Ministerul Agriculturii a pus în dezbatere publică un proiect de hotărâre privind stabilirea sectoarelor, culturilor și speciilor de animale pentru care se acordă sprijin cuplat în anii 2021 și 2022. Proiectul de act normativ a fost publicat pe pagina de internet a MADR pe 1 februarie 2021. Toți cei interesați pot transmite opinii/propuneri/sugestii în termen de zece zile de la data publicării, pe adresa de e-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..

În sectorul vegetal se acordă sprijin cuplat în anii 2021 și 2022 pentru următoarele culturi: soia; lucernă; leguminoase boabe pentru industrializare (mazăre boabe și fasole boabe); cânepă pentru ulei și/sau fibră; orez; sămânță de cartof; hamei; sfeclă de zahăr; tomate pentru industrializare cultivate în câmp; castraveți pentru industrializare cultivați în câmp; legume cultivate în spații protejate (legume cultivate în sere: tomate, castraveți, ardei, varză pentru consum în stare proaspătă și castraveți pentru industrializare; legume cultivate în solarii: tomate, castraveți, ardei, varză și vinete pentru consum în stare proaspătă și castraveți pentru industrializare); fructe pentru industrializare (prune, mere, cireșe, vișine, caise și zarzăre); cartof timpuriu pentru industrializare.

În sectorul zootehnic se acordă sprijin cuplat în anii 2021 și 2022 pentru următoarele specii de animale: bovine; ovine; caprine; viermi de mătase.

La bovine se acordă sprijin cuplat pentru următoarele categorii: bivoliţe de lapte; taurine din rase de carne şi metişii acestora (vaci și tauri din rase de carne, tineret mascul şi/sau femel din rase de carne, vaci metise cu rase de carne și tineret mascul şi/sau femel metis cu rase de carne); vaci de lapte.

Persoanele sau organizaţiile interesate care transmit în scris propuneri, sugestii sau opinii cu privire la proiectul de act normativ supus dezbaterii publice vor specifica articolul sau articolele din proiectul de act normativ la care se referă, menţionând data trimiterii şi datele de contact ale expeditorului, precizează MADR.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Platforma online globală pentru tranzacționarea vehiculelor comerciale rulate și a echipamentelor agricole, Tradus.com, a analizat comportamentul consumatorilor pe platformă în anul 2020 și a concluzionat că vara este cel mai bun moment pentru a cumpăra echipamente agricole. În sezonul cald interesul utilizatorilor este la minimum, ceea ce atrage și probabilitatea de a găsi prețuri mai bune. Pe de altă parte, interesul utilizatorilor este ridicat în lunile ianuarie, octombrie și noiembrie, atunci când fermierii se pregătesc pentru următorul sezon. 

Iunie, cea mai bună lună pentru a cumpăra tractoare 

În ceea ce privește cererea, tractoarele formează cea mai mare categorie de utilaje agricole de pe Tradus.com, fiind cel mai frecvent căutate pe platformă: 79% dintre românii care au căutat echipamente agricole pe site anul trecut au fost interesați de tractoare. 

Analiza arată că luna iunie este cel mai bun moment pentru a investi într-un tractor, întrucât cererea este mai mică. Doar 65% dintre cumpărătorii de echipamente agricole români care au vizitat platforma în iunie au căutat tractoare, comparativ cu peste 80% în ianuarie, martie, noiembrie sau decembrie. Septembrie și august au fost alte două luni bune pentru achiziția unui tractor, întrucât interesul a fost sub 70%. 

Când trebuie investit în echipamente specializate 

Interesul pentru echipamentele specializate variază pe parcursul anului și este puternic influențat de sezon. Specialiștii Tradus consideră că momentul cel mai oportun pentru a investi este în lunile cu cerere scăzută, deoarece există șanse mai mari de a găsi o ofertă bună. Cumpărătorii pot folosi „Tradus Market Value”, un instrument unic de comparare a prețurilor care le permite să găsească cu ușurință cea mai favorabilă ofertă și să facă cea mai bună alegere pentru nevoile lor. 

Majoritatea categoriilor au înregistrat un interes mai scăzut în vară. Pentru categoria de echipamente pentru semănat s-a observat o scădere a cererii în iulie și august, acestea fiind momente excelente pentru investiții. Distribuitoarele de îngrășăminte au înregistrat, de asemenea, cea mai scăzută cerere la sfârșitul verii, în timp ce, pentru echipamentele de arat interesul a fost scăzut atât în ​​vară, cât și în luna decembrie. Echipamentele pentru nutreț/fân au înregistrat cea mai mică cerere la sfârșitul anului. 

Pentru echipamentele de recoltare, cele mai căutate atunci când vine vorba de utilaje specializate (8,6%), cererea a fost la cel mai scăzut nivel în aprilie. În 2020, doar 4,3% dintre cumpărătorii români căutau acest tip de echipamente în aprilie, comparativ cu peste 11% în iunie și peste 14% în iulie. 

Specialiștii platformei online Tradus se așteaptă ca aceste tendințe să fie similare și în 2021.

Cu aproximativ 37.500 de oferte de utilaje agricole rulate, Tradus este una dintre cele mai mari platforme online și un specialist în acest segment. 

Pentru această analiză, specialiștii din echipa Tradus.com au utilizat datele din platforma online pentru anul 2020, iar analiza s-a concentrat pe procentul total de click-uri pentru fiecare categorie de agricultură.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Alianța pentru Agricultură și Cooperare se teme că banii necesari despăgubirilor pentru culturile înființate în primăvara anului 2020 afectate de seceta pedologică nu vor fi cuprinși în bugetul de stat pentru 2021. Motiv pentru care Alianța a transmis o adresă Guvernului României, premierului Florin Cîțu, în care prezintă situația grea în care se află agricultura și nevoia unui mic efort bugetar pentru a depăși criza. Sumele propuse a fi acordate sub forma despăgubirilor, deși sunt maximum 40% din cheltuielile efectuate, intră în circuitul economic, având efect benefic asupra întregii economii.

„Din întâlnirea pe care am avut-o la sediul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale în data de 26 ianuarie 2021 cu domnul ministru Adrian Oros, înțelegem că a fost transmis către Ministerul Finanțelor proiectul de buget MADR și care include sumele necesare efectuării plăților pentru aceste despăgubiri. Am fost informați că au fost afectate de seceta pedologică aproximativ 1,2 milioane de hectare de culturi de primăvară (1.216.000 ha, 88.640 beneficiari ai ajutorului de stat), iar efortul bugetar estimat este de aproximativ un miliard de lei. Vă rugăm să tratați cu maximă responsabilitate menținerea viabilității fermierilor din România, care trec prin momente de criză profundă, știut fiind faptul că un efort mic, bugetar, la timpul potrivit va genera un efect economic major în perioadele următoare. Momentul potrivit și necesar este acum și constă în acordarea despăgubirilor la culturile de primăvară afectate de seceta pedologică severă”, precizează Alianța pentru Agricultură și Cooperare în adresa trimisă Executivului de la București.

Din situațiile financiare aferente lunii decembrie 2020 și transmise către ANAF de către contribuabilii având cod CAEN 0111 (Cultivarea cerealelor - exclusiv orez -, plantelor leguminoase și a plantelor producătoare de semințe oleaginoase), pentru exploatațiile aflate în zonele afectate de seceta pedologică rezultă o scădere a cifrei de afaceri cu peste 70% comparativ cu perioada similară anului 2019. „Comparativ cu alte sectoare care au avut activitatea afectată de COVID-19 și au beneficiat de amânarea ratelor bancare, producția vegetală nu a avut de suferit ca urmare a acestei pandemii în mod direct, ci mai degrabă indirect, ceea ce a făcut aproape imposibilă apelarea din partea fermierilor la măsura amânării ratelor, pe baza COVID-19, aflându-ne azi în situația unor exploatații agricole care, deși sunt considerate viabile, nu mai sunt finanțabile și nu pot solicita împrumuturi pentru capital de lucru cu scopul de a reînființa culturile de primăvară, pentru anul agricol 2021-2022. Considerăm că fără măsuri de sprijin rapide (despăgubiri pentru culturile de primăvară calamitate de seceta 2020), nu putem asigura capitalul de lucru necesar pentru a relua ciclul de producție. Înțelegem că Ministerul de Finanțe în calitate de ordonator principal de credite are ca obiectiv recuperarea sumelor date cu titlu de ajutor de stat, prin taxe și impozite plătite de contribuabili, motiv pentru care vă atragem respectuos atenția că riscul major, în eventualitatea neaprobării sumelor solicitate de MADR de la bugetul de stat necesare plății acestor despăgubiri, este de a nu cultiva o suprafață de aproximativ un milion de hectare de teren agricol ca urmare a incapacității de reluare a ciclului de producție”, susțin reprezentanții Alianței.

În România nu există un produs de asigurare complex și funcțional

Circa 20% din fermierii care aveau încheiate contracte forward pe 30-35% din producția medie multianuală, au și acum de achitat penalități cuprinse între 200 și 700 de lei/tonă nerealizată/nelivrată pentru că nu au avut ce recolta din cauza secetei pedologice severe. „Nu este vina fermierilor că în România nu există un produs de asigurare complex și funcțional. În paralel, organizațiile noastre lucrează cu o companie privată, specializată, la conceperea și punerea în piață a unui produs de asigurare pentru riscuri catastrofice, pentru a preveni situațiile similare de despăgubiri, blocaje economice, riscul de a lăsa terenurile necultivate și de a trimite salariații în șomaj”, afirmă reprezentanții fermierilor.

Sumele acordate cu titlu de despăgubiri în cazul culturilor de toamnă au fost introduse în circuitul economic național, fiind folosite de fermieri pentru plata furnizorilor, taxe și impozite către bugetul de stat și cheltuieli cu salariații. „Solicitarea noastră are și o latură socială, justificată de faptul că în timp ce alte sectoare au disponibilizat angajați, contribuabilii având coduri CAEN diviziunea 01 Agricultură nu au renunțat la angajați. 4,5% dintre salariații din România sunt angrenați în sectorul agricol. 40% dintre aceștia sunt afectați indirect de seceta pedologică severă și vor avea de suferit anul acesta din cauza problemelor financiare ale angajatorilor-fermieri care au avut culturile de primăvară calamitate. Pornind de la acest aspect, social, vă reamintim importanța pe care Comisia Europeană o acordă spațiului rural și repopulării acestuia, dacă vorbim despre beneficiari persoane fizice. Venitul obținut din exploatațiile de subzistență, deși nu contribuie la bugetul consolidat sau la bugetul UE, au un rol social în păstrarea specificului rural și populării satelor românești.”

