare a formelor cooperatiste moderne, reiterăm necesitatea respectării principiilor cooperatiste stabilite de Alianța Internațională a Cooperativelor și tragem un semnal de alarmă prin care solicităm respectarea prevederilor art. 12 alin (2) care interzice societăților comerciale sau societăților pe acțiuni din România să folosească sintagma sau în denumirea, brandurile, mărcile înregistrate ale societăților în promovarea entităților care nu au statutul de cooperativă/societate cooperativă și forma de organizare corespunzătoare. Cei care sunt convinși de beneficiile asocierii în cooperative sunt bineveniți să preia principiile cooperatiste, toate drepturile și obligațiile specifice cooperativelor și să acorde părți sociale partenerilor implicați în activitate”, precizează directorul executiv al UNCSV, Florentin Bercu.
La actualizarea actelor constitutive, punctează UNCSV, trebuie avute în vedere următoarele:
Definirea cooperativei agricole active conform lit. g) a art. 9;
Completarea obligațiilor membrilor, art. 16 alin. (6), lit. f). cu respectarea regulamentelor interne și lit. g). să acopere integral eventualele prejudicii cauzate cooperativei agricole;
Menționarea expresă că angajații și prestatorii de servicii cu profesie liberală răspund solidar față de cooperativă de modul în care își îndeplinesc atribuțiile și sunt responsabili pentru erorile personale comise, în conformitate cu art. 19 alin (2) și legislația în vigoare;
Precizarea obligativității încheierii între membri și cooperativă a unui contract pe minimum 3 ani, conform alin. (3) al art. 19;
Completarea actelor constitutive cu modificarea regulamentelor interne, urmărind relațiile dintre cooperativa agricolă și membri conform art. 24 lit. c);
Introducerea obligațiilor prevăzute la art. 29 alin. 21 și 22 prin care un fermier poate fi membru într-o singură cooperativă pe același sector de activitate și pentru cooperativele cu o vechime mai mare de 2 ani, să aleagă în Consiliul de Administrație doar membri cooperatori deținători de părți sociale cu o experiență în cooperativă de minimum 2 ani;
Prevederea expresă că atât cooperativele agricole, cât și membrii acestora nu se încadrează în categoria întreprinderilor afiliate conform art. IV alin. (2) din Legea nr. 265/2020;
Precizarea în actele constitutive că Legea Cooperației Agricole nr. 566/2004 se completează în mod corespunzător cu prevederile Legii nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, republicată, cu modificările ulterioare.
„România, sectorul agroalimentar și fermierii au nevoie de cooperative agricole autonome, independente, rentabile și consolidate. Sunt dovezi istorice că, mai ales în perioadele de criză, cooperativele agricole moderne sunt alternative de echilibrare economico-socială, a puterii de negociere, veniturilor pe lanțul agroalimentar și suntem convinși că vor continua să întărească această realitate și în contextul actualei crize provocate de pandemia de coronavirus”, concluzionează Florentin Bercu.
Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Oare încotro mergem? Ce ne așteaptă acolo? Cum vom ajunge? Atât noi, oamenii, cât și activitățile în care suntem implicați fiecare în parte. Sunt întrebări pe care e normal să ni le punem la început de an. Suntem în prima lună a unui an pe care, cu siguranță, toți ni-l dorim cât mai aproape de normal. De ceea ce cunoșteam a fi normalul, pentru că de aproape un an trăim istoria anormalului pe pielea noastră, pandemia.
Personal, am sperat că nenorocirea care a dat peste noi ne va îndrepta, ne va face mai buni, am sperat că iubirea își va face loc în inima fiecărui locuitor al Planetei, am sperat că ne va uni, nicidecum că ne va învrăjbi.
Întorc capul și văd un 2020 cu boală, secetă, lipsuri, răutate, vrajbă, frici, invidie... Bine că s-a dus. Anul! Că restul se pare le-am luat cu noi și în 2021.
