În calitate de administrator în cadrul unor firme care activează în sectorul horticol, dar și de persoană implicată activ în buna funcționare a Agromad Crops, Ion Olteanu, doctor în horticultură, absolvent al facultății de profil din cadrul USAMV București, vorbește cu pasiune de cultura grâului.

Chiar dacă nu figurează în scripte drept administrator al Agromad Crops SRL, partea agricolă a afacerilor sale, ci Ștefan Olteanu, cel mai probabil un membru al familiei, Ion Olteanu este creierul din spatele afacerii și vorbește despre grâul românesc cultivat în fermă ca un adevărat patriot. El recunoaște că genetica străină avansează fantastic de mul, dar și că nu renunță la Glosa, varietate de grâu autohton care încă generează producții bune, cu grad înalt al indicilor de panificație.

De șase ani de când face agricultură de performanță, Ion Olteanu nu s-a abătut prea mult de la structura de cultură asupra căreia a convenit de la bun început, ani ca 2018 fiind însă un impediment în calea profitabilizării și mai mari a exploatațiilor care compun Agromad Crops. Vorbim de cinci ferme situate în 62 de localități din Giurgiu, Ilfov, Teleorman, Olt și Dâmbovița și care totalizează aproximativ 14.000 de hectare.

Anul trecut a fost unul de-a dreptul spectaculos în ceea ce privește prețul grâului. Acesta a urcat foarte puternic în timpul verii, în perioada recoltării și imediat după (în luna iulie, prețul a crescut cu mai bine de 100 lei/tonă). S-a ajuns astfel în acest sezon să avem unul dintre cele mai mari prețuri la grâu din ultimii ani, prețul grâului de panificație la bursa MATIF Paris fiind de 954 lei/tonă (în 15 ian 2019), iar prețul CPT Constanța oferit de către unii traderi în săptămâna publicării interviului fiind de 922 lei/tonă.

Ion Olteanu este acționar principal al unor societăți din domeniul horticol care, pe lângă businessurile din agricultură și din zootehnie (el gestionează inclusiv o fermă de îngrășare a porcilor de circa 20.000 de capete în sistem intensiv), generează anual cifre de afaceri de zeci de milioane de lei (Garden Center Grup SRL – 35,5 milioane lei în 2017, Eco Horticultura SRL – 3,4 milioane lei în 2017 ș.a.). Nu mai vorbim de Agromad Crops, companie care a înregistrat în 2017 un rulaj de 63,2 milioane de lei!

Despre ce a însemnat finele campaniei 2017-2018 pentru fermierul Ion Olteanu, dar și despre cum arată începutul actualului an agricol, în cele ce urmează.

Revista Fermierului: Cum credeți că vor ieși din iarnă fermierii din zona de sud a țării?

Ion Olteanu: Cei mai mulți dintre noi vom ieși șifonați din iarnă. Și asta, din cauza lipsei de apă. Au fost mai mult de 60 de zile fără căderi de precipitații. Situația în sine a generat o problemă majoră la cultura grâului cu care cred că nu m-am mai întâlnit până acum. Cu cine am mai vorbit și eu, cu colegi din Giurgiu, din Teleorman, din Gorj, din Dolj, din Tulcea, Constanța, în general din partea de sud a țării, toată lumea s-a confruntat cu aceeași problemă.

R.F.: Pe ce anume mizează agricultorul Ion Olteanu atunci când decide structura de cultură a unui an agricol?

I.O.: De șase ani de când practic agricultura, mizez pe culturile de toamnă în proporție de 80 la sută, mai exact, pe cereale și pe rapiță. Și, culmea, tocmai acestea două au de suferit în perioada actuală. Anul agricol precedent, am avut însămânțate cu rapiță un total de 6.000 ha; o decizie care s-a dovedit a fi neinspirată. 2018 a fost cel mai dezastruos an la rapiță, la nivel național și european. Și chiar dacă producțiile de rapiță la nivelul UE au fost mici, la fel au fost și prețurile.

R.F.: În toamna anului trecut, câte mii de hectare ați însămânțat cu grâu?

I.O.: Am semănat 5.000 de hectare, iar din acest total, răsărite putem contabiliza vreo 2.000 ha. La fel și la rapiță, doar vreo 2.700 de hectare sunt răsărite. Și vehiculez aceste cifre la grâu în condițiile în care am avut parte de șanse, pentru că sunt foarte mulți fermieri care nu au un bob de grâu sau de rapiță răsărite.

Zilele trecute, discutam cu colegii de la Agrinatura și am aflat că aceștia nu aveau nici măcar un hectar de rapiță răsărit. Și situația este aproape universal valabilă. Nici în Teleorman nu am auzit pe nimeni că ar avea un bob de rapiță răsărit. În Giurgiu, în partea de sud, la Dunăre, a plouat, ce-i drept, dar în rest, în nordul județului, sunt probleme.

R.F.: Din punctul de vedere al geneticii utilizate, la cultura grâului pentru ce anume ați optat?

I.O.: La grâu, mizez pe soiuri străine – EXOTIC, SOFRU, soiuri care mi-au dat până acum producții bune. Pentru a fi patriot, am ales să cultiv și grâu autohton – GLOSA; am mărit cantitatea de sămânță. Indicii de panificație la GLOSA sunt mai buni. Dacă reușești să faci un grâu foarte bun și reușești să-l și păstrezi, poți să iei un preț bun de la morari, de la cei din industria de panificație.

R.F.: Anul trecut, care a fost prețul mediu cu care ați comercializat producția de grâu obținută?

I.O.: În vara anului 2018, prețurile la vânzarea grâului au fost proaste. Vorbim în acest context de 0,6 – 0,65 lei pe kilogramul de grâu. Situația s-a reglat cumva spre iarnă, numai că majoritatea fermierilor vânduseră deja materia primă la un preț derizoriu, pentru a-și putea stinge creditele-furnizor.

R.F.: Să înțelegem că, datorită capacităților de stocare pe care le dețineți, ați reușit să obțineți un preț bun la grâu, la finele campaniei 2018?

I.O.: Avem silozuri, însă nu am reușit să păstrăm decât 3.000 de tone. În prezent, dispunem de o capacitate de stocare de 18.000 de tone. Din acest total, 10.000 de tone capacitate sunt sub forma silozurilor-standard tip celulă. Alte sisteme de silozuri-celulă totalizează 3.000 de tone, plus 5.000 de tone stocare tip hală.

R.F.: Secretul unui fermier de succes este să aibă capacități de stocare?

I.O.: Sunt multe secrete ale succesului în agricultură. În primul rând, una dintre rețete ar fi ca fermierul să aibă banii lui, să fie capitalizat, să nu apeleze la credite, în special la creditele-furnizor. Acolo, dobânzile la achiziția de îngrășăminte sunt de 0,8-0,9 la sută pe lună, ceea ce duce la un total al dobânzii de aproape nouă la sută pe ciclu.

R.F.: În cazul suprafețelor semănate, dar compromise, ați întors culturile? Ce anume ați însămânțat în loc?

I.O.: Ce-am avut de întors am întors, mai exact 1.400 de hectare de rapiță din 4.400 ha însămânțate. Din cele 3.000 ha rămase în picioare, 2.700 de hectare însămânțate cu rapiță arată la această oră foarte bine. Pe suprafața întoarsă am pus grâu, însă nici acesta nu a răsărit.

Și pentru că tot la grâu ne-am întors, preconizăm că producția la hectar va fi cu 1-1,5 tone mai mică decât potențialul.

R.F.: Vă rugăm să ne vorbiți puțin despre exploatația zootehnică de tip intensiv. Creșteți porci, corect?

I.O.: Suntem într-un parteneriat cu cineva. Creștem 20.000 de porci în sistem intensiv. Aceștia sunt îngrășați de la 25 kg la 100-110 kilograme. Încă nu ne facem furajul singuri. Este următorul pas pe care vrem să-l facem.

Sunt, de asemenea, 100 de porci pe care îi creștem în sistem aproape bio, pentru consum intern.

Răsărirea culturii de grâu de pe circa 6.000 de hectare, parte din totalul celor 12.700 semănate în această toamnă, se află sub semnul întrebării, ca urmare a secetei persistente din Harghita, a afirmat șeful Direcţiei pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală (DADR) județeană, Torok Jeno, în şedinţa Colegiului Prefectural.

„Din cele 12.700 de hectare de grâu de toamnă semănate, jumătate s-a semănat în condiţii de secetă şi nu suntem siguri că va răsări şi se va întări pentru a se menţine peste iarnă. (...) Dacă nu va fi răsărirea, în primăvară controlăm şi atunci o parte va fi reînsămânţat sau completat cu grâu de primăvară sau cu alte culturi de primăvară”, a precizat oficialul DADR, citat de presa centrală, care a adăugat că situaţia exactă a culturilor de toamnă va fi cunoscută abia în aprilie 2019.

