organizatii profesionale - REVISTA FERMIERULUI

La începutul acestei săptămâni, mai exact marți 15 septembrie 2020, Ministerul Agriculturii a publicat pe pagina sa de internet, supunând dezbaterii publice, un proiect de act normativ controversat. Este vorba de Ordonanța de Urgență privind declararea stării de calamitate de către Comitetele județene pentru situații de urgență pentru fenomenul de secetă pedologică, despre care producătorii spun că este un proiect făcut în grabă pentru a atrage capital electoral, neavând vreo legătură cu realitatea agricolă și, totodată, bătându-se cap în cap cu legislația românească în vigoare. (Revista Fermierului a publicat, la rubrica Gânduri de fermier, opinia pe această temă a dr. ing. Ștefan Gheorghiță, fermier din jud. Brăila: https://revistafermierului.ro/din-revista/opinii/ganduri-de-fermier/item/4653-asa-se-alege-praful-de-agricultura-prin-iluzia-adoptarii-unei-oug-privind-declararea-starii-de-calamitate.html)

Asociația Producătorilor Agricoli (APA) din județul Brăila a trimis către conducerea MADR o adresă în care atrage atenția asupra neregulilor din proiectul de ordonanță de urgență care reglementează starea de calamitate pentru fenomenul de secetă pedologică și, de asemenea, propune soluții pentru situația grea în care se află agricultorii.

Vasile Datcu, președintele APA Brăila susține că această OUG nu se poate aplica contractelor comerciale încheiate de fermieri în toamna anului 2019 sau în primăvara lui 2020. „În conformitate cu art. 15 alin. 2 din Constituția României, legile civile nu se pot aplica retroactiv. Retroactivitatea se poate aplica doar în cazul legilor penale mai favorabile. Apoi, nefiind definită clar sintagma de contract comercial, se poate înțelege că prezenta OUG se va aplica tuturor tipurilor de contracte, adică inclusiv contractelor comerciale de vânzare de inputuri, comerț cu cereale, dar și în privința contractelor bancare și de leasing. Atenționăm că acestea din urmă au reglementări specifice, inclusiv sunt avizate de BNR”, precizează președintele agricultorilor brăileni.

Vasile Datcu arată că aplicarea prezentei OUG nu prevede niciun fel de modificare în privința invocării evenimentului de stare de forță majoră, termenul nefiind, la acest moment, reglementat de Codul Civil, el este lăsat la latitudinea păților. „În cazul contractelor cea mai uzitată formulă este .

Proiectul de ordonanță nemulțumește și prin faptul că nu definește clar întinderea în timp a anului agricol sau a campaniei agricole. „În acest sens semnalăm că preconizata dată de intrare în vigoare va fi după expirarea anului agricol 2019 – 2020. Menționăm că nu există nicio altă prevedere legală privitoare la definirea începerii și sfârșitului anului agricol sau a campaniei agricole. De asemenea, definirea stării de calamitate în prezenta OUG este o redactare primitivă, deoarece starea de calamitate nu este răspunsul nimănui, ci este un fenomen meteorologic petrecut. Adoptarea acestei OUG nu reglementează modul de transfer al invocării forței majore de la fermier către furnizor sau companii comerciale de cereale. Dacă fermierul se presupune a fi acoperit în fața riscului de neexecutare, ceilalți contractanți nu vor putea invoca nimic la rândul lor, ci vor rămâne ei expuși riscului de neplată în raport cu furnizorii lor”, explică Vasile Datcu, dând un exemplu concret, un furnizor de inputuri nu va putea încasa banii de la un fermier calamitat pe motiv de forță majoră, dar el la rândul lui trebuie să-și plătească furnizorii, nefiind în drept să invoce, la rândul lui, starea de forță majoră. „O eventuală adoptare a acestei OUG o va face aplicabilă până la atacarea ei de către Avocatul Poporului sau de către alte persoane interesate, dar acestea din urmă, pot face acest lucru doar după adoptarea ei ca lege. Dacă, ulterior, această OUG va fi declarată neconstituțională, toate actele rezultate din aplicarea ei vor fi declarate nule și situația va reveni la starea inițială, ceea ce va însemna haos”, apreciază președintele APA Brăila.

În concluzie, un astfel de act normativ care să reglementeze starea de calamitate pentru fenomenul de secetă pedologică este necesar în viitor, dar cu alte formulări și măsuri, fiind necesară adaptarea la nevoile tuturor celor cărora li se adresează.

Credite garantate de stat, un ajutor imediat pentru agricultură

Pentru starea actuală a agriculturii, pentru ca fermierii să depășească criza generată în principal de secetă, APA Brăila recomandă, ca singură soluție posibilă, adoptarea unei OUG pentru acordarea de linii de credit, pe termen de trei ani, cu garanția statului, în valoare minimă de 500 euro pe hectar calamitat. „Am mai sugerat ministerului acest sprijin în primăvară, prin Adresa nr. 44/27 aprilie 2020, dar nu s-a ținut cont de propunerea noastră. A doua măsură pe care am propus-o și asupra căreia revenim, este de a se acorda despăgubiri și pentru culturile de primăvară. A treia măsură pe care o susținem cu tărie este adoptarea cu îmbunătățiri a proiectului de lege privitor la stabilitatea duratei arendării, adoptat deja de Senat și fiind în fază finală la Camera Deputaților. A patra măsură este finalizarea până la sfârșitul anului a unei OUG privind reglementarea asigurărilor agricole catastrofice, cum sunt: cutremurul, inundațiile, seceta. Am spus de nenumărate ori, Asociația Producătorilor Agricoli din județul Brăila este pregătită să ofere sprijin și soluții concrete pentru depășirea acestei situații grele”, a încheiat Vasile Datcu.

Publicat în Eveniment

Ministerul Agriculturii a publicat și a pus în dezbatere publică pe pagina sa de internet, la rubrica „Transparență decizională”, un proiect de act normativ, o „OUG privind declararea stării de calamitate de către Comitetele județene pentru situații de urgență pentru fenomenul de secetă pedologică”, care de fapt este o mare minciună electorală sau de altă natură, cu rol de a calma spiritele din agricultură, și așa foarte încinse și pe bună dreptate, mai ales după protestul cu tractoare al fermierilor din județul Constanța.

Din expunerea de motive a OUG am reținut - ,,În situația declarării stării de calamitate se creează premisele ca fermierii să se poată prevala de cadrul legislativ instituit în situația neîndeplinirii unor obligații contractuale, fără aplicare de sancțiuni. În lipsa adoptării măsurilor prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, fermierii vor fi în imposibilitatea respectării clauzelor contractuale privind livrarea cantităților de produse angajate prin contract, prin neaplicarea clauzei contractuale cu privire la forța majoră de care aceștia ar putea beneficia în relația cu cumpărătorul, ceea ce ar conduce la perturbarea pieței. Totodată, situația ar putea avea un impact major negativ la nivel social asupra fermierilor și a membrilor familiilor acestora, prin punerea în executare a clauzelor contractuale pentru nerespectarea obligațiilor prevăzute în acestea și plata unor despăgubiri”.

După cum rezultă din expunerea de motive mai sus prezentată, oricine o citește, ar înțelege că fermierul calamitat va fi apărat în raport cu prevederile contractuale neexecutate (adică nerespectate) deoarece se declară starea de calamitate.

Mai mult,  această înțelegere este întărită și de modul de redactare al art. 2 alin. 1, unde se arată că: ,,Starea de calamitate reprezintă răspunsul la o situaţie de urgenţă de amploare şi intensitate deosebite, determinată de tipul de risc de secetă pedologică, constând într-un ansamblu de măsuri cu caracter temporar, proporționale cu nivelul de gravitate manifestat al acesteia şi necesar pentru înlăturarea eventualelor răspunderi contractuale și sancțiuni pe care le pot avea fermierii în relațiile comerciale.

Așa cum se observă și este subliniat (n.r. – sublinierea ne aparține), articolul de lege din proiectul de OUG prevede exonerarea de răspundere contractuală și sancțiuni din relațiile comerciale. Adică mai pe înțelesul nostru, ar însemna că se poate invoca forța majoră și fermierul poate dormi liniștit, deoarece nu mai este expus niciunui risc contractual, fapt care din păcate nu este adevărat și în realitate această confuzie intenționată a oficialilor guvernamentali, poate fi asimilată mai multor posibile intenții, cum ar fi:

  • Interes electoral și astfel se arată fermierilor preocuparea Guvernului pentru această chestiune solicitată imperativ de către producătorii agricoli;

  • O mare lipsă de pregătire profesională a celor care se ocupă de redactarea și justificarea acestor proiecte de reglementări legislative;

  • Ambele motive mai sus expuse.