Poate că v-ați fi așteptat să găsiți aici un ton optimist, ca la începutul unui nou an. Însă, mă uit la agricultori și văd în ochii lor toate greutățile trecute și viitoare; așteptau cu sufletul la gură ajutoarele promise de guvernanți pentru acest început de an – mai au de așteptat, de la unele poate că ar trebui să-și ia gândul – ; așteptau un ministru care să se bată pentru ei cu omologul de la Finanțe, chiar cu tot guvernul, cu toată clasa politică, pentru singurul domeniu care asigură hrana și securitatea alimentară a țării, Agricultura, și care contribuie binișor la PIB – n-a fost să fie nici de data asta –; așteptau, și eu împreună cu ei, cu nerăbdare, reluarea evenimentelor agricole, acelea de care, remarc, ne e dor tuturor, în care interacțiunea este față-n față – pare că mai avem de așteptat, spațiul virtual continuă să fie locul de întâlnire pentru orice...
Și iată că am ajuns la online, acest mediu toxic, în care circulă orice și oricum, de la oricine și în care ar trebui puse cumva niște frâne. Online-ul otrăvește sufletul, mintea, corpul, relațiile interumane, fiind din punctul meu de vedere cea mai mare minciună, mai ales pentru aceia, prea mulți, care nu-și selectează sursele de informare. Ultimul an ne-a arătat că toată lumea se pricepe la medicină, la agricultură, la construcții, la tot și toate. La fiecare postare pe rețelele de socializare se grăbesc să răspundă zeci de „specialiști”, iar dacă-i cercetezi observi că n-au nicio treabă cu subiectul. Îmi amintesc perioada martie – mai 2020, starea de urgență. Presa agricolă semnala problemele fermierilor, iar „specialiștii” ieșeau la rampă și strigau împotriva agricultorilor, că vezi Doamne nu le mai ajunge și tot stau cu mâna întinsă la stat, iar presa de scandal făcea slalom printre agricultori, „specialiști” și autorități – deh, audiența. Atunci am simțit cea mai mare vrajbă, atunci, în perioada aceea. Or, o fi existat de mult, dar dacă eu n-am fost o devoratoare de online, n-am cunoscut lumea asta, care-și aruncă veninul din spatele unei tastaturi. Am trăit într-o altă bulă, oricum mai faină, am trăit printre oameni și am socializat, în adevăratul înțeles al cuvântului.
Perioada petrecută de mine în presa agricolă se calculează cu două cifre, având în față doi. Și mai pot întregi socoteala, cu sute de mii de kilometri, zeci de mii anual. Am vizitat și m-am documentat în ferme de toate felurile, în țară și în afară, unde n-am mers doar ca suport de microfon ori de reportofon. Întotdeauna am știut să ascult omul/oamenii pe care-i intervievam. Așa am învățat să transmit informația corect, așa cum era ea acolo, în teren. Chiar și în această perioadă cu restricții, am reușit să țin legătura cu agricultura și fizic, să fiu prezentă în teren, dar mi-am petrecut mult mai mult timp în online, pe rețelele de socializare, în grupurile de agricultori. Lumea din teren diferă de cea din online. Niciodată în drumurile mele nu am întâlnit oameni în agricultură care să înjure ca la ușa cortului, care să „sară la jugulară”, care să instige la violență. Agresiunea este cuvântul care caracterizează cel mai bine omul care trăiește doar în spațiul virtual, iar ăsta n-are nicio legătură cu omul harnic și bine crescut din spațiul rural. Nu doar că n-are nicio legătură, dar îl și face de râs pe omul simplu și muncitor de la sat, ne face pe toți să ne fie rușine.
Ce-am mai descoperit în online. Faptul că unii citesc un titlu de articol, poate și scurta descriere sau introducere a articolului, fără a citi articolul, și încep să arunce cu pietre, să comenteze cu cele mai vulgare cuvinte ale limbii române, să-și dea cu părerea în cel mai urât mod cu putință, poate nici nu-i deranjează în mod real ce scria acolo, dar dacă nu ne vede nimeni, de ce nu? Alții citesc, dar tot degeaba, că nu înțeleg nimic și… comentează, tot în notele mai sus amintite.
Am descoperit invidia. Da, sunt oameni care au atâta venin că dacă și-ar mușca limba s-ar otrăvi. Multă ură! Online-ul mi-a dat prilejul să văd ura, culmea, între fermieri. Parcă n-ar avea toți, mai mici sau mai mari, același interes, adică să le meargă bine. Răutatea este prezentă la fiecare pas.
