Tarfin, lider regional în domeniul finanțărilor în agricultură, continuă să aducă soluții pentru fermierii din toate colțurile țării, asigurându-se că aceștia au acces la finanțare rapidă, flexibilă și digitală. În acest sezon, compania își reafirmă angajamentul de a sprijini fermierii din România, Tarfin având ca misiune bunăstarea economică a cultivatorilor prin utilizarea tehnologiei și oferirea accesului la finanțare avantajoasă cu plata la recoltă.

Anul trecut, Tarfin și-a consolidat prezența la nivel național, înregistrând o creștere semnificativă a portofoliului de fermieri, de aproape 60% față de 2023. În total, peste 1.500 de fermieri mici și mijlocii au apelat la soluțiile de finanțare oferite de Tarfin, iar acest lucru demonstrează impactul pozitiv pe care compania îl are în sectorul agricol.

Tarfin își propune să sprijine fermierii printr-o gamă largă de soluții de finanțare care include atât produse financiare tradiționale, cât și instrumente creative, precum finanțarea pentru echipamente agricole moderne, drone și sisteme de irigații. Cu un portofoliu diversificat de produse, compania se axează pe culturi fundamentale pentru agricultura românească, cum ar fi cerealele (grâu, porumb, orz), floarea-soarelui și rapiță, dar și pe creșterea pachetului de echipamente finanțate, inclusiv utilaje și combustibil pentru activitățile agricole.

„Misiunea noastră este să asigurăm sustenabilitatea producției agricole prin îmbunătățirea bunăstării economice a fermierilor. Creșterea de aproape 60% a portofoliului nostru de fermieri în 2024 este un semn clar al succesului strategiei Tarfin de a oferi finanțare accesibilă și flexibilă, adaptată nevoilor fiecărui agricultor”, precizează Valentina Seiciu, director general al Tarfin România.

Unul dintre principalele avantaje pe care Tarfin le oferă fermierilor este procesul simplificat de aplicare. Aceștia pot accesa finanțarea rapid, fără a se confrunta cu proceduri administrative complicate. Compania propune o alternativă digitală care facilitează accesul la finanțare și elimină necesitatea garanțiilor. Totodată, soluțiile de rambursare sunt concepute pentru a se alinia ciclului de recoltare, iar fermierii pot plăti împrumuturile la recoltă.

Retailerii și distribuitorii din domeniul agricol pot beneficia de pe urma parteneriatului cu Tarfin, având la dispoziție soluții financiare care le permit să sprijine fermierii să achiziționeze inputuri agricole la momentul optim, fără a suprasolicita fluxul de numerar. Astfel, retailerii pot crește vânzările și își pot extinde baza de clienți, beneficiind de un model de afaceri care susține creșterea și sustenabilitatea în agricultură.

Extinderea portofoliului de produse financiare, în 2025

Tarfin se pregătește pentru un an 2025 plin de oportunități, cu planuri de extindere a portofoliului de produse financiare. Pe lângă îngrășăminte și semințe, compania își va concentra atenția pe soluții inovative pentru tehnologii agricole de vârf, cum ar fi dronele și sistemele de irigații, contribuind astfel la dezvoltarea unei agriculturi inteligente și durabile în România.

„În timp ce îngrășămintele și produsele chimice rămân principalele noastre produse finanțate, ne-am dublat finanțarea pentru unelte și echipamente agricole și motorină față de 2023. În 2025 vom continua să ne extindem în aceste sectoare, asigurându-ne că fermierii au flexibilitatea financiară de a investi în echipamentele și combustibilul de care au nevoie pentru o producție agricolă durabilă. Retailerii din aceste sectoare trebuie să știe că finanțarea Tarfin poate fi un instrument puternic de creștere a vânzărilor. Prin parteneriatul cu noi, ei pot oferi o finanțare mai accesibilă fermierilor, consolidându-și baza de clienți și extinzându-și aria de acoperire a pieței”, punctează Valentina Seiciu.

Tarfin asigură că rămâne un partener de încredere pentru fermieri și retaileri, oferind finanțare accesibilă și rapidă, sprijinind dezvoltarea unei agriculturi mai eficiente și mai sustenabile. Într-o perioadă de schimbări climatice și provocări economice, soluțiile financiare ale companiei permit fermierilor să se adapteze rapid și să își dezvolte afacerea într-un mod rentabil și sustenabil.

*****

Compania Tarfin a fost fondată în 2017, în Turcia, ca răspuns la nevoile fermierilor mici și mijlocii de a putea achiziționa inputuri agricole, utilaje și materiale necesare cu plata la recoltă. Începând cu 2022, compania Tarfin este prezentă și în România, iar misiunea sa este să dezvolte parteneriate cu distribuitorii din România astfel încât fermierii mici și mijlocii să poată achiziționa îngrășăminte, seminte, produse pentru protecția plantelor, utilaje și echipamente agricole, materiale necesare pentru construcția de sere, solarii și irigații cu plata la recoltă într-un mod corect, avantajos, fără garanții și fără costuri ascunse.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Distribuitorii de inputuri agricole au încheiat anul 2024 după cum a fost și cel al fermierilor: greu și foarte greu. Deși sunt speranțe pentru o recoltă bună în 2025, datoriile acumulate de fermieri în ultimii ani de secetă nu sunt deloc ușor de depășit. În rândurile de față vă arătăm cum este văzută situația de Mihai Moraru, fondatorul Agro-Est Muntenia, companie înființată în anul 2009, astăzi fiind un distribuitor important în piața de inputuri agricole. Agro-Est Muntenia, la nivel regional, prin echipa de vânzări acoperă toată zona de sud, sud-est și sud-vest a României, iar prin colaboratori/distribuitori acoperă la nivel național distribuția produselor pe care le comercializează în exclusivitate. Portofoliul cuprinde produse de protecție a plantelor, îngrășăminte granulate, fertilizanți foliari, tratament semințe, biostimulatori, adjuvanți, inhibitori și regulatori de creștere, biocide, raticide, pentru toate culturile agricole și toate problemele tehnologice.

Reporter: Trebuie să le spunem cititorilor că Mihai Moraru este și președintele unei organizații profesionale înființată toamna trecută, Asociația Input Agro. Așadar, 2024 a fost un an plin de provocări...

Mihai Moraru: Cele mai multe provocări.

„N-ai producţie, n-ai bani. E simplu. Fermierii au strâns datorii. Pare incredibil să ai o afacere şi să ai zero venit într-un an. Dar mulţi fermieri aici au fost anul trecut.” 

Reporter: Haideți să vedem care au fost acestea şi cum le-aţi depăşit.

Mihai Moraru: Cred că nu le-a depăşit nimeni până acum, sincer. Anul 2024 a început după un alt an greu, 2023, tot cu secetă, tot cu volatilităţi de preţuri, de inputuri, de cereale, tot cu datorii. Şi am intrat în 2024 şi noi, şi fermierii încrezători, că aşa e frumos la început de an, după ce stai de sărbători cu familia să te încarci cu optimism. Cu toate că, îmi aduc aminte, în ianuarie pe la începutul anului, foarte multe regiuni erau într-un început de iarnă fără ploi. Foarte secetos. În anumite regiuni, culturile au răsărit în ianuarie, în altele n-a răsărit deloc, în altele au început să aibă probleme şi deveniserăm deja toţi abonaţi la prognozele meteo, aşteptând precipitaţii. Şi au venit ceva precipitaţii, în unele zone în februarie, în altele în martie şi iarăşi optimismul a crescut: hai că poate avem o primăvară ploioasă dacă n-a fost o iarnă cu precipitaţii. Şi n-a fost aşa. După care, acel val de temperaturi de peste 30°C la final de martie a fost un punct critic pentru culturile de toamnă, care a distrus foarte mult din potenţialul pe care acele culturi le aveau în condiţiile de până atunci, şi ne-am trezit toţi că ceea ce părea mai sigur, cultura de toamnă, a devenit dintr-o dată prima calamitată. Au mai venit nişte ploi răzleţe în aprilie, lumea a zis: măcar să avem culturi de primăvară cu producţii bune. Din luna mai totul s-a terminat, ştim foarte bine, secetă, niciun strop de ploaie, temperaturi cum n-am mai văzut până acum, nu neapărat ca intensitate, ci ca durată. Am avut aproape cinci săptămâni cu temperaturi de peste 35°C consecutiv şi nu numai c-au murit culturile de grâu, porumb, dar sunt fermieri cu legume, cu livezi, cu vie şi unii chiar şi-au pierdut culturile cu totul. Efectele care să fie? N-ai producţie, n-ai bani. E simplu.

Fermierii au strâns datorii prin investiţiile făcute nu numai în inputuri, din îngrăşăminte, rate la bănci, rate la utilaje, salarii, taxe la stat şi unii dintre ei n-au avut aproape niciun venit în 2024. Am mai zis, pare incredibil să ai o afacere şi să ai zero venit într-un an. Dar mulţi fermieri aici au fost anul trecut. După care am intrat în partea a doua, după ce lumea a terminat concediile, cam târziu. Ce facem? Şi au avut loc mai multe întâlniri, mai multe discuţii între asociaţiile de fermieri şi minister, între noi şi fermieri, între noi şi producători, n-a fost un rezultat concret şi în luna septembrie Ministerul Agriculturii a găsit soluţiile magice, erau mai multe dar cu două s-a rămas. A venit OUG 4, aceasta fiind ordonanţa de amânare a plăţilor de la fermieri către bănci, distribuitori şi alte forme de creditori, şi OUG 7, noul credit al fermierului care nu e funcţional. Pe calcule la MADR aceste măsuri arătau bine, venind cu opt miliarde de lei credite care pot fi luate prin noul credit al fermierilor, creştem plafonul de la 280.000 la 560.000, creştem perioada din decembrie în mai, lumea fericită.

„Soluţia amânării datoriilor creează dobânzi suplimentare, penalităţi suplimentare, creează neîncredere.”

Reporter: Toate bune şi frumoase, dar pe hârtie, nu?

Mihai Moraru: Da. Această amânare s-a făcut în ideea de a da o gură de oxigen până vin banii din calamităţi, banii din subvenţii, banii pe creditul fermierului, iarăşi ieşeau nişte sume care acopereau nu complet, dar acopereau o bună parte din cheltuieli.

Calamităţile abia au început să intre pe la final de an, la fel subvenţiile, creditul fermierului nu e funcţional în forma agreată. Şi aici suntem azi, cu datorii foarte mari pe tot lanţul, miliarde de euro, cu companii care se chinuiesc să-şi plătească angajaţii şi de o parte, şi de alta, cu companii cu datorii foarte mari la stat care n-au din ce achita, pentru că şi aici statul n-a venit cu niciun sprijin nici către fermieri, nici către alţi jucători, nu a amânat nicio plată la nicio taxă pe salarii, TVA şi aşa mai departe, adică a rămas povara fiscală acolo, într-un an cu venituri dezastruoase, şi suntem într-un moment în care ne punem toţi întrebarea: cum aprovizionăm inputuri pentru anul viitor?, cum ne închidem?, noi furnizorii şi fermierul, cui mai dăm marfă?, cui nu-i mai dăm? Şi tot aşa.

Reporter: Avem un lanţ format din producător, distribuitor, fermier. Practic, distribuitorul este la mijloc în acest moment, pentru că el are datorii către producător şi are de luat banii de la fermier. Fermierul este și el blocat. Ce-i de făcut?