În plus, Jeno a spus că, din cauza secetei, s-au efectuat arături de toamnă doar pe aproximativ 40% din cele 26.000 de hectare preconizate. În ultima perioadă, după ce în zonă a nins şi a crescut umiditatea în sol, au fost reluate arăturile, cât vremea va permite.

„Arăturile au fost întrerupte, cam 40% din arăturile de toamnă s-au făcut, restul s-a întrerupt, s-ar putea să rămână pe primăvară. E bine când reuşim să facem arăturile în toamnă, pentru că iarna este cea mai bună «unealtă» şi, la primăvară, cu lucrări puţine, se poate pregăti un pat germinativ corespunzător şi alimentarea cu apă va fi mai bună”, a explicat Torok Jeno.

Acesta a adăugat că judeţul s-a mai confruntat cu ani grei, dar niciunul nu a fost atât de capricios ca 2018, când în martie s-au înregistrat temperaturi de iarnă, în aprilie şi mai a fost secetă, în iunie şi iulie a plouat aproape în fiecare zi, iar din august a fost din nou secetă.

Frig și mai multă secetă

Vremea normală sub aspect termic de la începutul intervalului va intra într-un proces de răcire accentuată, în aproape toată țara, potrivit prognozei agrometeo valabile în perioada 27 noiembrie – 3 decembrie 2018.

În cultura grâului de toamnă, conținutul de umiditate în stratul de sol 0-50 cm va prezenta valori scăzute (secetă pedologică moderată) și deosebit de scăzute (secetă pedologică puternică și extremă), pe aproape întreg teritoriul agricol. Rezerva de apă din sol se va încadra în limite satisfăcătoare până la apropiate de optim, local în sudul, centrul și estul țării.

Se preconizează precipitații mixte (ploaie, lapoviţă şi ninsoare), predominant sub formă de ninsoare în cea mai mare parte a ţării, acestea fiind însoţite de intensificări temporare ale vântului. De asemenea, cantitățile de apă pot fi mai însemnate din punct de vedere agricol.

Pe fondul temperaturilor mai scăzute din aer și din sol, ritmurile vegetative ale culturilor agricole se vor desfăşura lent și chiar vor fi stagnate temporar în cea mai mare parte a regiunilor. De asemenea, în depresiunile din nordul şi centrul ţării, speciile de câmp și pomiviticole vor înregistra stadiul de repaus vegetativ. Culturile de orz şi grâu de toamnă îşi vor definitiva germinarea (100%), continuându-se totodată răsărirea şi apariţia frunzei a treia (10-100%), precum şi înfrăţirea (10- 40%). În semănăturile întârziate fenologic şi pe terenurile cu deficite de umiditate în sol, uniformitatea şi vigurozitatea plantelor vor fi medii şi slabe, iar densitatea, redusă.

În prezent, activitatea de semănat este afectată de secetă în judeţul Caraş-Severin, primele probleme serioase înregistrându-se la rapiţă, unde din peste 5.000 de hectare însămânţate, au fost afectate circa 1.200 de hectare, au afirmat reprezentanţii Direcţiei pentru Agricultură Judeţene (DAJ), vineri, 9 noiembrie 2018.

„Primele probleme serioase au apărut la rapiţă, unde din cele 5.146 de hectare însămânţate în special de fermele mari au fost afectate de secetă 1.172 ha, din care 1.094 ha au fost întoarse. Din acestea, 966 ha au fost deja reînsămânţate cu grâu. Micii agricultori, din cauza secetei şi a dotărilor de care dispun, nu au reuşit să pună sub brazdă suprafaţa de grâu pe care şi-au propus-o pentru această toamnă. Dacă va apărea un front de ploi, săptămâna viitoare, adică în timp util, cei mai mulţi dintre agricultori vor continua însămânţarea culturii de grâu. Marile ferme, însă, dotate corespunzător, au depăşit deja suprafeţele programate a fi însămânţate în această toamnă”, a declarat purtătorul de cuvânt al DAJ Caraş-Severin, Dragana Ienea.

Conform spuselor oficialului DAJ, campania agricolă de toamnă, cea mai dificilă de peste an, este pe sfârşite şi în judeţul Caraş-Severin. Agricultorii mai au de recoltat suprafeţe mici de porumb, aproximativ o sută de hectare, circa 300 de hectare de sorg şi aproape 90 de hectare de soia, iar dacă vremea nu se va înrăutăţi pe parcursul săptămânii viitoare, agricultorii vor finaliza toate activităţile de recoltat şi de eliberat terenul în această toamnă.

„De pe cele 35.279 de hectare, s-a recoltat aproximativ 99% din suprafeţe, respectiv, 34.785 de hectare. Nivelul de recoltă înregistrat de agricultorii cărăşeni a fost deosebit de bun, la porumb şi sorg, dar şi la soia. Sunt niveluri de recoltă greu de egalat în anii viitori și activitatea de însămânţări de toamnă se apropie de final. La această oră mai sunt de semănat în jur de 500 de hectare cu triticale. Suprafaţa de grâu însămânţată a depăşit nivelul programat de agricultori, ca de altfel şi suprafaţa de orz”, a conchis acesta.

Mânați de dorința de a afla dacă iminenta majorare a costurilor cu utilitățile, anunțată de cei din industria de morărit și panificație, dar și a celor cu achiziția de grâu ar duce la o creștere a prețului produselor finite, l-am abordat la IndAgra 2018 pe președintele ROMPAN, Aurel Popescu.

Fără prea multe rezerve, șeful ROMPAN a răspuns nelămuririlor noastre inițiale printr-o întrebare retorică: „Dacă tutunul s-a scumpit, nu ar trebui scumpită și pâinea?”.

„Dacă, înainte, o pâine costa cât o țigară, trebuie să coste și de aici încolo cât costă o țigară”, a afirmat Popescu, făcând legătura cu majorarea prețului la produsele din tutun.

În ultimii 12 ani, preţul ţigărilor a crescut constant, în mare parte din cauza creşterii accizei impuse de Uniunea Europeană şi a calculelor făcute de Ministerul Finanţelor. Ca atare, preţurile au crescut, în medie, de la 5,10 lei pentru un pachet de țigări în decembrie 2006, la 17 – 17,5 lei în 2018 (aproape 0,90 lei per țigaretă).

Pe de altă parte, potrivit INS, cu toate că prețurile mărfurilor alimentare au scăzut în iulie 2018 față de luna anterioară cu 0,80%, s-au înregistrat oscilații pozitive de la lună la lună în cazul prețului la produsele de morărit și panificație (+0,18%), unde produsele de franzelărie s-au scumpit cu 0,24%, pâinea cu 0,19%, produsele de franzelărie și specialități, cu 0,17%, iar făina, cu 0,13%.

În altă ordine de idei, domnia sa a discutat cu noi inclusiv despre calitatea grâului din acest an, dar și despre cantitățile obținute, informațiile venite din zona de morărit-panificație fiind oarecum în contradictoriu cu afirmațiile făcute de ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Petre Daea.

Revista Fermierului: Domnule președinte, în calitate de reprezentant al industriei de morărit și panificație din România, puteți preciza dacă producția de grâu a acestui an este bună din punct de vedere calitativ și îndeajuns?

Aurel Popescu: Conform datelor pe care le deținem, provenite de la asociațiile membre ale OIPA Cereale, Oleaginoase şi Produse Derivate, producția de grâu a României, aferentă acestui an, se situează sub nivelul a 10 milioane de tone. Oricum ar fi, producția de grâu a anului în curs este una cu mult mai mare decât ceea ce consumăm noi în România și creează un disponibil pentru export de circa 5-6 milioane de tone. Nu ar fi problemă din acest punct de vedere. Problema este însă calitatea materiei prime. Am avut necazuri mari generate de intemperii, de ploile din perioada recoltării, astfel că mai bine de 50 de procente din recolta de grâu au avut afectați indicii de panificație.

Dacă luăm în calcul că 50% este grâu bun și 50 la sută cu indici mai slabi calitativ, înseamnă că dacă am exportat până acum patru milioane de tone și mai urmează să comercializăm peste graniță încă 1,5 milioane de tone, materia primă de bună calitate a plecat la export, iar grâul cu indici mai slabi rămâne în țară. De acum încolo, suntem sortiți să facem pâine din grâu cu indici de panificație mai slabi.

R.F.: V-a mai rămas în stoc grâu și din anul agricol anterior?

A.P.: Am avut, dar l-am „mâncat”. Din acest punct de vedere, vom avea de dovedit că brutarii noștri sunt maeștri buni și că vom reuși să facem o pâine bună dintr-un grâu mai slab calitativ, cel din acest an.

R.F.: Ce ne puteți spune despre indicii de panificație ai grâului din recolta 2018?

A.P.: În primul rând, vorbim de greutatea hectolitrică a grâului, parametru care a fost afectat puternic și care generează un randament mic în moară. Din acest motiv, din punctul de vedere al costurilor, suntem la pământ. În al doilea rând, discutăm de probleme cu nivelul proteinei, și legat de proteină este și glutenul grâului. (...) S-a deteriorat foarte mult bobul de grâu în perioada recoltării și, din această cauză, sigur, i-a scăzut calitatea. A fost spălat bine de ploi, a rămas cu umiditate multă, a încolțit în spic și s-au întâmplat foarte multe fenomene.

