Câmpia de vest a României s-a născut din mlaștini, acum aproape 300 de ani, grație lucrărilor de regularizare a cursurilor de apă începute de Florimund Mercy, guvernatorul militar al Banatului de la acea vreme, cunoscut în mentalul colectiv sub numele de „Contele Mercy”. „Epoca de aur”  a însemnat perioada de glorie pentru activitatea de ameliorare hidrotehnică în județul Timiș. S-a ajuns, în anii ‘80, la 480.000 de hectare pe care au fost efectuate lucrări hidroameliorative și peste 11.000 de kilometri de canale de desecare-irigare. Din păcate, toată această zestre a rămas în paragină de aproape 30 de ani. Acum, fermierii, împreună cu mediul academic, încearcă reabilitarea sistemelor de desecare din sud-vestul României.

Anii tot mai capricioși, cu precipitații distribuite neuniform, alternând perioadele cu ploi abundente și perioade lungi de secetă, peste așa-zisele „terenuri grele” de pe care apa se drenează cu dificultate, seceta accentuată, toate și-au pus serios amprenta asupra producțiilor agricole. Terenurile cu un conținut mare luto-argilos ocupă o suprafață importantă în județul Timiș. Zona Peciu – Giulvăz este un exemplu elocvent în acest sens. Datele obținute de la stația meteo de la Banloc de inginerul Alexander Degianski relevă că anul 2019 a fost cel mai secetos, cu doar 430 l/mp, față de o medie multianuală de 620 l/mp, a fost cel mai călduros din ultimii 25 de ani, cu o temperatură medie de 12,7 grade Celsius, ceea ce înseamnă cu două grade mai mult față de anul 2005 și cu un record de precipitații înregistrat în luna mai de 220 l/mp, adică mai bine de jumătate din cantitatea totală de precipitații căzută în 2019. Traduse în „pierderi”, aceste condiții meteo au însemnat aproximativ 1.200.000 de euro pagube produse de secetă, la care se adaugă 700.000 de euro cu minus din cauza excesului de apă din luna mai, anul trecut, numai în ferma coordonată de tânărul inginer Alexander Degianski.

46.000 de euro, studiul finanțat de fermieri

12 mari fermieri din județul Timiș, împreună cu Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului „Regele Mihai I al României” și Clubul Fermierilor Români pentru Agricultură Performantă, au hotărât realizarea unui studiu pe baza căruia să întocmească un amplu proiect de reabilitare a sistemelor de desecare din sud-vestul României. „Am dat drumul la un studiu care să  argumenteze temeinic necesitatea sistemelor de desecare din sud-vestul României, arată Alexander Degianski. Este un studiu finanțat exclusiv de fermieri, iar suma totală ajunge la aproape 46.000 de euro, pe care noi, cei 12 fermieri, am pus-o mână de la mână. Întregul plan național de irigații a fost finanțat din bani guvernamentali sau europeni, pe refacerea vechilor amplasamente, nu pe construirea unui sistem nou. La fel am gândit și noi pentru a rezolva problema desecărilor, să reabilităm rețeaua de canale existentă, pe care să o dotăm cu pompe noi și eficiente, atât ca debit de absorbție, cât și ca eficiență a consumului de energie și, evident, a costurilor de exploatare.”

La nivelul Uniunii Europene există un precedent important în ceea ce privește finanțarea sistemelor de irigații. Portugalia este primul stat european care a reușit să atragă fonduri europene pentru construirea unui sistem de irigații eficient. Pornind de la acest exemplu, Alexander Degianski este convins că și România poate beneficia de sume importante nerambursabile, cu condiția să știe să-și argumenteze cererea de finanțare. „Acest studiu, care nu este deloc ieftin, are girul ANIF-ului, AFIR-ului și al Comisiei de agricultură din Camera Deputaților. Odată finalizat, acest studiu va fi prezentat și susținut la Bruxelles pentru ca proiectul să se bucure de finanțare europeană. Uniunea Europeană îți dă bani, dar trebuie să știi ce să-i ceri, și să ceri fundamentat. Nimeni nu o să vină de la Comisia Europeană să ne pună în poală 400 de milioane de euro ca să refacem canalele de desecare din Banat. O să spună mai degrabă că dacă nu le-am făcut până acum înseamnă că n-avem nevoie de ele. Consecințele nematerializării acestui proiect vor fi o povară pentru toți”, conchide Alexander Degianski. 