„Vorba dulce mult aduce”. Cred în dialogurile constructive, cred în faptul că suntem diferiți, gândim diferit, iar într-un dialog trebuie să aducă fiecare argumente, cu care, e adevărat, nu trebuie să fim toți de acord, dar e util să știm că alții au o altă părere. De aceea dialogul e o artă, astfel devine frumos. Prin urmare, nu sunt de acord cu agresivitatea, violența, nici fizică și nici verbală. Pumnul nu rezolvă problemele decât pentru moment, pe termen lung, dialogul civilizat, fără trivialități, aduce soluțiile.
Am mai remarcat un lucru, ne-am obișnuit să cerem pe rețele de socializare consultanță tehnică și consultanță în vânzare-cumpărare. Oare e normal? Nu cred. Am mai scris despre asta. Există specialiști, companii, nu poți da un diagnostic pe o poză sau pe o filmare, decât pe moment, orientativ, trebuie prezență la fața locului. Oare când vă cumpărați casele sau mașinile nu mergeți să le vedeți, să luați contact cu lucrul respectiv și omul care-l vinde? Online-ul vă poate minți. Omul are cinci simțuri, pe online nu poți să folosești decât ochii, și aceia influențați de cum a stat lentila camerei de filmat sau fotografiat.
Să ne uităm încă o dată la 2020, să lăsăm tot urâtul acolo și să fim mai atenți la adevărata socializare, la oamenii din jurul nostru, la ce ne transmit, la cei care ne pot alimenta cu iubire, cu idei, cu informații, la toți cei care ne pot ajuta să trăim sănătos, pentru că, așa cum am văzut în trecutul an, fără sănătate suntem nimic.
Pe pământ e loc pentru toți.
Să fim bine!
Editorial publicat în Revista Fermierului, ediția print - ianuarie 2021
Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Adrian Oros încă nu știe suma pe care o va primi Ministerul Agriculturii de la Ministerul de Finanțe, pentru 2021, MADR propunând un buget, însă rămâne de văzut dacă el va fi acceptat.
Miliardul de lei necesar pentru despăgubirea culturilor însămânțate în primăvara anului trecut afectate de seceta pedologică stă sub semnul întrebării, șeful MADR recunoscând că nu știe dacă va primi banii de la Ministerul Finanțelor. Reamintim că aproximativ 1,2 milioane de hectare de culturi de primăvară au fost afectate de secetă și circa 88.600 de fermieri ar trebui să beneficieze de ajutorul de stat pentru despăgubire.
La fel, Adrian Oros nu știe nici dacă MADR va putea să plătească diferența rămasă pentru despăgubirea culturilor de toamnă afectate de secetă, respectiv un procent de 8%.
„Am speranța că pe parcursul anului, la rectificările următoare, vom mai aduce bani la Ministerul Agriculturii, pentru a acorda tot sprijinul promis fermierilor”, a declarat Adrian Oros.
Ministrul a fost prezent joi – 11 februarie 2021 - la Congresul „De la Fermieri pentru Fermieri”, eveniment aflat la a șasea ediție, organizat de Asociația Producătorilor de Porumb din România (APPR), virtual de data aceasta și transmis prin intermediul Zoom.
Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Tuta absoluta, dăunătorul cunoscut popular și sub denumirea de molia tomatelor, este extrem de periculos, atacând un număr mare de specii vegetale, dintre care cel mai mult preferă tomatele, în special cele cultivate în spații protejate (sere și solarii). Dr. ing. Costel Vînătoru, cercetător științific gradul I și director al Băncii de Resurse Genetice Vegetale pentru Legumicultură, Floricultură, Plante Aromatice și Medicinale Buzău, atrage atenția să nu se confunde molia tomatelor cu musca minieră și recomandă legumicultorilor să ia măsuri riguroase pentru prevenirea infestării culturilor cu Tuta absoluta, mai ales că atât metodele chimice, cât și cele biologice nu pot eradica acest dăunător.
„Fără controale adecvate, infestările pot duce la pierderea de 90% până la 100% a culturii de tomate”, precizează dr. ing. Costel Vînătoru.