Fără bani, investițiile scad

Deși au căzut precipitații în majoritatea zonelor agricole în ultima perioadă, fermierii spun că acestea acoperă circa 25-40% din deficitul existent. „Este nevoie în continuare de cantități de precipitații cu 55% peste media multianuală pentru a ne apropia de refacerea capacității hidrice a solului necesare culturilor pentru un an agricol normal, în zonele afectate de seceta pedologică severă din anul 2020.”

Alianța pentru Agricultură și Cooperare estimează o reducere a nivelului de tehnologii agricole care se vor practica de către fermierii afectați deja, cu efecte directe în nivelurile de producții și venituri obținute începând cu anul 2021, aspecte care se pot perpetua încă circa 2-3 ani agricoli. „Tocmai de aici rezultă faptul că depășirea acestor situații, tehnologice și economice poate fi realizată prin acordarea despăgubirilor la culturile de primăvară calamitate de secetă, care va facilita accesul fermierilor la tehnologie și va stimula redresarea economică și revenirea la normalitate în toate relațiile din agribusiness. Neavând producții în 2020, vor fi din ce în ce mai puțini furnizori care vor dori achitarea inputurilor la recolta 2021, asta va presupune un efort financiar mult mai mare decât în trecut, pentru înființarea recoltelor din acest an. Pentru menținerea viabilității fermelor și cunoscând faptul că majoritatea agricultorilor nu sunt capitalizați, achiziționează inputurile cu plata la recoltă, vin după un an greu 2020 și nu au perspective de finanțare, singura lor șansă de a reveni pe linia de plutire este să primească despăgubirile aferente culturilor de primăvară calamitate, în regim de urgență. Sumele propuse a fi acordate sub forma despăgubirilor, deși sunt maximum 40% din cheltuielile efectuate, intră în circuitul economic, având efect benefic asupra întregii economii. Ne aflăm în mijlocul unei crize globale, sănătatea noastră trebuie să reprezinte o prioritate, dar la fel de importantă este și hrana. În prima linie se află întreg sistemul medical, ce se mobilizează zi de zi pentru a duce această bătălie. Pe de altă parte, a doua categorie de eroi  sunt cei din sectorul agroalimentar, care continuă să lucreze asigurându-se de stabilitatea întregului lanț specific, garantând populației hrana -un bun indispensabil, care trebuie sprijinită prin toate instrumentele cheie aferente acestui sector strategic. Criza COVID-19 și seceta au readus agricultura în prim plan, evidențiindu-i rolul esențial, strategic, pe care îl are pentru securitatea agroalimentară și economico-socială. Contextul actual de redresare și reziliență economică, impune luarea unor măsuri de politici agricole și măsuri de susținere financiară, compensatorie pentru a permite continuarea activității în cadrul companiilor agroalimentare, inclusiv fermierilor mici și mijlocii ce pot genera în continuare și împreună hrana necesară populației și valoare adăugată la produsul intern brut”, încheie Alianța pentru Agricultură și Cooperare adresa către Guvernul României.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Circa 20% din terenul care se lucrează în România este lucrat de vreo 1.700 de fermieri în ferme medii, între 30-300 de hectare.

Aproximativ 40% este lucrat de 0,56% din fermieri în ferme foarte mari.

Cam 40% din teren este lucrat de vreo 790.000 de ferme de subzistenţă.

Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Adrian Oros, continuă să afirme că una dintre priorităţile programului de guvernare este sprijinirea fermei de familie.

În interviul pe care ni l-a acordat, oficialul MADR a vorbit despre sume de bani consistente prevăzute în Programul Național Strategic din perioada de tranziție 2021-2023 pentru legumicultură, pomicultură, zootehnie.

Adrian Oros susține că singura șansă a micilor agricultori este asocierea în cooperative. 

Urmăriți un scurt interviu cu ministrul Agriculturii, realizat pentru emisiunea România Agricolă (difuzată în fiecare sâmbătă și duminică de la ora 18:00, la AGRO TV, emisiune realizată de Revista Fermierului), aici: https://www.youtube.com/watch?v=XXOIpRdIy-I&feature=youtu.be

A fost adoptat Programul de lucru pentru 2021 referitor la acțiuni de informare/promovare privind produsele agroalimentare în UE și în țări terțe, cu un buget planificat de 182,9 milioane de euro. Ca urmare, DG AGRI și Agenția Executivă pentru Consumatori, Sănătate, Agricultură și Alimente (CHAFEA) organizează seminarul de informare „Info Day” în zilele de 28 și 29 ianuarie 2021.

Evenimentul „Info Day” din acest an, dedicat tuturor potențialilor solicitanți eligibili să depună propuneri pentru programe de informare/promovare privind produsele agricole, va avea loc online și va include un spațiu virtual intitulat „Oportunități de piață” pentru schimb de informații care ar putea duce la noi parteneriate. Se recomandă celor interesați să se înscrie online pe platforma web dedicată evenimentului: https://info-day-calls-for-proposals2021.b2match.io/

Agenda „Info Day” 2021 include prezentarea noilor orientări de politică ocazionate de strategia „Farm to Fork” pentru un sistem alimentar mai durabil și modul în care acestea se raportează la activitățile de promovare, examinarea campaniilor de comunicare în contextul pandemiei COVID-19, precum și oferirea unei imagini de ansamblu cu privire la modul de  dezvoltare a campaniilor de comunicare cu impact asupra producției și consumului durabil în UE, informează Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Sesiunile vor fi transmise în direct pe web, astfel:

• 28 ianuarie 2021: https://webcast.ec.europa.eu/info-day-on-the-calls-for-proposals-2021-28-01

• 29 ianuarie 2021: https://webcast.ec.europa.eu/info-day-on-the-calls-for-proposals-2021-29-01

Toate prezentările și înregistrările video vor fi disponibile online pe portalul CHAFEA.

Piața cerealelor (grâu, porumb, floarea-soarelui și rapiță) la data de 25 ianuarie 2021, un raport realizat de Casa de Trading a Fermierilor, prin Cezar Gheorghe – consultant senior și analist.

GRÂU

Prețurile grâului românesc în paritatea CPT Constanța se temperează după creșterea susținută din ultimele zile. „Cererea există în bazinul Mării Negre. Așteptarea este una din cheile momentului, durata ei este generată de momentele în care cumpărătorii tradiționali vor căuta aprovizionarea”, precizează Cezar Gheorghe, care adaugă că după zvonurile privind punerea în așteptare a taxei rusești prețurile au coborât în câteva zile, de la nivelul de 249-250 euro/tonă FOB Constanța, la nivelul de 232-233 euro/tonă.

În prezent, prețul în paritatea CPT Constanța este situat la nivelul de 225-226 euro/tonă. „Costul de fobbing, pentru a ajunge la valoarea în FOB, este de 5-5,5 euro/tonă. Deci un nivel în FOB de 232 euro/tonă. Paritatea euro-dolar generează un preț de 282-283 USD/tonă”, explică analistul.

Comparativ cu săptămâna trecută (18-24 ianuarie 2021), se remarcă intensificarea activității la nivel de piață internă, care competiționează deja cu piața de export, menționează consultantul senior al Casei de Trading a Fermierilor. Procesatorii importanți generează cerere pentru loturi de grâu, începând de la o mie de tone, până la niveluri de 15.000 tone. Prețurile oferite sunt, de asemenea, competitive, între 1.070 și 1.100 lei/tonă  (219,5-225,7 euro/tonă) în regiunea de sud a României, ceea ce creează un nivel de competiție între piața internă și cea de export.

În ceea ce privește prețurile pentru recoltele viitoare, fermierii sunt ofertați de către cumpărători, în mare parte exportatori, dar și de procesatorii din piața internă, cu prețuri în echivalent CPT de 187-190 euro/tonă, cu o diferență negativă de 4-7 euro în cazul grâului de furaj. „Fermierii au început să semneze contractele forward de grâu recolta 2021, cu o tendință de maximum 1-1,2 tone la hectar. Precauția, precum am amintit-o de fiecare dată, devine un factor important în decizia de vânzare. Fundamentul acestei precauții este unul de ordin pecuniar: preferi să vinzi în siguranță cu 3-4 euro mai puțin pe tonă sau preferi să plătești o diferență de piață în caz de default generat de vreme?”, arată Cezar Gheorghe.

Referitor la recolta nouă de grâu și orz, România a luat un start bun, originea românească fiind prezent câștigătoare în ultimele licitații (Iordania): grâu recolta nouă: 277 USD/tonă CIF AQABA; orz recolta nouă: 262 USD/tonă CIF AQABA.

„România începe să își definească rolul în Bazinul Mării Negre, ca jucător important, avantajat de poziția geografică, ca și de rolul său de membru al Uniunii Europene. Potențialul agricol al României este unul foarte important și deloc de neglijat, iar întărirea după anul 2020, poate cel mai dezastruos an al agribusinessului românesc din ultimele cinci decenii, începe acum. Un calcul de competitivitate ne indică cum că, în următoarele licitații pentru Egipt, originea românească are șanse foarte mari să domine. Grâul american HRW are o cotație indicativă de 286,5 USD/tonă în paritatea USG FOB (US GULF), cu o logistică calculată de minimum 26-28 USD/tonă, indicația fiind de 25,75 USD/tonă pentru destinația Mediterana de Vest. România însă are o cotație logistică de 12,75-13 USD/tonă, competitivă față de Rusia și Ucraina, cu minimum 1-1,5 USD/tonă. Ce mai poate cântări, de asemenea, este specificația de calitate care pentru HRW este 11% proteină, în timp ce grâul românesc are 12% bază”, punctează analistul.