R.F.: Ce informații vă vin de pe teren în ceea ce privește însămânțările cu grâu din această toamnă?

A.P.: S-a semănat foarte puțin grâu, din cauza faptului că în această toamnă nu s-au putut face lucrările de toamnă și n-a putut semăna ceea ce și-a propus fiecare. Asta înseamnă că rămân multe suprafețe neînsămânțate cu grâu și că va fi nevoie să semănăm în primăvară porumb sau floarea-soarelui, în funcție de ceea ce am avut anul acesta. Cu alte cuvinte, anul viitor, va fi grâu puțin cu preț mare și porumb mult cu preț mic.

R.F.: Cu cât ați cumpărat grâul față de anul trecut? Este prețul în creștere sau în scădere față de recolta anterioară?

A.P.: Nici nu putem compara față de recolta anului trecut, pentru că anul trecut am avut un preț aproape liniar pe tot parcursul anului 2017. Anul acesta, am cumpărat grâu la recoltare cu 650 lei tona, în timp ce acum cumpărăm cu 850 lei tona. A crescut foarte mult prețul, cu aproximativ 25 de procente. Indiferent ce-am face, dacă am aduce grâu din afară pentru a-l ameliora pe cel românesc, ar însemna să avem costuri mari, mult mai mari decât cu grâul românesc. De aceea, repet, suntem sortiți să mâncăm acest grâu care a rămas în țară.

Forța de muncă se va întoarce pentru salarii mai mari

Revista Fermierului: Anul trecut, domnule Popescu, discutam de subiectul absenței disponibilului de forță de muncă de pe piața de morărit și panificație și nu numai. Ce noutăți ne aduceți în 2018?

Aurel Popescu: Situația este ceva mai bună decât va fi anul viitor. Adică, este mai proastă decât anul trecut și anul viitor cred că va fi și mai proastă. Avem aceste probleme cu forța de muncă nu numai noi, în sector. Vorbim aici de toată industria alimentară și, cred, toată economia țării are acceași problemă.

Soluția de redresare a situației ar fi aceea de a plăti salarii care să îi determine pe români să rămână în țară. Concret, un salariu ar trebui să fie undeva la 1.000 de euro sau cât îi rămân unui conațional în Spania, Italia sau unde muncește, minus cheltuielile pe care le are cu cazarea și celelalte. Fără salarii mari, nu putem sta de vorbă despre stabilitatea forței de muncă și despre asigurarea forței de muncă.

În al doilea rând, este necesar, din punct de vedere educațional, să lucrăm foarte mult cu Ministerul Învățământului, cu Ministerul Agriculturii, cu liceele agricole, astfel încât să putem găsi tineri care să intre în aceste școli și să-i atragem.

R.F.: Ce deficit de forță de muncă aveți la nivel de ramură?

A.P.: Vorbim de un deficit de câteva mii de oameni. Dacă noi avem în prezent 40.000 de angajați, deficitul este de cel puțin 10 procente. Prețul materiei prime a crescut, prețul forței de muncă, la fel. Pe lângă toate acestea, am primit notificări de la furnizorii de gaze și de energie electrică pentru a ne informa că scumpesc cu 25 la sută.

R.F.: Aceste creșteri se vor reflecta și în prețul final al produselor finite? Concret, un covrig costă acum deja 1,5 lei.

A.P.: Dacă țigara s-a scumpit, nu trebuie să scumpim și pâinea? Dacă, înainte, o pâine costa cât o țigară, trebuie să coste și de aici încolo cât costă o țigară.

Legat de covrig, trebuie să luăm în calcul nu numai aceste creșteri. Este problema și restului la produs pe care îl dai omului. Am făcut un experiment – am aruncat 10 bani pe jos pentru a vedea câte persoane se apleacă să ridice moneda. Nici la 25 de oameni nu s-a aplecat unul să ia 10 bani sau 20 de bani. Însă, dacă persoanele observă o monedă de 50 de bani, pe aceea o ridică. Este bună și la cărucioarele din supermarket, și la cafeaua de la automat etc. Atunci, decât să nu-i dai rest omului sau să-i umpli buzunarul de mărunțiș, sunt convins că majorarea de preț a fost un pic mai mare decât trebuia, astfel încât să fie eliminată această chestie cu restul dat clientului.

R.F.: Să înțelegem un pic mai bine. Vorbim de o rotunjire de preț, în minus sau în plus?

A.P.: În momentul de față, prețul franzelei variază între 0,60 lei și 1,30 lei. Dacă fiecare adaugă un minimum de 0,20 lei, atunci produsul va costa între 0,80 și 1,5 lei. Vorbim de franzela de 300 de grame. Calculele noastre strict făcute pe brutăria Rompan – Proiect Service – ne arată că acesta este intervalul la care trebuie să ne referim. Sigur, dacă un produs costă 4 lei, nu mai vorbim de o majorare de 0,20 lei, ci de altceva. Mai și rotunjești, astfel încât să ai grijă de consumator. Astfel, dacă acele calcule duc la o sumă de 4,6 lei, nu vei scoate produsul cu acest preț, pentru că trebuie dat rest patru piese de 10 bani; se va merge pe 4,5 lei. Dar și dacă prețul iese de 4,4 lei, atunci tot către 4,5 lei este rotunjit.

R.F.: Tot în anii trecuți, se vorbea de rețetele consacrate, de Pâinea București. A avut aceasta succes pe piața din Capitală?

A.P.: Vreau să vă spun sincer că Pâinea București nu a prins așa de bine, dat fiind faptul că ea conține material mai mult, grăsime, zahăr etc. De aceea, lumea se ferește să consume un asemenea produs. El merge foarte bine sâmbăta sau duminica, pentru diverse ocazii. În cursul săptămânii, a prins mai puțin.

Investițiile majore din sectorul agricol au generat o performanță spectaculoasă, agricultura românească făcând paşi majori spre modernizare, ale cărei efecte se văd în producţiile tot mai mari, au anunțat analiştii KeysFin printr-un raport, aceștia adăugând că țara noastră înregistrează, în 2018, cel mai bun rezultat agricol din istorie.

„S-au făcut investiții semnificative în optimizarea fluxurilor de producție, de la folosirea unor semințe performante la eficientizarea și modernizarea lucrărilor de întreținere a culturilor și recoltare mecanizată, inclusiv prin monitorizarea prin satelit. Din multe puncte de vedere, agricultura românească a făcut pași uriași spre modernizare, iar efectele se văd în recoltele tot mai mari, de la an la an”, se precizează într-un comunicat KeysFin de marți, 30 octombrie 2018.

Specialiștii companiei citate mai precizează că țara noastră înregistrează, în 2018, cel mai bun rezultat agricol din istorie. Producţia record de grâu şi porumb plasează cifra de afaceri din agricultură aproape de nivelul de opt miliarde de euro, susţin experţii de la KeysFin, într-o analiză privind evoluţia businessului din acest sector.

„Datele Ministerului Agriculturii arată că producţia de grâu din acest an este mai mare cu 200.000 de tone faţă de anul trecut, depăşind 10 milioane de tone, iar cea de porumb ar urma să se situeze între 14,5 şi 15 milioane de tone, comparativ cu doar 11,8 milioane de tone cât va recolta Franţa. Asta înseamnă că România va prelua coroana de cel mai mare producător european de porumb, arată estimările Asociaţiei Generale a Producătorilor de Porumb (AGPM). Şi la orz şi orzoaică, România a avut o producţie bună, mult mai mare ca anul trecut”, se arată în documentul postat.

Opt miliarde de euro, cifra de afaceri în agricultură

Conform analizei, în agricultura românească activează în prezent aproximativ 12.727 de companii specializate în cultivarea plantelor, care au generat, anul trecut, peste 64% din totalul afacerilor din agricultură. Cu creşterea animalelor se ocupă peste 3.247 de firme (29% din totalul cifrei de afaceri), iar în sectorul activităţilor agricole mixte activează 1.272 companii, care asigură 7,6% din totalul business-ului din agricultură.

Datele KeysFin arată că afacerile din agricultură au crescut cu 20,7% în 2017 faţă de 2013 şi cu 6,8% raportat la 2016, la nivelul de 35 miliarde de lei, iar pentru 2018, se estimează depăşirea nivelului de 36 miliarde de lei.

„Rezultatele excelente de producţie pentru grâu şi porumb ar urma să contribuie semnificativ la acest rezultat record, temperat însă, din păcate, de problemele majore din sectorul creşterii animalelor, acolo unde pesta porcină a afectat semnificativ afacerile producătorilor şi distribuitorilor”, susțin experţii.

Dincolo de criza pestei porcine, cert este că interesul pentru agricultură este tot mai mare în rândul investitorilor, dovadă că numărul firmelor a crescut cu peste 7% faţă de 2013, la 17.246.