La ora actuală, dăunătorul este prezent pe tot teritoriul țării noastre și provoacă pagube însemnate tomatelor, constatându-se migrarea Tutei absoluta și pe celelalte plante legumicole, în special pătlăgele vinete, fasole, ardei etc. Pe lângă plantele de cultură, spune directorul Băncii de Gene, Tuta absoluta se conservă foarte bine și în flora spontană, pe buruieni, mai ales pe cele aparținând familiei Solanaceae (zârna - Solanum nigrum, ciumăfaie - Datura stramoniu etc).
„Tuta absoluta a ajuns în România în 2009, în Satu Mare, și a început să provoace daune profunde culturilor comerciale de tomate în multe locuri din întreaga țară înainte de a fi dezvoltată strategia de gestionare integrată a dăunătorilor care a fi asigurat un control eficient”, arată dr. ing. Costel Vînătoru.
Dăunătorul prezintă în principal activitate nocturnă, iar adulții rămân de obicei ascunși în timpul zilei, manifestând o activitate crepusculară mai mare dimineața. Adulții se extind prin cultură cu ajutorului zborului, iar de la o zonă la alta se transmit cu ajutorul răsadurilor, fructelor, ambalajelor, pe îmbrăcămintea personalului care activează în aceste sectoare, prin intermediul utilajelor etc. „Insecta se conservă foarte bine de la un an la altul pe resturile vegetale, ambalaje, scheletul spațiilor protejate, însă cel mai bun loc de trecere peste iarnă Tuta absoluta îl găsește în sol”, spune cercetătorul.
Până în prezent, atât metodele chimice, cât și biologice nu au putut eradica în totalitate acest dăunător. „Dintre metodele ecologice utilizate, amintesc metoda prădătorilor, principalii prădători întâlniți în România sunt Nesidiocoris tenuis și Macrolophus pygmaeus, la care se mai pot adăuga capcanele cu feromoni, cele lipicioase și lămpi cu UV. Pe cale chimică, au fost testate un număr mare de insecticide, mergând până la combinarea a două sau trei insecticide, însă rezultatele obținute nu au avut efectul scontat. S-a constatat că se diminuează frecvența atacului, dar nu s-a putut combate în întregime dăunătorul în cultură”, precizează dr. ing. Costel Vînătoru.
Cercetătorul susține că cele mai bune rezultate s-au obținut atunci când s-au luat măsuri riguroase pentru prevenirea infestării culturilor cu Tuta absoluta, în special prin respectarea cu strictețe a normelor de igienă, a asolamentului culturilor, precum și utilizarea unui material biologic liber de boli și dăunători.
Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
La Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Iaşi, Pepiniera Sârca are un poligon de plantaţie pomicolă intercalată care poate fi considerată un pionierat în domeniu. Cercetătorii de aici au vrut să arate, analizând toate aspectele, ce înseamnă o plantație pe cinci hectare, care poate fi în grija unei familii.
„Motorul este ferma mică. Pe poarta fermierului mic nu trebuie să iasă producţia fizică, cireaşa, nuca, ci borcanul de dulceaţă făcută în regim propriu, lichiorul de cireşe, lichiorul de nuci, pentru că aici am plusvaloarea.”
Directorul SCDP Iași, dr. ing. Gelu Corneanu, membru al Academiei Române, ne explică: „Am vrut să punem calculele cap la cap și să vedem ce ar însemna drept cheltuială, ca forţă de muncă, o fermă de familie de cinci hectare. Pentru că în horticultură este o prostie să mergi cu sute de hectare de plantaţii pomicole şi viticole, deoarece a dus, ştim foarte bine, în cealaltă perioadă la eşec. Astfel, acum cinci ani am pus bazele acestui poligon în suprafaţă de cinci hectare, cu pomi fructiferi din specia cireş şi nuc. Intercalat înseamnă să avem mai multe specii pe aceeaşi suprafaţă, lucru pe care l-am văzut acum 10-12 ani în Asia, în China mai exact, şi merge foarte bine... şi l‑am mai văzut anul trecut tot în partea asiatică, în Turcia, după Bosfor”.