Cezar Gheorghe notează că Algeria a cumpărat 390.000 tone grâu recolta 2020, la un preț de 314,5 USD/tonă. Originea poate fi franțuzească, dar și argentiniană, iar Turcia a licitat 400.000 tone, dar nu a achiziționat decât 95.000 tone, la prețuri medii de 303 USD/tonă CIF.

PORUMB

Piața porumbului românesc suferă un mic recul zilele acestea, generat de lipsa cererii în bazinul Mării Negre pe de o parte, precum și de paritatea euro-dolar, prețurile în paritatea CPT Constanța situându-se la valori de 210 euro/tonă, versus 214 euro/tonă zilele trecute, adică o valoare de 215-216 euro/tonă FOB. „În schimb, piața internă este competitivă în continuare, cu un nivel FCA fermă de 203-205 euro/tona de marfă. Fermierii români au adoptat aceste niveluri de preț și sunt încrezători de potențialul dinamic următor al porumbului, conștienți că stocurile actuale la nivel național vor trebui să acopere cererea internă până la noua recoltă din septembrie”, arată Cezar Gheorghe.

Cumpărătorii din piața de export testează fermierii în aceste zile, cu niveluri de 777-780 lei/tonă CPT Constanța, adică 160 euro/tonă, pentru recolta viitoare. „Discutăm însă aici despre o recoltă care încă nu a fost însămânțată și despre care nu știm nimic din punct de vedere al vremii, al prognozelor de ploi între martie și mai 2021. O singură tranzacție notăm aici la prețul afișat mai sus, maximum 5.000 tone, dar o considerăm singulară la acest moment. Considerăm că prudența și așteptarea sunt elemente care vor face bine stării de sănătate a fermelor românești, iar adeziunea contractuală pentru porumb recolta 2021 nu este încă un element de decizie finală”, spune specialistul.

Ucrainenii cifrează prețuri și indicații la nivelul de 266 USD/tonă FOB – 258 USD/tonă CPT. Convertind în moneda euro, ajungem la un nivel de 218 euro/tonă FOB și 212 euro/tonă CPT.

În America de Sud, Brazilia a beneficiat de precipitații în toată luna decembrie 2020, mai puțin regiunile din Sud, care nu au avut parte de regimul major ca în restul țării. Dar situația nu pare a fi îngrijorătoare. „Argentina se apropie de sfârșitul sezonului de însămânțare. BAGE raportează un nivel de plantare de 98,6% pentru soia și de 93,4% pentru porumb, conform STONE X. Argentina a primit suportul precipitațiilor în ultimele zile, astfel că programul de plantare poate fi dus la bun sfârșit. Fermierii din SUA vor planta 38.138.000 hectare cu porumb, mai mult cu 1.378.000 de hectare decât în 2020. Grâul din SUA este cifrat la 18.340.000 de hectare, mai mult cu 377.000 de hectare decât în anul 2020”, arată Cezar Gheorghe.

FLOAREA-SOARELUI

Trendul semințelor de floarea-soarelui rămâne neschimbat. Cotațiile portuare în CPT rămân foarte ridicate (670 USD/tonă), în timp ce oferta pentru mărfuri rămâne la cota de 680 USD/tonă în FOB. „Fundamental, întrebarea rămâne în curtea procesatorilor. Cu o așa recoltă mică de floarea-soarelui, ce vor alege să facă? Să limiteze vânzările de ulei brut, astfel încât regimul de funcționare al fabricilor să nu fie întrerupt de lipsa materiei prime sau să proceseze și să comercializeze uleiul de floarea-soarelui, evitând astfel o posibilă scădere a prețurilor pe piața uleiului vegetal? Diferențele între cerere și ofertă la uleiul brut de floarea-soarelui sunt situate la 30-40 USD/tonă. Oferta pentru cumpărare este în jurul valorii de 1.260 USD/tonă, în timp ce vânzătorii cer 1.300 USD/tonă”, a specificat Cezar Gheorghe.

RAPIȚĂ

Nimic fundamental nu s-a schimbat între săptămâna trecută (18-24 ianuarie 2021) și astăzi, luni 25 ianuarie 2021. Prețul este între 395 și 400 euro/tonă, vânzările continuând în ritm prudent, adică exact cum recomandă specialiștii, maximum o tonă la hectar, spre a evita situațiile generatoare de pierderi de ambele părți în cazul unor probleme legate de vreme. „Procesatorii flotează și ei odată cu piața, de la MATIF AUG 21 minus 3-4, la un minus de 5-8 euro/tonă în paritatea CPT procesator. Cotațiile în portul Constanța respectă același algoritm de prețuri ca și în cazul procesatorilor din piața internă”, concluzionează analistul Cezar Gheorghe.

Pentru raportul complet al Casei de Trading a Fermierilor privind piața cerealelor, din data de 25 ianuarie 2021, accesați link-ul: https://cfro.ro/raport-piata-cereale-25-ianuarie-2021/

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Am trecut de puțin timp în anul 2021, iar mie îmi zboară deja gândul la problemele noastre de zi cu zi din agricultură, unde, după părerea mea, cea mai stringentă și importantă este noul PNS (Planul Național Strategic) 2021-2027, care se zbate în chinurile facerii, prin sertarele ministeriale ori prin discuții ascunse prin cotloanele ministerului, precum creștinii pe vremea lui Nero. Unul dintre obiectivele principale enunțate de fostul și noul ministru, același domn Adrian Oros, îl reprezintă asocierea fermierilor în cooperativele model ,,made in France” sau dacă acestea s-au ,,terminat”, se pot lua și modele înlocuitoare tip german, austriac, belgian etc.

Acum, când fermierii, mai ales cei din cultura mare, mai stau la gura sobei sau cilindrul caloriferului, îmi fugi și mie gândul la o experiență petrecută prin vara lui 1994,  când pregătindu-mă să fiu ,,latifundiar” în agricultura viitorului din România, spălam cu entuziasm și perseverență instalația de muls a unui fermier francez, care mă primise în stagiu de practică, la ferma lui din sătucul Chatelais din departamentul Maine et Loire.

Era (și este) o zonă superbă pe valea Loarei, dar unde agricultura era (și este) o muncă grea din cauza solurilor mai slabe calitativ și cu multă piatră și unde creșterea animalelor era o activitate aproape obligatorie în orice fermă care vrea să reziste și să fie rentabilă economic.

Ferma era o asociere între cinci fermieri, sub forma unui GAEC, între trei frați și doi dintre copii acestora, deci erau în familie și exploatau în comun 170 ha, aveau 120 de vaci Holstein în lactație, cam 80 de capete tineret femel de înlocuire (tăurașii îi vindeau la două săptămâni la cooperativă), aveau și circa 35 de capete vaci matcă de carne Limousine plus tineretul aferent, iar în plus exploatau și o hală de 3.000 pui de carne pe serie.

Dar întorcându-ne la amintirile trecutului, așa cum ziceam, spălam de zor instalația de muls, când în încăperea unde se afla tancul de răcire și depozitare a laptelui, intrară trei bărbați, îmbrăcați modest și care arătau a fermieri, aspect care apoi s-a confirmat.

Au scos tacticos din servită un registru, un pix, o trusă de prelevare lapte și furaje pentru analiză, plus combinezoanele să nu se murdărească pe haine și chiar intenționau să se apuce de treburile lor, când simțul de ,,vajnic apărător al proprietății” din mine se răzvrăti și punând mâna pe lopata care îmi era atunci drept prieten apropiat, mă uitai chiorâș la ei și îi întrebai cine sunt și ce poftesc să facă.

Văzând că nu sunt de-al lor și plus că aveam o figură care ,,spunea tot” ce îmi trecea prin cap, începură să îmi explice că sunt echipa de control de la cooperativă, că sunt fermieri și ei și au ca sarcină să verifice efectivele de vaci, să ia probe de lapte pentru a vedea calitatea și dacă se respectă eliminarea laptelui muls de la animalele sub tratament cu antibiotic sau cu alte probleme de sănătate și în plus să ia probe din furajele administrate, în special din cele însilozate. Dar, spre surpriza lor, figura mea în loc să se destindă, se încorda și mai mult, iar cuvintele doar îmi treceau pe la ureche, când spre norocul tuturor, apăru fermierul meu, adică proprietarul și care aplană repede situația conflictuală.

Acesta, adică fermierul meu, mi-a explicat care era situația de fapt. El era membru al unei cooperative a crescătorilor de vaci din regiune și care, printre altele, colectau și vindeau laptele în comun către o fabrică de procesare. Această cooperativă îi reprezenta în raport cu fabrica de procesare, dar în același timp mai îndeplinea și sarcinile de a contracta tehnicieni care controlau și corectau rațiile furajere, sau verificau controlul gestației și al lactației, verificau starea de sănătate a efectivelor, dar în același timp îi și controlau ,,la sânge” pe membrii cooperatori, deoarece în contractul cu fabrica de lapte se preciza că eventualele probleme de calitate a laptelui duceau la sancționarea cooperativei, deci a tuturor membrilor, deoarece ei (cei de la fabrică) nu făceau „poliție” să îl caute pe făptaș.

Atunci membrii cooperatori se apărau singuri și în fiecare an alegeau o altă ,,echipă de șerifi” dintre ei și care efectuau controalele de calitate la fermele membre ale cooperativei. Dar toți înțelegeau că orice problemă de calitate apărea, aceasta se răsfrângea asupra tuturor, de aceea toleranța era zero, iar conceptul de „mușamalizare” a problemelor nu funcționa.

Într-o altă zi, am văzut dimineața la micul dejun că fermierul meu era agitat și mă lămuri repede care era motivul, faptul că urma să recoltăm grâul în acea zi și deci aveam multă treabă.

Când să ieșim din casă, se auzi afară „uruitul ca de tanc” al unei combine, care deja venise la recoltat. După saluturile protocolare, mă băgai și eu în seamă și am întrebat combainerul dacă era prestator de servicii, iar el îmi explică că nu, ci era combina de la CUMA, adică o cooperativă a fermierilor care își cumpărau și exploatau utilajele cu costuri mari, în comun, iar aici se aveau în vedere combinele, mașinile de tratat, presele de balotat, remorcile de transport etc., care dacă erau cumpărate de un singur fermier era un efort de nesuportat economic, la mărimea fermelor lor. La această CUMA aveau și atelier de reparații pentru echipamentele lor agricole.