În plus, în primele 7 luni din 2018 s-au înfiinţat 1.450 de companii noi (avans de 27% faţă de aceeaşi perioadă din 2017), dar au dispărut aproape 6.500, cu 33% mai multe decât în primele luni din 2017.

„Agricultura românească se află în plin proces de consolidare, dovadă că în piaţă au avut loc, în ultimii 2-3 ani, foarte multe fuziuni şi achiziţii. Sunt investitori străini, în principal, care au preluat mari suprafeţe de terenuri şi ferme, oferind suportul logistic care a permis dezvoltarea acestor recolte record, în ciuda problemelor cu seceta”, au mai spus aceştia.

Costul mediu per angajat în agricultură în 2017 - 3.540 lei

Același document relevă faptul că numărul angajaţilor din agricultură s-a majorat cu șase procente faţă de 2013, până la un total de 85.400, dar a scăzut cu 2% faţă de 2016. Anul trecut, costul mediu per angajat a crescut mult mai rapid decât productivitatea muncii, cu 63,4% faţă de 2013 şi cu 18% faţă de 2016, la 3.540 lei per angajat. Productivitatea muncii din acest sector a marcat, anul trecut, un avans de 14% faţă de 2013 şi de 9% faţă de 2016.

„Şi în acest sector, ca şi în alte domenii ale economiei, criza acută de forţă de muncă îşi spune cuvântul. În acest context, tot mai multe firme au mizat pe soluţiile integrate, procesul de tehnologizare a agriculturii accentuându-se şi mai mult”, explică analiştii.

Potrivit datelor KeysFin, cele mai mari afaceri din agricultura românească sunt realizate în judeţele Timiş (2,85 miliarde de lei), Călăraşi (2,54 miliarde de lei), Constanţa (1,93 miliarde de lei), Buzău şi Satu Mare, cu afaceri de câte 1,6 miliarde de lei fiecare.

Topul cultivatorilor este condus de Agro-Chirnogi SA, cu afaceri de 880,6 milioane de lei în 2017. Compania este urmată de Promat Comimpex SRL (541,5 milioane lei), Plantagro-Com SRL (439,7 milioane lei), Agricost SA (359,2 milioane lei) şi Wine Solutions Network SRL (284,2 milioane lei).

În top 5 crescători de animale, Smithfield România SRL se află pe primul loc, cu afaceri de 920,1 milioane lei, urmată de Transavia SA, cu 531,5 milioane lei, Agrisol International SRL (291,5 milioane lei), Avicola Buzău SA (264,3 milioane lei) şi Avicarvil SRL (159,3 milioane lei).

2018 – numărul insolvențelor a crescut

Documentul publicat de compania citată mai arată, de asemenea, că sectorul agricol nu este scutit de provocări, de la accesul dificil la finanţare la efectele blocajului financiar.

„De exemplu, numărul companiilor în insolvenţă din sector a crescut cu peste 15%, la 389 de companii în primele luni din 2018, semn că multe companii nu au resursele financiare să reziste dificultăţilor din lanţul financiar”, se mai scrie în comunicat.

Analiza KeysFin arată că, după construcţii şi industria extractivă, agricultura este al treilea domeniu ca perioadă medie de plată a datoriilor curente (297 zile în 2017), mult peste media economiei (161 de zile în 2017).

Agricultura se află tot pe locul trei, după activităţile profesionale şi construcţii, la perioada medie de încasare a datoriilor (165 de zile în 2017), din nou peste media economiei (90 de zile în 2017).

„Sunt semne că multe dintre companii, mai ales IMM-urile din acest sector, suferă acut de subfinanţare. Datoriile comerciale au crescut cu 37% faţă de 2013 la 13,3 miliarde de lei în 2017. Relevant este şi faptul că datoriile restante către furnizori au crescut cu 8,8% faţă de 2013, la 3,66 miliarde de lei. Din această sumă, peste 1,44 miliarde de lei sunt restanţe de peste un an, care reprezintă 54% din total, faţă de doar 40% cât erau în 2013. În acelaşi timp, ponderea facturilor neplătite într-o perioadă de peste 30 de zile a scăzut de la aproape 25% în 2013 la 12%, adică la 327 milioane de lei în 2017”, precizează specialiștii.

Potrivit analiștilor, chiar dacă pe ansamblu evoluţia sectorului este una pozitivă, încheierea unui contract de furnizări de servicii, de achiziţie de seminţe, îngrăşăminte, servicii de întreţinere etc poate genera un blocaj financiar în măsura în care firmele nu se informează suficient în privinţă partenerilor de afaceri.

„În etapa de semnare a contractului, de stabilire a condiţiilor şi de plată, este esenţială consultarea unor rapoarte de bonitate şi/sau de grup înainte de acordarea creditelor comerciale şi stabilirea termenelor de plată. Iar în perioada post-semnare devine necesară monitorizarea clienţilor pe diferite surse, de la Centrala Incidentelor de Plăţi, la datele din Buletinul Procedurilor de Insolvenţă, schimbările de acţionari şi administratori etc.”, au mai spus analiştii de la KeysFin.

Pentru a fi în continuare competitivi, fermierii români trebuie să acceseze ultimele tehnologii

Evoluţia cifrei de afaceri din sectorul agricol demonstrează că România are un potenţial semnificativ, iar viitorul arată excelent pentru acest sector de activitate.

Experţii susțin că, în aceste condiţii, este evident nevoie de tehnologii şi soluţii moderne pentru combaterea dăunătorilor, bolilor şi buruienilor, mai ales în contextul în care presiunea factorilor climatici asupra ecosistemelor agricole este tot mai mare. Pentru a rămâne competitivi pe piaţă, fermierii români trebuie sa apeleze la ultimele tehnologii şi soluţii, subliniază analiştii.

Agricultura foloseşte, în prezent, 70% din resursele globale de apă dulce, iar 40% din suprafaţa agricolă mondială suferă de efectele fenomenului de eroziune. Datele Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) arată că, în fiecare secundă, pierdem o suprafaţă agricolă echivalentă unui teren de fotbal, iar până în anul 2050 patru miliarde de oameni vor locui în ţări cu deficit de apă.

Nici România nu este scutită de pericolul deşertificării. Potrivit datelor Oficiului pentru Studii Pedologice, peste 1.000 de hectare sunt acoperite de nisip în fiecare an, procesul de eroziune şi deşertificare fiind cel mai evident în sudul Câmpiei Române, Dobrogea şi Sudul Moldovei.

Datele IPCC (Comitetul Interguvernamental pentru Schimbări Climatice) arată că o treime din teritoriul României, aproximativ 7 milioane de hectare, şi 40% din suprafaţa agricolă se află în zone cu risc de deşertificare.

Conţinutul de umiditate din solul agricol în cultura grâului de toamnă va prezenta valori scăzute şi deosebit de scăzute, în aproape toată ţara, potrivit prognozei agrometeorologice publicată luni, 22 octombrie 2018, de Administraţia Naţională de Meteorologie (ANM).

Specialiștii ANM precizează că pe suprafeţele agricole unde se vor menţine deficite de apă în stratul arabil al solului, lucrările de pregătire a patului germinativ, precum şi desfăşurarea primelor faze de vegetaţie (germinare, răsărire şi apariţia primelor frunze) se vor desfăşura în continuare cu dificultate.

În cultura grâului de toamnă, conţinutul de umiditate în stratul de sol 0-20 cm va prezenta valori scăzute (secetă pedologică moderată) şi deosebit de scăzute (secetă pedologică puternică şi extremă), în aproape toată ţara. Doar izolat, în nordul Olteniei şi centrul Transilvaniei, rezerva de apă din sol se va încadra în limite satisfăcătoare.

Cerealierele de toamnă (orz şi grâu) se vor afla la germinare şi răsărire (10-100%), în special pe suprafeţele agricole cu o bună aprovizionare cu apă a solului. Uniformitatea şi vigurozitatea culturilor se va prezenta medie şi slabă în semănăturile tardive şi pe terenurile afectate de seceta pedologică.

În raport cu data semănatului, rapiţa va înregistra fazele de germinare, răsărire şi apariţia primelor frunze (10-100%), cu o stare de vegetaţie a plantelor în general medie şi bună, respectiv medie şi slabă pe arealele agricole unde se vor menţine deficite de umiditate în sol.

La sfecla de zahăr ajunsă la maturitatea tehnologică se vor continua lucrările de recoltare, în majoritatea bazinelor specializate.

Totodată, în toate plantaţiile, speciile pomicole şi viticole vor parcurge predominant maturarea lemnului, îngălbenirea şi căderea fiziologica a frunzelor, precum şi recoltarea fructelor, atât pentru consum, cât şi pentru industrializare.