Cu acest „copil de trupă al agriculturii româneşti”, după cum singur își spune, deoarece de la vârsta de 14 ani a prăşit la CAP, cot la cot cu mama sa, am stat de vorbă pe îndelete despre ce se face la Stațiunea Pomicolă de la Iași pentru viitorul agriculturii românești.
Nucul are nevoie de un spaţiu de nutriție, în care ar trebui să se dezvolte, de cel puţin 10 m, dar este foarte puţin pretenţios, adică are mai puţine boli şi dăunători. Intercalarea s-a făcut cu cireş deoarece dăunătorii cireșelor nu atacă nuca, musca cireşelor, de exemplu, intervine în altă perioadă. Mai mult, între doi nuci cu distanţa de 10 m între ei trebuie să treacă cel puţin 20-25 de ani astfel încât coronamentul să acopere în totalitate spaţiul de nutriţie de lângă. Ceea ce fac şi americanii de fapt, care vin în anul 20-25 cu un utilaj de tăiere a ramurilor, pentru a lăsa lumina soarelui să pătrundă, pentru că şi nuca are nevoie, ca orice alt fruct, de soare. „Cireşul având o perioadă până la coacere extrem de scurtă, adică de la înflorire până la recoltare – 25 mai sau 1 august dacă vorbim de soiurile extratârzii pe care le avem în staţiune şi le-am creat la Iaşi –, atunci am considerat că cele două specii merg extraordinar de bine. Ceea ce vedeţi este în anul 5, cireşul deja a intrat pe rod nu economic, pentru că este pe portaltoi generativ şi atunci va intra cam în anul 7 cu producţie maximă la hectar, iar nucul, fiind nuc altoit, a început să facă primele nuci din al doilea an de la plantare”, ne-a detaliat directorul SCDP Iași.
Nucul altoit face mai repede fructele și putem vorbi deja de producție, chiar dacă nu de cea economică. Dar nucul atinge această producție până spre anul 7. „Dar ce face un fermier tânăr care are 5 hectare de teren și pune pe roate o plantaţie pomicolă, de unde ia banii până în anul 7? Şi atunci m‑am gândit să intercalez cu o altă specie, murul, separat, tot între rândurile de cireş, cu cantitate mult mai mică. Dar murul, făcând producţie în al doilea an, asigură nişte bani cu care să fac tratamentele la cireş şi la nuc, adică micile cheltuieli”, a explicat specialistul.
Mai mult, cireşul are o durată maximă de viaţă economică până la 25 de ani, timp în care nucul va atinge maturitatea lui economică deplină. Tot atunci va începe cireșul să moară, dar acest proces va fi treptat și vom avea parte de o anumită predictibilitate și siguranță. „Ne lipseşte un lucru major pe care nu-l poate face o staţiune, dar îl face economia: lanţul de distribuţie de la micul fermier către magazine, depozite şi aşa mai departe”, a adăugat directorul stațiunii.
În horticultură, cele mai importante sunt tăierile
Tehnologia de plantare a presupus o distanță de 10 metri între nuci, iar între rândurile de nuci un cireș, la o distanță de 5 m, care reprezintă minimul de nutriţie pentru cireș. Astfel se asigură nutriția nucului până în anul 20-25, cât şi a cireşului până la sfârşitul vieţii. „Dar mai este important un lucru: nu am plantat şi lăsăm. Cele mai importante în horticultură, în pomicultură, sunt tăierile. Aud diverse teorii că nucul se plantează, nu se taie. Nu este adevărat! Este o prostie. Nucul, în primii cinci ani, ca un copil, trebuie format, ca să avem producţie mai mare, să ştim cum să ne ducem cu rodul de pe formaţiunile laterale, să-i fac eu cu mâna mea mai multe formaţiuni laterale. Şi produce din anul doi”, a punctat dr. ing. Gelu Corneanu.
Nucii sunt în anul 5, recolta depășind 1,5 tone/ha, o producție mulțumitoare, care preconizează ca după anul 10 să ajungă până la 3,5 tone de nucă pe hectar.