Atunci ei s-au reunit în forme asociative și cumpărau și exploatau împreună utilajele. Interesantă era situația la utilajele care nu erau autopropulsate și care erau luate pe rând, pe baza unei programări, de către fiecare fermier și care scria fiecare într-un registru când au luat și cât au exploatat acel utilaj, asta fiindcă și costurile reparațiilor se suportau proporțional cu durata de utilizare de către fiecare fermier, adică nu era pe principiul la tine s-a stricat, tu plătești. Nu vorbim de accidente, ci de defecțiuni de exploatare normală. Nu le trecea prin cap la niciunul să nu declare realitatea și toată lumea respecta cu sfințenie regulile de programare și exploatare a acestor utilaje, fiindcă doar așa puteau rezista economic.

Realitatea din agricultura franceză este că mulți fermieri au câini, dar nu și covrigii din coada acestora, adică nivelul de viață al multora dintre ei este departe de cel vehiculat cu nonșalanță de vizitatorii agriculturii franceze, participanți la delegațiile politice sau economice și unde, ca peste tot, fermierii selectați sunt cei mai de „soi”, dar nu reprezintă realitatea majoritară, care este mult mai tristă și cenușie. În fața acestei situații, fermierii francezi au înțeles nevoia asocierii în cooperative și au fost inovativi în acest sens, ca forma cea mai bună de a deveni mai performanți economic și să poată rezista în mediul concurențial internațional, care nu este tocmai lejer.

„Socotitorii” noștri de meserie, tot timpul se referă la agricultura franceză ca având un nivel de viață al fermierilor foarte ridicat, aspect incorect raportat la nivelul de viață francez și nu numai, iar ca argument se ridică problema subvențiilor mai mari și care este o realitate în agricultura franceză, dar să vadă și să calculeze și care sunt costurile la inputuri, adică semințe, îngrășăminte, pesticide și care și acestea sunt mai mari (procente cu două cifre), apoi costurile cu forța de muncă, fiindcă costul vieții este altul, taxele și impozitele pe muncă și proprietate și multe altele. Dacă noi credem că statul francez este liniștit că are o fermă medie de circa 70 de ha, iar lucrurile sunt minunate și perfecte în agricultura franceză, atunci nu putem avea pretenții că înțelegem realitățile europene și ne merităm soarta.

Statul nu poate obliga ,,cooperativizarea”, dar o poate stimula prin măsuri inteligente

Dacă revenim acum pe plaiurile danubiano-carpatine, de unde agricultura franceză se „adapă cu nesaț” și învață organizarea și performanța tehnologică a unei agriculturi de viitor, vom vedea că noi, la nivel politic și cu girul „specialiștilor de birou” de la aceea vreme, din toate structurile consultate pentru a realiza vechiul PNS, au considerat că este cert faptul că fermierii români vor înființa cooperative pe bandă rulantă, stimulați fiind de punctajele favorizante acordate în obținerea cu generozitate a fondurilor europene.

Astfel am avut înființate peste 1.600 de cooperative până la finele lunii mai 2020, iar dintre acestea doar circa 634 au depus bilanț (adică circa 47%), adică sunt aparent funcționale și au o medie de sub șase membri cooperatori. Prin urmare, vorbim de mai puțin de 3.600 de membri cooperatori la nivelul întregii țări, în condițiile în care avem peste 800.000 de beneficiari de subvenție. O mare reușită a politicienilor care s-au perindat pe la MADR.

Mai mult, ca tabloul să fie complet, dintre acestea doar 147 de cooperative au reușit să aibă cifra de afaceri mai mare de 25.000 euro, adică să fie funcționale cu adevărat, ceea ce înseamnă sub 10%. Impresionant rezultat!!!

Dar, multe dintre aceste cooperative de carton au funcționat exact cât au trebuit să elibereze adeverințele de membru și în baza cărora fermierii au primit fonduri pentru dotarea unilaterală a fermelor, fiindcă s-au finanțat în special fermele membrilor cooperatori, dar nu au fost stimulați pentru a dezvolta o structură asociativă precum cea mai sus prezentată, iar proiectele să fi fost derulate doar de aceste cooperative. 

Dacă am fi făcut „prostia francezilor”, am fi avut o serie de cooperative care cu un parc de utilaje de 500.000 de euro ar fi deservit poate 1.000-1.500 ha, așa la noi deservesc în multe cazuri poate doar cel mult 25% din acea suprafață. În plus, fermierii beneficiari au fost obligați cinci ani să nu facă prestări de servicii ,,legale”, deoarece codul CAEN finanțat era cultura cerealelor și nicidecum servicii în agricultură.

După acest model am reușit ,,performanța” de a face în ultimii ani foarte multe cooperative pe hârtie, dar care au rezistat exact cât pupa unui fluture, pentru cei care înțeleg ce zic, adică la unele specii doar câteva ore.

De ce oare nu s-au finanțat doar cooperativele pentru achiziția anumitor tipuri de utilaje cu valori foarte mari și care depășeau capacitatea de achiziție normală a unei ferme mici? Păi cum să finanțezi o combină cu productivitate de 25-30 ha pe zi la o fermă de 150 ha? În astfel de situații valoarea amortismentului ar fi fost de circa 700 lei/ha la o durată de 8 ani, asta fără să considerăm și restul utilajelor necesare, în condițiile în care o fermă poate suporta un amortisment de circa 1.000-1.200 lei/ha? Iar în restul timpului ce să facă combina decât să ruginească? Este adevărat că, dacă spui unui politician astfel de lucruri îți va răspunde cu ,,aroganță” că știe el mai bine ce este de făcut, dar în realitate acela este de o prostie care i-ar permite câștigarea aurului, dacă nivelul acesteia ar fi probă olimpică.

De ce nu s-au finanțat masiv achizițiile patrimoniale doar în cazul existenței de cooperative funcționale și doar cu derularea proiectelor în numele acestora și nu al membrilor cooperatori, mai ales în sectorul de procesare al laptelui, al cărnii, al cerealelor, al legumelor, atunci când vorbeam de fermieri mici? Astăzi aceste cooperative ar fi putut fi competitive pe piețe, ar fi putut să asigure nevoile de marfă ale unui supermarket și multe altele.

Nivelul de pregătire managerială la ,,apelul bocancilor” pentru cei care s-au ocupat de vechiul PNS, politicieni și ,,sfătuitori”, a dus în multe cazuri la un eșec al politicilor agricole guvernamentale, iar faptul că anumite ferme sunt performante astăzi este meritul doar al fermierilor care au știut ce au de făcut. Dacă același tip de politicieni vom avea și în viitor, cu ,,sfătuitorii aferenți”, se va alege praful și de acestea câte mai sunt, iar fenomenul a început.

Statul nu poate obliga ,,cooperativizarea”, dar o poate stimula prin procese și măsuri inteligente, dar care necesită pentru implementare existența unor oameni care să posede și ceva pregătire profesională dar și ceva ,,materie cenușie” pusă în slujba acestor activități, dar realitatea este departe de nevoia reală.

Poate domnul ministru Oros, măcar acum în ultimul ceas va înțelege să își caute și oameni care chiar pricep ceva legat de administrarea afacerilor și care să îl ajute în implementarea unui PNS de succes, dar pentru asta ar trebui să facă transparent procesul (transmis pe internet), astfel încât să provoace o dezbatere reală în mediul agricol. Nu am mari așteptări de la numirile politice, unde interesele unor grupuri politico-economice, vor fi mult mai puternice decât interesul unei ramuri economice, dar poate niște consilieri ,,pro bono” să găsească domnul ministru printre cei dispuși să ajute, fără a primi funcții sau remunerație.

Legat de cooperative, poate ar trebui să înțelegem, că aceasta se nasc natural dintr-o nevoie comună și conștientizată a unor entități economice, în cazul nostru ferme agricole, iar dacă acestea sunt conduse de oameni care înțeleg regulile asocierii, se naște o cooperativă de succes, dar pentru asta și fermierii care vor deveni membri cooperatori vor trebui să accepte tipul de reguli mai sus menționate și nu numai. Oare câți fermieri români vor accepta astfel de reguli, fără să se gândească mai întâi la favorizarea interesului personal?

Până acum, avem circa 900 de fermieri în cele 147 cooperative cu adevărat funcționale, adică având o cifră de afaceri de minimum 25.000 euro. Despre ce vorbim???!

Articol scris de: DR. ING. ȘTEFAN GHEORGHIȚĂ - FERMIER

Publicat în Revista Fermierului, ediția print - ianuarie 2021

Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Sprijinul cuplat în sectorul vegetal (SCV) pentru legumicultori continuă în 2021, a declarat astăzi, 20 ianuarie, ministrul Agriculturii. Adrian Oros a spus că „Tomata”, în acest an, nu mai există ca atare, programul fiind îmbunătățit și extins pentru a include mai multe legume, la cererea producătorilor. Împreună cu legumicultorii, se va stabili ce legume vor beneficia de ajutorul de minimis.

„Pentru fiecare măsură pe care o vom lansa în perioada următoare atât de la bugetul național, cât și din Planul Național Strategic, o să avem consultări cu legumicultorii pentru a stabili care dintre legume vor intra în programul de sprijin privind legumele în spații protejate”, a precizat ministrul.

În ceea ce privește banii pe care îi vor primi legumicultorii în 2021, Adrian Oros a punctat că SCV pentru legume în spații protejate este 4.880 euro/hectar, iar pentru tomatele destinate procesării - circa 1.800 euro/ha.

Ministrul Agriculturii a ținut să sublinieze că prin noul PNS legumicultorii vor putea accesa bani europeni pentru a se dezvolta.