Sub aspect termic, vremea mai caldă decât în mod obişnuit de la începutul perioadei va intra într-un proces de răcire treptată, pe aproape întreg teritoriul. Astfel, temperatura medie diurnă a aerului se va situa între 7 şi 17 grade Celsius, în primele zile, după care vor scădea spre 13 grade, la sfârşitul intervalului, limite apropiate de mediile climatologice, în majoritatea regiunilor agricole.

Valorile termice maxime ale aerului vor fi cuprinse între 6 şi 21 de grade, iar cele minime se vor încadra între -3 şi 12 grade, la nivelul întregii ţări. Temperatura medie a solului la adâncimile de 5 şi 10 cm va oscila între 6 şi 16 grade, optimă parcurgerii proceselor vegetative ale culturilor de toamnă semănate până la această dată.

Pe parcursul intervalului de prognoză se prognozează ploi locale, însoţite de intensificări temporare ale vântului în majoritatea zonelor de cultură, iar izolat se pot înregistra cantităţi de apă mai însemnate din punct de vedere agricol.

Dat ca exemplu de însuși ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Petre Daea, cu ocazia vizitei sale la repornirea unei amenajări de irigații din localitatea Salcia, județul Mehedinți, tânărul fermier, Filip Purnavel, are o poveste pe cât de simplă, pe atât de lăudabilă, și anume una de patriotism modest.

Fără a fi prea darnic în detalii, am reușit totuși să aflăm de la tânărul ploieștean (da, a plecat din Ploiești în Mehedinți să facă agricultură) că a reușit să cumpere de la doi spanioli o fermă relativ mare într-o zonă care ar reprezenta o provocare serioasă pentru oricare dintre agronomii români.

Și spunem provocare pentru că vorbim de suprafețe de teren aflate pe malul Dunării, expuse deja fenomenului deșertificării ca urmare a lipsei de precipitații, dar și a unui sistem de irigații funcțional. Administratorul SC Manolo Y Alberto SRL provine dintr-o altă zonă de activitate (una „umană” și atât), însă dorește să se pregătească temeinic în acest domeniu complex al agriculturii, fapt pentru care, la cei 32 de ani ai săi, Filip Purnavel a optat pentru o nouă facultate, și anume pentru cea de Agronomie.

Chiar dacă bazinul de refulare al SPA Salcia trece prin inima exploatației sale, din cauza costurilor mari ale utilajelor pentru irigații, Purnavel este obligat să se confrunte cu seceta la câțiva metri de Dunăre.

Suntem siguri că vreți să aflați care sunt provocările cu care se confruntă Filip, așa că vă invităm să savurați interviul cu tânărul fermier.

Revista Fermierului: Domnule Purnavel, ne bucurăm să vă avem astăzi la o nouă ediție a interviurilor marca Revista Fermierului. Ne aflăm la evenimentul de inaugurare a Amenajării pentru irigații Izvoare-Cujmir, localitatea Salcia, județul Mehedinți. Ce suprafață cultivați în zona adiacentă canalului reabilitat?

Filip Purnavel: În momentul de față, prin societatea pe care o deținem cultivăm aproximativ 1.700 de hectare. Astfel, suntem și principalii beneficiari ai stației de aducțiune de apă.

R.F.: Cât timp ați așteptat până ce SPA Salcia a fost repusă în funcțiune?

F.P.: Sunt aici de patru ani de zile, însă până nu demult nu aveam mari speranțe să vedem apă pe canal. Hai să spunem că eram mai degrabă circumspecți privind reabilitarea SPA Salcia.

R.F.: În viziunea dumneavoastră, îl considerați drept un beneficiu pentru fermier faptul că nu plătește apa pentru irigații? Știm din anii anteriori că susținerea sectorului de irigații pentru clientul final nu era altceva decât de o reducere a prețului energiei electrice, nicicum de gratuitatea apei pe canal.

F.P.: Fără îndoială că este un avantaj foarte mare că nu plătim apa. Vorbim de această dată de cu totul și cu totul altfel de agricultură. Chiar și așa, cu SPA Salcia reabilitată, încă ne bazăm pe ploaie. Din motivul lipsei precipitațiilor, cred că vom întoarce câteva sute de hectare de culturi agricole.

R.F.: Atunci când v-a prezentat membrilor presei, ministrul Agriculturii amintea de o organizație de udători din care faceți și dumneavoastră parte. Câți membri sunt în OUAI Salcia?

F.P.: Noi avem puțini membri în organizația de udători. Sunt eu, că am o suprafață mare. Metodologia este că trebuie să acoperim măcar jumătate din suprafața deservită, cel puțin teoretic. Spun asta pentru că ea nu va deservi sau cine știe când va deservi vechiul plan. Noi am avut noroc. În cazul nostru, este vorba de o suprafață mică, un microsistem aproape, în condițiile în care canalul de irigații deservește 5.500 ha, aproximativ, iar noi, laolaltă cu alți încă vreo 10 fermieri mici, abia am reușit să atingem pragul acela.

R.F.: Presupunem că veți apela totuși la fondurile FEADR pentru a achiziționa utilaje de irigat.

F.P.: Da. Domnul ministru (n.r. - al Agriculturii, Petre Daea) a spus că putem iriga deja, pentru că este apă pe canal. Fără îndoială că, teoretic, acest lucru este posibil, dar implică niște costuri pe care nu ni le putem permite anul acesta.

Nici anul trecut n-a fost pentru noi unul bun, pentru că a plouat foarte mult în timpul recoltatului. Am pierdut 300 ha de mazăre pe câmp destinate ZIE, iar grâul, mai mult de jumătate din cantitate a fost încolțit.

R.F.: Mai devreme aminteați că veți întoarce în brazdă ceva culturi. Despre ce este vorba?

F.P.: Vom întoarce 300 ha din cele aproximativ 350 hectare însămânțate cu rapiță, ca urmare a faptului că nu a răsărit din lipsa apei.

R.F.: În prezent, mai întâmpinați probleme și la alte culturi?

F.P.: Avem 680 ha semănate cu grâu care nu vor răsări până când nu va ploua.

R.F.: Ce altceva ați mai însămânțat anul acesta pe restul suprafețelor?

F.P.: Avem 145 de hectare semănate cu lucernă. Urmează să însămânțăm în primăvară floarea-soarelui. Cu porumbul, noi nu ne riscăm. Solul este nisipos și se află în plin proces de deșertificare.

R.F.: Vorbiți-ne, vă rugăm, de parcul dumneavoastră de utilaje. Este unul croit pe specificul solului din zonă?

F.P.: Avem semănătoare Horsch de 8 metri de păioase, avem utilaje, nu ne plângem în acest punct de vedere. Dacă nu le-am fi avut, nu am fi reușit nici măcar să semănăm. Aici, fermierul mic, cu un disc mic, nu are ce face, pentru că nu intră în pământ.

R.F.: Preferați utilaje și implemente noi sau second-hand?

F.P.: Am încercat să achiziționăm utilaje și noi, și second-hand din import. Este ca și când ți-ai lua mașină din străinătate, din Bulgaria, din Germania etc. Important este unde găsești utilajul și la ce preț îl cumperi.

Muncă multă, bani puțini

Am continuat discuția cu fermierul mehedințean despre provocările piețelor de desfacere a materiei prime produse în România. Am primit aceleași răspunsuri sintetizate simplu în sintagma „Muncă multă, bani puțini”.

R.F.: Să vorbim puțin de comercializarea materiei prime pe care o produceți și apoi o recoltați. Cum reușiți să răzbateți de la an la an, în condițiile în care, știm foarte bine, prețul grâului nu este unul mulțumitor pentru producătorii români?

F.P.: Noi suntem niște pioni în mâinile traderilor. 90 la sută din marfă o vindem Cargill, direct din câmp. Am avut probleme cu vânzarea, prețuri foarte mici...

R.F.: Cum pleacă materia primă de origine agricolă de la dumneavoastră din fermă?

F.P.: Marfa pleacă rutier până în portul din Severin sau în cel din Calafat, iar apoi călătorește pe barjă până la Constanța.

R.F.: Ați spus despre prețuri la materia primă de origine agricolă că sunt foarte mici. Dumneavoastră ce prețuri medii ați obținut pe producția comercializată?

F.P.: Floarea-soarelui am valorificat-o cu prețuri variind între 1,10 – 1,20 lei, în funcție de cum am prins contractul. Grâul a oscilat la recoltat, o perioadă rămânând la un nivel de 0,55 lei. Acum, prețul este foarte sus. Marfa a fost proastă oricum, dar acum aceasta se cumpără la prețuri cu care, în anii trecuți, se achiziționa materia primă pentru panificație.

R.F.: În afară de floarea-soarelui și de grâu, ce alt tip de produs ați mai valorificat?

F.P.: Rapiță. Vorbim de o cultură bună, profitabilă și care aduce primii bani în fermă, după orz, dar și una riscantă, deopotrivă. Profitul mai mare presupune un risc mai mare. Nu este întâmplător faptul că prețul la rapiță este mult mai sus. În acest caz vorbim de un preț de 1,5 lei kilogramul, de obicei, cam în fiecare an, destul de stabil.