Monocultura trebuie evitată
Mărimea unei ferme pomicole, ideale pentru o familie, ar fi de cam 10 hectare, consideră dr. Gelu Corneanu. Dar culturile trebuie să fie intercalate, deoarece în caz de îngheț, monocultura îți poate da peste cap afacerea. „Dar dacă am nuc, cireş, peri pe marginea gardului – care aduc şi ei 10-15 tone anual –, mai am murul, coacăzul, combinat cu trandafirul de dulceaţă, am o șansă. Din istoria cercetărilor ştiinţifice pe glob nu există un an în care toate culturile să fie distruse, că atunci ar fi ori potopul, ori apocalipsa! O să spuneţi: bine, sunt asigurători. Dar trebuie să am calamitate totală, trebuie să vin să dau banii, e un pic cam complicat pentru noi”, explică directorul stațiunii.
O realitate autohtonă este faptul că fermierul român nu e capitalizat și nu are plantații moștenite. El a fost nevoit să planteze, să cumpere utilaje și să realizeze plantații abia în ultimii 20 de ani, pentru că primii 10 ani de după Revoluție au fost extrem de dificili și fluctuanți pentru agricultură. „Motorul este ferma mică, ferma dimensionată – nu discutăm de cultura mare, care e cu totul altceva. Ce vrem noi să demonstrăm? Să încheiem ciclul pentru ferma de familie, însemnând: un depozit mic de păstrare a fructelor, o fabrică de sucuri şi dulceţuri, adică de pe poarta fermierului mic să nu iasă producţia fizică, să iasă cireaşa, nuca, ci borcanul de dulceaţă făcută în regim propriu, lichiorul de cireşe, lichiorul de nuci, pentru că aici am plusvaloarea”, susține dr. ing. Gelu Corneanu.
Costurile ajung la aproximativ 10.000 de euro pentru un hectar.
Investiții în lanțul de producție
Am avut un an extrem de secetos şi sursa de apă a devenit un deziderat pentru agricultură. La stațiunea ieșeană, apa a fost asigurată printr-un puț forat la 45 m, cu diametrul de 1,5 m, ce asigură, la 3-4 zile, 40-60 de tone de apă.
Nu au avut nevoie de irigații. „În toţi cei cinci ani, nu am irigat cu absolut nimic, pentru că în zona Iaşiului am avut parte de ploi. A dat Dumnezeu în primii trei ani să pice ploile atunci când trebuia și uitaţi-vă la pământul acesta: a fost o secetă extraordinară și s-ar vedea dacă suferă de lipsă de apă. Solul este un cernoziom cambic, un sol greu, un sol rece, dar care în acelaşi timp şi păstrează apa. Dacă discutăm de nisipuri, acolo este cu totul altceva, se schimbă regula. Dar zona pentru pomicultură este zonă de deal, de submunte”, ne spune directorul stațiunii.
Dr. ing. Gelu Corneanu ne-a prezentat însă o altă problemă cu care se luptă plantațiile: cea a curentului electric. Este prea scump să te racordezi la rețea, așa că fermierului îi rămân două variante: generatorul pe benzină sau panourile solare. Dar, ne spune specialistul, cei 10.000 de euro necesari pentru un sistem fotovoltaic la o suprafaţă de 5 hectare pot fi folosiți de un tânăr fermier pentru a-și completa lanțul de producție prin construirea unei fabrici: „Îi investesc într-o mică fabrică de procesare şi rămân la generatorul cu benzină, pentru că-mi dă ceea ce este necesar. Pe poligon, noi am făcut calcule şi câţi oameni ne-ar trebui, ca zilieri. În livadă, peste tot în lumea asta, două lucruri se fac cu mânuţa: tăierile cu foarfeca, chiar dacă folosim utilaje moderne, tot cu foarfecul repartizezi şi dirijezi producţia, și recoltatul fructelor pentru consum în stare proaspătă. Încă nu s-a descoperit un robot aerospaţial care să ia cu aşa o fineţe cireaşa, mărul şi aşa mai departe. Astfel, forţa de muncă nu-ţi trebuie decât la tăieri şi la recoltat. Apoi, în acest poligon am venit cu soiuri extratimpurii, dar și cu soiuri cât mai târzii, de august. Imaginaţi-vă că noi am vândut în acest an cireşe până la 1 septembrie. Şi atunci conveierul se mişcă”.