Despre ajutoarele de minimis pentru 2021, cu un buget total de aproximativ 88 milioane de euro, am publicat în Revista Fermierului aici: https://revistafermierului.ro/din-revista/stiri/item/4810-ajutoarele-de-minimis-continua-si-in-2021-madr-promite-si-alte-masuri-de-sprijinire-a-agriculturii.html

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Evident că nu este nevoie să spunem prea multe despre cel care vă zâmbește din fotografie, cei mai mulți dintre dumneavoastră îl știu foarte bine. Ne-a făcut plăcere să îl reîntâlnim, de astă-dată nu în biroul de director al APIA, de unde, cu ani în urmă, ne oferea foarte multe informaţii utile, ci în câmp, pe o tarla semănată cu rapiță, care arăta foarte bine, la Stejaru, în județul Tulcea. Nicolae Sterghiu spune că a fost atras de politică ca de un magnet, ca un fel de tradiție de la moșii lui, dar la vremea potrivită a avut asul în mânecă și l-a scos ca pe o carte câștigătoare, meseria cea mai importantă din lume, aceea de fermier. Și toate acestea, pentru că familia a fost pe primul loc.

Reporter: Ce ați făcut în toți acești ani, de când ați părăsit Bucureștiul, APIA, pe unde ați umblat? Aici, la fermă, sau...

Nicolae Sterghiu: Am stat puțin mai retras, ca să pun pe picioare afacerea pe care eu o aveam și când am venit la București, era planul meu B, de aia eram atât de curajos când mă luam la ceartă cu cei din Ministerul Agriculturii, din guvern, că aveam unde merge. Regret că n-am plecat mai devreme, fiindcă am rămas în urmă ca suprafață față de prietenii mei, care sunt mult în fața mea. Dar partea bună, a mea, a fost că, având experiență în agricultură, știam că va veni o perioadă de secetă și din câștigul care era, certându-mă cu familia, am reinvestit în irigații. Ceea ce vedeți aici e un sistem de irigații local, prin forare, și am antenă pe care am făcut-o acum patru ani, îngropată, cu hidranți, de unde irig.

Reporter: La cât ajunge o investiție de acest gen? Fac un puț forat, cât îmi ajunge? Investesc atât și pot să acopăr o suprafață de...?

Nicolae Sterghiu: Atunci când am făcut, prima dată, m-a costat cam 500 de euro pe hectar. Dar acum e mult mai ieftin. Cu un puț forat acopăr 23 plus 8 hectare, m-am extins în vara asta, deci acolo e extindere din vara asta fiindcă am prelungit antena până acolo cu 2 hidranți și pompez tot de aici, cu motopompa. Iar dincolo, tot pe cont propriu, am făcut la ieșirea din localitate, 40 de hectare, dar e mult mai greu. Acolo împing apa la deal și costă mai mult energia. Dar investiția mea și-a arătat roadele anul ăsta. Am reușit să irig 100 de hectare, iar aici, rapița am înființat-o după grâu – aici am avut o solă de grâu înainte, unde am făcut 6 tone la hectar, fiind irigat –, foarte multă apă am consumat cu rapița, am irigat înainte de semănat, udare de aprovizionare, am semănat și am mai dat două udări după. Deci ca să ajungă în stadiul ăsta am făcut trei udări. Iar înainte am mai dat trei udări la grâu, fiindcă nu făceam nimic. Ce vedeți de aici, de la drumul ăsta, în sus, nu s-a recoltat. Nici acolo unde am rapiță acum, unde m-am extins cu irigatul, n-am recoltat. N-am putut intra cu combina. Aveam grâu, am avut și un soi – că noi suntem lacomi din fire – cu potențial mare și n-a ieșit nimic. Unde am avut soi românesc, am intrat cu combina și am recoltat câte ceva. Sper că voi recupera la anul prin cultura de rapiță. Am 75 de hectare la irigat înființate de rapiță, altfel nici nu se putea. Mai am 50 de hectare tot în zona asta, dar care sunt irigate din stație. Acolo, pe lângă sola mea, irigă, în momentul de față, colegii mei, care au înființat cultură de grâu.

Reporter: Și sigur că faceți parte din aceeași Organizație a Utilizatorilor de Apă, împreună cu dumnealor. Ce s-a întâmplat cu sistemul vechi care trecea și pe la dumneavoastră? Dacă stau și mă uit bine, acolo, unde e stuf, nu era canal?

Nicolae Sterghiu: Nu, e un râu care acum e secat, râul Slava. Istoria spune că pe aici urcau corăbierii până la cetatea de lângă localitatea Slava. Eu, care sunt un iubitor al istoriei, zic „băi, dacă era debitul atât de mare, pe vremuri, trebuie să fie apă subterană, pe aici”. Și într-adevăr, la 10 metri am apă din abundență care-mi duce doi tamburi aici, pe zona asta. Mai jos, prietenul meu are pivotat, irigă tot în sistem local, pentru că noi, aici, n-avem apă, deși canalul, care iriga 20.000 de hectare, vine de la Razelm până aici. Acum, ne-am angajat ­– pentru că am teren acolo și la 6 Martie și trece canalul foarte aproape – împreună cu vecinii care sunt acolo, dacă statul nu intervine, vom încerca noi, pe cont propriu, să irigăm măcar câteva sute de hectare.

Reporter: Revin la problema cu costurile, pentru că avem așa: un puț forat la adâncimea de 10 m. Care este capacitatea lui de apă?

Nicolae Sterghiu: Îmi duce doi tamburi, deci în 24 de ore eu pompez la fiecare tambur cam 40 de litri de apă la metru pătrat. Deci 400 mc. 400 mc aici, 400 mc celălalt, deci să împărțim la 20 de ore, vine 40 mc pe oră pompez eu și nu se mișcă, rămâne nivelul la fel. Cel puțin până acum.

Reporter: Asta înseamnă că puțul forat asigură aproximativ 30 de hectare aici, dincolo, 40, tot un puț forat?

Nicolae Sterghiu: Dincolo e din râu direct. Am făcut un stăvilar mic... În primăvară eu am avut niște probleme, soția a avut Covid, a fost internată și am fost izolat, două săptămâni n-am mai mișcat, dar, norocul meu, pe 31 martie 2020 am venit să văd culturile care deja intrau în fază de ofilire avansată și zic: „Trebuie irigat”. Și am forțat mâna la stație acolo, am pornit stația. Aveau o lozincă, cei de la stație, că „nu e apă pe canal”, că, dacă bate vântul dinspre vest, n-are debit canalul și nu pot pompa apă. Și mă duc acolo, de la Constanța direct acolo și zic: „Vreau să văd debitul canalului”, „păi, are”, „de ce nu dați drumul la apă?”, „Nu ne-ați cerut!”, „Cum n-am cerut, că de două săptămâni ne tot spun că n-are canalul apă!”, „Trebuie plătit avans!” „Cât?” „150 de milioane!”, „Când?” „Acum!” O sun pe fiică-mea, îi zic să plătească online, plătește și după o oră îi zic: „Nelu, banii v-au intrat în cont”. Au dat drumul la apă. Când am plecat de aici, nevastă-mea era luată cu izoleta de acasă, am intrat și eu. Săracii, mecanizatorii, cei trei oameni, pe care-i am angajați, ei au făcut toată treaba, am făcut trei udări. N-am putut acoperi toată suprafața în timpul ăla scurt, erau 100 de hectare de grâu, pe 60 de hectare a mers bine, le-am acoperit, inclusiv astea, aicea. Acolo, la ieșire, a fost mai greu, chiar râdeau prietenii de mine: „Lapte de cuc dacă mai dai, tot nu-l mai faci!”. L-am întors, cu trei ape, am făcut cam 4 tone. Se mirau toți, dar le zic: „Dacă-i dai apă, învie tot!”.

Reporter: Și dacă, după ce învie, îi mai dai și ceva hrană...

Nicolae Sterghiu: A avut putere de revenire rapidă. Acum am făcut altă structură, e rapiță pe zona asta și diferența de încă 60 de hectare vor fi culturi de primăvară. Mi-am mai luat, între timp, doi tamburi, fiindcă n-aveam suficienți. Eu zic că e mai bine acum, lucru care mă relaxează, gândindu-mă la continuitatea fermei. Într-adevăr, n-am făcut veniturile din anii trecuți, pot să spun că dacă făceam, anii trecuți, cam 6,000 de lei pe hectar, cam 1.200 de euro pe hectar, anul ăsta, cam la jumătate și ceva, vorbesc pe toată suprafața pe toate culturile, și de primăvară, și de toamnă. Și irigate, și neirigate. Dar pot merge în continuare.

Reporter: Este important ce ne-ați spus dumneavoastră, faptul că nu întotdeauna fermierul trebuie să urmărească profitul foarte mare, ci o stabilitate continuă în fiecare an, la o producție care să-i aducă și un profit, adică să fie un randament bun la culturile respective. Și nu poți face asta, cum aminteați și dumneavoastră, fără să faci investiții. N-ai cum!

Nicolae Sterghiu: Nu. Nu poți rezista. Dacă la anu’ e la fel ca anul ăsta? Ce ne facem? Anul ăsta, guvernul – fiind alegeri – ne-a ajutat. Păi la anul ne mai ajută? Ridică mâinile toată lumea și zice: descurcați-vă! Deci trebuie noi să facem.

Reporter: Din toată suprafața pe care o aveți, înțeleg, în jur de 500 de hectare, cât irigați?

Nicolae Sterghiu: 125 de hectare pe care le irig fără probleme, restul, la neirigat.

Reporter: Ele pot fi irigate dacă se reabilitează sistemul de irigații sau trebuie să mergeți tot pe sistem local?

Nicolae Sterghiu: Poate fi foarte ușor făcut. Eu, în nebunia mea, prin 2014, motivul pentru care m-au și trimis la plimbare „prietenii” mei, am făcut programul „Proiect de țară – agricultura” și am trecut irigațiile la punctul trei, acum le trec la punctul unu.

Reporter: Deci e clar că pe suprafața respectivă, dacă nu există sistem de irigații, va trebui să investiți în continuare.