Mihai Moraru: Mi-aduc aminte primele zile de negocieri la Ministerul Agriculturii, când noi, Asociația Input Agro, am expus foarte transparent situaţia noastră a distribuitorilor, şi am spus că avem de încasat foarte multe miliarde de euro, avem un procent de încasare dezastruos, unde nu căutăm vinovaţi, pentru că ştim situaţia, adică nu am căutat să învinovăţim fermierul pentru situaţie, ci am mers pe ideea să căutăm soluţii. Soluţia amânării nu e o soluţie. Soluţia amânării creează dobânzi suplimentare, penalităţi suplimentare, creează neîncredere. Şi povestea cu neîncrederea este foarte importantă.

Ca să ne lămurim, România nu produce inputuri. 94% sunt din import, pesticide, seminţe, o bună parte din îngrăşăminte. Şi singurul combinat de îngrăşăminte pe care-l mai aveam stă închis. Şi atunci, cum vindem marfa în ţară? Poate că lumea nu ştie şi ar trebui să explicăm partea aceasta. Marfa vine în ţară aşa: este un producător sau un importator – că poate fi şi un importator, reprezentant al producătorului, el aduce marfa în ţară, de la plată la livrare până la plată la recoltare, fiecare cât poate finanţa. Dacă nu este plată la livrare, indiferent că este 30 de zile sau 200 de zile, el foloseşte o asigurare de credit comercial. Ce înseamnă asta? Înseamnă că eu sunt producător, vin şi vând prin distribuitor în România, plătesc o asigurare pentru acea valoare pe care o vând şi-mi asigur acea creanţă, acel sold. Dar eu am obligaţia, dacă vreau să încasez asigurarea, ca la 60 de zile întârziere să anunţ firma de asigurare. Este practic o executare pe care o face firma de asigurare în contul meu. Asta se face în baza unui plafon, fiecare producător merge la asigurător şi zice: Agro-Est Muntenia, ce plafon are? Şi asigurătorul spune: suma X. În momentul în care nu achiţi, nu respecţi angajamentul, poţi să ai limita de asigurare anulată şi implicit şi limita de credit la producător anulată. N-a înţeles nimeni sistemul, chiar dacă l-am explicat exact ca acum, şi am spus: în momentul când marfa pleacă din Germania, Franţa, Elveţia, ea pleacă având deja asigurarea încheiată. Dacă acea asigurare nu se face sau din totalul distribuitorilor din România jumătate doar primesc asigurare comercială, chiar dacă producătorul vrea să-i dea marfă, nu are cum, decât cu plată imediată. Ce trăim acum. Sunt foarte multe poliţe de asigurare anulate, și asta a început din septembrie într-un mod agresiv.

„Suntem într-un moment în care statul român este incompetent să vină cu soluţii reale.”

Reporter: Prin neplata de către fermier a asigurării sau prin plata de distribuitor?

Mihai Moraru: Pe lanţ, inclusiv producătorul de origine. S-au anulat multe din start, a doua zi după ce s-a lansat OUG 4, pentru că orice companie de asigurări se uită la riscuri şi companiile de asigurări au zis: eu sunt cel care despăgubeşte, dacă tu, stat, vii şi schimbi, intervii în contractul comercial între părţi, eu nu mai dau limite. Pentru că n-am siguranţa, ca asigurător, că ceea ce pun părţile într-un contract şi eu asigur, mai poate fi viabil. Şi multe limite au dispărut a doua zi. Nimeni n-a vrut să înţeleagă sistemul, şi acum sunt produse care în România intră doar cu plata imediată sau chiar cu plata în avans. Sunt deja probleme pe anumite categorii de produse şi zice fermierul: nu mai găsesc asta în piaţă, în condiţiile pe care le aveam – adică plata la recoltare. Păi nu mai găseşti, pentru că asigurătorul nu mai asigură vânzarea, producătorul nu mai dă 240-300 de zile, şi atunci distribuitorul-importatorul se limitează la câţi bani are, cumpără cu plata în avans şi se gândeşte dacă mai finanţează. Dar s-a prăbuşit cu 90% această capacitate de a finanţa. Cine plăteşte în final? Fermierul. El nu mai găseşte acele produse cu termen de plată ca până acum, nu mai e oferta mare şi la unele produse preţul a început să crească. Ce am obţinut? Costuri mai mari.

Al doilea efect este cel în care nu achiţi efectiv scadenţa. Fermierul nu are bani, nu achită distribuitorul, distribuitorul se chinuieşte să achite producătorul. Avem blocaj. Fermierii momentan fie nu mai au limite la distribuitor, pentru că au restanţe, au de plată, şi atunci distribuitorul ori nu-l mai ia în calcul, ori fermierul nu mai vine să-şi facă un necesar, deci nimeni nu ştie cu ce să-l ia în calcul pe acel fermier la final de an, ceea ce e o problemă, pentru că plecând de la ideea că banii există şi nu există această rupere de lanţ, tu trebuie să dai nişte comenzi cu nişte luni înainte. Neştiind ce să comanzi, pentru că în partea cealaltă ba nu vrei să-i mai dai, ba nu vrea să mai ceară, tu nu ştii ce să comanzi. Deci nu iei în calcul acel client. La finalul anului trecut, comenzile au fost cu mult mai mici decât în 2023. Şi probabil ne vom trezi în martie că mulţi fermieri vor spune: vreau şi eu produsul ăla – dar nu-l avem, nu l-am adus în ţară, n-am avut un necesar pe el.

Reporter: Marfa pe stoc înseamnă bani.

Mihai Moraru: Înseamnă bani, este frica de asumare, consistentă, şi la nivel de producător, şi la nivel de distribuitor, pentru că, repet, neavând nişte necesare care să-ţi vină să le centralizezi, nimeni nu-şi asumă stocul din alţi ani care deja a rămas, şi în plus este frica care a plecat de la acele două ordonanţe.

Reporter: Dar mai era încă o măsură, aceea cu plafonarea adaosului comercial.

Mihai Moraru: Cred că de acolo a plecat acest blocaj. Au fost nişte discuţii la MADR, au fost nişte negocieri nervoase, nu cu noi, cu alţi jucători din industria alimentară, comercianţi, noi n-am ajuns încă să avem partea de consultări, noi am aflat din presă de treaba asta, nici n-am fost informaţi. Din ce am înţeles eu din presă, s-a pus frână acestei măsuri. N-am fost chemat la consultări, dar s-a vorbit de amânare. Eu sper să fie anulare, nu amânare, pentru că o singură precizare aici, acea plafonare de 5% pentru distribuitor a adaosului, când distribuitorul, şi am demonstrat, are costuri de 7%, n-ai cum să vinzi cu 5 şi să cheltuieşti 7. Deci minus 2. Mai plăteşti şi taxa pe impozitul pe profit de 1%, e faliment.

Suntem într-un moment în care, din punctul meu de vedere, statul român prin instituţiile pe care le are şi prin reprezentanţii pe care îi are, este incompetent să vină cu soluţii reale. Soluţia reală era aşa: ăştia sunt fermierii calamitaţi, că-i ştim, că sunt procesele verbale depuse pentru calamităţi, astea sunt suprafeţele. Noi facem un program de finanţare – că-l numim IMM Invest, Agro Invest, orice nume îi pui – cu garanţie de stat, prin care statul să-şi asume şi eventualele pierderi. Pentru că şi acum merge fermierul la bancă, pe programul vechi al fermierului, şi banca nu-i dă bani, pentru că el, neavând venituri în 2024, el în evaluare este jos, unde scrie „nefinanţabil”, conform nu băncii, ci conform normelor bancare europene şi naţionale. Chiar dacă banca vrea să-i dea, nu poate să-i dea. Şi fermierii zic: eu am nevoie!, şi banca-i zice: nu pot să-ţi dau. Acest program trebuia, prin iunie, de când ştiam situaţia reală, până la final de an, trebuia în șase luni să fie creat, s-a creat în pandemie. Numai că nu s-a vrut. Nimeni n-a avut curaj să spună fermierilor că bugetul ţării este atât de îndatorat. De ce? Pentru că, în momentul când dai o garanţie de stat, acea garanţie în momentul când ai dat-o intră în bugetul de stat ca bani alocaţi din buget. Şi fermierii au fost minţiţi, la propriu. Ei n-au înţeles că guvernarea nu vrea să-şi asume nicio garanţie pentru că aşa creştea deficitul, şi a zis: vedem, Comisia europeană – deci mutăm pe Comisia Europeană problema – să ne aprobe Comisia europeană, ca să treacă decembrie şi să ajungem în ianuarie. Dar e cam târziu. Pentru mulţi fermieri e cam târziu ianuarie.

Reporter: Și totuși ce e de făcut?

Mihai Moraru: Păi, ce am spus mai sus. Nimeni nu vorbeşte despre ce bani trebuie să investeşti în noul an agricol. Pentru că s-a mai promis: „facem asigurarea prin EximBank şi dăm acea primă de asigurare” – a murit, gata, nu mai ştie nimeni, nu e funcţional, nu există astăzi. Prin urmare, culturile înfiinţate în toamnă şi cele care se vor înfiinţa în curând rămân în grija Domnului, dacă vine seceta. Aici trebuie reglementată ce înseamnă asigurarea pe agricultură, că face statul firmă de asigurare sau că o face prin CEC sau, aşa cum am şi propus la Ministerul Agriculturii, există ţări din lumea asta, şi una este lângă noi, care lucrează aşa, Ucraina, lucrează şi acum şi a lucrat şi în război, se numeşte Certificat de recoltă. Ce este certificatul de recoltă? Statul, în baza statisticii, spune aşa: noi, în judeţul Buzău producţia medie la grâu a fost de 4 tone. Se dă un tipizat, în care statul îşi asumă că garantează acelui fermier producţia de 4 tone în baza istoricului. Cu acel certificat de recoltă fermierul merge şi-şi ia banii de la bancă sau îşi ia inputuri de la distribuitori. Practic este tot o formă de asigurare, doar că acelea sunt tranzacţionabile, inclusiv cu traderii de cereale. Şi sunt multe ţări din lume care aşa lucrează. Fermierul a înfiinţat 100 de hectare de grâu, statul vine şi spune: fermierul din judeţul cutare poate să ia în medie 4 tone pe acel certificat, adică ai 400 de tone bani pe care-i vei lua peste trei luni, dar tu poţi să-i foloseşti acum. Şi poţi să mergi la un trader, şi eşti obligat să-i dai marfa şi să negociezi preţul, poţi să mergi la o bancă, poţi să faci ce vrei cu ei. E un sistem foarte uşor de pus în funcţiune. Nu e complicat. Din păcate, constat că nu vrem să folosim sisteme pe care le au alţii. Gândiţi-vă că Ucraina îl foloseşte acum în război, şi a fost principala sursă de finanţare pentru fermierii ucraineni. Adică sistemul funcţionează chiar şi în condiţii de criză majoră. La noi am impresia că nu se vrea.

Dacă mai vrem agricultură, UE trebuie să-și schimbe abordarea

Reporter: Să vorbim și despre interzicerea unor substanțe active în Uniunea Europeană. An de an se elimină tot felul de molecule, cum vă afectează pe dvs. ca distribuitor şi oferta de produse pentru fermieri, iar pe de altă parte în ce situaţie vedeţi că se află fermierii în aceste condiţii?