În cazul mazării, optez pentru această cultură în fiecare an, de vreo trei-patru ani încoace, chiar și înainte să existe condiția cu Zona de Interes Ecologic (ZIE). Prețul ei însă a scăzut constant, de la 1,1 lei kilogramul la 0,70 lei kilogramul, urmând să ajungă cam pe același palier cu grâul, dar la producții mult mai mici.

R.F.: Să vorbim puțin de genetica utilizată la dumneavoastră în fermă.

F.P.: La floarea-soarelui, noi ne-am orientat către Tehnologia Express, de la DuPont Pioneer, fiindcă comportă costuri mult mai mici. Avem tribenuron-metil care este mult mai ieftin decât imazamox. Floarea-soarelui convențională este greu de cultivat pentru că avem probleme cu buruienile.

Ca genetică la rapiță, de obicei mizăm pe cea de la Monsanto, pentru că se scutură mai greu.

R.F.: Chiar dacă ferma dumneavoastră nu este la distanță mare de Dunăre, aveți parte de secetă, cât și de fenomene meteo extreme. Știm că în 2017 ați avut probleme agrometeo serioase. Despre ce a fost vorba?

F.P.: Pe lângă faptul că am avut probleme cu recoltarea, noi am avut parte și de grindină, anul trecut. Am avut pierderi, doar că am avut culturi bune. Eu, în solele mele cu grâu, unde am avut pierderi de 20-30 la sută, am reușit un randament mediu de 5.800 de kilograme. Chiar și așa, n-am reușit să beneficiez de asigurare pentru că era încheiată pe o productivitate medie de 6.000 de kilograme de produs la hectar; ne încadram la franciză. Iată un subiect în plus de discuție privind asigurările și daunele.

R.F.: În ce sistem achiziționați inputurile destinate agriculturii?

F.P.: În cazul pesticidelor, lucrăm cu plata la recoltă. Complexele și azotul care comportă dobânzi mari, încercăm să le achiziționăm cu banii jos.

R.F.: La cei 32 de ani ai dumneavoastră, ce anume v-a determinat să alegeți agricultura?

F.P.: Am cumpărat o fermă, aici, în zonă. M-am sacrificat și am venit aici. Dacă nu ești aici, sunt probleme mari.

R.F.: Ocoliți puțin răspunsul. Să încercăm altfel – ați avut vreo legătură cu agricultura dinainte de achiziția exploatației? Poate, părinții?

F.P.: Nu. Pur și simplu, în 2012, ferma asta era o oportunitate investițională bună. Eu sunt din Ploiești, nu pot să spun că trec pe acasă prea des. Am venit aici și nu pot da „vina” decât pe „soartă”.

R.F.: Din ce domeniu veniți?

F.P.: Nu am avut nicio legătură cu domeniul agriculturii, înainte de achiziție. Acum sunt student la agronomie. Am venit din domeniul uman, iar pasul a fost unul accidental.

R.F.: Ce sfaturi le-ați da tinerilor cu privire la orientarea sau reorientarea către agricultură? Merită să încerce sau este bătaia de cap mult prea mare?

F.P.: Depinde ce fel de producție vrea să facă un potențial tânăr fermier. Dacă este interesat de sectorul vegetal, el trebuie să dețină sau să arendeze suprafețe mari, pentru că profitul este relativ mic și nu este sigur. Dacă vrei să te apuci de o activitate din sectorul agroalimentar și ești tânăr, trebuie să faci ceva mai specializat.

R.F.: Cunoaștem pe scurt povestea fermei dumneavoastră. Am putea spune că achiziția sa este un gest... patriotic. De ce ați păstrat numele vechi al exploatației?

F.P.: Am păstrat numele vechi - SC Manolo Y Alberto SRL – pentru că este mai bine așa pentru relațiile cu clienții.

R.F.: Cât ați investit până în prezent în această activitate care v-a „alungat” din Ploieștiul natal?

F.P.: În jur de două milioane de euro.

R.F.: Presupun că ați apelat și la credite bancare...

F.P.: De obicei, creditele bancare le contractăm pentru achiziția inputurilor. Avem în curs inclusiv credite pentru înființarea de culturi.

R.F.: La fondurile europene pentru investiții cu bani FEADR v-ați gândit?

F.P.: N-am accesat până acum fonduri europene. Mi-a fost frică de metodologie, de controale, de bețele-n roate care se pun, de obicei. Așa mi-au spus alți fermieri din zonă care au accesat aceste fonduri și care regretă acum.

R.F.: Vă gândiți să vă orientați și către zona de procesare a materiei prime sau zootehnie?

F.P.: Ar fi niște pași interesanți de făcut, numai că vorbim de costuri mari de producție, de aici și neajunsurile. Morăritul nu prea mai merge de ceva timp, animalele presupun alte cunoștințe sau oameni care se pricep.

Pentru că trec de la una la alta, la noi în zonă, din păcate, avem probleme cu oamenii, cu mâna de lucru, cu tractoriștii.

R.F.: Să înțeleg că nu mai sunt oameni dispuși să muncească?

F.P.: Nu, nu mai sunt. Cei care sunt au alte probleme, de aceea sunt... liberi.

R.F.: Care este salariul oferit unui tractorist la dumneavoastră în fermă?

F.P.: 2.000 lei, net, plus bonusuri de campanie. Spre exemplu, în perioadele de pauză, operatorii utilajelor încasează salariul, plus prime de sărbători, și iarna, și primăvara, apoi toamna, la finele campaniei. La fermele mari așa se întâmplă, însă se lucrează și mai mult. Fără îndoială, din punctul meu de vedere, dacă am iriga și am avea profituri mai mari, am oferi salarii și mai mari.

R.F.: La nivelul la care sunt în prezent, subvențiile vă sunt de ajutor?

F.P.: Subvenția este ceva esențial pentru activitatea noastră. Dacă n-ar mai exista plățile directe, 90 la sută din fermieri s-ar lăsa de agricultură.

R.F.: Vă gândiți să vă extindeți suprafețele din fermă sau vă sunt de ajuns?

F.P.: Creștem gradual, de la an la an. În acest moment, ne concentrăm doar pe comuna în care ne aflăm, unde mai există teren de valorificat. Acum patru ani de zile, când am ajuns aici, se lucrau undeva la 1.200 ha. Acum, deja am crescut și se crește gradual.

Pe de altă parte, este greu să coordonezi de unul singur o fermă atât de mare. Cu cât te vei extinde fără a avea o resursă umană solidă, cu atât o vei coordona mai prost, dacă se optează pentru acest sistem unic de mangement.

Semences de France este departamentul de vânzări de semințe pentru culturile de câmp din cadrul Grupului InVivo, cel mai important grup de cooperare agricolă din Franța. Compania, creată în 1991, este deţinută de InVivo în proporţie de 68%, iar restul de 32% aparţine celor 49 de cooperative franceze. Sediul administrativ al Semences de France se află în nordul Franței, în localitatea La Chapelle-d’Armentières. Compania Agxecutive, cu sediul în București, este reprezentantul exclusiv al Semences de France în România. Florin Constantin, Strategic consulting&business development Agro-food sector Romania, Balkans&Black Sea, ne-a spus că Semences de France, în parteneriat cu Agxecutive, doreşte să aibă un aport la valoarea adăugată din agricultura României. Toate produsele aduse în ţara noastră vor fi înscrise în catalogul european, iar varietăţile vor fi testate la nivel naţional.

Spre finalul lunii august, s-a lansat oficial pe piața românească Semences de France, eveniment în cadrul căruia, pe lângă prezentarea brandului francez, s-a vorbit despre parteneriatul exclusiv cu Agxecutive, companie fondată și administrată de Florin Constantin, un nume cunoscut în agribusiness, cu o vastă experiență managerială, el deținând în trecut poziții-cheie în diverse firme furnizoare de input-uri pentru agricultură. „Agxecutive este reprezentantul exclusiv al Semences de France în România. Se lucrează la prospectarea pieţei, dar şi la testarea unor soiuri şi hibrizi, în ideea de a introduce o gamă variată. Toate produsele aduse în ţara noastră vor fi înscrise în catalogul european, iar varietăţile vor fi testate la nivel naţional. Astfel, Semences de France, în parteneriat cu Agxecutive, doreşte să contribuie la valoarea adăugată din agricultura României. Am observat, şi este incredibil, că fermierii sunt deja interesaţi de ceea ce vom lansa în piaţă. Am fost asaltat de e-mailuri şi de telefoane pentru a afla mai multe informaţii despre genetica pe care am testat-o şi pe care o vom propune pieţei agricole româneşti. Cred că mitul prin care fermierul era fidel unei companii, mergând cu aceleaşi soiuri sau aceiași hibrizi cinci ani, pentru a nu risca, a dispărut. Astăzi, fermierii români şi-au schimbat mentalitatea. Ei sunt deschişi la tehnologia nouă, care le oferă performanţe şi, bineînţeles, un profit mai mare. Fermierii vor să testeze şi să încerce o altă genetică pentru că au realizat că noul înseamnă evoluţie, calitate, profit şi un business mai bun. Când oferi genetică, ea trebuie să confirme şi să aducă performanţe. În ceea ce ne priveşte, noi ne bazăm pe rezultatele comunicate de reţelele de testare tehnică agricolă care şi-au creat credibilitatea în piaţă, pe expertiza şi pe potenţialul genetic de producţie, dar şi pe adaptabilitatea pedoclimatică şi rezistenţa la boli şi dăunători ale soiurilor şi hibrizilor”, a precizat Florin Constantin. El a fost completat de invitatul special din Franța, Olivier Crabos, International Development Director al Semences de France: „Vom aduce revoluția franceză în agricultura din România. Avem convingerea că dacă la nivel european ne poziționăm ca un expert, vom reuși alături de partenerul nostru exclusiv Agxecutive să aducem valoare adăugată agriculturii. Chiar dacă nu suntem un ameliorator, ne dorim să devenim un jucător important şi valoros pe piața de seminţe din România”.