Nicolae Sterghiu: Sigur. Voi investi în zona 6 Martie – Jurilovca, am 150 de hectare în zona aia, sunt proprietate, acolo, dacă nu vom reuși să reabilităm stația, care ar fi un lucru foarte ușor, cred că voi încerca să forez, deși familia nu este de acord, că acolo trebuie să merg pe debit mare și pe forare la 200 m ca să dau de apă. Voi discuta cu Apele Române să văd ce șansă am. Să iau din lac ar fi mai complicat, pentru că intru în litigiu, deoarece zona apropiată e piscicolă și ar fi și mai costisitor. Sperăm că statul va face..., că în 2013, când trebuia făcut planul strategic pentru următorul pachet, toată lumea vorbea că nu sunt prinși bani de la Uniunea Europeană pentru irigații. Și atunci, având timp liber, eram la audit, am zis: „Hai să citesc Regulamentul European”, doar ce apăruse, când văd acolo: bani pentru irigații, pentru infrastructura primară, pentru stațiile de bază, Uniunea Europeană dă bani, dar trebuie să vii și tu cu 15%. Și zic: „Uite ce ne fac!”. Pentru mine e clar, pentru orice program agricol, orice partid l-ar face, trebuie să înceapă cu punctul 1: irigații. Deci avem canalul Dunăre-Marea Neagră, care trece prin mijlocul Dobrogei și mai avem Dunărea pe 250 hectare, care trece până la Sfântul Gheorghe, și mai avem lacul Razelm care este cu apă dulce. Deci avem apa foarte aproape de noi și noi murim de sete... Costul de a împinge apa până la 100 m diferență de nivel nu e mare. Să ne gândim că acum avem surse de energie alternative. Uitați câte eoliene sunt aici! Puteam și noi, statul român, să facă două-trei turbine eoliene lângă stațiile de pompare, că e terenul statului.

Reporter: Ar fi o idee foarte bună. Și chiar panouri fotovoltaice, să fie proiecte integrate de reabilitare a stațiilor, a canalelor, a infrastructurii subterane și să fie alimentate cu energie electrică solară.

Nicolae Sterghiu: Știți ce trebuie? Trebuie un lider și o echipă determinată ca să facă treaba. Ca să facem doar spectacol, să ieșim pe la televizor, că am făcut, că am dres și în spate am vopsit gardul, nu rezolvăm nimic. Să vă spun o poveste cu un credit. Anul trecut, m-am gândit să iau un credit, de ce, pentru că fata mea, care din cauza mea a renunțat la serviciu când eu eram criticat și spânzurat prin București, că sunt un nenorocit, deși pe mine nu mă atingea, ea, imediat, și-a dat demisia. Vă dați seama, că era și familia atacată. Și chiar așa mi-a zis: „Știi ceva? Eu n-am văzut familie cu doi bărbați să nu poată să țină două femei! Munciți mai mult și...”. Și am acceptat. E director economic, îmi face toată treaba cu plăți, are un control total al cheltuielilor, dar m-am gândit că n-o să aibă pensie mare, că și salariul ei e mai mic. Și am zis: „Hai să-i fac un job”, ea mi-a propus să cumpărăm o clădire care se vindea de lichidator în Constanța. Zic: „N-avem bani! I-am cheltuit aiurea, v-ați plimbat, v-ați...” și zice: credit. Și am apelat la credit. Primul lucru când m-am dus la bancă, m-a luat directorul: „Eu n-am mai văzut fermă cu așa profit!” și zic: „Ce treabă ai tu cu profitul meu? E făcut!”. Îți spun care era profitul: era de 104-105 euro impozit pe profit, pe hectar. Era mare, acum a scăzut. Eu, care sunt de dreapta, radical – am fost tot timpul –, trebuie să recunosc că PSD-ul a făcut treabă cu 1% pe cifra de afaceri. Acum plătesc mai puțin la stat, pe hectar, de 7 ori. Și mă întreabă: „Cât produci tu, ce producție ai?”, „Produc mult și cheltuiesc puțin!”. Și plăteam... eu n-ascund profitul, pentru că-mi dau seama că avem anumite facilități și ne-ar pedepsi Dumnezeu dacă începem să mai furăm!

Reporter: Să revenim la povestea despre investiția pe care ați făcut-o pentru fata dumneavoastră. V-a dat creditul?

Nicolae Sterghiu: Ca să vedeți. Mi-au spus că „la cum arată firma, profitul pe care-l ai pe ultimii 5 ani, nu-i nicio problemă pentru creditul pe care ți-l dau”. Și după câteva săptămâni, că eu am făcut cumpărarea cu termen de plată 3 luni, zice: „Avem o problemă, trebuie să vii cu contractul de vânzare-cumpărare”, zic: „nu pot semna contractul pentru că n-am plătit!”, „Păi nu-ți pot da banii, dacă nu-i contractul semnat!”. Și apărea momentul acela de timp zero, în care... Și m-am dus la CEC, aceeași treabă, „bine c-ați venit la noi!”, vacă de muls, ăsta are profit, dar același lucru: nu putem. Și zic: „Dacă mă mai țineți așa, trec cele trei luni!”. Norocul meu că un băiat tânăr, la altă bancă, zice: „N-ai pământ proprietate?”, „Ba da, am!”, „Pune-l gaj!”. Am luat valoarea de la notariat, 100 de hectare era nevoie pentru gaj și imediat mi-a dat banii. Dar acum apare o problemă, că trebuie să fiu sănătos să achit creditul, că rămâne nepotul fără pământ! Dar e ok. Mă rog la Dumnezeu doar pentru sănătate și un an normal.

Reporter: Domnule Nicolae Sterghiu, haideți să începem cu începutul, pentru că nu trebuie să ne ferim de faptul că sunteți de origine aromână, mulți vă cunosc...

Nicolae Sterghiu: De acolo mi s-a tras și „moartea!”, în ghilimele.

Reporter: Născut-crescut aici?

Nicolae Sterghiu: Da. La 12 km, la Stejaru, renumitul Stejaru, care a dat-o pe Simona Halep, l-a făcut cetățean de onoare pe Gigă Hagi... Suntem foarte încăpățânați, dar acum nu înseamnă că toți sunt așa. Eu, de exemplu, la București – dar când vom discuta de perioada aia... –, dacă nu eram încăpățânat – dar aveam și pentru ce să fiu încăpățânat! –, nici acum nu era înființată APIA. Numai dacă-ți dau câteva exemple. Când eram tânăr inginer, la mine, în comună, eram cu nevastă-mea la Buziaș, ea fiind cardiacă, operată pe inimă, de atunci, mergeam vara la stațiuni – și acum același lucru facem. Și o aveam și pe fiică-mea, atunci avea 4 ani. Ca să nu se plictisească, apăruse la modă casetofon, muzică, și îi puneam muzică aromână acolo. Noi fiind trei, întotdeauna venea a patra persoană cu noi la masă. Fata, până să vină mâncarea, punea muzică și o bătrână ne întreabă: „Sunteți, aromâni?”, „Da”, „Tinere – eram tânăr atunci – să nu te rușinezi niciodată de originea ta. Habar n-ai ce oameni ați avut. Eu sunt doctor – cam la 80 de ani era – ați avut niște oameni nemaipomeniți în istoria poporului român și a întregii Europe. Nici nu știți ce oameni ați avut, să te mândrești cu originea ta! Și atunci am început să-mi pun întrebări și am studiat toată istoria aromânilor. Avem gena asta de, vorba lui Țuțea, pasăre sălbatică. Dar, zic eu, la noi, cultul familiei ajută, pentru noi familia este totul. Când eram director la Direcția Agricolă a venit la mine acasă, că lucram încă la Stejaru atunci, prefectul, cu ministrul învățământului de pe vremea aia. Zice: „Unde să-l duc?, hai să-l ducem la tine”. Nevastă-mea bună gospodină, ajungem la Stejaru pe înseratelea, și zic: „Vreau să vă spun un lucru, până aici, eu am fost șeful, de la poartă încolo, e nevastă-mea”. Faptul că e bătălia asta pentru familie ne determină să fim muncitori și probabil istoria noastră. Eu am pornit, vreau să vă spun, de la opinci.

Reporter: Ăsta e și cursul interviului nostru. V-ați născut la Stejaru, într-o familie tot de aromâni, ca atare... care erau cu oile la vremea respectivă?

Nicolae Sterghiu: Oi în privat, pe lângă munca pe care o făceau la colectiv, cu venituri puține, și oi în privat. Bunică-miu mă trimitea cu oile – eu eram nepotul cel mare –, din clasa întâi, până am plecat la liceu, nu era zi din săptămână să nu merg cu oile, până începeau orele. Zicea: „Du-te că am puțină treabă în centru”, și venea exact la ora 12 și plecam la școală. Dar a fost un avantaj ăsta, fiindcă mergând cu lecțiile neînvățate, trebuia înainte de venirea profesorului să citesc o dată lecția. Citind în fugă atunci, îmi forțam memoria ca să rețin cât mai mult și probabil m-a ajutat treaba asta. Când am plecat la liceu și atunci, în vacanțe, tot la fel îmi arăta bățul, „te duci acolo...” până...

Reporter: La ce liceu ați mers?

Nicolae Sterghiu: Agricol, la Poarta Albă. Noi, prima dată când am ieșit și am văzut trenul a fost când am dat admitere la liceu. Am venit pe jos, de acolo, până la gară, la Baia. Nu exagerez cu nimic! Eram un sălbatic. Acolo erau reuniuni, eu stăteam și mă uitam de departe cum dansau. Să mă apropii eu de o fată? Aveam și complexul ochilor albaștri, pentru mine fiind singurul din cunoștințe cu ochi albaștri mi se părea că e un defect al meu, până când au început să tragă fetele de mine: vai ce ochi frumoși are! Și au început să mă tragă la dans. Eu, nativ, sunt o fire timidă, nu sunt foarte curajos. Am terminat liceul și, având aplecare către științele politice și istorie, n-am mai vrut să continui pe agronomie, am plecat la Iași și am dat la istorie-filosofie. Am picat de mi-au sărit fulgii! Păi erau 25 de locuri și erau peste o mie de candidați, și eu de la liceul agricol... Am plecat în armată un an și patru luni. După armată, să dau tot acolo... Acolo, am intrat în discuție cu ofițeri cu științele politice, mai erau lecții politice, eu eram brici în tot ce se discuta, îi băgam în ceață pe toți. „Ce vrei să te faci?”, mă întrebau. Zic: „Filozof, fac filosofia”, în liceu mă porecleau Marx.