Mihai Moraru: Asta este o nemulţumire mare a fermierilor în primul rând, nu pot să spun că nu e şi a noastră, pentru că rolul nostru este cel de a oferi consultanţă şi de a face tehnologie, şi observăm de multe ori că tehnologia nu prea mai ai cu ce s-o faci de la cap la coadă. Este o ipocrizie şi o slăbiciune. În primul rând, este o ipocrizie şi a statului român, şi a Uniunii Europene în momentul când tu laşi să-ţi intre la graniţă o tomată, un măr care conţine substanţe, reziduuri pe care tu le consideri periculoase – de ce le-ai interzis? Că erau periculoase! Dar le dai voie să vină din altă ţară, e o ipocrizie. Pentru că argumentaţia a fost siguranţa alimentară la consumator, corect? Şi de ce le laşi să intre din altă ţară? Dar este şi a statului român, pentru că are dreptul şi poate, conform legislaţiei europene, să facă selecţia la graniţă. UE nu ne impune asta. Mercosur deocamdată nu e semnat. Noi n‑avem momentan un acord cu acele mari țări exportatoare. România, ca şi în relaţia cu Turcia de unde vin foarte multe legume, poate oricând să limiteze importurile din Turcia. De ce n-o face? N-o face pentru că avem sistemul acela în care, dacă ne uităm cine importă acele legume ca acţionari şi companii, vedem că ajungem iar în spectrul politic. Nu intru în discuţie, că e lungă. Dar fermierii au şi ei vina lor, pentru că au fost mai multe etape de consultări pe unele produse critice pentru agricultura din România, cum sunt cele pentru combaterea dăunătorilor la floarea-soarelui şi porumb, la semănat. Şi de multe ori, au lipsit la nivel de reprezentare instituţională, adică ministrul, dar nu numai el, ci şi instituţiile pe care le mai avem şi celelalte instituţii care sunt în subordinea MADR, pentru a veni cu studii. Pentru că UE zice: dă-mi studiul, argumentează. Şi noi de multe ori n-am fost în stare să facem studiul acela. Nu într-o săptămână, în ani de zile sau în luni de zile! Dar nici fermierii n-au reuşit să compenseze această indiferenţă, incompetenţă a statului român, să zică: haideţi noi să facem treaba asta, şi ia domnule ministru aici studiul independent, susţine-ne. De multe ori nu s-a întâmplat nici asta. Şi atunci când ajungi acolo, la Comisia Europeană şi sunt şapte produse propuse să iasă, vine o ţară ca Franţa sau Germania care n-are problema ta de aici, n‑are dăunătorul şi n-are boala, şi zice: sunt de acord. Noi avem şi zicem: noi nu suntem de acord. Argumentele – nu le avem. Asta este o dată. Doi: cred că această politică a UE se va schimba în curând, pentru că în toată Europa, nu numai în România, fermierii se vaită că nu fac bani, că nu fac profit. Pentru că orice tehnologie nouă vine mai scumpă şi nu doar atât, o găseşti numai într-un singur loc, că e patentată.

„Trebuie să regândim agricultura în multe zone din România, dar nu pot s-o fac doar eu sau doar fermierul. Nouă ne lipseşte în România cercetarea.”

Reporter: Ştim foarte bine că o moleculă sau o substanţă activă se obţine în mulți ani, 5-6-7 ani şi cu miliarde de dolari.

Mihai Moraru: Da. Numai omologările sunt zeci de milioane de euro. Şi atunci, ce face UE? Te obligă să iei produse mai scumpe indirect de la unu-doi producători, că e patentată, dar vedem că numărul produselor noi care vin în piaţă scade de la an la an, adică tot ies, dar nu prea mai vin. Şi în ritmul ăsta o să ajungem să dăm cu apă sfinţită. Deja avem anumite probleme în anumite culturi şi nu mai ai cu ce interveni. Şi cred că noua Comisie Europeană trebuie să schimbe abordarea, dacă mai vrem agricultură. Dacă nu mai vrem, nu mai vrem. Punem păduri peste tot, importăm din America şi Turcia şi am terminat agricultura, dar măcar să ştim că nu mai facem agricultură.

Fermierul trebuie să accepte noutatea

Reporter: Finalul lui 2024 nu a fost îmbucurător. Cu ce speranţe priviţi către 2025?

Mihai Moraru: Grea întrebare. Și fermierii, şi noi aveam speranţa într-o îndulcire a situaţiei până la finalul anului trecut. Nu ne aşteptam să dispară problemele, dar măcar să se mai atenueze. Din păcate nu, unele sunt chiar mai grave. Singurul lucru îmbucurător este că la ora asta stadiul culturilor este mai bun, poate cel mai bun din ultimii ani la culturile de toamnă, cu excepţia Olteniei unde s-au şi întors culturile de grâu pentru că n-a plouat, am avut precipitaţii mai multe decât în alţi ani în aceeaşi perioadă, acum să vedem dacă se menţin că asta e foarte important, vedem că n-am mai avut un final de toamnă – început de iarnă ca în alţi ani cu temperaturi mari şi suntem în regim normal de temperatură, înseamnă că apa rămâne în sol. Ăsta e singurul lucru bun pe care-l avem, dacă se menţine acest complet an. Însă, chiar dacă a plouat în unele zone 110-120 de litri în ultimele săptămâni, deficitele sunt în continuare imense. Acum, pentru că am intrat în starea asta de hibernare a culturilor, e ok, dar dacă nu vine să se refacă rezerva ne vom trezi în martie că ne uităm iar la prognoze meteo. Şi avem problema asta cu precipitaţiile care vin în cantităţi mari, brusc, şi apoi nu mai vin patru luni. N-ai cum să faci agricultură aşa. Sunt zone în care, dacă aduni precipitaţiile, vezi că a făcut normalul, dar când te uiţi când au căzut, vezi că a plouat două luni pe an.

Reporter: Soluția este reabilitarea infrastructurii existente de irigaţii sau înfiinţarea pe fiecare fermă a unor instalaţii proprii, a unor lacuri? Să zicem că sunt variante, dar îţi trebuie finanţare.

Mihai Moraru: Nu vreau să fiu răutăcios, dar asta trebuie: finanţare ţiplă, finanţarea statului în sisteme, a fermierului în a apela la infrastructura pe care o are în fermă şi o finanţare care trebuie să se facă pentru a regenera cursuri de apă, bazine de acumulare etc.

Eu sincer nu cred în povestea asta. Nu că nu trebuie s-o facem, ba da, trebuie s-o facem, dar nu cred că o vom face repede. Adică noi vorbim de irigaţii de 20 de ani, şi am crescut de la 300.000 de hectare irigate real la vreo 600.000. Pe foaie sunt 800.000, dar real sunt cam 600.000. Vă daţi seama cât am reuşit să facem în 20 de ani, 15.000 de hectare pe an. În ritmul ăsta nici nepoţii mei nu vor reuşi să irige la Buzău. Deci nu cred că vom reuşi s-o facem. Sumele sunt mari, într-adevăr. Apoi, ce am văzut anul trecut, apropo de irigaţii, că avem mulţi clienţi care au avut irigaţii şi producţiile au fost foarte slabe. Avem fermieri la porumb cu câteva tone bune sub ce făceau înainte, din cauza temperaturilor. Acolo, chiar dacă ai irigaţii, n-ai ce să mai faci ca să nu mai ai temperaturile respective. Cred că trebuie să regândim bine agricultura în multe zone din România, dar nu pot s-o fac doar eu sau doar fermierul. Nouă ne lipseşte în România următorul lucru: cercetarea. Ca să poţi să faci un nou model de agricultură, pe o cultură a porumbului să zicem, trebuie să vii să vezi.

Reporter: Ce schimbăm, că aşa nu mai merge?

Mihai Moraru: Unii zic arătură, alţii minimum-till, alţii no-till, unii zic FAO 300, alţii FAO 400, unii zic irigat la picurare, alţii prin pivoţi. Avem o groază de opţiuni, dar pe ce merg? Eu nu pot ca fermier să investesc 500.000 în irigaţii prin picurare şi să zic că a fost greşit şi încă 500.000 pe pivoţi. Nu merge aşa. N-avem treaba asta. De aceea şi în companie am investit – şi acum, dacă mă uit în urmă pare că n-am făcut-o degeaba – într-un Centru de cercetare. Dar aici ar trebui să fie statul care să facă un Centru de cercetare pe schimbări climatice pe agricultură, pentru că multe centre, şi cel de lângă Bucureşti, le pică tavanele şi tot, şi asta să facă. E clar că trebuie s-o facem. Nu sunt sume mari de bani, am văzut un centru de genul ăsta făcut în Ungaria, 10 milioane de euro construcţie cu aparatură, după aia şi finanţarea, dar nu sunt sume imense. Trebuie să ai voinţă. Şi acolo fermierului să i se zică: noi, specialişti independenţi, nu ai companiei X sau Y, am venit după doi-trei ani şi vă zicem aşa: de unde eşti tu? – din Ialomiţa. Judeţ important pentru porumb. – Am studiat efectele irigaţiilor, asta trebuie să fie soluţia ta! Mergi pe ea.

Păi, nu poţi tu ca fermier să testezi toate variantele posibile pe banii tăi! Că intri în faliment, banii ăia de unde-ţi vin? De asta spun că nu cred în varianta asta cu hai să facem irigaţii. Bun, le facem. Cum le facem? Că, de exemplu, la porumb, le explicam fermierilor care aveau irigaţii prin pivoţi, că ajung să aibă alte probleme şi apar bacterioze. Efectul era acelaşi, dar omul ăsta cheltuieşte mulţi bani. Au început să apară ciuperci de la apa de irigaţii, unele nu pot fi combătute. Şi fermierul spune: dar n-am greşit cu nimic, şi n-a greşit cu nimic. Dar dacă nu există în spate nişte teste care să se facă... Aici chiar este o problemă mare şi chiar nu înţeleg statul român de ce nu face nimic, pentru că e un punct important care se rezolvă cu nişte bugete micuţe, dar foarte importante pentru ce înseamnă agricultură. Mai trebuie să facă ceva şi fermierul: să accepte noul, noutatea. Trebuie să înţelegem că nu mai merge că „am făcut asta 10 ani, o fac şi anul acesta”. Nu mai suntem unde eram acum zece ani, nu mai suntem unde eram acum cinci ani.

„Produsele contrafăcute, în 2024, au fost aproape 30% din piaţă. Enorm! Aia înseamnă că unu din trei fermieri, sau unul din trei hectare, a fost tratat cu produse contrafăcute.”

Reporter: De pildă, ceea ce am învățat din cărți referitor la perioadele optime de semănat, azi nu se mai aplică. 