De ce fac această afirmație? Simplu, fiindcă specialiștii în legislație ai MADR ar fi trebuit să le spună oficialilor guvernului, în frunte cu ministrul Agriculturii, domnul Oros (sau cine a mai rămas, cât timp dânsul se plimbă prin țară), că acest proiect poate fi adoptat pentru viitor și nu pentru trecut. Acum poate că respectivii specialiști au studiat la facultățile de ,,top” ale noastre, unde pregătirea profesională nu era neapărat o necesitate. Această afirmație o fac și fiindcă în preambulul OUG se face vorbire de seceta de anul acesta, dar preambulul nu este prevedere legală, iar în text nu se spune nicăeri că s-ar aplica retroactiv, lucru care de altfel nu ar fi posibil legal, deoarece art.15 alin. (2) din Constituție, consacră expres principiul neretroactivității legii: Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”. Jurisprudența Curții Constituționale este fermă în sensul unei interpretări riguroase și univoce a acestor prevederi constituționale, nelăsând loc la nici un fel de confuzii în privința modului și cadrului de aplicare a acestui text constituțional explicit.

În acest mod de interpretare există și o logică, fiindcă nu poți schimba regulile după terminarea meciului, iar în cazul nostru la momentul intrării în vigoare a legii campania agricolă de toamnă se va fi terminat de ceva timp. Chiar dacă campania agricolă nu s-ar fi terminat, tot nu era posibilă aplicarea, deoarece contractele se judecă după legea în vigoare la data încheierii lor.

Astfel contractele vor fi derulate după prevederile în vigoare la data semnării contractului, iar prevederea din acest proiect de asimilare a stării de calamitate cu forța majoră își va produce efectele în viitor, adică de la anul.

Acest lucru este întărit și de prevederile actuale în vigoare din Codul Civil unde se prevede posibilitatea invocării forței majore sau cazului fortuit după caz (nefiind același lucru), dar timpul în care poate fi invocat nu este prevăzut expres, deci se stabilește prin prevederile contractuale. Conform practicii contractuale, în general termenul de invocare este de 15 zile de la momentul producerii evenimentului de forță majoră, timp în care trebuie să prezinți documentele doveditoare certificate de Camera de Comerț. Artificiul juridic care se încearcă prin proiectul de OUG, adică alăturarea stării de calamitate la situația de forța majoră, tot nu are nici un efect asupra prevederilor Codului Civil privitoare la modul de invocare.

Astăzi, jumătatea lunii septembrie 2020, data când vorbim, aceste termene sunt caduce, depășite de mult și nu mai sunt de actualitate. Adică cine până la această dată nu a invocat forța majoră este bun de plată.

Poate totuși specialiști în legislație ai MADR s-au gândit și la o găselniță, de genul se adoptă OUG, aceasta își provoacă efectele ori până este atacată de Avocatul Poporului (doar acesta poate ataca la Curtea Constituțională OUG), sau își provoacă efectele până este aprobată prin lege și apoi este atacată la Curtea Constituțională. Problema este că după ce va fi declarată neconstituțională, toate situațiile vor fi repuse în forma inițială, adică iar se reiau executările de unde au rămas, plus haosul care va apărea, doar că atunci va fi un alt vinovat de imagine, ,,nemernica” de Curte Constituțională.

Mai este și o altă situație legată de contractele încheiate în cadrul OIPA și acestea se bazează pe un model de contract aprobat prin HG și care ce să vezi, nu conține clauză de forță majoră și până astăzi nimeni nu s-a sesizat, decât atunci când degețelul  …..a făcut probleme pe la spate, mă înțelegeți.

Revenind la proiectul de OUG, oare marii specialiști juridici din MADR nu s-au întrebat ce forță majoră să invoci la grâu sau orz, când contractul este în întârziere de executare de peste două luni?

Asta dacă domniile lor pricep ce spun, adică de acum două luni trebuia livrat grâul, orzul sau rapița, adică onorată obligația contractuală.

La culturile de floarea-soarelui sau porumb, până la intrarea în vigoare a acestui proiect de OUG, campania agricolă va fi închisă, iar în plus adoptarea noii ordonanțe nu poate schimba termenul contractual pentru invocarea forței majore, care este de 15 zile de la producere. Păi, procesele verbale de constatare a calamităților sunt eliberate de mult și au constatat acel moment al producerii evenimentului, deci nu mai pot fi modificate.

În primăvară scriam despre necesitatea apariției Ordinului 97 privitor la reglementarea constatării și emiterii proceselor verbale de calamitate și unde am motivat necesitatea acestuia și pentru a avea documente care să ateste forța majoră și să poată fi investite la Camera de Comerț.

Nimeni atunci dintre oficialii ministeriali nu au vrut să asculte implicațiile, cu toate că le-am spus public și prin adrese oficiale împreună cu colegii de la Asociația Producătorilor Agricoli din Brăila, dar toți la MADR sunt pricepuți, inclusiv unii colegi fermieri care se joacă de-a liderii naționali ai organizațiilor profesionale. Cu toții la acel moment nu au priceput sau nu au spus nimic, poate din cauza unor orgolii prostești, iar acum mulți fermieri sunt în situația de a suporta pagubele, iar pe unii îi vor costa fermele.

Sacrificarea „în scopuri electorale” a fermierilor

Mai mult, chiar dacă trecem peste motivele de fond privind neretroactivitatea, dar care nu vor fi acceptate de Curtea Constituțională și atenție Curtea poate fi sesizată și de avocații firmelor furnizoare de inputuri sau de cele de comerț cu cereale, mai sunt și motive de formă care vor face aplicarea imposibilă. Iar apropo, pentru cine nu știe încă, aceste firme au avocați și nu de genul specialiștilor de la MADR.

Nu are rost să ne aplecăm asupra modului primitiv de redactare al textului, deoarece în proiectul de OUG nu se definește de exemplu ce semnifică starea de calamitate, fiindcă în nici un caz nu poate fi ,,un răspuns la o situație de urgență”, fiindcă natura nu ne pune întrebări, decât dacă ne vâjie capul din varii motive și vorbim cu copacii. Mai mult, se vorbește de invocarea stării de calamitate pentru an agricol sau campanie agricolă, dar astea durează de când până când? Asta dacă este cineva prin minister care are habar.

Domnule ministru aveți cunoștință ce înseamnă an agricol sau campanie agricolă?  Sau colegii dvs., funcționarii specialiști au habar, fiindcă la drept sunt jalnici? De când până când durează, de la Crăciun la Bobotează sau de la Paște la Sf. Maria? Unde este definită această durată? Păi, domnilor până aprobați OUG intrăm în noul an agricol 2020-2021, deci cum veți face??? În cât timp de la producerea evenimentelor puteți invoca starea de calamitate? Un an, poate doi, hai să fie cinci ca să aveți timp să vă organizați și să vă lămuriți ce înseamnă fiecare termen, asta și deoarece la câți luați banii degeaba prin minister, să vă ajungă timpul.

Ar mai fi o întrebare pentru onor conducerea MADR, cu contractele bancare sau financiare ce faceți?? Deoarece conform textului din proiect se poate invoca forța majoră în toate relațiile comerciale, adică inclusiv bănci, IFN, firme de leasing, deoarece nu s-a definit clar despre ce anume contracte vorbim. Nu mai discutăm că acum contractele sunt civile toate, nemaiavând un Cod Comercial, dar trecem peste astfel de detalii care sunt mărunte. V-ați gândit bine ce faceți, că aruncați băncile în constituirea de provizioane de risc și afectarea rezultatelor financiare? Ați vorbit și cu domnul Câțu sau domnul Isărescu, sau chiar credeți că aveți habar de economie și nu trebuie să mai vorbiți cu nimeni? Poate de economia de cunoaștere, fiindcă în rol de manageri la agricultură sunteți la pământ și habar nu aveți de implicațiile deciziilor pe care le luați. Eu sper totuși ca cineva să judece aceste documente.