Reporter: Ați avut pasiunea aceasta de a citi încă din liceu foarte mult, mai ales filozofie.

Nicolae Sterghiu: Încă din generală, noaptea citeam foarte mult. Îmi plăcea nu neapărat să învăț carte, cât să citesc mult. M-a ajutat după aia. Și-mi spune: „Ce liceu ai terminat?”, „Liceul agricol”, „Du-te, mă, la agricultură, că pâinea este viitorul omenirii! Ai pâine, o să ai pâine, n-ai pâine, mori de foame ca profesor!”. Eu, nu, zic: „Ce știe el?” Eu, tot în domeniu, nu mai dau la filozofie, dau la Drept, la București. Și mai și... și vin să dau la Drept. Dar știți care a fost norocul meu? În ’75 au fost inundații. Am plecat să depun dosarul la Drept, când zice: „Îți trebuie recomandare de la UTC”, nu te primeau fără. Bun, să mă întorc acasă, dar se oprise circulația trenurilor. La pod, la Cernavodă, nu se mai trecea cu trenul, din cauza debitului mare al Dunării. Și zic: „Cum ajung eu? nu am timp!” Norocul meu că discutasem cu un prieten de-al meu, era student în anul doi la Agronomie, zic: „Alternativa, dacă nu pot să mă înscriu la drept – mă gândeam, aveam o presimțire –, mă duc la Agronomie”. Zice: „Dacă ai probleme la Agronomie, du-te la secretariat, am un coleg, Petrache – care era șef ASC –, să te ajute el, îi spui că vii din partea mea”. Intru în secretariat, la Agronomie, nu știu de ce pe adeverință, în loc de Sterghiu era trecut Sterchiu, bătut la mașină. Zice: „Du-te înapoi și adu altă adeverință!”. Când mă uit, acolo era unu’ care ducea dosarele și îi spun: „Nu vă supărați, caut și eu un băiat, Petrache”, la care zice: „Ce treabă ai cu el, îl cunoști?”, „Nu-l cunosc, dar un prieten de-al meu mi-a spus că dacă am vreo problemă să apelez la el.” „Eu sunt Petrache!”, zic: „Din partea lui Uda”, așa-l chema pe prietenul meu, vorbește cu secretara și-i zice: „Lasă că...” și mie: „Dă-mi buletinul!”. Și trece acolo, „după buletin, corect, Sterghiu”. Uite așa am intrat eu la Agronomie, erau o mie de candidați și am intrat al șaselea. Și n-am mai dat la botanică, că era mai groasă cartea, și zic: „N-am timp!”. Eu m-am dus mai devreme, erau 5-6 zile pentru fiecare, zic: „Dau la biologie, că are vreo 150 de pagini”. Am învățat-o pe dinafară! Și am intrat la Agronomie și uite așa am devenit agronom.

Reporter: Inginerul, sau mai bine zis tânărul inginer agronom, Nicolae Sterghiu și-a luat repartiția, care l-a dus unde?

Nicolae Sterghiu: La Stejaru, în satul natal, fiindcă urma în anul acela, în ’79, când am terminat eu, trebuia să se opereze soția de inimă. Și atunci, pe vremea aia, nu se știa, vai, de inimă, parcă te duceai la moarte! La Fundeni s-a operat, și zic: „Mă duc la Stejaru”, fiindcă ea era deja angajată, era contabilă la CAP.

Reporter: Înseamnă că v-ați luat soția încă din timpul facultății.

Nicolae Sterghiu: Vreți să știți cum m-am căsătorit eu? În timpul liceului mă întreabă străbunicul: „Ce ai de gând, când termini liceul?”, „Să dau la facultate!” Și merge și-i spune lui bunică-meu: „Vezi că nepotul ăsta al nostru, vorbește cu taică-su, spune-i să nu plece nelogodit la facultate, că dacă merge acolo, îl taie capul și cred că o să intre, dacă intră, acolo o să-l păcălească vreo româncă. Așa că trebuie logodit și n-are încotro”. Și uite așa...

Reporter: Ați plecat la facultate logodit.

Nicolae Sterghiu: Logodit, și în primul an nunta. Și ăsta e motivul pentru care am venit la Stejaru, pentru familie, și am stat până în ’87 la Stejaru. Adevărul este că aveam note bune, puteam merge și în cercetare, prindeam post, dar am venit acasă.

Reporter: Și fata când a venit?

Nicolae Sterghiu: Fata în ’77, eram în facultate.

Reporter: Ați dat de treabă doamnei...

Nicolae Sterghiu: I-am dat de treabă. Eram la Pietroasele în practică, la cules de vie, când s-a născut, pe 23 septembrie e născută și primesc telegramă: „Vino, a născut soția fetiță”. Am avut un unchi la Tulcea și el mi-a trimis. Am zis: „Ăștia fac mișto de mine!, nu se poate, trebuie să am băiat eu! Când ajung acolo, va fi băiat!”. Ajung, intru, fată. Aoleu! Zic: „Nici nu arată bine – era brunețică... – e și urâtă!”.

Reporter: Și aici la Stejaru, era CAP sau IAS?

Nicolae Sterghiu: CAP. Șef de fermă, inginer-șef imediat, rezultate – norocos! – aveam rezultate foarte bune. Am fost foarte curtat pentru promovări în perioada aia, anual eram chemat pentru promovare și refuzam pe motive medicale. Poate par lăudăros că am fost foarte loial familiei, nu-mi puteam părăsi soția. Pe lângă promovările de aici, mai erau și curtările de a fugi din țară. Am avut niște colegi greci care ziceau: „Nu-ți trebuie decât drumul până în Grecia și acolo rezolvăm noi totul cu tine!”. Și eram în dilemă – să plec, să nu plec...

Reporter: Oricum, trebuia să plecați cu familia, că n-aveați cum să plecați singur.

Nicolae Sterghiu: Cu familia nu puteam pleca... în fine.

Reporter: Ați rămas la Stejaru, la CAP, până în ’87.

Nicolae Sterghiu: Și după, am venit la COASC, la Baia. M-a prins Revoluția inginer-șef de COASC, am stat vreo 6 luni, de fapt inginer-șef de SMA, că imediat în ianuarie Victor Surdu a desființat COASC-urile și pe noi ne-a trecut la SMA. După câteva luni, am trecut la IAS director tehnic, IAS-urile se rupeau în două că erau prea mari, directorul care a rămas pe Baia zice: „Nu vii în echipă cu mine?”. Că s-a făcut IAS Baia și Lunca. Și am venit la Baia. Am stat până în ’96, când am plecat, am fost promovat, la Tulcea, la Direcția Agricolă, director general adjunct. Am stat până în 2001.

Reporter: Și a venit domnul Dobre, Dumnezeu să-l odihnească.

Nicolae Sterghiu: În locul meu a venit domnul Dobre. A fost înainte, și după aceea a venit în locul meu.

Reporter: În ’93-’94, dânsul era director.

Nicolae Sterghiu: După alegeri, când a zdrobit, PDSR-ul a luat tot, stăteam în birou și primesc telefon de la Cornel Ivanov. Îl cunoșteam.

Reporter: Era la centrala Deltei Dunării.

Nicolae Sterghiu: Da, și se crease o simpatie între noi. Mă rog... eu eram mai mic, el fiind director general la centrală, chiar mă mândream că sunt prietenul lui. Și zice: „Vrei să rămâi pe post?”. Zic: „Da, dar ce-mi cereți?”, „Fă cerere la PDSR și nu se atinge nimeni de tine!”, el îmi spune și eu, tolomac, ca orice machidon, zic: „Nu pot, domnule, să fac treaba asta! Când vine omul mă dau deoparte...” și așa am trecut șef de serviciu, a venit Dobre, am stat până în 2003. Eu făceam și politică din ’96...

Reporter: Deci, vedeți? Dacă n-ați luat la facultatea de științe politice și filozofie, până la urmă v-ați apucat de politică!

Nicolae Sterghiu: Tot acolo am ajuns! Motivul pentru care am fost director general adjunct era că eram cu PD-ul, eram și consilier județean și în 2003 apare Legea funcționarilor publici în care n-aveai voie să fii... mă duc și depun cererea de demisie, că eu nu pot continua fiindcă sunt vicepreședinte PD Tulcea, am o firmă – mergea atunci, luasem în concesie 200 de hectare de la ADS și ferma Mocani, care e lângă poligon acolo, care e și acum centrul fermei –, la care el zice, Carcov, era director general, „ești nebun? Dar cine știe că...”. Și zic: „Nu pot, eu trebuie la anu’ să te atac pe tine și tu-mi spui: «Ăsta, care n-a respectat legea?», Nu, eu trebuie să fiu curat”. Și mi-am dat demisia din funcție publică și am venit la fermă.

Reporter: Și, uite așa, aromânul Nicu Sterghiu a zis... de fapt, cum vă spune pe aromână?

Nicolae Sterghiu: Culuș. Nicolae, Niculăieș, Culuș e diminutivul. Nicolae la noi la aromâni e Cola sau Culuș, mai mult Cola decât Culuș.

Reporter: Și uite așa v-ați apucat de agricultură de-adevăratelea.