Mihai Moraru: S-a schimbat data de semănat, cea de recoltat. Bineînţeles. Şi fermierul să accepte tehnologia în viaţa lui, pentru că asta într-adevăr nu poate s-o facă statul. Adică, pentru toţi cei care ne urmăresc, o staţie meteo profesională care să-ţi dea vremea costă 700 de lei, poţi cheltui cei 700 de lei pe multe alte lucruri de care poate n-ai nevoie, dar o staţie meteo îţi dă nişte indicaţii, precipitaţii pe sol, pH-ul solului, temperatura medie, îţi dă în timp real să ştii dacă intri mâine la tratament sau nu. Pentru că multă lume a pierdut culturile din cauza tratamentelor aplicate, adică sunt erbicide pe care dacă le aplici sub 8°C îţi distrug cultura. Mă uit dimineaţa pe telefon, pe aplicaţie: cât am în câmp? 5°C, stau cuminte. Trebuie să învăţăm să avansăm, nu mai putem să mergem după ureche. Pe de altă parte, înţeleg de ce n-au încredere. Pentru că, aşa cum în mediul online au apărut influenceri pe ce vreţi dvs., de la ce să mâncaţi, cum să vă îmbrăcaţi, cum să dormiţi, au apărut şi în agricultură influenceri şi oamenii au încercat ce au zis acei influenceri, şi au dat greşit. Că de asta este foarte important, că discutăm în ultimul timp de „sursă corectă de informare”. Asta ne lipseşte. Avem nevoie de o Agenţie naţională care ori să valideze anumite informaţii de la specialişti, care să fie specialişti, nu mă apuc eu acum să vorbesc despre cum se vând maşinile. Mă opreşte cineva să vorbesc pe net? Nu! Şi dacă-mi găsesc zece mii de oameni care mă cred, mă pot verifica? Nu! Dar oamenii ăia nu vor afla nimic de la mine, că eu nu mă pricep la maşini. Aşa e şi în agricultură. Nu se poate să continuăm aşa. Am întâlnit fermieri care şi în 2023, şi în 2024, au pierdut sume enorme de bani, pentru că anumiţi influenceri le-au spus: foloseşte aia, dă-i cu aia, nu face aia – şi oamenii au făcut.

Reporter: În plus, au apărut şi falşi distribuitori care vin cu produse false.

Mihai Moraru: Este o mare problemă. Suntem conştienţi că nu poţi introduce camioanele cu pesticide false în România fără să ai o corupţie la nivelul statului. Presupun că, dacă mă duc eu acum, că am şi depozit de pesticide, şi plec cu camionul de la firmă şi vreau să mă duc în Ungaria cu pesticide, sigur n-am cum să trec. Adică clar n-am cum să trec.

Se estimează că produsele contrafăcute, în 2024, au fost aproape 30% din piaţă. Enorm! Aia înseamnă că unu din trei fermieri, sau unul din trei hectare, a fost tratat cu produse contrafăcute. Nu se poate aşa ceva! Am întâlnit şi noi în ferme produse cu etichete care nu erau în română, erau în rusă, ungureşte, nemţeşte. N-ai ce să ştii ce este acolo, mergi pe ideea că cel care vinde produsul ştie. Şi acolo ai risc mare de a contamina solul sau distruge cultura, ai evaziune, situaţii periculoase. Ai o etichetă în limbă străină, vine în tractorist, ce înţelege dintr-o etichetă în limba rusă? Nimic! Poate e acolo un produs pe care, dacă-l foloseşti şi nu porţi mască, mori! Adică mi se pare că şi aici ne jucăm.

Şi revenim la începutul discuţiei, un stat care nu este în stare să aibă instituţii puternice şi cu oameni bine pregătiţi n-are cum să reacţioneze, că n-are cum.

Reporter: Cu alte cuvinte, fermierul ar trebui să se uite puţin şi la cine intră în fermă...

Mihai Moraru: Şi nu doar atât. Sunt fermieri care cumpără produse de pe OLX. N-am înţeles de ce OLX este plin de pesticide, sunt persoane fizice care vând acolo. Sunt diverse shopuri care nu sunt din România, sunt din afara ţării, dar au pagini în limba română, unde vând astfel de produse. Nimeni nu poate verifica. Adică fermierul, la ce înseamnă partea asta de achiziţie, care într-adevăr e mai ieftin, dar şi riscul este mult mai mare, dar ar trebui să se pondereze acolo. Adică noi ştim ce probleme au avut fermierii şi ne-au chemat, că: uite, am dat cu asta şi scrie produsul ăla – dar nu era acel produs. Şi aici avem un laborator, în cadrul companiei, unde putem să verificăm treaba asta. Dacă un fermier vrea să vină să ne zică: am cumpărat produsul acesta, vreau să ştiu dacă conţine îngrăşământ şi ce conţine – putem să-l ajutăm. Noi ne-am dus şi către partea asta, am zis să-i ajutăm pe fermieri, că nu-i ajută nimeni. La noi pot să facă analize de plante în timp real, ca să nu mai dea cu îngrăşăminte aiurea, să dea cu îngrăşăminte în funcţie de ce are nevoie planta, analiză de apă, pentru că apa poate fi dură şi să nu-şi facă efect tratamentul, sau poate fi acidă sau poate avea infecţii cu bacterii, cu ciuperci şi se introduce în irigaţii şi se distrug culturile, analize de inputuri, pesticide, îngrăşăminte, adjuvanţi, ca să-i ajute. În 24-48 de ore putem da rezultatele. Trebuie să fie şi ei mai deschişi, pentru că altfel cum poţi da la o parte falsul? Cu argumente. Cum îţi construieşti argumentul? Te uiţi la un bidon şi zici: o fi fals sau nu? Nu! Poate să aibă etichetă în limba română, şi tot nu ştii! Şi atunci te duci la producător, şi se întâmplă ca producătorul să spună: lotul ăsta nu l-am vândut în România, nu ştiu ce este. Au fost cazuri de îngrăşământ în fermă, şi când a desfăcut sacul era nisip trei sferturi şi îngrăşământ un sfert.

„Să fim optimişti şi să sperăm că 2025 va fi poate un an în care ne mai punem şi pe treabă.”

Reporter: O relaţie comercială trebuie să se bazeze pe încredere înainte de toate, şi pe mai mulţi ani de colaborare pe care i-ai avut cu o companie...

Mihai Moraru: Da, şi fermierul trebuie să apeleze la autorităţi acolo unde are o problemă. E foarte important. Există Agenţia Națională Fitosanitară, există laboratoare, să apeleze acolo. Pentru că, dacă vrei să diminuezi numărul de oameni care fac produse false, trebuie să mergi la autorităţi până la urmă, că altfel cum îi găseşti, cum îi prinzi pe respectivii?

Reporter: Revenind, cum vedeți anul curent?

Mihai Moraru: Speranţa moare ultima, eu sunt mai pesimist, aşa că nu cred în clasa politică să facă ceva. Totuși, să fim optimişti şi să sperăm că 2025 va fi poate un an în care ne mai punem şi pe treabă.

Articol de: MIHAELA PREVENDA & ȘTEFAN RANCU

În perioada 17 februarie - 13 aprilie 2025, inspectorii fitosanitari din cadrul oficiilor fitosanitare județene și din cadrul structurii centrale a Autorității Naționale Fitosanitare (ANF), împreună cu efective din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - Direcția Arme, Explozivi și Substanțe Periculoase, Direcția Generală de Poliție a Municipiului București/Inspectoratele de Poliție Județene, prin structurile arme explozivi și substanțe periculoase, vor desfășura acțiunea comună de control la nivel național „FITOS 2025”. Din 2022, astfel de acțiuni de control au loc în fiecare an.

Acțiunea are ca scop îmbunătățirea siguranței și sănătății cetățenilor, prevenirea și combaterea faptelor de natură penală și contravențională la regimul produselor de protecție a plantelor și protecția mediului, prin verificarea modului de efectuare a operațiunilor cu produse de protecție a plantelor și a condițiilor în care se desfășoară aceste operațiuni de către agenții economici de pe raza de competență, transmite Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR).

La nivel național sunt înregistrați/autorizați să desfășoare operațiuni cu produse de protecție a plantelor un număr de 4.478 agenți economici. Dintre aceștia, 844 sunt înregistrați, potrivit legislației, la structurile teritoriale arme, explozivi și substanțe periculoase, ca operatori care desfășoară operațiuni cu produse de protecție a plantelor clasificate ca foarte toxice (T+) şi toxice (T). MADR precizează că, în cadrul acțiunii „FITOS 2025” sunt propuși spre verificare minimum 50% din totalul operatorilor înregistrați/autorizați la nivel național.

„Obiectivele avute în vedere la declanșarea acțiunii vizează prevenirea producerii unor evenimente negative care aduc atingere siguranței și sănătății populației și a mediului înconjurător, precum și a furturilor de produse de protecție a plantelor, dar și conștientizarea fermierilor cu privire la operațiunile ilegale/neconforme cu produse de protecție a plantelor și asupra riscurilor la care se expun. De asemenea, prin acțiunea de control se au în vedere descoperirea, investigarea și sancționarea neregulilor constatate la regimul produselor de protecție a plantelor și protecției mediului”, precizează MADR.

Prin intermediul FITOS 2025 se urmărește optimizarea activității de prevenire și investigare a infracțiunilor în domeniul de competență pe fondul cooperării interinstituționale (ANF), precum și identificarea vulnerabilităților din domeniul de referință.

În cadrul FITOS 2024, au fost verificați 2.225 operatori economici care desfășoară operațiuni cu produse de protecție a plantelor (53,6% din totalul operatorilor înregistraţi/autorizaţi la nivel național). În urma verificărilor au fost constatate 304 fapte de natură penală și au fost aplicate 173 sancţiuni contravenţionale, în valoare totală de 623.130 lei.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Asociația Industriei de Protecția Plantelor din România (AIPROM) are, începând din 12 februarie 2025, un nou Consiliu Director, ales de către Adunarea Generală a Membrilor.

Vasile Iosif, director general FMC România și Republica Moldova, a fost ales în funcția de președinte al AIPROM pentru un mandat de doi ani. „Este o onoare pentru mine să continui călătoria pe care am început-o împreună în 2020. Sunt convins că asociația se află pe un drum ascendent și vreau să vă mulțumesc pentru încrederea acordată. Mă simt onorat și le mulțumesc și foștilor colegi din Consiliul Director, precum și celor care au fost aleși astăzi. Sunt sigur că vom forma o echipă puternică. Pentru acest mandat am stabilit trei priorități majore: actualizarea legislației în toate formele sale, dezvoltarea proiectului din Republica Moldova și atragerea de noi membri în asociație. În ceea ce privește industria, nu doar noi avem nevoie de o legislație actualizată și modernă. Al doilea proiect la care voi lucra împreună cu membrii Consiliului Director este cel din Republica Moldova. De asemenea, vom continua toate proiectele asociației. Vă doresc un an 2025 plin de realizări și implicare activă în cadrul asociației”, a declarat Vasile Iosif.

Pentru funcțiile de vicepreședinte 1 și vicepreședinte 2 ai AIPROM au fost aleși: Boualem Saidi - Senior Bayer Representative (SBR) pentru Grupul de Țări România, Bulgaria și Republica Moldova și director general al Bayer România și Jean Ionescu – Country Leader Corteva Agriscience România și Republica Moldova.

În cadrul aceleiași întruniri a fost ales și reprezentantul membrilor plini în Consiliul Director în persoana lui Gabor Krasznai - Country Manager pentru BASF Agricultural Solutions România & Republica Moldova și membrul plin supleant – Rozina Chesnoiu - Country Manager al Nufarm România. Reprezentantul membrilor asociați în Consiliul Director este Patricia Maria Ştirbu - președinte Summit Agro România, iar membru asociat supleant este Claudiu Crânguș – Manager General Alchimex.