Oare v-ați gândit la posibila reacție emoțională a tuturor acestor firme, gen furnizori de inputuri sau firme de comerț cu cereale care, pentru a evita orice riscuri, de mâine pot introduce la încasare biletele la ordin care sunt la scadență și pentru a nu mai fi aplicabilă OUG pe care o fluturați acum? Sau la faptul că băncile, în baza contractelor, pot trece la rambursarea anticipată a creditelor care sunt deja scadente și să nu mai acorde credite de restructurare a datoriilor? Ați prevăzut în OUG ce se întâmplă în cazurile de genul acesta? Asta în cazul teoretic că OUG aceasta ar avea aplicabilitate.

Dar să vă mai întreb și de faptul ipotetic că această OUG își produce efecte, celelalte firme ca furnizorii de inputuri, celebri traderi, adică firme de comerț cu cereale, poate bănci, IFN sau firme de leasing, ele cum invocă forța majoră la rândul lor? Fiindcă asta nu scrie pe nicăieri, sau nu v-ați gândit?

Apropo, soluția la acest moment, și APA Brăila a spus-o din aprilie și e cam singura acum, este acordarea de linii de credit pe termen de minimum trei ani cu garanții de stat și care să poată fi folosite și la rambursări de credite scadente. Nu mai puteți acorda și subvenționarea dobânzii fiindcă înseamnă notificarea Comisiei Europene și mai trec două luni până la implementare, ceea ce va duce la situația să nu mai aveți ce credita.

Mai mult, noi la APA Brăila suntem INGINERI AGRONOMI, iar astfel de lucruri nu noi ar fi trebuit să le știm, ci cei care sunt la Direcția Juridică sau cum îi mai spune acum. Domnule ministru, faceți-vă milă de ei și schimbați echipa, că iau banii degeaba.

Realitatea este una singură pentru fermieri, se încearcă în scop electoral acoperirea incompetenței în gestionarea acestei mari calamități, adică a secetei, prin promisiunea unei rezolvări iluzorii, care din păcate nu mai este posibilă. Iar singurii care încă odată, fără scrupule, sunt sacrificați, sunt fermierii.

Alo, treziți-vă oameni buni, că praful se va alege de agricultură cu actualii specialiști de la MADR!!!

Domnilor de la MADR, mai vorbiți și cu cei care se pricep, că tot prostii ies pe ,,ușă la dvs”!!

Articol scris de: DR. ING. ȘTEFAN GHEORGHIȚĂ - FERMIER

Publicat în Gânduri de fermier
Miercuri, 16 Septembrie 2020 12:03

LAPAR sub „blestemul” foștilor președinți

La sfârșitul anului 2011, apărea știrea că președintele  de atunci al Ligii Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România – LAPAR, domnul Nicolae Sitaru, demisiona din funcția deținută, ca răspuns la acuzațiile formulate de o serie de colegi de organizație privind modul de reprezentare a organizației în raport cu autoritățile de la aceea dată, motivul principal declarat fiind nivelul redus al subvenției acordat de către Ministerul Agriculturii. Poate or fi fost și alte discuții sau reproșuri reciproce, dar nu am detalii care să susțină o astfel de afirmație. După discuțiile purtate, domnul Sitaru a decis să facă un pas în spate și și-a înaintat demisia din funcția deținută, de președinte al LAPAR. Poate prea ușor, poate ar fi trebuit să lupte, poate ar fi trebuit să facă altfel, greu de spus, iar domnia sa și cei implicați știu cel mai bine.

Cert este că domnul Sitaru nu a blocat cu nimic tranziția spre o nouă formulă de conducere și în Consiliul Director lărgit care s-a reunit atunci s-a luat decizia de a-l numi în funcția de președinte interimar pe domnul Laurențiu Baciu, fermier din Bacău, care și-a dat acceptul pentru a se înhăma la această treabă, lăsând să se înțeleagă că lucrurile se vor schimba și că toate se vor îndrepta în favoarea fermierilor. Tot domnia sa avea să fie candidatul unic la Congresul convocat în 2012 și unde a fost ales în funcția de președinte fără a avea emoții în privința votului, iar ca formula să fie aproape perfectă, deoarece perfect este doar Dumnezeu, domnul Sitaru era ales membru în Consiliul Director, iar apoi la alegerile din 2016, domnul Laurențiu Baciu obținea un al doilea mandat, iar domnul Sitaru era ales vicepreședinte.

A urmat o ,,domnie tumultuoasă” de șapte ani și ceva sub conducerea fermă, poate ,,feroce” cum se exprima prin 2015 un ziarist, a domnului Laurențiu Baciu, dar a venit în 2019 un sfârșit la fel de agitat și tragic, finalizat cu o acuzație de delapidare, cu reținere pentru 24 de ore, urmată de punerea sub control judiciar de 60 de zile a președintelui de atunci. Această situație a dus la autosuspendarea președintelui Baciu și numirea unui președinte interimar, în persoana domnului Gheorghe Albu, iar în februarie 2020 a urmat organizarea unui congres, de unde a rezultat o conducere contestată până astăzi de o parte din asociațiile membre ale LAPAR. Astfel avem în prezent o organizație, poate cu notorietatea cea mai mare (nu neapărat cea mai bună), numită LAPAR, blocată deocamdată legal în propriile acțiuni sau inacțiuni, după caz. Spun asta deoarece pe 14 august 2020, o primă instanță a decis respingerea cererii de înscriere a noilor organe de conducere ale Ligii rezultate în urma congresului din februarie 2020, în registrul specific al Judecătoriei Sectorului 1 (decizia nu este definitivă, fiind cu drept de apel), ceea ce înseamnă că actuala conducere în acest moment nu este opozabilă terților – adică altor organizații, instituții, autorități.

De ce am considerat că este nevoie de acest articol? Mai ales datorită faptului că cei implicați în această organizație ar fi bine să reflecteze la problemele trecutului și la modul cum astăzi ele influențează prezentul, și cum poate o analiză a celor responsabili din această organizație să ducă la găsirea unor soluții, dar nu doar pentru unii, ci pentru toți membrii care au simțit nevoia de a intra în această organizație și care au simțit nevoia de reprezentare și să aibă unde să meargă să-și spună necazurile și nevoile.

Știu că voi fi acuzat de multe, dar acest material, pentru cine va dori să îl citească la rece, se dorește o analiză jurnalistică și nu opinia unui membru, iar LAPAR este cu certitudine un subiect pentru presa agricolă și nu numai, așa cum sunt toate organizațiile profesionale și care își doresc statutul de asociație publică. Ca principiu, dacă sunt asociații care nu doresc să fie analizate și supuse criticii publice, atunci să acționeze discret, precum lojile masonice sau alte organizații similare și nu mai există nicio problemă.

Revenind la ,,o scurtă istorie” a LAPAR în perioada domnului Baciu, aceasta a fost caracterizată, după opinia mea, de o puternică activitate mediatică, unde prezența în mass-media, la fel de fel de reuniuni și întâlniri, discuții cu autoritățile, era efervescentă, dar chiar dacă supăr, doar atât, efervescentă, fiindcă din păcate și LAPAR, și alte organizații profesionale înțeleg să stea doar în imaginea ,,liderului providențial”, dar pe care până în prezent eu nu l-am văzut sau identificat.

Tonul organizației prin vocea președintelui său era destul de agresiv, dar, din păcate, în anumite momente, cu elemente de agresivitate ,,animalică”, care personal nu cred că au făcut bine, deoarece jignirile nu sunt ușor digerate de nimeni. Amintesc aici replicile președintelui Baciu cu domnul Viorel Matei sau apoi cu fermierul Arnaud Perrein sau cu domnii Sitaru și Cornel Stroescu. Nu mă pronunț asupra faptului cine a avut dreptate sau nu, deoarece informațiile găsite sunt puține și uneori neconcludente, dar în mod cert tonul nu a fost cel mai academic, asta, ca să fiu elegant, iar dreptul la opinie nici în glumă nu trebuie sancționat, dacă dorești a avea o activitate vie în cadrul organizației, în condițiile în care aici activitatea se bazează pe voluntariat, nu pe salariu.

În perioada anilor 2012-2019, LAPAR, prin vocea președintelui său, domnul Laurențiu Baciu, a atins multe dintre problemele cronice ale agriculturii, cum era vânzarea terenurilor fără minim de control, valoarea și plata subvențiilor, comasarea terenurilor, modul de organizare a exploatațiilor agricole, folosirea și dezvoltarea irigațiilor, organizarea camerelor agricole sau a fondurilor mutuale pentru asigurări, dar structura legislativă adoptată de parlament sau guvern a fost subțire și de multe ori ineficientă, iar în alte cazuri (prea multe) nu s-a reușit nimic din acest punct de vedere.