Mai mult, dezvoltarea în mediul rural poate fi realizată prin specialiști: specialiști care să îți indice ce soiuri să alegi într-o anumită zonă, dar și viitorii specialiști veniți din rândurile elevilor și specializați pe anumite domenii agricole.
Specialiștii aduc dezvoltarea
Chiar dacă investim cu fonduri UE, modernizarea trebuie să vizeze întreg angrenajul, iar stațiunile ar trebui să aibă acest rol. În ultimii 20 de ani, la Iași, s-au făcut numeroase poligoane cu multe soiuri aduse de afară, unde erau extrem de productive și bune, dar la noi nu au avut randamentul din Germania, Olanda sau Turcia. „Degeaba mă laud că am adus soiul Lara că este o modă, dar Lara va îngheţa în timpul iernii pentru că suntem climat temperat-continental. Producţia pentru anul viitor o stabilesc din foarfec eu anterior, în ianuarie, când vin la tăieri, iar pomul şi-o stabileşte acum prin diferenţierea mugurală. El acum lucrează şi face următoarea producţie. De fapt, dacă tăiem un mugur şi-l punem la microscop, o să vedem floarea în miniatură, cea care va înflori după 10-15 martie la fiecare specie. Şi atunci de asta este foarte important să ştim toţi aceşti paşi, să ştim toţi aceşti parametri”, arată specialistul.
Primul pas pe care trebuie să îl facă cel care dorește să înfiinţeze o plantaţie pomicolă este să meargă la un specialist şi apoi să facă un proiect.
Iar această idee a început să prindă. Anul trecut, stațiunea pomicolă a anunțat că începând cu 1 februarie va primi săptămânal, în toate loturile demonstrative, câte 50-70 de doritori care să înveţe să taie. Acțiunea a avut succes, a fost gratuită, la inițiativa stațiunii răspunzând de la studenți însoțiți de profesori la fermieri din zona Dobrogei. „Chiar a venit un domn de la Constanţa cu patru băieţi tineri, între 18 și 22 de ani, şi a zis: «Domnule Corneanu, vreau să-i învăţ să taie la mine la livadă.» «Şi dacă nu mai vor să taie la dumneata anul viitor?» «Nicio problemă, va şti să taie la celălalt bine. E un lucru bun pentru România». Şi să ştiţi că nu este un mare cultivator de pomi, de fapt sunt între amatori şi a pişca ceva din meserie să facă ceva. Românii au început să înţeleagă că trebuie să facă bani şi că bani se pot face muncind, iar agricultura este aducătoare de bani”, povestește dr. ing. Gelu Corneanu, subliniind că avantajul în agricultură e că, privind în viitor, va rămâne copiilor, nepoţilor, care o vor dezvolta. Dacă în Germania, de pildă, un fermier cultivă de 100 de ani usturoi sau varză, la noi abia de 30 de ani facem asta, dar sperăm să ajungem la nivelul de tradiție european.
„În agricultură nu poţi sta în casă!”
Specialistul ieșean spune că o livadă îți oferă satisfacții, pentru că poți folosi specii diferite. Ba chiar afirmă că plantând cais, piersic, cireş, alun, care înfloresc în perioade diferite, au înălțimi diferite, a căutat să se apropie de Grădinile suspendate ale Babilonului.
Dr. ing. Gelu Corneanu lucrează de 28 de ani alături de soția sa și crede că nu a făcut destul. „N-aş face altceva pentru nimic în lume. De un singur lucru îmi pare rău, că au trecut repede anii, totul parcă a fost ieri. Dar cred că am făcut prea puţin. Sper ca timpul, Cel de sus, să mă lase să mai fac ceva. Dar știţi cine ne-a lăsat cel mai mult pentru agricultură? Ţăranul român! Imaginaţi-vă că ţăranul român pentru pământ îşi dădea sufletul! Era holeră în sat, era ciumă, era malarie, dar cu arma în mână el pleca să apere glia strămoşească. Acest lucru la noi a dispărut. Avem Covid – gata, stăm toţi în case. În agricultură nu poţi sta în casă!”, a exclamat specialistul la finalul vizitei noastre.
Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print - ianuarie 2021
Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html