„Doresc să felicit alegerea noului Consiliu Director și să mulțumesc celor care au fost membri ai Consiliului Director în mandatul precedent. Vă mulțumesc pentru contribuția adusă. Munca depusă de fiecare dintre noi în ultimii doi ani a jucat un rol important în realizările industriei. Anul 2024 a fost unul plin de provocări pentru noi toți, dar am demonstrat că suntem o voce unită și am colaborat eficient în discuțiile cu autoritățile. Apreciez echipa executivă AIPROM pentru eforturile lor; nu am avut nici o conversație la AIPROM care să nu se fi finalizat cu o soluție. Mă bucur că suntem recunoscuți și la nivelul CropLife Europe. Acum doi ani, am preluat mandatul de la Vasile Iosif și sunt foarte fericit să îi predau ștafeta. Poți conta pe mine, Vasile. Felicitări!”, a declarat Boualem Saidi.

Noua echipă de conducere își propune să continue misiunea AIPROM de a susține și dezvolta sectorul de protecție a plantelor în România, promovând utilizarea responsabilă a produselor de protecție a plantelor și respectarea principiilor agriculturii sustenabile. AIPROM rămâne un partener de încredere al industriei agricole, implicându-se activ în proiecte și inițiative care contribuie la siguranța alimentară, protecția mediului și inovarea în domeniul protecției plantelor.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Evenimentul emblematic al Forumului Agricultorilor și Procesatorilor Profesioniști din România (APPR), Congresul Anual „De la Fermieri pentru Fermieri”, ajuns la ediția numărul 10, a avut loc joi, 13 februarie 2025, la București. Sala de la Grand Hotel s-a dovedit neîncăpătoare pentru fermierii, reprezentanții autorităților, ai companiilor furnizoare de inputuri și invitații din afara țării care au ajuns la ediția aniversară a evenimentului Forumului APPR.

Congresul „De la Fermieri pentru Fermieri”, eveniment aflat la un deceniu de când reunește fermieri, decidenți politici, experți din domeniu și personalități importante ale sectorului agricol, a constituit o platformă autentică de dialog la cel mai înalt nivel.

Personalități binecunoscute de la București, Paris și Bruxelles s-au adresat celor peste patru sute de participanți în cadrul celor două conferințe - AgroPolicy și Embryo - aducând în atenție ultimele infomații despre politicile agricole europene și inovațiile și trendurile globale din ameliorarea plantelor. „Congresul s-a dovedit a fi, încă o dată, unul dintre cele mai așteptate evenimente din agricultură, datorită conținutului său valoros și dens și interacțiunii nemijlocite a publicului cu invitații de la Comisia Europeană, instituțiile publice locale și partenerii din domeniul privat”, a arătat Cristina Cionga, director adjunct Forumul APPR.

Workshopul AgroPolicy a abordat tema provocatoare a stabilirii unui echilibru între sustenabilitate și competitivitate în agricultură și modalitățile prin care putem asigura un sector care furnizează hrană rezilient, într-un context tensionat din punct de vedere geopolitic, social, demografic, ecologic și al comunicării.

În cadrul conferinței internaționale Embryo au fost amintite ultimele evoluții din domeniul ameliorării plantelor, menite să răspundă mai eficient la condițiile climatice în schimbare, dar și la exigențele consumatorilor – inclusiv cele mai recente discuții la nivel european în dosarul noilor tehnici genomice (NGT).

„Porumbul de Aur”

Momentul mult așteptat a fost ca la fiecare ediție decernarea trofeelor „Porumbul de Aur”, o recunoaștere a excelenței în agricultură și a performanței fermierilor în anul precedent.

La categoria „Neirigat”, trofeul a fost adjudecat de KC Timiș Management, pentru rezultatele remarcabile obținute în condiții de cultură fără aport suplimentar de apă, demonstrând o gestionare optimă a resurselor naturale. Mas524A este „Porumbul de Aur” al fermei din vestul țării, care a dat un pic peste 15 tone/ha la neirigat.

La categoria „Irigat prin aspersiune”, trofeul a revenit companiei Aldahra-Agricost IMB, un exemplu de succes în utilizarea eficientă a tehnologiilor de irigare la scară largă, contribuind la obținerea unor producții competitive. DKC 6897, de la Bayer Crop Science România, 550 FAO, este hibridul cu care Aldahra-Agricost IMB a câștigat aurul, producția fiind de peste 18 tone/ha.

Categoria „Irigat prin picurare” este introdusă odată cu această a zecea ediție a Congresului Forumului APPR, o categorie care pune în lumină tehnologiile avansate de economisire a apei și sporirea eficienței producției agricole. Primul trofeu al acestei secțiuni a fost câștigat de Cristagri din județul Ialomița, o fermă care a demonstrat că precizia și inovația în irigații pot face diferența în optimizarea randamentelor culturilor. Peste 17 tone/ha au fost obținute cu hibridul de la Bayer - DKC 6897, 580 FAO, în ferma de 650 de hectare de la Bordușani.

S-a lansat Think Tank-ul Farm Romania

„Ediția aniversară a marcat un moment deosebit atât pentru public, cât și pentru agricultura din România: lansarea Think Tank-ului Farm Romania, o inițiativă dedicată formării unei rețele de specialiști în politici publice și tehnologii avansate în agricultură care va încerca să găsească răspunsuri la unele dintre provocările actuale cu care se confruntă sectorul. Farm Romania va aborda agricultura din perspective economice și tehnologice, cu un accent deosebit pe creșterea sustenabilității și pe menținerea competitivității pe piață”, a precizat Alina Crețu, director executiv Forumul APPR.

Proiectul este la început de drum, urmând ca în lunile următoare să fie definită structura de funcționare și prioritățile de cercetare. Primele inițiative vor viza identificarea celor mai eficiente politici de sprijin pentru fermierii din țara noastră, în contextul schimbărilor legislative europene și al provocărilor climatice.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

La final de 2024 starea agriculturii românești arăta ca după război, având în vedere ultimii ani, nu puțini, cu secetă, cu prețuri mari la inputuri și mici la recolte, cu conflictul de lângă granița noastră, dar și cu cele răbufnite în alte părți ale lumii. Care sunt perspectivele pentru 2025? Toamna a fost ploioasă, au mai fost ceva zăpezi prin țară, pe câmpuri, iar fermierii, acum, la început de an, își fac speranțe.

Însă realitatea nu arată bine deloc, insolvențele și falimentele bat la ușa sectorului agricol. Nu o spun eu, ci o afirmă mulți dintre cei care-și desfășoară activitatea în agribusiness.

Anul trecut, pe fondul alegerilor locale, parlamentare și prezidențiale, guvernanții au aruncat ceva mărunțiș din banul public în agricultură. Grosul banilor, ajutoare, subvenții, sprijinul statului, al Onor’ Ministerului Agriculturii este și astăzi la stadiul de promisiune.

Chiar la început de 2025, fermierii, prin vocea organizațiilor profesionale, au solicitat MADR și ministrului Florin Barbu urgentarea plăților aferente campaniei 2024, subvenția fiind o sursă vitală de lichiditate pentru toate exploataţiile agricole. Majoritatea fermierilor nu a primit nici sumele aferente avansului, unii au de încasat sume importante, iar întârzierile distorsionează întregul lanţ valoric. Această situație afectează grav capacitatea fermierilor de a-și planifica activitățile și de a-și asigura resursele necesare pentru campaniile agricole viitoare. De ce instituțiile statului, respectiv MADR, APIA, AFIR, nu pot respecta un calendar clar? Și creditorii încep să-și piardă răbdarea, ne transmit tot mai mulți fermieri.

Fără o strategie măcar pe termen scurt/mediu, dar cu măsuri pompieristice, pentru agricultură nu se văd la orizont soluții viabile.

Probabil că ministrul Agriculturii nu este de acord cu mine și ar spune că a luat măsuri care să sprijine sectorul, cum ar fi amânarea plăților către distribuitorii de inputuri agricole, către bănci sau programul „Creditul Fermierului”. Să amintesc și de „Rabla” la tractoare, încă un program nefuncțional? Sau de despăgubirile pentru culturile distruse de secetă? Toate sunt promisiuni și în niciun caz soluții, măsuri care să ajute sectorul să se refacă, încet, încet.

La început de nou an, vedem că anul trecut, unul electoral, a fost doar despre pomeni. În rest, multe promisiuni, vise și proiecte moarte încă din fașă. În 2024, agricultura a avut parte de povești, multe povești, iar din prima zi a lui 2025 sectorul agricol a fost lovit de „trenuleț”, adică vestita OUG care a eliminat unele beneficii fiscale din sectorul agricol. Ceea ce pentru guvernanți nu a fost destul, așa că au mai adăugat o taxă… „pe stâlp”. Na, de fă agricultură, performanță, producții.

Am remarcat la autorități, dar și la unii fermieri, o oarece liniște datorată condițiilor meteorologice mai bune din ultima perioadă și culturilor de toamnă care arată bine în acest moment. Și totuși, pe plan mondial se vorbește de o scădere a veniturilor pe fermă în acest an din cauza prețurilor în creștere la inputuri, creștere care pare că nu se va reflecta în prețul producției agricole. Specialiștii vorbesc și de alte cauze, care țin de piața globală, de cererea și oferta de produse agroalimentare.

Ce e de făcut? Guvernul, Parlamentul, dar mai ales Ministerul Agriculturii să înțeleagă adevăratele probleme și nevoi, așa încât să ia măsuri reale de sprijinire a întregului sector agricol.

Altfel, agricultura rămâne conectată la tubul de oxigen de la terapie intensivă, până s-o închide și acolo. Să sperăm că nu se va întâmpla în 2025!

Editorial de: MIHAELA PREVENDA, redactor-șef

CITEȘTE ȘI: Cine-i de vină? Toți!

Moment zero pentru agricultură

Lupta cu solurile nisipoase

Agricover marchează o premieră în agribusiness-ul românesc, prin inaugurarea și certificarea SEVESO a primului depozit din România destinat exclusiv inputurilor agricole. Certificarea SEVESO atestă conformarea la cele mai stricte norme europene pentru manipularea și stocarea produselor.

Amplasat strategic pe platforma logistică H.Essers de la Bolintin Deal (în apropiere de București și A1), depozitul certificat SEVESO al companiei Agricover este special conceput pentru stocarea produselor de protecție a plantelor și a semințelor, contribuind semnificativ la creșterea eficienței operaționale.

Construcția depozitului de 10.000 m² a fost realizată de H.Essers cu o investiție totală este de peste 7,5 milioane euro. Investiția complementară de peste un milion de euro pentru tehnologii informatice, echipamente și punerea în funcțiune a fost realizată de Agricover.

Depozitul central de la Bolintin Deal reprezintă o piesă esențială în lanțul logistic al Agricover, oferind soluții rapide și adaptate pentru cei peste 10.000 de fermieri parteneri. „Depozitul central asigură optimizarea operațiunilor logistice și rapiditatea livrării unei game extinse de produse esențiale pentru protecția și tratamentul culturilor. Certificarea SEVESO setează un nou standard de referință în sectorul agricol și reflectă angajamentul nostru față de sustenabilitate și eficiență”, a declarat Bogdan Dimcea, director general al Agricover Distribution.