Imaginea LAPAR a crescut și pe plan internațional, unde a avut și o conectare europeană, prin adeziunea la ELO, a doua organizație europeană ca mărime și importanță, dar și această afiliere a fost urmată de discuții și scandaluri privitoare la mărimea și plata cotizațiilor, care au rămas nerezolvate până astăzi.

Cred și se poate afirma că mediatizarea realizată în perioada 2012-2018 a fost fără precedent în istoria LAPAR și poate dacă se privește în lumina unor victorii punctuale, se poate considera că a fost o activitate reușită a organizației, dacă ne referim la obținerea accizei pentru motorină, despăgubiri pentru fermieri în 2016, plățile subvențiilor etc. Dar în realitate avem o activitate pozitivă sau avem doar impresia datorată unei iluzii poleite?

Domnul Laurențiu Baciu, ca mulți alți lideri de organizații, a greșit, în opinia mea (dar nu am pretenția de a deține adevărul absolut), dorind să dezvolte LAPAR spre cât mai multe activități din agricultură, cu speranța că numărul membrilor va crea și crește forța organizației, lucru care până la un punct poate să fie corect, dar cu condiția să aduci membri care au aceleași nevoi, dorințe și idealuri, nu membri din domenii conexe sau complementare cu al tău. În plus, acei membri noi trebuie să fie dispuși să pună umărul sau, mai bine zis, buzunarul, pentru a susține o activitate eficientă a organizației, dar, pe de altă parte, și acești membri doresc o reprezentare pe măsură, astfel ajungând la zicala ,,ce-a fost mai întâi, oul sau găina?”.

Din păcate, LAPAR în acea perioadă nu a avut decât o voce, asta poate fiindcă domnul Baciu a luat fața celorlalți colegi sau poate fiindcă ceilalți nu au dorit să se lege la cap cu o activitate care în mod cert înseamnă sacrificare de timp personal și neglijarea propriilor afaceri sau ale familiei, lucru care nu este pe placul tuturor. Cert este că și atunci, și acum, lucru care este cam general valabil în organizațiile profesionale, se consideră că doar președintele are ,,obligația de a face”, iar ceilalți au doar ,,dreptul de a culege”, iar când este cazul, devin acuzatorii celui care trebuie să fie vinovatul de serviciu, adică președintele, oricum l-ar chema.

Spun asta deoarece și în cazul domnului Sitaru, și al domnului Baciu, singurii care au plătit au fost domniile lor (nu spun că pe drept sau nu), dar restul vicepreședinților și membri ai consiliilor directoare nu au fost vinovate de nimic? Nu poți să spui chiar fără a avea o minimă conștiință că domnul Sitaru era singurul vinovat, în condițiile în care erau 17 membri în consiliul director și care cu ce contribuiseră? Oare, ca și acum, în organizațiile profesionale, mulți își doresc aceste funcții doar de a nu sta la ,,rând ” la fel de fel de autorități locale și județene, iar după caz chiar cu intrări la minister, guvern sau parlament?

Stau și mă întreb, dacă ne referim la cazul Laurențiu Baciu, așa cum este prezentat de organele judiciare și de presă, în perioada 2012-2019 este acuzat că ar fi delapidat o sumă de circa 700.000 lei. Sincer, nici nu mă interesează pentru ce și nici nu este treaba mea să mă pronunț legat de vinovăția penală a domniei sale, dar îmi permit să-mi pun câteva întrebări legate de MORALITATEA celor implicați și legați de acest caz, cum ar fi:

  • Să presupunem că acești bani au fost delapidați, cum se afirmă de Parchet, dar timp de 7 ani cenzorul care verifica și certifica bilanțurile ce a făcut? Consiliul Director care avea sarcina să verifice aceste bilanțuri nu are nicio răspundere, morală, fiindcă doar la asta mă refer eu?

  • A făcut cineva o plângere penală și/sau civilă din partea LAPAR împotriva fostului președinte Laurențiu Baciu și, dacă da, în ce calitate, dacă instanța a respins acum cererea de înscriere a noii conduceri și a noului președinte în persoana domnului Nicolae Vasile, adică nu pot fi opozabili terților?

  • Dacă organizația nu face plângere că îi lipsesc banii, mai avem caz penal sau civil, având în vedere că vorbim de o asociație de drept privat?

  • Oare cei care au fost nu ar trebui să-și aducă aminte de exemplul domnului Sitaru și să fi făcut la fel, fără a se agăța de funcțiile în care oricum nu au făcut mare lucru?

Ar mai fi și alte întrebări legate de modul de organizare a congresului și de alegere a noii conduceri, dar este bine să așteptăm verdictul instanței și în acest caz, dar personal cred că vor fi surprize și lucruri interesante.

Trebuie să recunoaștem că și președinții pe care i-a avut LAPAR până în prezent au greșit, deoarece au acceptat conducerea unei organizații unde vicepreședinții și membrii consiliului director sunt doar organ de îndrumare și judecată, dar în rest președintele trebuie să rezolve toate problemele. De cele mai multe ori, vicepreședinții sau membrii consiliilor directoare sunt necunoscuți membrilor și publicului specializat, deoarece nu au luări de poziție, nu participă la niciun fel de acțiuni publice, nu sunt structurați pe domenii și specializări, nu scriu sau nu au intervenții TV, carevasăzică lipsesc cu desăvârșire din viața organizației, asta, spre bucuria multor președinți care prin aceasta poate au înțeles că ei sunt ,,il capo di tutti capo”, dar în realitate au fost doar niște pioni de vreme rea. Nu exclud nici ipoteza că unii au înțeles situația, dar nu au mai avut ce face și au ales să facă un pas în spate. Cert este că această organizație, și am percepția de a nu fi singura, nu are conduceri colective, asta, dacă înțelegem că cei care sunt în CD trebuie să își asume și altceva decât a fi chibiț pe margine, dar fără a-și utiliza prerogativele statutare. Mă minunez când văd fel de fel de ocupanți de funcții care își atacă propriii colegi cum că ori nu au făcut irigații ori nu au asigurări, ori nu au basca pe partea stângă, de te minunezi de orizontul limitat al respectivului, iar unii ocupă funcții înalte (doar onoarea mă obligă de a nu face astfel de discuții private publice, dar ele există).

Dacă ne întoarcem în timp și la începutul articolului, pentru o nereușită domnul Sitaru a fost nevoit să facă un pas în spate, dar situația altor nerealizări nu a fost la fel interpretată în cazul domnului Baciu, iar acest lucru s-a datorat doar pentru că prezentarea a fost altfel ambalată din punct de vedere mediatic.

După opinia mea, niciunul dintre cei doi nu a fost atunci liderul unei conduceri colective active și niciunul nu a reușit o organizare „de fier” a federației, care să fie pregătită a răspunde în vremuri grele, cum sunt cele prezente. Foarte grav pentru mine este faptul că niciunul dintre cei doi nu a reușit măcar cristalizarea unui proiect sau a unei strategii pentru sectorul vegetal și care să fi fost activ promovată în mod public.

Ceea ce în aceste zile contează foarte mult este că, din păcate, organizațiile profesionale nu sunt luate în seamă de autoritățile de profil din multe considerente, cum ar fi lipsa de organizare a acestora și imposibilitatea unor reacții care mediatic ar putea pune guvernul în dificultate, lipsa mobilizării membrilor, lipsa comunicatorilor organizației și lipsa activității de lobby pe lângă persoanele de decizie.

Dar ceea ce consider în acest moment, și este o opinie pe care mi-o asum, este că LAPAR are nevoie de o nouă viziune, dar în primul rând de o purificare și o penitență care trebuie acceptată benevol ca să aibă șanse de reușită, iar pentru asta înseamnă dialog și comunicare, aspecte care nu au fost specifice nici domnului Baciu, nici actualei conduceri, din păcate. Deci, ce va fi?