Hibrizi cu genetică revoluționară, care vor surprinde piața agricolă

Semences de France face parte din grupul cooperatist InVivo, care reunește mai mult de 200 de cooperative agricole, cu peste 10.000 de salariaţi, din care 60% sunt în afara Franţei. Grupul are patru activităţi principale, cea agricolă fiind cea mai importantă. „În urmă cu şase luni, partea agricolă a grupului InVivo a fost rebranduită sub numele Bioline, pentru a integra produsele de la sămânţă până la consumatorul final, cu misiunea fermă de a conserva mediul. Cea de-a doua activitate este legată de furaje pentru animale, urmată de distribuţia de accesorii şi bricolaj pentru grădinărit în cele 1.000 de magazine proprii, iar în urmă cu doi ani a fost lansată cea de a patra activitate, distribuția de vinuri. Astăzi, InVivo este prezentă în peste 40 de țări, ceea ce demonstrează că suntem un grup mare, cu o prezență substanțială. Cifra de afaceri ajunge la circa șase miliarde de euro”, a punctat Olivier Crabos.

Semences de France are 150 de angajați şi o cifră de afaceri de peste 150 de milioane de euro, fiind cea mai mare companie de material semincer din Franţa. „Avem 30 de specialiști pe culturi furajere, 20 pe cereale păioase și 40 pe restul culturilor hibride de câmp. Expertiza noastră este marcată de două modele de business. Primul vizează cerealele păioase, acesta fiind un model de prestări servicii pentru cooperativele agricole membre, iar cel de-al doilea, pentru culturile furajere şi hibride, reprezintă un model clasic al firmelor furnizoare de semințe bazat pe comercializare și profit. Trebuie să precizez că noi facem distribuție, nu cercetare. Prin urmare, am încheiat acorduri strategice cu mai mulți producători de semințe pe teritoriul francez care ne dau genetica lor. Pentru alte țări, discutăm cu fiecare în parte pentru extinderea acordului”, a explicat directorul Semences de France. Olivier Crabos a ținut să menționeze că în România vor fi comercializați hibrizi promițători care, cu siguranță, vor surprinde piața agricolă cu o genetică revoluționară. „La porumb, venim cu hibrizi productivi rustici toleranți la stresul de cultură, din grupele de maturitate FAO 300 – FAO 400. Avem origini genetice diferite, din Germania, Franța, Austria și SUA, iar tot ceea ce propunem agricultorilor pentru primăvara 2019 sunt varietăți testate și certificate în România. La cultura de floarea-soarelui, suntem interesați de segmentele Clearfield, Clearfield Plus, dar și de hibrizi cu rezistență la erbicidele sulfonilureice, iar genetica vine din Franța și Austria. Pentru sorg, avem parteneriate cu Franța și Ungaria, iar pentru soia, cu firme din Argentina și Italia. La rapiță, aducem genetică din Franța și Polonia, la grâu, orz și cereale păioase, din Franța și Germania, iar pentru mazăre genetica vine tot din Franța”, a specificat specialistul companiei Semences de France.

Articol publicat în Revista Fermierului, 15-30 septembrie 2018

Ministerul rus al Agriculturii a propus accelerarea creșterii capacităților de export al cerealelor în țările partenere, parte a eforturilor depuse de unul dintre cei mai mari comercianți de grâu din lume pentru a se reorienta către noi piețe.

Până în 2012, Rusia își propune să majoreze capacitatea de export a cerealelor cu 25 de milioane de tone, până la un total de 77,7 milioane de tone, a declarat ministrul agriculturii, Dmitry Patrushev, la o întâlnire cu președintele Vladimir Putin și cu alți oficiali, marți.

„Cu toate acestea, considerăm oportun să devansăm definitivarea proiectelor și lansarea acestora din 2024, în 2021 și 2020”, a declarat Patrushev, citat de site-ul oficial de la Kremlin.

Rusia își modernizează unele terminale de export și ar putea construi, de asemenea, unul nou la Marea Neagră și încă două lângă China. Necesitatea de a spori capacitatea de export a porturilor a devenit o problemă în 2017, atunci când capacitatea existentă a reușit doar să se ocupe de exporturile dintr-o recoltă-record de 135 de milioane de tone.

Oficialul guvernamental rus a adăugat că, în acest an, se estimează că țara sa ar urma să recolteze 106 milioane de tone de cereale, o cultură mare, în comparație cu nivelul mediu înregistrat în ultimii zece ani. Analiștii ministerului de resort se așteptau anterior o recoltă de cereale de 105 milioane de tone în 2018.

Totodată, Rusia va dispune de 30 - 35 de milioane de tone de cereale pentru export în anul de comercializare 2018 - 2019, care a început la 1 iulie, a declarat, după aceeași întâlnire, vicepremierul Alexei Gordeyev.

Anterior, estimările sale pentru același sezon de vânzări erau de circa 30 de milioane de tone, în comparație cu cele 52,4 milioane de tone înregistrate în anul de vânzări 2017-2018.

Chiar dacă exporturile de cereale vor înregistra o creștere negativă în acest an, este imperios necesară construcția unei noi capacități de export a cerealelor, astfel încât să se poată ajunge la noi piețe de desfacere în anii viitori și pentru a atinge obiectivul stabilit în programul recent de dezvoltare al lui Putin pentru acest sector, și anume acela de majorare a exporturilor agricole ale țării cu aproape 45 de miliarde de dolari până în 2024.

Anul trecut, exporturile agricole rusești au însumat 21,7 miliarde de dolari și au fost susținute în principal de o recoltă de cereale record. Însă pentru a majora și mai mult comerțul peste graniță, produsele agricole ar trebui să vizeze piețele din China, Asia de Sud-Est, Africa, țările din Golf și India, a mai spus Patrushev.

Atâta vreme cât vom avea apă pentru irigat, potențialul de obținere a unui profit semnificativ din activitățile aferente sectorului vegetal este uriaș, a declarat, marți, 2 octombrie 2018, Adrian Țone, administratorul Bangkok 84 Impex SRL, una dintre societățile cu care acesta lucrează pe raza județului Ilfov aproximativ 3.000 ha de teren arabil arendat.

Aflându-se alături de ministrul Agriculturii, Petre Daea, și de directorul general ANIF, Ionuț Barbu, la evenimentul de repornire a staţiei de pompare Jilava din cadrul amenajării de irigaţii Berceni-Vidra-Frumuşani, fermierul a precizat că România deține un sol superior calitativ, iar aportul potențial, suplimentar, susținut de irigații, ne poate transforma ușor într-o țară competitivă pe plan productiv, una capabilă să se „bată” cu orice alt stat, din punctul de vedere al randamentelor la principalele culturi agricole.

Pe de altă parte, el se teme că eventuale producții competitive, cel puțin pe plan regional, ar putea genera nemulțumiri, inclusiv la nivel de decizie politică europeană.

„Fermierii români depind de ceea ce se vrea la un moment dat. Probabil, prin chestia asta (n.r. - reabilitarea infrastructurii principale de irigații) vom deranja încă puțin, așa cum am deranjat și cu insecticidele, cu pesticidele care ne tot sunt oprite, din motive știute doar de ei. Așa vor face și cu chestia aceasta. Când vor vedea că ieșim în piață cu porumb mai ieftin decât al lor, cu grâu, cu rapiță, atunci își vor pune problema: cum anume?”, afirmă fermierul.

Tot la capitolul temeri, Țone a adăugat că o eventuală schimbare viitoare de pe eșichierul politic ar putea duce la o reorientare, inclusiv în ceea ce privește apa gratuită pentru irigații, fapt care s-a mai întâmplat în urmă cu un deceniu.