Depozitul utilizează sisteme informatice avansate, echipamente și tehnologii moderne, o investiție de peste un milion de euro realizată de Agricover pentru trasabilitatea operațiunilor logistice și a proceselor din back office, prin care comenzile sunt procesate aproape instantaneu și pregătite rapid pentru livrare. Deschiderea noului depozit central certificat SEVESO contribuie astfel la o creștere cu 40% a spațiului de depozitare și a volumului de pregătire a comenzilor, iar împreună cu rețeaua extinsă de 13 depozite regionale asigură fermierilor acces rapid la produsele necesare.

Certificarea SEVESO atestă conformarea la cele mai stricte norme europene pentru manipularea și stocarea produselor. Depozitul de la Bolintin Deal este echipat cu sisteme de ultimă generație care asigură gestionarea eficientă a riscurilor, siguranța angajaților și controlul impactului asupra mediului. „Eforturile realizate pentru obținerea certificării demonstrează angajamentul Agricover pentru siguranță, sustenabilitate și excelență operațională”, a adăugat Bogdan Dimcea.

Amplasarea strategică pe platforma H.Essers contribuie, de asemenea, la optimizarea costurilor de transport și la consolidarea relațiilor cu furnizorii, garantând un lanț de aprovizionare eficient și sustenabil. „H.Essers este un deschizător de drumuri în industrie în ceea ce privește logistica durabilă și își sprijină clienții în reducerea amprentei de carbon a lanțului lor de aprovizionare. Acest proiect este, de asemenea, un exemplu al acestei ambiții. Extinderea locației de lângă București reprezintă mai mult decât adăugarea unui spațiu de depozitare. Este vorba despre îmbunătățirea continuă a serviciilor noastre pentru Agricover, pentru a răspunde nevoilor lor specifice, în special atunci când vine vorba de conformitate, siguranță și servicii de calitate pentru clienți. Noul depozit va sprijini Agricover și în eficientizarea lanțului său de aprovizionare”, a precizat Jeroen Fabry, Business Unit Manager la H.Essers.

Proiectul de extindere a centrului logistic H.Essers a debutat în a doua jumătate a anului 2023, iar în august 2024 Agricover Distribution a început pregătirea operațiunilor pe amplasamentul H.Essers din Bolintin Deal - cel mai mare amplasament logistic din România certificat SEVESO de nivel superior.

În cei peste 25 de ani de activitate, Agricover a investit constant în tehnologie și digitalizarea operațiunilor pentru a continua să fie un partener de încredere pentru fermierii din România. „Noul depozit și certificarea SEVESO sunt dovezi clare ale misiunii companiei de a susține agricultura românească la cele mai înalte standarde”, punctează Bogdan Dimcea. Depozitul dispune de dotări care susțin această viziune:

• Eficiență energetică: Ziduri termoizolate de 20 cm și iluminat LED care reduc consumul de energie;

• Energie regenerabilă: Panouri solare și pompe de căldură asigură o amprentă de carbon redusă, iar încălzirea trece automat pe gaz doar la temperaturi sub minus 3°C.

• Tehnologii avansate: Sisteme complet automatizate pentru monitorizare și intervenție în timp real.

CITEȘTE ȘI: Agricultura românească între criză și redresare

Ghid pentru digitalizarea agriculturii

Supraviețuirea nu înseamnă stabilitate

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Din 14 ianuarie 2025, BASF dă startul seriei de simpozioane de iarnă pentru fermieri. Acestea marchează startul noului sezon în agribusiness. Specialiștii companiei vor prezenta, în toată țara, noile tehnologii și soluții pentru protecția plantelor de la BASF.

Evenimentele de iarnă, dedicate agriculturii de top, se vor desfășura într-un turneu național care va ajunge în cele mai mari orașe din țară. „Simpozioanele din 2025 își propun să ofere o perspectivă complexă asupra schimbărilor semnificative care influențează sectorul agricol, de la modificări climatice, la dinamica pieței și schimbările legislative care impactează activitatea agricolă”, precizează Andreea Butaru, director marketing BASF Agricultural Solutions.

Inspirate din formatul evenimentelor TEDx, evenimentele din 2025 au ca scop crearea unei experiențe captivante și, totodată, utile pentru comunitate, mesajul cheie fiind „Conversații cu fermierii. Din dragoste pentru agricultură”.

Având în vedere contextul actual și multiplele provocări din domeniul agricol, „BASF își propune să întărească și mai mult relația cu fermierii, arătând o înțelegere profundă a dificultăților acestora, prin crearea unui eveniment ancorat în prezent, concentrat pe conținut relevant, inspirațional și motivațional, oferindu-le perspective valoroase care să susțină pasiunea lor pentru agricultură”.

Simpozioanele de iarnă BASF 2025 vor include o serie de discuții deschise, care reunesc speakeri importanți din industrie și experți BASF. „Vom aduce în luminile reflectoarelor fermieri și experți din domeniu, care vor împărtăși, prin dragostea și pasiunea lor pentru agricultură, perspectivele valoroase asupra contextului actual și provocărilor cu care se confruntă fermierii din România. Mai ales că, temele abordate se referă la schimbările climatice, la schimbări de natură economică, cât și la schimbările legislative”, a punctat Andreea Butaru.

Primul eveniment din seria simpozioanelor de iarnă BASF 2025 este în data de 14 ianuarie, la Hotel del Mar – Mamaia (Constanța). Apoi, urmează:

• 17 ianuarie – Brăila (Brăila), Regal Events Ballroom;

• 21 ianaurie – Alexandria (Teleorman), Edma Hotel;

• 23 ianuarie – Slobozia (Ialomița), Taboo Events;

• 28 ianaurie – Călărași (Călărași), Centrul Cultural Județean;

• 31 ianuarie – Craiova (Dolj), Hotel Ramada;

• 4 februarie – Iași (Iași), La Castel;

• 11 februarie – Timișoara (Timiș), Venue Ballroom & Events;

• 14 februarie – Oradea (Bihor), Opera Events.

Toate evenimentele încep la ora 10:00.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Pe 8 noiembrie 2024 a avut loc Romanian Agriculture Leadership Forum (RALF), eveniment care a reunit mari fermieri din țara noastră, producători, procesatori, antreprenori și companii inovatoare, alături de invitați din mai multe țări europene, facilitând un amplu schimb internațional de bune practici.

RALF 2024 a avut tema „Agricultură adaptată pentru viitor”, oferind o platformă importantă pentru a împărtăși perspective despre sustenabilitate, productivitate și reziliență. În cadrul forumului a participat compania Corteva Agriscience, iar Jean Ionescu - Country Leader România și Republica Moldova și Maria Cîrjă - Marketing Manager România și Republica Moldova au subliniat angajamentul companiei față de inovație și soluțiile durabile, adaptate nevoilor specifice ale agriculturii din România. Cei doi au împărtășit viziunea Corteva pentru agricultura românească, subliniind rolul companiei în abordarea provocărilor esențiale ale industriei.

Având în vedere că fermierii de la noi se confruntă cu o secetă din ce în ce mai severă, temperaturi extreme și probleme de sănătate a solului, Corteva Agriscience a prezentat un portofoliu de soluții reziliente pentru culturi, concepute pentru a ajuta fermierii locali să se adapteze și să prospere în condiții schimbătoare.

„Participarea la RALF 2024 ne-a oferit ocazia de a reafirma angajamentul Corteva de a sprijini fermierii români cu cele mai noi soluții bazate pe știință. Prin aducerea pe piață a inovațiilor adaptate condițiilor unice de climă și sol din România, Corteva Agriscience oferă fermierilor încrederea necesară pentru a răspunde cerințelor actuale și viitoare”, a declarat Jean Ionescu.

În cadrul forumului, liderii Corteva au vorbit despre tehnologiile avansate de tratament al semințelor (SAT), inclusiv LumiGEN™, Ympact^® Completo și Thrintoba^®, care oferă protecție timpurie pentru culturi precum floarea-soarelui, rapiță și cereale, asigurând astfel că fermierii pot proteja recoltele de dăunători și de stresul mediului, promovând o productivitate și o sustenabilitate mai ridicate. Prin reducerea impactului asupra mediului și îmbunătățirea sănătății culturilor, aceste soluții SAT sunt instrumente esențiale pentru ca fermierii să optimizeze randamentele și să se adapteze la condițiile în schimbare.

Experții au subliniat, de asemenea, importanța soluțiilor biologice și a produselor de origine naturală, cum este Spinosad, o soluție naturală aprobată pentru agricultura ecologică, utilizabilă pentru peste 200 de culturi în 24 de țări din UE. În plus, compania și-a prezentat portofoliul Corteva Biologicals, care se bazează pe materiale existente deja în natură pentru a sprijini performanța fermierilor, a construi reziliență și a proteja potențialul culturilor.

De asemenea, Corteva a evidențiat potențialul transformator al Noilor Tehnici Genomice (NGT), precum CRISPR-Cas, esențiale pentru sprijinirea adaptării și atenuării schimbărilor climatice și pentru continuarea tranziției către practici agricole mai durabile, cu mai puține inputuri. Aceste soluții pavează drumul spre un viitor în care fermierii se pot baza pe instrumente inovatoare pentru a face față provocărilor climatice.

„Prin utilizarea tehnologiilor de precizie, le oferim fermierilor posibilitatea de a optimiza eficiența inputurilor, de a îmbunătăți gestionarea dăunătorilor și a bolilor și de a crește reziliența culturilor, asigurând astfel o productivitate sustenabilă în fața variabilității climatice”, a subliniat Maria Cîrjă.

Prin știință, tehnologie și angajamentul față de practici sustenabile, Corteva continuă să promoveze progresele care susțin productivitatea și reziliența în agricultura românească.

CITEȘTE ȘI: Tehnologii de ultimă generație în unitatea de la Afumați, pentru îmbunătățirea producției de semințe Pioneer®

Soluții inovatoare pentru provocările actuale. Emil Turdean: „Cercetarea și genetica lucrează în beneficiul fermierilor”

Parteneriat pentru a accelera livrarea produselor editate genetic către fermieri, Corteva și Pairwise

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

De mult am avut în intenție să abordez cauzele care au dus sectorul vegetal în criza de astăzi, mai ales că văd de multe ori fel de fel de acuzații la adresa fermierilor, că ar cere multe ajutoare de la stat și despăgubiri, că nu se mai satură de câte subvenții primesc, că nu dezvoltă irigațiile și multe altele. 

Este important de menționat că agricultura este în criză peste tot în Europa, doar că la noi a fost accentuată de anii secetoși 2020-2024, care au agravat situația la un nivel dramatic.

Este drept că multe dintre percepțiile societății referitoare la fermieri sunt determinate și de anumite realități care nu pot fi negate, provocate și promovate de multe ori de lipsa de pregătire profesională, economică, de diplomație și bună-cuviință a unora dintre noi, fermierii, și din păcate nu puțini, care doresc să se întindă mai mult decât le ajunge plapuma, sau alții care epatează în mod prostesc cu stilul lor de viață, iar apoi vrând-nevrând această situație se generalizează la întreaga breaslă.

În această perioadă se dezbat măsurile de ajutorare a agriculturii propuse de către autorități, în frunte cu MADR, iar cea mai dezbătută este OUG-ul privind amânarea plății ratelor la bănci și la furnizorii de inputuri, unde, spre surpriza mea, cei mai vocali în adoptarea acestor acte normative nu sunt neapărat fermieri mici și mijlocii, ci mai mult unii dintre fermierii mari și foarte mari, care au fost și ei afectați, fără discuție, dar au luat și decizii manageriale mai puțin inspirate în ultimii ani.