Articol scris de: DR. ING. ȘTEFAN GHEORGHIȚĂ - FERMIER

Publicat în Revista Fermierului, ediția print - septembrie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Gânduri de fermier

UNCSV – Uniunea de Ramură Națională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal lansează o provocare Uniunii Naționale a Societăților de Asigurare și Reasigurare din România (UNSAR), respectiv să militeze pentru adaptarea condițiilor de asigurare, a costului primelor de asigurare, a franșizelor, la nevoile fermierilor, astfel încât să se obțină atât o creștere numerică, cât și o extindere teritorială a riscurilor acoperite, fapte care ar avantaja toți actorii din agribusiness.

Ca urmare a unui comunicat de presă al organizației societăților de asigurare-reasigurare și a prezentării unui ghid cu informații utile despre polițele de asigurări agricole, dedicat fermierilor, UNCSV face următoarele precizări:

  • Utilitatea încheierii asigurărilor agricole este unanim acceptată de toți partenerii care activează în agribusiness având punctul central în fermierul autohton, care, utilizând inputuri furnizate de distribuitorii din amonte, urmărește realizarea de producții competitive pe care să le livreze în piața agricolă având ca obiectiv dezvoltarea și capitalizarea sa permanentă.
  • Fermierii sunt primii interesați să se asigure împotriva riscurilor care pot afecta culturile agricole. Ne referim atât la polițe de asigurări agricole pentru riscuri standard, cât și pentru riscuri catastrofice.
  • Realitățile agroclimatice din ultimii ani au scos și mai mult în evidență necesitatea întocmirii polițelor de asigurări agricole care să ofere protecție activității și investițiilor fermierilor și cooperativelor împotriva evenimentelor de risc.
  • Realitatea a arătat că marea majoritate a polițelor de asigurări agricole sunt pentru protejarea împotriva riscurilor climatice standard cum ar fi: grindina, furtunile, ploi torențiale, incendiu, înghețuri timpurii de toamnă, înghețuri târzii de primăvară și alunecările de teren.
  • Apare din ce în ce mai necesară utilitatea întocmirii unor polițe de asigurări agricole pentru acoperirea riscurilor catastrofice cum ar fi seceta, arșița atmosferică și înghețul de iarnă (gerul). Având în vedere aspectele de mai sus, sunt puține societățile de asigurare care au în portofoliu astfel de produse de asigurare. Dintre acestea condițiile specifice de încheiere și despăgubire sunt foarte diferite și nu sunt tocmai în sensul acoperirii fermierilor și par mai mult o afacere financiară pentru societățile de asigurări. Exemple în acest sens ne sunt semnalate de membrii noștri din fiecare județ. Nicio companie de asigurări nu asigură concret împotriva secetei și arșiței, ci pierderile de venit și/sau producția scontată, corelată cu celelalte condiții. Acestea cresc costurile cu asigurarea și fac ca despăgubirea să fie mult mai mică decât prima achitată, cel puțin la rata de repetitivitate a secetei, pe un interval de zece ani.
  • Contractul de asigurare agricolă trebuie să fie în esența sa rezonabil pentru ambii parteneri contractuali. Condițiile de asigurare din zilele noastre știm cu toții că nu sunt așa, iar fermierii sunt captivii unor polițe de asigurare agricole aproape nenegociabile. Acesta este încă un motiv pentru care fermierii nu se asigură.

România și producătorii din sectorul agroalimentar au nevoie de o soluție complexă de gestionare a riscurilor din agricultură, unul sau mai multe produse de asigurare acoperitoare. „Ne dorim afaceri securizate. Ne dorim culturi asigurate, dar pentru asta este nevoie de echitate și echilibru între toți actorii, pentru a nu permite practicilor comerciale neloiale să continue și pe acest segment”, a punctat Florentin Bercu, director executiv UNCSV.

Publicat în Comunicate

În 24 august 2020, va începe Graficul COP semestrul II 2020 și controlul în fermele de taurine din rasa Aberdeen Angus. „Datorită creșterii efectivului de taurine din rasa Aberdeen Angus în România, din acest semestru vom avea cinci trasee pe Graficul COP”, anunță Asociația Aberdeen Angus România.

Potrivit programului de ameliorare aprobat conform Regulamentului European 1012 din 2016 cu modificările ulterioare, fermierii au următoarele obligații:

  • să respecte data de control din grafic;
  • să transmită anexele la timp, trimestrial, de patru ori pe an, după cum urmează:
    - până pe 10 aprilie, pentru primul trimestru (ianuarie, februarie, martie);
    - până pe 10 iulie, pentru trimestrul 2 (aprilie, mai, iunie);
    - până pe 10 octombrie, pentru trimestrul 3 (iulie, august, septembrie);
    - până pe 10 ianuarie, pentru trimestrul 4 (octombrie, noiembrie, decembrie).

Crescătorii pot completa anexele online, în programul informatic „BIDAA Baza Informatică de Date Aberdeen Angus”.

Fermierii care nu respectă regulile menționate mai sus vor primi din două în două săptămâni un avertisment. La trei avertismente, fermierul va fi exclus din asociație.

Publicat în Zootehnie
Vineri, 14 August 2020 19:08

Afacere de nișă cu potențial

Cele două rase de porci autohtone, Mangalița și Bazna, primesc susținere financiară din partea Guvernului României, prin Ministerul Agriculturii: 1.200 de lei pe scroafă, înscrisă în Registrul Genealogic, montată cu vier înscris în același registru. Astfel de ajutoare pot duce la creșterea numărului de producători, mai ales că aceste rase au o creștere mult mai lentă.

Ajutorul statului vine după o serie de întâlniri între crescători și conducerea MADR, în condițiile în care în ultima vreme s-a încercat și reușit păstrarea și conservarea raselor Mangalița și Bazna, cu accent pe valorificarea lor.

Suma acordată nu este poate la nivelul european, dar înseamnă un prim pas important în domeniu. „Noi am fost la Ministerul Agriculturii în nenumărate rânduri şi am cerut un ajutor – nu neapărat comparativ cu cel din Ungaria, care e 572 de euro, cumulat, pe cap de scroafă – să ne dea mai mult decât nimic. Ni s-au dat 1.200 de lei pe scroafă, înscrisă în Registrul Genealogic, montată cu vier înscris în Registrul Genealogic, în anumite condiţii, bineînţeles”, ne-a declarat medicul veterinar Ioan Cleja, crescător din județul Alba, de altfel unul din cei mai mari crescători ai acestor rase și președinte al Asociației Crescătorilor de Suine Autohtone Mangalița și Bazna.

200.000 de euro pot duce spre mai mult export

Pentru a intra în posesia banilor de la stat, deținătorul exploatației trebuie să vândă minimum patru purcei pe an cu acte doveditoare, la o greutate de minimum 8 kg/cap. Însă ajutorul, care nu este foarte mare, este motorul care va mișca segmentul acesta, consideră Ioan Cleja. „Le-am explicat și celor de la Ministerul Agriculturii că așa cum alte țări s-au promovat de 25 de ani prin subvenții și au ajuns să facă export – Ungaria face export în Japonia, în Spania, în America de Nord şi Brazilia –, aşa şi noi am reuşit acum să avem tot mai mulţi procesatori, în jur la vreo 15-20 în ţară, și ne îndreptăm spre 20 într-un an-doi, depinde cum îşi termină fiecare abatoarele, carmangeriile etc. Sunt convins că, în următorii ani, procesatorii de aici vor ajunge să exporte, pentru că este mult mai rentabil. Ajutorul pe care ni l-au dat nouă nu este un ajutor extraordinar, 200.000 de euro e un minim, dar e un început bun”, ne-a spus crescătorul, dându-ne exemplul unui procesator din Dăbuleni care exportă deja în Austria. Acum  însă, din cauza pestei, nu se poate exporta, dar trendul este să ajungem pe cât mai multe piețe.

Putem deveni competitivi pe piața vestică

Crescătorii din rasele Mangalița și Bazna, rase în pericol de abandon, vor să atragă atenția că deși numărul lor a fost minim, se încearcă aducerea lor „într-o zonă de confort” ca număr de exemplare. Inițial, materialul genetic era adus și din Ungaria, care a devenit unul dintre cei mai mari furnizori pentru aceste două rase.

În ultimii 25-30 de ani, s-a pus accent pe promovarea porcului de carne. „Este un curent la nivel european şi probabil mondial prin care se vrea să se promoveze rasele autohtone, rasele nemodificate genetic, cu accent pe gust, pe alte calităţi care au fost ocolite în detrimentul creşterii producţiei. Şi aici noi avem o mică problemă cu marii procesatori din România, care lucrează la nivel industrial şi care tot timpul, am văzut şi prin emisiuni televizate, pun beţe în roate. Dar eu spun în felul următor: pot să stea liniştiţi, afacerile noastre sunt afaceri de nişă, care poate nu reprezintă nici 1% din câtă carne de porc se consumă în România. Noi, în momentul de față, avem 0,01%!”, afirmă Ioan Cleja.