„Mi-e teamă că investim, iar peste doi-trei ani nu vom mai avea apă din cauza schimbărilor politice. Se poate. Există posibilitatea ca altă guvernare să nu mai pornească stația, că nu mai are bani de curent. Așa s-a întâmplat și în 2008. Am 10 tamburi în curte și trei motopompe. Le-am cumpărat, le-am întins pe câmp să irigăm și... ne-am spălat pe mâini. Acum, tamburii aceia sunt niște utilaje moarte. Dacă nu ai apă, cum să irigi?”, a mărturisit producătorul agricol.

Țone Necredinciosul

Așa cum singur a recunoscut în fața presei, Adrian Țone a fost sunat la finele anului trecut de către directorul ANIF pentru a i se propune încheierea unui contract de irigații pe doi ani. Chiar dacă neîncrezător, acesta l-a semnat și nu mică i-a fost mirarea când a observat cât de repede au demarat lucrările la canalul de irigații Sabar, care se alimentează cu apă din râul cu același nume.

„Noi am irigat și acum 13 ani din acest canal. În luna decembrie 2017 m-a sunat directorul de ANIF să-mi comunice că trebuie să semnăm un contract de irigații pe 2018-2019. L-am întrebat pentru ce anume, iar dânsul mi-a răspuns pe atunci: «Că să fie, așa, semnat». Nu am crezut la acea vreme că se va ajunge aici. Am rămas însă uimit în februarie-martie 2018, când am văzut pe canal șapte excavatoare lucrând aproape zi și noapte. Având în vedere însă ce se întâmplă, avem deja discuții cu mai multe bănci pentru a investi în jur de un milion de euro în pivoți. Am alți prieteni agricultori, colaboratori, vecini de-ai mei care și-au manifestat și ei intenția de a investi în irigații. Și chiar dacă, momentan, nu suntem organizație de udători pentru a accesa banii europeni, în maximum șase luni, această organizație va fi; există voință”, a afirmat producătorul agricol. „Canalul exista de mult, însă nu era curățat, era colmatat, funcționa o singură pompă, se ardea mereu transformatorul, în fiecare an ne rugam de vechea conducere să dăm drumul la apă. Noi fiind și producători de sămânță, eram disperați să avem acces la apă”.

Cum fermierii români se descurcă în aproape orice condiții, înainte de reabilitarea stației, Țone iriga direct din râul Sabar nu mai puțin de 115 ha aflate aproape de cursul apei, direct, cu motopompa. El recunoaște că dacă, la prășitoare, anul acesta a fost bogat în precipitații, anul trecut s-a văzut clar că este nevoie de apă pentru irigații.

„Anul acesta, am irigat direct din râu, circa 80 de litri de apă pe metrul pătrat, și am avut un cost de circa 70-80 de euro pe hectar. Am avut o normă de udare de 20 de litri o dată și am irigat cele 115 ha pe care am pivot acum. 2018 a fost un an deosebit și a plouat mult. Însă anul trecut, când nu a fost la fel, plusul de producție a fost de cel puțin 30-35 la sută la culturile irigate de porumb și de floarea-soarelui”, a mai punctat producătorul agricol.

Despre investiții și capitalizarea fermierilor... numai de bine

Un alt punct al discuției cu fermierul român a fost și aspectul legat de investițiile în terenul agricol. Țone recunoaște că singurul pământ pe care îl deține este cel din ghivecele cu flori ale soției, cele peste 3.000 de hectare pe care le lucrează fiind toate în arendă.

Producătorul agricol nu se teme de eventuale speculații imobiliare, ca urmare a faptului că a încheiat contracte de arendă pe minimum 10 ani.

„Pivotul pe care îl voi monta din nou în mai-iunie 2019 va trece pe lângă două vile. Terenul acesta nu-l pot cumpăra pentru că nu se vinde cu 4.000 – 6.000 de euro hectarul. Aici se vinde cu 30 de euro metrul. Acest teren este luat în arendă. Avem însă contracte de arendare pe 10-15 ani. Afacerea „este betonată”, din punctul de vedere al agriculturii. Însă dacă proprietarul găsește să vândă terenul pe o sumă foarte mare, mă despăgubește. Nu-l poți opri pe om dacă își vinde terenul cu 300.000 de euro hectarul”, a mai declarat Adrian Țone.

În ceea ce privește potențialul investițional în instalații pentru irigat, suma necesară ar fi de 1.000 de euro hectarul.

„Dacă eu vreau să pun un pivot care să-mi irige 150 ha într-o singură trecere, costul acestui pivot va fi de 150.000 de euro”, mai spune el.

Tot în acest context, coroborat cu capacitatea sa de capitalizare, tocmai nevoia de investiții îl împiedică să se bucure de profitul obținut.

„Atâta timp cât investim încontinuu, nu se poate discuta de capitalizare. Spre exemplu, în ultimii cinci ani am făcut achiziții de utilaje de șase milioane de euro. N-ai cum să te capitalizezi”.

„Apa gratuită este prin lege”, Barbu, ANIF

Pentru a-i liniști atât pe fermier, cât și pe alții aflați în această situație, directorul general al ANIF, Ionuț Florin Barbu, a afirmat că prin programul de guvernare s-a legiferat acordarea apei gratuite pentru irigații și „nimeni nu poate umbla la această lege”.

„Noi am modificat prin programul de guvernare – apa gratuită este prin lege. Nimeni nu poate umbla la această lege. Ea trebuie respectată atât de Ministerul de Finanțate, cât și de Guvern și trebuie alocați bani în fiecare an pe bugetul ANIF pentru a fi apă gratuită pe canal”, a menționat la rândul său Ionuț Barbu.

Chiar dacă amenajări de irigaţii similare cu Berceni-Vidra-Frumuşani sunt energofage, Barbu a spus că singurele costuri puse pe seama fermierilor sunt cele de pompare a apei din canal către culturile agricole.

În ceea ce privește investițiile în amenajare, Barbu a mai precizat: „Investiția a fost demarată în luna februarie; este finalizată acum. S-a făcut bazinul de aspirație pe un kilometru. S-au montat stăvilare noi la râul Sabar. Au fost reabilitate stația, conducta de refulare și 26 km de canal. Valoarea investiției este undeva la 1,3 milioane de lei. Împărțind pe o amenajare de 10.000 ha, pe un hectar reprezintă 28 de euro această investiție pentru repunerea în funcțiune a unui sistem de irigații care, în ultimii 12-13 ani, nu a funcționat. Această unitate este una energofagă, însă fermierul trebuie să achite doar costurile cu motopompa sau stația de la canal până la plantă”, a conchis Ionuț Barbu.

Irigații vs productivitate

În zonă sunt circa 11 fermieri mari, potențial beneficiari ai apei gratuite pentru irigații. Adrian Țone, beneficiar a 3.200 ha irigabile pe amenajarea Berceni-Vidra-Frumuşani, este administratorl Bangkok 84 Impex SRL, companie care, alături de alte entități economice aparținându-i acestuia, cât și celorlalți membri ai familiei, lucrează pe raza județului Ilfov aproximativ 3.000 ha de teren arabil. În ferma lui Țone, structura de cultură este bazată pe grâu, rapiță, semințe certificate de porumb, cât și pe floarea-soarelui. Primele 2.000 ha de teren pe care acesta le lucrează de aproape două decenii sunt situate de-a stânga și de-a dreapta canalului de irigații, ca și ultimele 1.000 ha.

Arenda pe care acesta o oferă proprietarilor de teren variază între 800-1.000 kilograme de grâu.

Anul acesta, Adrian Țone a obținut randamente bune la rapiță, cu pierderi destul de mari la grâu, din cauza băltirilor. La floarea-soarelui a afirmat că „stă bine”, însă nu foarte bine, ca în 2017. Dacă anul trecut, a avut o producție medie de floarea-soarelui de 4.000 de kilograme, anul acesta a obținut randamente de doar 3.000 – 3.200 kilograme.

În orizontul 2020-2022, suprafața irigabilă din România se va situa undeva la 2,6 milioane de hectare. Anul acesta, potrivit spuselor lui Barbu, a fost pompată apă pe 1.600 – 1.700 de kilometri pentru 1,3 milioane ha, fiind irigate efectiv 548.000 ha.

În 2018, ca urmare a nevoii de apă, pentru prima dată în România a trebuit să fie dată apa pe data de 14 aprilie. S-a întâmplat la Sistemul Nicoreşti-Tecuci, pentru că nu se putea planta din cauza lipsei de umiditate. În comparație, anul trecut, s-a început introducerea apei pe canale la data de 15 mai. Explicația devansării, conform aprecierilor ministrului Agriculturii, Petre Daea, a fost aceea că fenomenele climatice din 2018 au fost cu totul şi cu totul diferite faţă de alţi ani şi vor fi diferite în continuare, „pentru ca schimbările climatice sunt o realitate”.

În anul 2016, suprafaţa contractată la irigat a fost de 346.000 de hectare, iar după numai un an, aceasta a depăşit 825.000 hectare.

Potrivit datelor MADR, în anul 2018 se vor aloca 26,5 milioane de euro pentru refacerea şi reconstrucţia sistemului naţional de irigaţii din miliardul de euro prevăzut în buget până la finele lui 2020.