Nicolae Sterghiu: Da, doi ani și politică. În politică am intrat în conflict cu ai mei colegi de la Tulcea, m-au văzut plecat din Tulcea, către fermă, aici, aveam apă atunci, irigam, aveam treabă multă de făcut, intru în conflict cu ei, iar când am câștigat localele – atunci a câștigat Hogea primăria – și în toamnă alianța DA intră la guvernare. Hai să împărțim funcțiile, deconcentratele! Sterghiu – zic: „Director”. Președintele: – „N-ai cerere făcută!” Că la PD trebuia să faci dinainte cerere ce dorești să fii la un moment dat, și la mine nu era. Mă întorc, vreau altceva, n-ai aia, n-ai aia, m-am simțit izolat, dat deoparte, ei toți fiind orășeni, eu băiatul de la țară. Trag două înjurături și... plec. Zic: „Știți care-i treaba? E recomandarea organizației PD pentru director general, dar se intră tot cu examen și acolo nu e interzis să particip la examen. Și vă spun că voi participa și vă mai spun un lucru: eu n-am pierdut niciun examen în viața mea, ca atare gândiți-vă că eu voi câștiga examenul acolo”. Mă gândeam și la faptul că mă știam foarte bine cu Aurel Pană, care era fost secretar de stat și va fi ministru al agriculturii, așa mă gândeam eu, atunci așa erau cărțile. Nu vorbeam chiar aiurea. Și le-am trântit ușa și am plecat. Plec, apare guvernul – Flutur ministru! Îl sun pe Aurel Pană, zic: „Ce faci, de ce nu ești ministru al agriculturii?”, „Nicule, duminică la ora 2 eram ministrul agriculturii, la ora 4 apare la televizor Flutur. Am trântit televizorul de....”, „Și acum ce faci?”, „Sunt la Mediu, acum, director la Mediu. Dar tu ce faci, Nicule?”, „Fac o... nimic. Sunt la fermă”, „Băi Nicule, voi ați ieșit pe locul 7 – organizația partidului de la Tulcea, pe țară – tu ai relații, te știu ăștia la București, toți, de ce nu iei o recomandare de la Tulcea și vino la APIA, director general!”, „Ce-i aia APIA?”.

Reporter: Nici nu exista de fapt.

Nicolae Sterghiu: Nu, avea două luni, era doamna Drăghici.

Reporter: Era doamna Mariana Drăghici, da.

Nicolae Sterghiu: Și zice: „Eu am lucrat la programul de guvernare, revine PD-ului, am negociat eu cu Flutur, eu trebuia să fiu director general, dar eu acum sunt la Mediu și nu mă mai interesează. Vino tu!” Și mă duc la partid – deși încă funcționam ca vicepreședinte, nu mă mai duceam la ședințe –, se uită ăia la mine și zic: „Mi-a trecut supărarea, vreți să scăpați de mine?”, „Da. Ce e? ”, „Dați-mi recomandare, plec la București. A apărut un post, o instituție, și vreau director general. E treaba mea acolo, voi dați-mi recomandarea de aici”. Într-o bucurie mi-au dat-o!

Reporter: Au scăpat de nebun!

Nicolae Sterghiu: Da. Și așa am venit la București.

Reporter: Director general la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, împreună cu doamna Mariana Drăghici, director adjunct.

Nicolae Sterghiu: Care nu voia să-și dea demisia. Și Mugur Crăciun, era secretar de stat atunci, a convins-o până la urmă, foarte ambițioasă, am luat-o, am început să discut, Mariana noi avem vârste apropiate, e ultima șansă de a face ceva pentru țara asta. Tu n-ai ambiția să facem instituția asta? N-aveam nimic, nici scaune.

Reporter: Îmi aduc bine aminte, stăteați amândoi la același birou!

Nicolae Sterghiu: Da! Și mai era ghereta din spate. Și zic: nu, stai lângă mine! – Mă gândeam să comunic cu ea, să socializez, că dacă o îndepărtam devenea dușmanul meu. Și zic: „Rămâi director general adjunct. Eu voi fi cu munca, oricum toată treaba vezi că e politică, și ai să vezi că va fi mai bine pentru amândoi. Facem ceva pentru România, că dacă nu mișcăm... eu am habar, cunosc țara asta, cunosc agricultura”, și uite așa mi-a devenit foarte fidelă, vreau să spun că avea o minte brici.

Reporter: Și ați organizat Agenția de Plăți, ați stat acolo director doi ani...

Nicolae Sterghiu: Exact doi ani.

Reporter: După aia a început nebunia cu schimbări, ați rămas în APIA...

Nicolae Sterghiu: ...în APIA ca auditor. Șef serviciu audit.

Reporter: Pe final, vă întreb: filozofie, politică sau agricultură?

Nicolae Sterghiu: Acum, agricultură. Aș vrea, s-ar putea în toamna asta (2020, n.r.), după ce-mi rezolv o problemă de sănătate, să văd cum mă lasă pandemia, că s-ar putea să o lungească. Cred că voi ieși, voi prezenta ce am avut în gând, dacă e încântat vreun partid politic, cele 10 puncte – eu am făcut decalogul, ce trebuie făcut.

Reporter: Și ziceți-le! Nu le dezvoltați, scurt.

Nicolae Sterghiu: Pe scurt:

Primul lucru – agricultură integrată. Proiect de țară – agricultura, că noi n-am avut proiect de țară altul decât intrarea în NATO și UE, dar agricultura e singura ramură care ar putea relansa România.

Doi – am trecut irigațiile. Avem 1075 km de Dunăre...

Trei: Registrul agricol informatizat.

Patru: Cadastru.

Cinci: Tinerii fermieri. Eu am dat, în 2014, chestiunea cu 50 de hectare și ei au preluat-o că or să dea 50 de hectare la tinerii specialiști, dar n-au de unde! Eu am introdus-o cu alt sens, la terminarea facultății, fiecare absolvent să aibă stagiatură de 2 ani – că tot îi plătește statul, ca șomeri, și apare umilitor, tânăr, ai terminat facultatea și iei șomaj – și obligă-l să meargă într-o fermă mare, noi avem cam la 3.000 de ferme cu peste 100 de hectare, acolo el va lua în primire 50 de hectare și va ține evidența cheltuielilor, va fi ca proiectul lui. Ce înseamnă cheltuieli și venituri pe 50 de hectare, asta am spus eu atunci, și el va ști exact care este circuitul banilor. Și dacă e bun și-i place munca, îl oprește fermierul mare, că toți fermierii sunt îmbătrâniți, au nevoie de tineri.

Deci punctele forte sunt astea: irigații, registrul agricol, cadastru și tinerii fermieri.

Reporter: Am înțeles ce ați ales din toată povestea asta, mai cochetați și cu celelalte. Ce și-ar dori Nicu Sterghiu în continuare?

Nicolae Sterghiu: Sănătate. Ca să pot ajuta familia, deci eu mai am 4 ani de rambursat creditul și de reparat și clădirea, fiindcă vreau să facă fata ce vrea din clădire, poate să fie spații de birouri, pentru cabinete medicale, e în centrul Constanței, e ok, și să aibă un venit al ei sigur, lunar, o chirie care va fi.

Reporter: Dacă ați fi să vă gândiți, ce ați regreta uitându-vă în urmă?

Nicolae Sterghiu: Regret faptul că n-am plecat în 2007 și n-am venit aici. Era o doamnă care ne dădea viza, ea mi-a spus: rămâi la audit, fiindcă ăștia, după ce pleci tu, vor începe atacuri la tine și te vor controla... rămâi aici să le răspunzi, că dacă ești plecat n-ai cum să le răspunzi. Și atunci când m-au chemat și mi-au spus: alege ce vrei, zic: nu pot, că apare principiul dominoului. Trec ca adjunct și încet așa, până jos, câte unul schimbat. Și dacă merge treaba, lumea e obișnuită, zice: „Merge datorită lui Sterghiu”, dacă nu merge, „sabotează Sterghiu”. „Eu plec la audit...”. Și s-a făcut imediat serviciul, dar am rămas pentru motivul că erau două neîmpliniri ale mele atunci, dar n-aveam cum să le fac. Deci avansul pe 15 octombrie și controlul trebuia terminat pe 30. Toată lumea a plecat în concedii și s-a ținut controlul până în primăvară.

Reporter: Mai aveți astăzi neîmpliniri?

Nicolae Sterghiu: Nu. În afară de sănătate... nu. Neîmplinirea e că n-am continuat cu politica. E un microb. Eu am un stră-străbunic împușcat, deodată cu stră-străbunicul Simonei Halep, în 1912, de comitagii bulgari, în Macedonia, atunci erau războaiele balcanice și amândoi au fost împușcați. Pe o treabă neclară, dar eu știu ce era: era transport de arme, Rusia ducea arme în Peninsula Balcanică pentru a revendica zona și... mă rog, asta e. Și cred că e microbul ăla care se transmite, chiar i-am reproșat străbunicului meu care a rămas, deci tatăl lui, zic: „Cum de n-ai făcut tu în perioada ’30-’40 politică?”. Zice: „N-aveam cum. A murit tata, aveam patru surori, trebuia să le fac rostul lor. Eu aveam trei copii, fratele meu, împușcat și el, avea două fete...”, familia a fost pe primul loc.

Interviu publicat în Revista Fermierului, ediția print - decembrie 2020

Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Agenția de Plăți şi Intervenție pentru Agricultură (APIA) continuă autorizarea plății regulare pentru Campania 2020, până la acest moment fiind autorizați la plată un număr de 760.465 fermieri, reprezentând un procent de 92,64% din numărul total al fermierilor eligibili care au depus Cerere unică de plată în Campania 2020.

Suma totală autorizată la plată este de 2,09 miliarde euro, din care: 1,66 miliarde euro din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA); 365,85 milioane euro din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR); 72,72 milioane euro cofinanțare de la Bugetul Național (BN1).

Plăţile finanțate din FEGA se efectuează la cursul de schimb de 4,8725 lei pentru un euro, iar plăţile finanțate din FEADR la cursul de schimb de 4,7830 lei pentru un euro.

Totodată, APIA informează că până azi, 13 ianuarie 2021, suma totală autorizată la plată pentru sprijinul cuplat în sectorul zootehnic se ridică la 153,02 milioane euro, din care: 79,03 milioane euro - Sprijin cuplat în sectorul zootehnic - vaci de lapte; 1,29 milioane euro - Sprijin cuplat în sectorul zootehnic - bivolițe de lapte; 9,75 milioane euro - Sprijin cuplat în sectorul zootehnic - taurine de carne; 62,92 milioane euro  - Sprijin cuplat în sectorul zootehnic - ovine/caprine; 0,02 milioane euro - Sprijin cuplat în sectorul zootehnic – viermi de mătase.

Plățile se efectuează în lei, la cursul de schimb de 4,8725 lei pentru un euro, stabilit de Banca Centrală Europeană la data de 30 septembrie 2020.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html