În prezent se importă 70% din necesarul de consum la această oră. „Noi ne bucurăm să se dea subvenţii şi celor care fac porc industrial, care fac reproducţie industrială, să ne ajute să fim competitivi cu cei din Vest. Eu cred că, până la urmă, ăsta e scopul”, a mai spus acesta, subliniind că potenţialul nostru de carne şi mai ales pe nișa Mangalița-Bazna este foarte mare.

Nu trebuie abandonate rasele cu calități specifice

Astfel de ajutoare pot duce și la creșterea numărului de crescători. În România, în ultimii ani, producţiile au crescut, iar unele cereale sunt comparabile cu ţările din vestul Europei. Problema este numărul prea mic de crescători și producători, mai ales că aceste rase au o creștere mult mai lentă. „Cred că scopul subvențiilor e să crească numărul de fermieri, de ferme, de exploataţii şi aşa mai departe. Pentru că nu ştiu câţi investesc, să aştepte nu ştiu cât până să scoată doi lei. Rasele acestea de porci au un ritm de creştere mult mai încet; indicatorii de producţie, reproducţie, fertilitate şi tot ce înseamnă aceşti indicatori sunt mult mai mici. Adică, comparativ cu porcul industrial, fată mai puțini purcei, nu cresc atât de repede, au un spor mediu zilnic mai mic, consumul specific e mult mai mare ca la rasele de carne”, a detaliat Ioan Cleja.

În plus, cele două rase au și randament la sacrificare mult mai mic, dar vin cu alte avantaje ce țin de calitatea produsului și gustul deosebit. „Din punctul meu de vedere, de aceea şi trebuie ajutaţi. Avem un fond genetic pe care unii nu-l au. Sunt ţări care şi-au pierdut rasele autohtone: englezii au adus Wessex din Australia şi acum îl înmulţesc şi-l multiplică. Noi am pierdut Negru de Strei, poate mai sunt câteva exemplare rătăcite, Ruşeţu, Banat, am pierdut Roşu de Salonta, Băltăreţu. Bine, unele poate nu au fost competitive, dar aceste două rase au nişte calităţi gustative deosebite. Mangaliţa e recunoscută în toată lumea, iar Bazna la noi în ţară, pentru că în lume n-a fost promovată”, a punctat crescătorul.

Mangalița a beneficiat de promovarea făcută de Ungaria şi acum a devenit un brand. Bazna însă e la început de drum, dar câştigă tot mai mulţi susţinători şi consumatori.

E nevoie de programe pentru sprijinire, promovare și conștientizare

Important este, crede Ioan Cleja, ca acești crescători să fie susținuți și prin promovare. Mulți au deja o anumită stabilitate, un anumit număr de animale, iar următorul pas este trecerea la ameliorări.

Spre exemplu, Ungaria în urmă cu 20 de ani a analizat calitățile gustative, beneficiile de sănătate legate de colesterolul scăzut și a declarat rasa Mangaliţa „comoară naţională”. „A fost un program de promovare pentru a conştientiza populaţia ţării să consume aşa ceva. Noi suntem acum în faza de pionierat, în care începem să facem programe. Am scos o lege a produsului 100% românesc, a produsului autohton, rase rustice în pericol de abandon, am făcut Legea porcului Mangaliţa şi Bazna şi, pe baza acestor legi şi a altora, vom îmbunătăţi marketingul, conştientizarea populaţiei şi probabil că vom ajunge să facem nişte programe de educare”, speră Ioan Cleja.

În această perioadă sunt interzise expozițiile și simpozioanele, iar singura modalitate de promovare rămâne presa, din partea căreia, spune Ioan Cleja, crescătorii au primit susținere până acum. „Am primit un ajutor extraordinar în promovare şi cred că, până la urmă, chiar dacă nu mănânci decât o dată la o lună, cel puţin să mănânci un produs bun, cu gust, să vezi care e diferenţa faţă de un produs normal de pe piaţă. Pentru că, până la urmă, ăsta fiind un produs de nişă, nu-l mănânci toată ziua”, a specificat fermierul din județul Alba.

Cumpărătorii trebuie să știe că Mangalița și Bazna au o carne mai grasă, care o fac să aibă aspect marmorat și să fie mai fragedă și mai aromată, cu o savoare deosebită.

 

Schema de ajutor de minimis se aplică crescătorilor de porci de reproducție din rasele Bazna și/sau Mangalița, respectiv producătorilor agricoli PFA, II și IF, precum și producătorilor agricoli persoane juridice. Conform datelor Agenției Naționale pentru Zootehnie (ANZ), sunt înscrise în Registrul Genealogic 1.030 de scroafe din rasele Bazna și Mangalița, dintre care 316 capete scroafe sunt deținute de persoane juridice, II, IF, PFA, iar 714 capete scroafe sunt deținute de persoane fizice care își pot schimba forma de organizare și pot deveni eligibile.

Valoarea totală a ajutorului de la bugetul statului pentru anul 2020 este de 1.000.000 de lei.

Asociaţia Crescătorilor de Suine Autohtone Mangalița și Bazna este o asociaţie tânără, cu aproximativ 150 de membri activi, cu un efectiv de aproximativ 1.800 de capete de Mangalița și 200 de Bazna.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print - august 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Zootehnie

În județul Tulcea, satul Baia, la marginea Deltei Dunării se află Crama Hamangia, între ape, la câteva rânduri de stuf distanță de lacul Golovița și celelalte lagune. O zonă de poveste, în care timpul pare că nu se grăbește. Din păcate, nici autoritățile nu se grăbesc să vină cu măsuri reale de sprijinire a producătorilor din sectorul vitivinicol, care pe lângă secetă sunt afectați acum și de pandemia generată de COVID-19.

Crama Hamangia are 45 de hectare cu viță-de-vie și produce anual până la 300.000 de litri de vin. Investiția îi aparține omului de afaceri tulcean Ion Bălan, cel care exploatează și vreo 2.000 de hectare de teren agricol.

Pandemia a afectat în mod serios întregul segment HoReCa şi implicit pe producătorii de vin din România. Chiar dacă vânzările în online au crescut, întreg sistemul a fost afectat, Ion Bălan fiind unul dintre cei care încă are de suferit. „Pandemia ne-a afectat în acest sector chiar mai tare decât în cultura mare, activitatea de bază. Aveam un sistem, o reţea bine pusă la punct, cu distribuitori în diverse zone ale ţării, cu angajaţi şi cu colaboratori care să sprijine aceste vânzări, listări în diverse locuri. Am întrerupt activitatea sau colaborarea cu entităţile acestea şi vânzările au scăzut mult, rămânând doar cele din magazinele proprii şi din magazinul online. Și dacă se reia activitatea așa cum a fost înainte de apariția noului coronavirus, tot nu vom putea ajunge la volumul de vânzări din anii precedenţi”, se teme investitorul tulcean.

E nevoie de susținere și de la organizațiile de profil

România, crede Ion Bălan, trebuie să ia exemplul altor state, precum Franţa sau Italia, care solicită de la UE compensaţii pentru producătorii vitivinicoli, ca să proceseze sau să distileze cantităţile mari de vin. Mai mult, la viţa-de-vie, în afară de asigurarea care este subvenţionată, alt sprijin nu există. „Am cheltuit bani cu plantația, am investiti mult în modernizarea cramei, am ajuns într-o situaţie lăudabilă sau lăudată şi la nivel naţional şi internaţional, că toată lumea a văzut că România a început să facă vinuri de calitate, şi este mare păcat să se ducă totul pe apa sâmbetei. S-a investit şi în tehnologie foarte mult. În momentul de faţă, vinurile româneşti pot să concureze cu alte vinuri din Uniunea Europeană, din întreaga lume, de fapt. Dar e timpul să existe un sprijin mai consistent, poate nu numai din partea statului”, afirmă proprietarul Cramei Hamangia.