Spun asta în condițiile în care se clamează peste tot că marile afaceri sunt mai stabile în fața turbulențelor economice și/sau climatice, făcându-se economii de scală, că se pot aplica tehnologii mai moderne și poate crește productivitatea, ceea ce este corect până la un punct, dar atâta vreme cât investițiile pe care le faci sunt justificate economic și tehnic și sunt de altă natură decât ale unui ,,bombardier” care își cumpără o mașină de lux, dar nu are bani de combustibil și stă cu părinții.

Nevoia de sprijin pentru sectorul agricol este de netăgăduit, dar avem și multe situații în destule ferme în care prostia deciziilor trecute a ajuns la scadență și, din păcate, suntem în situația în care este greu să facem diferența între cei ,,bătuți de natură” și cei ,,bătuți de prostie și apoi de natură”. Astfel, autoritățile vor fi în situația în care nu vor putea alege grâul de neghină.

O primă cauză pentru rezistența scăzută a sectorului vegetal în fața problemelor actuale o reprezintă lipsa deciziilor strategice de consolidare a fermelor și a lanțului agroalimentar, care ar fi trebuit adoptate și implementate de clasa politică cu foarte mult timp în urmă. Aici vorbim deja de ,,plictisitoarele” legi care nu au fost adoptate sau, unele, nici măcar redactate, cum ar fi arenda și durata sa, stimularea comasării terenurilor, certificarea și autorizarea funcționării exploatațiilor agricole, instrumentele de management al riscurilor climatice, codul rural, o lege a îmbunătățirilor funciare adaptată la realitățile actuale, legea zootehniei, legea pășunilor și islazurilor care să fie pe criterii de performanță și nu clientelare, apoi legea creditului funciar, legea cotizației voluntar obligatorie pentru organizațiile profesionale și multe altele. Nu s-a dorit aici să facem o ierarhie neapărat, ci este o simplă înșiruire.

Aș mai menționa că este imperios a se revedea definiția cazului de forță majoră și a cazurilor fortuite, care seamănă, dar nu sunt același lucru, iar cu această ocazie să definim în mod clar unde vor fi introduse evenimentele climatice catastrofale în cadrul acestor definiții și care sunt drepturile care decurg din astfel de situații. Mai mult, ar trebui prevăzut prin Codul Civil că înțelegerile dintre părți nu pot elimina sau suspenda aplicarea prevederilor legale.

Nu este prima oară când se abordează aceste subiecte și trebuie să înțelegem că multe dintre fermele actuale, indiferent de dimensiunea lor, au, de exemplu, probleme cu bonitatea bancară și din cauza lipsei de reglementări legale privind durata de arendare a terenurilor, asta fiindcă instituțiile de credit au nevoie să vadă perspectiva veniturilor din care urmează să rambursezi creditele pe care le soliciți.

Apoi, investițiile pentru tehnologizare, dar și securizarea producției, cum ar fi irigațiile, necesită durate lungi de amortizare (recuperarea investiției), or, dacă tu nu ai stabilitatea arendei terenului, nu te poți angaja să le realizezi.

Dar în completarea prevederilor legale legate de durata arendei ar fi trebuit să fie și instrumentul de management al riscului sau, mai popular spus, asigurările agricole de secetă și care atât băncilor, dar și altor parteneri ai fermierilor, cum sunt și distribuitorii de inputuri, le-ar fi conferit o siguranță mai mare că în caz de secetă își pot recupera creditele acordate. Dacă acest instrument ar fi existat la data de astăzi, disputele între fermieri, distribuitorii de inputuri și autorități nu ar mai fi existat. În plus, opinia publică (sau o parte din aceasta) nu ar mai fi avut motive să își exprime nemulțumirea legată de sumele acordate drept despăgubiri către fermieri.

O altă situație întâlnită, care duce astăzi la situația financiară proastă a multor ferme, o constituie lipsa creditului funciar cu durata de peste 20-25 de ani. În lipsa acestui instrument, mulți fermieri au luat credite pe termen scurt și pe termen mediu pentru achiziția de teren în perioada dobânzilor mici (până în pandemie), când o dobândă de 5% pe an era mai pe la toate băncile. Mai mult, în acea perioadă rentabilitatea activităților agricole era mult mai mare, datorită costurilor mici la inputuri, în special la îngrășăminte, ceea ce a creat iluzia sustenabilității acestor investiții.

Doar că a început războiul la granița noastră, apoi piața mondială a cerealelor, după o creștere abruptă, a scăzut cu aceeași intensitate, dobânzile bancare, din cauza inflației, au crescut cu peste 100%, ajungând la 11-12% pe an. În aceste condiții, investițiile în achizițiile de terenuri au devenit, dintr-o afacere aparent bună, un bolovan atârnat de gâtul multor fermieri. Iar acest bolovan s-a îngreunat apoi și din cauza anilor de secetă cumplită în multe regiuni ale țării, fapt care a dus implicit la lipsa lichidităților pentru plata ratelor și dobânzilor, astfel încât acum asistăm la un efect invers, în care mulți fermieri vând din terenul achiziționat fiindcă nu fac față rambursărilor de credite și dobânzilor aferente.

Am dat doar câteva exemple care arată cum lipsa unor reglementări legislative, cum ar fi durata arendei, asigurările de secetă și lipsa creditului funciar, pune presiune foarte mare pe ferme vegetale în această perioadă. Or, dacă aceste prevederi erau adoptate, implementate și erau făcute și bine ar fi fost de mare ajutor pentru fermieri în această perioadă. Și celelalte prevederi lipsă contribuie la drama de astăzi a agriculturii românești, iar aceasta se va adânci, dacă nu se trece la adoptarea de urgență a acestor reglementări.

A doua cauză care a contribuit la apariția acestei crize în agricultură este legată tot de lipsa unor reglementări legislative, dar nu de natura problemelor strategice așa cum le-am prezentat mai devreme, ci legate de modul de funcționare a filierei sectorului vegetal în raport cu furnizorii de inputuri și utilități, dar și cu cumpărătorii de produse agricole, adică traderi și procesatori.

O mică exemplificare a problemei cred că va fi de folos în structurarea acesteia în ,,conștiința” mediul fermierilor, fiindcă problemele sunt cunoscute, dar nu sunt structurate ca grad de impact pentru sectorul agricol și, implicit, pentru fermele aferente.

Mai întâi, să ne oprim asupra producătorilor de semințe certificate, unde, de exemplu, în perioada anilor 2011-2013, un sac de porumb sămânță certificată avea preț de listă undeva la 100-125 euro/sac de 80.000 de boabe, iar acum prețul de listă este între 200-230 euro/sac de 80.000 de boabe. Asta, în timp ce fermierii obțin pentru porumbul comercial produs prețuri care și atunci, și acum se situează la nivel de 700-900 lei/to, în funcție de regiune, cantitate, perioada de livrare, acest palier reprezentând un nivel de referință în ultimii 20 de ani.

Mai mult, în perioada anilor 2011-2013, prețul de producție pentru semințele certificate la producătorii români era de 1.000-1.300 euro/to sămânță certificată (prețuri la contractele de multiplicare semințe), iar acum este în jurul a 1.300-1.500 euro/to sămânță certificată, deci prețul semințelor certificate vândute către fermieri se dublează, dar prețul pentru sămânța certificată produsă de fermieri a crescut cu doar 10-15%.

Nu contestă nimeni că mai sunt și ani (foarte puțini, ce-i drept) în care prețul cerealelor crește peste nivelul de referință al unei perioade mai îndelungate, dar în aceste momente de vârf și inputurile cresc la fel sau mai mult, dar apoi când prețurile cerealelor scad, lucrurile nu mai sunt similare și la inputuri.

Eu nu spun că firmele producătoare ar avea practici ,,dubioase”, fiindcă nu sunt mandatat să le verific activitatea, dar sunt ferm convins că globalizarea și, odată cu asta, înghițirea multor firme de semințe și apariția unor ,,mamuți” ai piețelor nu este neapărat un lucru benefic pentru concurență.

Un cercetător american pe nume Philip Howard, de la Michigan University, arăta într-o lucrare publicată în 2009 că, prin anii `90, primele cinci firme mondiale producătoare de semințe reprezentau undeva la maximum 20% din piața mondială, iar astăzi acestea dețin peste 70% din piață, ceea ce se traduce printr-o concentrare de piață extrem de agresivă, iar în plus la acest moment, foarte multe culturi conțin tehnologii patentate de cele mai mari companii, care limitează dramatic accesul micilor companii la acestea, din cauza costurilor ridicate de licențiere.

De altfel, în 2008 a existat o luare de poziție a peste 400 de cercetători din lumea întreagă care au atenționat asupra efectelor negative ale acestor concentrări necontrolate pe piața semințelor, iar efectele au început să se vadă din ce în ce mai pregnant.

Un alt exemplu care arată nevoia de reglementare o constituie piața mașinilor agricole, dar incluzând aici și serviciile de garanție și postgaranție, adică activitățile de service, mai popular spus.

În România, toți marii producători mondiali de utilaje nu vând direct produsele lor, ci sunt reprezentați pe piața românească de diverși distribuitori, care ori sunt exclusivi la nivel de țară, ori sunt exclusivi la nivel de regiune. Este drept că acolo unde sunt la nivel de regiune nu se afirmă asta public, dar orice fermier care va cere servicii din altă regiune ori nu va primi răspuns, ori va primi condiții de preț înfiorătoare, care îl vor face să renunțe.

Sigur că vor fi și voci care vor întreba ce este rău în asta, fiindcă este economie de piață. Este corect, și la noi este o piață liberă, dar trebuie să fie și concurențială, fiindcă și asta este o condiție a unei piețe libere și, mai mult, consumatorul final trebuie să fie apărat, acolo unde nu se poate apăra singur.

Pentru apărarea consumatorului există și un organism numit Consiliul Concurenței, care are sarcina de a supraveghea piața în fața unor abuzuri, doar că și cei de acolo pot avea limitele lor și câteodată trebuie să li se explice anumite lucruri specifice, care poate le scapă la nivel de înțelegere.

Astfel, un producător care într-o piață nu vinde direct produsele sale trebuie să formeze o rețea de distribuție din mai mulți distribuitori care să se concureze efectiv în piață prin preț și calitatea serviciilor, iar aceste aspecte nu sunt invenția mea, ci sunt prevederile normelor europene.

Așa cum arată dna avocat Andreea Marinescu într-un material apărut în 2014, ,,în primul rând, înțelegerile anticoncurențiale, cum ar fi fixarea prețurilor sau împărțirea piețelor, pot descuraja competiția și inovația. Atunci când companiile colaborează pentru a controla piața, există mai puțină presiune pentru a inova și a oferi produse sau servicii mai bune. Consumatorii sunt privați de beneficiile concurenței, cum ar fi inovația continuă, calitatea crescută și prețurile mai competitive.”

În acest caz, se pune întrebarea: dacă un fermier își cumpără un utilaj autopropulsat ca tractor sau combină, de la o firmă care reprezintă la nivel exclusiv producătorul respectivului utilaj, atât pe partea de comercializare, dar mai ales pe partea de service, nu cumva devine un client captiv?