Organizațiile din domeniul vitivinicol trebuie să se implice mai activ și mai coerent. „Avem tot felul de organizații în sector, avem ONIV-ul (Organizația Națională Interprofesională Vitivinicolă), avem PNVV-ul (Patronatul Național al Viei și Vinului), avem ONVPV-ul (Oficiul Național al Viei și Produselor Vitivinicole). Noi contribuim cu bani la fiecare clasificare a vinurilor, cu clasificarea plantaţiei viticole. Banii ăştia care se strâng sunt folosiţi în alte scopuri decât în promovarea vinului românesc. Este cunoscut şi nici nu trebuie să spun eu cum ne prezentăm la târgurile internaţionale, cu câtă bătaie de joc avem de-a face, ne ducem şi ne facem de ruşine peste tot când avem bani şi putem să facem o promovare a vinului românesc în aşa fel încât sectorul vitivinicol să stea pe picioarele lui, nu cu mâna întinsă la banii statului”, susține Ion Bălan, dându-i exemplu pe producătorii de vin de peste Prut, din Republica Moldova.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în România Viticolă

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) informează că s-a publicat Ghidul solicitantului pentru accesarea schemei de ajutor de stat „Sprijin pentru prima împădurire şi crearea de suprafeţe împădurite”, aferentă Măsurii 8 „Investiţii în dezvoltarea zonelor împădurite şi îmbunătăţirea viabilităţii pădurilor”, submăsura 8.1 „Împăduriri şi crearea de suprafeţe împădurite”, din cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2014-2020, sesiunea 5/2020, ediția I, cod DPD sv-SFEADRv/M8, aprobat prin Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 208/24 iulie 2020.

Alocarea financiară pentru sesiunea 5/2020 a schemei de ajutor de stat „Sprijin pentru prima împădurire şi crearea de suprafeţe împădurite”, aferentă Măsurii 8 „Investiţii în dezvoltarea zonelor împădurite şi îmbunătăţirea viabilităţii pădurilor” este de 10.000.000 euro.

Ghidul Solicitantului este un material de informare tehnică a potenţialilor beneficiari ai Fondului European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) şi constituie un suport informativ complex pentru pregătirea, întocmirea şi depunerea Cererii de Sprijin, precum şi modalitatea de selecţie, aprobare şi implementare a angajamentului. De asemenea, conţine lista documentelor, avizelor şi acordurilor, modelul Cererii de sprijin, al angajamentului, precum şi alte informaţii utile implementării schemei de ajutor de stat.

Scopul ajutorului îl reprezintă acordarea unui sprijin financiar deţinătorilor publici şi privaţi de terenuri agricole și neagricole şi formelor asociative ale acestora pentru împădurirea şi crearea de suprafeţe împădurite.

Schema vizează înființarea de plantaţii forestiere, respectiv realizarea de: trupuri de pădure pe terenurile agricole și neagricole; perdele forestiere de protecție pe terenurile agricole și neagricole.

Beneficiarii schemei sunt deţinătorii publici şi privaţi de teren agricol şi neagricol şi formele asociative ale acestora.

Sprijinul financiar se acordă ca valoare fixă, reprezentată de costuri standard pe hectar pentru împădurire și compensarea pierderilor de venit agricol, după cum urmează:

  • Prima de înființare a plantațiilor forestiere, care acoperă și costurile cu elaborarea proiectului tehnic de împădurire și de împrejmuire a plantației, denumită Prima 1;
  • Prima anuală acordată pe unitatea de suprafață, pentru acoperirea costurilor de întreținere (maximum 6 ani) și îngrijire a plantației forestiere (maximum 2 ani), precum și pentru compensarea pierderilor de venit agricol ca urmare a împăduririi, pentru o perioada de 12 ani, denumită Prima 2.

Documentele aprobate pot fi consultate pe site-ul APIA la adresa: http://www.apia.org.ro/ro/directia-masuri-de-sprijin-i-iasc/masuri-delegate-din-pndr/prima-impadurire-sesiunea-5.

Publicat în Știri
Luni, 20 Iulie 2020 22:44

Falimentul bântuie fermele

Creșterea temperaturilor medii multianuale, cât și perioadele prelungite de secetă au dus la reducerea recoltelor și, implicit, la pierderi financiare pentru fermieri. După cum s-a văzut, anul agricol 2019-2020 a debutat foarte prost, cu o toamnă secetoasă, continuând cu o primăvară și o vară la fel de secetoase. „Calitatea lucrărilor la semănat în toamnă a scăzut foarte mult, mă refer la păioase și la rapiță, fapt reflectat în producțiile obținute la aceste culturi, mult mai mici decât în anii trecuți. Asistăm de circa trei săptămâni la o creștere foarte mare a temperaturilor în foarte multe zone ale țării, la instalarea fenomenului de caniculă, ceea ce are efecte negative în acest moment la porumb, floarea-soarelui, soia, furaje, legume cultivate în câmp, pomi fructiferi și viță-de-vie”, arată președintele Federației AGROSTAR, Niculae Ștefan.

Pentru a veni în sprijinul fermierilor, Federația AGROSTAR propune următoarele măsuri:

  • La nivelul fiecărei localități (UAT) afectată de seceta pedologică și atmosferică să se treacă la identificarea suprafețelor care suferă din cauza acestor fenomene, cu implicare directă asupra cantității și calității recoltelor. Toți fermierii, indiferent de mărimea exploatației, să fie scutiți cu un anumit procent din taxele și impozitele datorate la bugetul local și național;
  • Asigurarea cantităților de semințe la nivelul întregii țări cu referire directă la cultura de grâu, știind că România cultivă anual circa două milioane de hectare cu grâu. Se impune transferul acelor cantități de sămânță către zonele afectate de secetă;
  • Crescătorii de animale să fie scutiți de taxa datorată autorităților locale pentru suprafețele destinate pășunatului pentru acest an;
  • În legumicultură, inventarierea tuturor suprafețelor cultivate în câmp afectate de fenomene meteo, precum secetă, inundații etc., continuarea programelor bugetate de stat privind cultivarea tomatelor, usturoiului și acordarea subvențiilor pentru aceste programe la timp; introducerea unor noi programe în legumicultură din această toamnă și la alte plante cerute pe piață pentru reducerea importurilor;
  • În pomicultură și viticultură: sprijinirea în continuare a măsurilor privind refacerea plantațiilor îmbătrânite și neprofitabile, înființarea de noi plantații, iar impozitarea să fie scutită pe o perioadă de 2-3 ani de la intrarea pe rod, pentru a permite fermierilor capitalizarea;
  • Raportat la această perioadă grea pe care o traversează agricultura, se impune identificarea tuturor resurselor de apă care poate fi folosită la irigat, fără alte aprobări de la unele instituții care ar întârzia această măsură;
  • Bugetarea și continuarea programelor antigrindină și de stimulare a precipitațiilor;
  • Instituțiile agricole județene trebuie să devină cu adevărat un partener al fermierilor, să-i ajute, să-i îndrume în rezolvarea urgentă a problemelor agricole. Măsurile coercitive să fie ultimele aplicabile și nu invers, cum s-a mai întâmplat;
  • Banii de la APIA, acordați sub formă de subvenție, să fie dați la timp, așa cum au promis guvernanții;
  • Continuarea programului de refacere a sistemului național de irigații, precum și a lucrărilor Canalului Siret-Bărăgan.

Toate neajunsurile vor avea impact asupra forței de muncă, care e oricum deficitară

Dacă nu se vor lua rapid măsuri, mulți fermieri din toate sectoarele agriculturii vor da faliment, primii fiind cei mici, implicând și pierderea multor locuri de muncă, este de părere președintele AGROSTAR, Niculae Ștefan, care a adăugat: „Toate neajunsurile din agricultură vor avea un impact major și asupra forței de muncă, care și așa e deficitară în agricultură. Piața forței de muncă în țara noastră a devenit foarte scăzută și de foarte multe ori neprofesională, cu referire strictă la agricultură în general. Se impun măsuri energice în acest sector al pieței forței de muncă: școli profesionale care să pregătească muncitorii din această ramură având în vedere robotizarea foarte rapidă a acesteia, menținerea în continuare la angajator a scutirii procentuale a celor care angajează tineri profesionalizați din impozitele datorate bugetelor locale dacă aceștia sunt din zona respectivă, programe speciale de guvernare pentru tinerii din mediul rural, pentru ca aceștia să rămână la sate, stimulând astfel ca satul românesc să nu se depopuleze și mai tare și să moară”.

Securitatea alimentară a țării poate fi afectată

Pe 14 iulie 2020, Curtea Constituțională a României a dezbătut și s-a pronunțat pe legea care prevede despăgubiri pentru agricultorii afectați de secetă, CCR considerând că legea este neconstituțională în ansamblul ei. Federația AGROSTAR solicită Parlamentului României rediscutarea acestei legi în regim de urgență și punerea ei într-un cadru legal constituțional. „Dacă despăgubirile nu vin la timp, mulți agricultori vor intra în faliment, fie ei mari sau mici, cu consecințe pe termen scurt și lung asupra producției agricole din România, afectând chiar securitatea alimentară a țării. De asemenea, a fost promulgată Legea vânzării-cumpărării terenurilor, cu ultimele modificări. Noi, Federația AGROSTAR, am susținut în plenul Comisiilor de Agricultură din parlament ca vânzarea terenurilor să fie oprită către străini, punându-se anumite condiții la vânzare, considerăm că este un act de dreptate pentru România și pentru fermierul român”, apreciază Niculae Ștefan.

Federația AGROSTAR, organizație sindicală reprezentativă la nivelul sectoarelor agricultură, acvacultură, pescuit, silvicultură și economia vânatului, are în componență salariați din agențiile Ministerului Agriculturii, din cercetarea agricolă, societăți comerciale agricole cu capital privat, producători agricoli și crescători de animale. Federația este afiliată pe plan internațional la EFFAT și UITA.

Publicat în Știri

Reprezentanții asociațiilor conducătoare de Registre Genealogice din sectorul de creștere a bovinelor de carne și de lapte au venit ieri, 13 iulie 2020, de urgență la București, la Ministerul Agriculturii, unde s-au întâlnit cu ministrul Adrian Oros și secretarul de stat George Scarlat. Proiectul de ordin pentru aprobarea normelor tehnice privind organizarea și desfășurarea montei naturale autorizate (Ordinul nr. 180 din 30 iunie 2020), publicat în vederea dezbaterii publice pe site-ul MADR în prima zi a lunii iulie, i-a pus pe jar pe crescătorii de animale, care susțin că, în forma actuală, acest ordin nu poate fi aplicat în ferme și că ar trebui rescris integral, în conformitate cu legislația europeană, cu programele de ameliorare aprobate și, totodată, cu interesele fermierilor.

„Taurii folosiți la montă naturală trebuie să fie autorizați de către societățile de ameliorare conform criteriilor și performanțelor stabilite în programele de ameliorare, deoarece aceștia sunt principalul instrument al ameliorării”, arată Ioan Gociman, director executiv al Asociației Aberdeen Angus România.

De asemenea, președintele Asociației Crescătorilor de Bovine pentru Carne din România (ACBCR), Dumitru Grigorean afirmă că în proiectul de ordin privind monta naturală autorizată sunt multe probleme tehnice, juridice care contravin legislației naționale, Legii Zootehniei, legislației europene, precum și intereselor fermierilor, fapt pentru care acest ordin nu trebuie aprobat și aplicat. „Nici măcar dacă se cosmetizează acum la minister nu poate fi ceea ce trebuie pentru crescători. Trebuie refăcut integral, împreună cu fermierii, cu organizațiile crescătorilor”, precizează președintele ACBCR.
Dumitru Grigorean ne spune „Povestea Ordinului 180”: „Ordinul a fost preluat după Ordinul 861/2003, care la rândul său a fost conceput după alt ordin mai vechi, de dinainte de ‘89. Deci, modelul acestui ordin, emis în anul de grație 2020, este un ordin valabil pe vremea IAS și CAP. Interesantă abordarea și a Autorității (in)competente din România... Între timp, țara noastră a devenit membru al Uniunii Europene, trebuie să respecte legislația UE și trebuie să țină cont de realitățile/necesitățile actuale ale zootehniei. Rugăm conducerea MADR, personal pe ministrul Adrian Oros, să ne comunice care au fost acei fermieri, cum ni s-a spus ieri la minister, care au solicitat/analizat/agreat acest ordin de ministru. Repetăm întrebarea/întrebările adresate de crescătorii de bovine și ovine referitoare la faptul că deși au existat cel puțin cinci adrese oficiale cu solicitări din partea asociațiilor conducătoare de registre genealogice, referitoare la acest ordin și la neconcordanțele pe care le cuprinde, de ce nu a existat nici un răspuns din partea ANZ (Agenția Națională pentru Zootehnie)/MADR?”.

Președintele ACBCR a punctat câteva probleme tehnice pe care le cuprinde ordinul disputat. Conform proiectului de act normativ, bonitarea se face de către reprezentanții Oficiului Județean pentru Zootehnie (OJZ), împreună cu medicul veterinar și cu reprezentantul Consiliului Local. „Bonitarea este o acțiune tehnică, efectuată de specialiști care dețin cunoștințe și au calificare în domeniu. În acest moment în România nu există bonitori calificați, care să fie recunoscuți oficial nici măcar în țară, cu atât mai puțin în stăinătate. Cum poate un consilier local sau din cadrul unei primării să-și pună semnătura pe o fișă de bonitare? Cum întocmesc în luna ianuarie OJZ-urile necesarul de tauri și programul de montă pentru toți crescătorii din județ, pe ce bază, cu ce informații și cum vor gestiona aceste date, în cazul în care ar reuși să le adune? Apoi, în art.19 se spune că lunar, până în data de 10, punctele de montă vor transmite la Oficiile Județene pentru Zootehnie tabele nominale cu femelele montate și produșii obținuți, pentru luna anterioară, în vederea constituirii bazei de date pentru ameliorare și reproducție în zootehnie. Care bază de date, SICASA, care este nefuncțională și pe care am așteptat/rugat/solicitat ani de zile ANZ/MADR să o pună la punct, pentru a putea fi utilizată de Societățile de Ameliorare, fapt care nu s-a întâmplat, fiind nevoiți să dezvoltăm pe cont propriu și cu banii fermierilor aplicația ACBCR, pentru a putea gestiona multitudinea de date pe care noi le colectăm, prelucrăm, gestionăm în încercarea de a ameliora rasele pentru care efectuăm servicii către fermieri”, explică o parte din nemulțumiri și probleme Dumitru Grigorean.
Ordinul 180/30 iunie 2020 nu este nici pe placul crescătorilor de ovine și caprine, care, prin vocea lui Ionică Nechifor – secretar general al Federației ROMOVIS, solicită ca proiectul de act normativ să fie modificat în interesul crescătorului. „Oricum vine prea târziu pentru acest sezon de montă. ANZ și MADR să pregătească mai întâi logistica, infrastructura pentru genotipare. Noi punem la dispoziție masculii ca să îi genotipeze pentru a elimina în timp animalele sensibile la scrapie. Îi rog pe cei din ANZ și MADR să nu mai confunde ameliorarea cu reproducția”, a spus Ionică Nechifor în cadrul emisiunii „Agricultura la Raport”, de la AGRO TV.

Reprezentanții crescătorilor de animale prezenți la întâlnirea din 13 iulie 2020 de la Ministerul Agriculturii speră că cei din MADR au înțeles dorințele crescătorilor și argumentele pentru care se solicită revizuirea proiectului de ordin privind monta naturală autorizată. „Nu există deocamdată o concluzie oficială a întâlnirii de ieri. Așteptăm ordinul modificat, după care vom lua o decizie. La cum arată lucrurile acum, ACBCR nu mai are cum să-și îndeplinească obligațiile/obiectivele. Este posibil chiar să renunțăm la activitate, este prea grav ce se întâmplă. Vom lua o decizie în zilele următoare”, a conchis Dumitru Grigorean.

Asociațiile crescătorilor români, încet-încet, s-au adaptat regulilor europene, mondiale și au fost primite chiar în rândul organizațiilor profesionale de prin toată lumea. S-au înființat societățile de ameliorare care furnizează servicii pentru fermieri, conduc registrele genealogice, toate făcându-se mai mult cu banii proprii, cu banii crescătorilor de animale.

Iată cum ani de muncă pot fi distruși cât ai clipi de lipsa unui dialog real între autoritățile statului și cel căruia i se adresează legislația, în speță, crescătorul de animale.

Foto: ACBCR

Publicat în Zootehnie
Pagina 1 din 3

Publicitate

revista fermierului 300x250

DLG ET 2021 rum 336x280px

produsenaturalfermieri

Banner Corteva 2020

Revista