Spun asta fiindcă la majoritatea mărcilor de utilaje nu există multe soluții (a se înțelege alte firme) de service nici în perioada de garanție, dar nici în postgaranție, ci doar la service-ul firmei distribuitoare. În această situație, după achiziția respectivului bun, dacă la un moment dat prețurile la manoperă sau deplasarea echipelor de service cresc aberant, tu, ca fermier, nu ai ce face, fiindcă nu există alte firme care să poată efectua reparația, deci nu există concurență, iar dacă te duci eventual la un service neautorizat, pierzi garanția produsului. Acest lucru este posibil și fiindcă astăzi aceste utilaje au diagnosticare computerizată, iar o unitate service fără programul de diagnosticare nici nu se apropie de utilaj, astfel că tu ajungi să depinzi exclusiv de un prestator de servicii și care în foarte multe situații este singurul la nivel de țară.

Să nu uităm că vorbim de utilaje scumpe, pe care nu poți azi să le cumperi și mâine să le vinzi, dar, din păcate, nici nu primești la achiziționarea utilajului un contract de service (contract primești, clauze de protecție nu conțin) care să îți ofere și ție anumite pârghii de protecție, în sensul că pot și ar trebui să existe formule prin care se stabilesc procente de creștere a serviciilor în funcție de anumite condiții, timpi de aprovizionare, tipurile de produse consumabile care ar trebui să existe permanent în depozitele de piese și multe altele.

Or, dacă ar fi existat o normă legală de reglementare în acest sens, care ar fi obligat astfel de firme să ofere pârghii de protecție și fermierilor, atunci aceștia din urmă ar fi putut fi și ei protejați și nu am fi ajuns în situația în care dacă acum cinci ani raportul costului unei reparații între piese și manoperă era de 50/50%, astăzi poate ajunge la 20/80%.

Sau poate ar fi putut exista o normă legală în care un producător să aibă mai mulți distribuitori pe piață, dar fără a le stabili regiunile în mod artificial, fiindcă tot o exclusivitate este și, la fel, împiedică exercitarea unei concurențe reale.

Ca o mică concluzie a celor două exemple de mai sus, poate ar trebui să înțelegem de ce o țară ca Franța construiește tot felul de bariere pentru a-și proteja firmele de semințe de a fi cumpărate de rivalii din piață, stimulând preluarea acestora de fel de fel de cooperative franceze sau formarea de companii noi prin fuziune între două sau mai multe firme franceze, iar acest lucru este dat de faptul că au înțeles importanța strategică a acestei industrii.

Apoi, și în cazul utilajelor poate ar trebui să ne inspirăm de la alții care și-au creat fel de fel de cooperative de mecanizare (se numesc CUMA în Franța) pentru lucrările cu utilaje scumpe, dar au organizat și service-ul aferent agreat de companiile producătoare, ceea ce pentru fermierii mici și mijlocii înseamnă prețuri mai mici, ei fiind membri ai respectivelor cooperative.

Mai există și exemplul fermierilor americani care au câștigat dreptul în instanță pentru a putea să își repare și singuri utilajele, iar firmele producătoare au fost obligate să le furnizeze informațiile necesare.

A treia cauză care a contribuit, în opinia mea, la criza actuală a sectorului vegetal este legată de lipsa sau nivelul scăzut de expertiză economică și managerială a multor fermieri.

Astfel, apar o serie de probleme cum ar fi:

A. Slaba evidență a cheltuielilor efectuate de fermă și lipsa urmăririi indicatorilor financiari, care nu permit băncilor o evaluare corectă a indicatorilor.

Foarte multe dintre fermele noastre, mai ales cele mici, nu țin contabilitate sau țin forme simplificate care nu le permit nicio analiză serioasă și pertinentă asupra rezultatelor economice, iar la multe ferme medii și mari, cei care conduc nu au nici noțiuni, dar nici nu vor să asculte de cei care se pricep și, de multe ori, se trezesc în situații-limită când foarte multe nu mai sunt de făcut.

Dar, pentru a fi înțeles mai exact ce vreau să spun, o să povestesc o situație pe care am avut-o la ferma mea. Acum câțiva ani, am avut o cultură de mazăre lot semincer afectată de secetă, iar producția a fost extrem de modestă, fapt ce a dus la înregistrarea unei pierderi foarte mari cu acea cultură. La sfârșitul anului respectiv, când se lucra la întocmirea bilanțului, am trimis draftul de bilanț să fie văzut și de analistul băncii cu care lucrez și acesta mi-a cerut să îi explic despre pierderea respectivă și dacă am documente care atestă respectiva problemă climatică. După ce am prezentat documentele doveditoare, ne-a explicat că respectiva cheltuială la cultura de mazăre lot semincer poate fi înregistrată într-un cont separat din bilanț prevăzut pentru astfel de evenimente și astfel banca înțelege că respectiva pierdere nu a fost înregistrată că tu ai fost un slab manager, ci este datorată unor cauze obiective, care nu au ținut de decizia ta managerială. Acest tip de înregistrare nu modifică rezultatul contabil și fiscal al societății, ci doar prezintă în mod corect detalii despre activitatea fermei și ajută banca să înțeleagă ce ai făcut tu, ca manager.

Trebuie să înțelegem că foarte mulți fermieri nici nu știu concret ce face contabilitatea, iar despre analiza financiară, sunt și foarte mulți fermieri medii, mari și foarte mari care nu au auzit și nici nu știu cu ce se ocupă, și, astfel, ajung să își conducă firmele în colaps, atunci când norocul și tupeul care i-a adus la acel nivel nu îi mai ajută.

B. Decizii de achiziții utilaje și/sau terenuri agricole fără legătură cu nevoia tehnică și posibilitatea economică.

De multe ori, decizia de achiziție în cazul a destui fermieri de toate mărimile este dată doar de orgoliu și grandomanie, decizie care afectează prin lipsa de lichiditate a fermelor și care, implicit, duce la pierderea discounturilor și, apoi, la plata unor dobânzi împovărătoare la achiziția inputurilor, precum motorină sau îngrășăminte, ajungând astfel să plătească dobânzi de peste 18-24% la credit furnizor, iar  la instituții financiare nebancare dobânzile depășesc și aceste plafoane în foarte multe cazuri, în condițiile în care dobânda băncilor este la 8-10%, în funcție de firmă, mărimea acesteia și bonitatea bancară.

Mă uit la foarte mulți fermieri care au investit în achiziția de teren fără să facă o corelare între cât au de plată și cât pot plăti. Asta, în condițiile în care, de exemplu, un teren cumpărat cu 8.000 euro/ha și credit bancar pe 15 ani, să spunem, la condițiile actuale de plată, ajunge ca la final să coste aproape dublu, adică 16.000 euro/ha, adică ai un cost anual de circa 1.100 euro. Or, ca tu să poți plăti acest hectar cumpărat, ai nevoie de 4-5 ha și ani buni ca producție să poți achita, fără să ai și alte investiții. Deci o fermă de 100 ha poate achiziționa maximum vreo 10-15 ha și se poate angaja la alte achiziții pe măsură ce le achită pe primele, asta, ca să poată rezista și când sunt ani slabi din punctul de vedere al producției.

Schimbând speța, avem numeroase situații când fermierii cumpără utilaje fără a fi corelate cu suprafața pe care o lucrează, pe motiv că ori sunt bani europeni și nu contează, ori fiindcă nu au cunoștințele economice de a face calcule de rentabilitate. Așa ajung să cumpere o combină nouă încântați de firme cu fel de fel de ,,cadouri otrăvite”, dar ei lucrează suprafețe mai mici de 200 ha și nu pot suporta financiar astfel de achiziții, sau fel de fel de autopropulsate, dar ei au suprafețe de teren fărâmițate și astfel fermierul pierde mai mult timp cu întinderea și strângerea lăncilor decât cu lucratul efectiv.

Ar fi multe de spus și aici, dar subiectul va mai fi abordat în mod sigur, având în vedere situația actuală, inclusiv cu propunerea de OUG privind amânarea ratelor la furnizori și bănci (astăzi, când scriu acest material, mai sunt discuții). 

C. O pregătire tehnică slabă, care nu le permite fermierilor să reziste în fața marketingului agresiv al multor firme cu produse îndoielnice în ceea ce privește calitatea sau efectul benefic asupra producției. Astfel, mulți fermieri ajung să-și umfle cheltuielile pe hectar cu fel de fel de elixire miraculoase doar pe hârtie, dar cu rezultate modeste sau deloc în practică.

Este important de spus că am început să avem segmente de produse care pot fi puse în comercializare, dar fără a le fi certificate performanțele de către organisme abilitate în acest sens, ceea ce permite existența multor, hai să spunem, păcăleli.

Ca o mică concluzie la materialul prezent, observăm că în toate cele trei grupe de cauze, lipsa reglementărilor legale este principala problemă, urmată de lipsa cunoștințelor specifice (manageriale) a jucătorilor din piață. Din păcate, chiar dacă frecvent invocăm alte țări în diferite probleme abordate, nu vrem să înțelegem că Franța este lider european în domeniu tocmai printr-o reglementare foarte detaliată, minuțioasă și riguroasă a tuturor activităților, astfel încât jucătorii au un spațiu de manevră foarte limitat din punct de vedere social, profesional sau economic.

Ne place sau nu, pe lângă reglementările legale mai sus menționate care sunt imperioase, trebuie să introducem forme de școlarizare ,,obligatorie” a fermierilor care nu au pregătire specifică în domeniu, ar trebui să reglementăm activitatea consultanților, dar pe specialități, fiindcă și aici am ajuns să avem unii pricepuți la toate și în realitate la nimic.

Nu spun că sistemul francez ar fi perfect, dar fără discuție este cel mai avansat la acest moment în Europa, lucru demonstrat și de faptul că urmăritorii, ca Belgia, Germania, Olanda, Spania sau Italia, au trecut la reforme legislative profunde care tocmai să permită maximum de rezultate ca și în modelul urmărit, respectiv Franța. În plus, încercând să și inoveze în anumite privințe, cum este Spania în domeniul asigurărilor agricole și eficiența apei de irigat, Germania în diversificarea activităților în ferme cu activități nonagricole, investiții în agrochimie și procesarea produselor agroalimentare, Italia în domeniul produselor alimentare ecologice, producția de legume și mai pot fi foarte multe exemple.

Și la noi au apărut pe ici, pe colo mici idei, rezultatele fiind încă așteptate, doar că personal nu cred într-un bum al dezvoltării, cât timp nu construim fundația, adică reglementările legale, fiindcă altfel la prima turbulență în piață, cum sunt acești ani consecutivi de secetă, ne trezim că se prăbușește tot edificiul.

Tot ceea ce noi, fermierii, suportăm acum în agricultură este consecința faptului că, în ultimii 30 de ani, am avut doar visători în ale ,,construcțiilor strategice”, dar niciodată nu am avut un specialist în ,,rezistența economică” și acum culegem rezultatele. La care se adaugă lipsurile fiecăruia dintre noi, ca fermieri.

În rest, numai de bine.

Articol de: dr. ing. ȘTEFAN GHEORGHIȚĂ, fermier (jud. Brăila) și membru LAPAR, publicat în Revista Fermierului, ediția print – noiembrie 2024

CITEȘTE ȘI: Criza datoriilor din agricultură. Realități, dorințe și soluții

Criza agriculturii și ,,reforma lui Barbu”

Agricultura românească și alegerile. Sau ,,pentru cine și ce votez?”

Abonamente Revista Fermierului ediția print, AICI!