Județul Timiș are o suprafață agricolă de 693.034 de hectare, din care peste 530.000 de hectare de teren arabil, fiind considerat, din acest punct de vedere, cel mai important județ ca potențial agricol din țară.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print - ianuarie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Aurel Petruș lucrează 1.300 de hectare certificate ecologic, în județul Călărași, la Ștefan cel Mare. Este și producătorul „Gălbenușului de Bărăgan”, brand de ouă ecologice. Împreună cu fiul său Mihai se ocupă de câmpurile pe care are o structură de 13 culturi și crește 9.000 de găini ouătoare, în sistem ecologic. L-am vizitat pe la începutul verii (2019, n.r.) și l-am găsit, cum ne și așteptam, în câmp.

„Găsești cumpărătorul, ai încheiat contractul, știi deja despre ce este vorba și după aceea te apuci să produci. Nu produci și după aceea cauți cumpărătorul, că s-ar putea să rămâi cu marfa nevândută. Asta trebuie făcut, să căutăm să vindem și după aceea să producem.”

Reporter: Domnule ing. Aurel Petruș, iată, vă găsim pe tractor, la pregătit terenul.

Aurel Petruș: Subliniez mereu că în agricultura ecologică poți să dai și greș, sunt anumite culturi pe care dacă le-ai scăpat din mână, ele se compromit total. Aici unde m-ați găsit a fost o încercare de a cultiva ceapă prin semănat direct, a răsărit, avea densitate corespunzătoare, dar n-am mai reușit să facem față la buruieni, s-a îmburuienat și s-a compromis total. Acum pregătim terenul și vom semăna floarea-soarelui high oleică. Asta este, agricultura ecologică are și aceste pierderi, eu pot să le spun planificate, vrei sau nu vrei, la peste o mie de hectare n-ai cum să le reușești pe toate încât totul să meargă perfect. Ăsta este și motivul pentru care UE acordă o subvenție suplimentară pentru agricultura ecologică, pentru că, se știe, este mai multă muncă, este mai mult risc, sunt mai mulți factori care îi fac pe fermieri uneori să piardă, dar în același timp câștigând prin valoarea produsului care iese în urma procesului ecologic. Adică un produs curat, un produs de calitate, un produs fără pesticide, un produs cu o valoare adăugată mai mare, un produs care se vinde mai scump față de produsul convențional.

Reporter: Anul acesta a fost unul deosebit, vremea n-a fost cea care să vină în sprijinul dvs., au fost și ploi, acum în ultima parte, dar a fost și secetă severă.

Aurel Petruș: Am pornit cu stângul în anul agricol 2018-2019, dar după aceea vremea s-a reglat foarte bine și trebuie să recunoaștem că în zona noastră am beneficiat de ploi mici cantitativ, chiar și medii, dar, ceea ce este important, ploile au fost curate și n-au fost probleme cum au fost la alți colegi, cu grindină, cu furtuni, cu vijelii, cu tot felul de fenomene meteo nefavorabile care au cauzat pagube. Cred că, totuși, se anunță un an destul de bun pentru fermierii din zona noastră. Au fost și fermieri care au avut mici probleme în câmp, dar eu zic că au reușit să treacă peste ele. Aici unde suntem acum, este un teren foarte bine pregătit, un teren în care putem să semănăm foarte bine și cultură dublă, pentru că avem condiții de irigare, noi beneficiind de canalul de irigație CA1 care vine de la Borcea și merge până aproape de Slobozia, unde avem apă aproape tot anul, apă gratuită, și sigur aici vom beneficia de acest lucru și vom uda culturile. Chiar alături de noi se vede o suprafață de 30 ha de orz, imediat după orz vom semăna din nou floarea-soarelui high oleică, care are o căutare destul de mare la export.

Buruienile sunt combătute prin rotația culturilor

Reporter: Sunt deja 20 de ani de când practicați agricultura ecologică și, pentru că ați amintit de cultura de orz, cum e cu tehnologia pe care o aplicați acestei culturi?

Aurel Petruș: Pe această suprafață, în toamnă s-au aplicat trei udări atât de răsărire, cât și în perioada de vegetație. Am semănat foarte târziu, după porumb, imediat am aplicat udări, cultura a răsărit, a reușit să intre în iarnă bine înfrățită, cu o densitate corespunzătoare, producția fiind pe măsura așteptărilor. Tehnologia pe care o aplic nu este un secret, eu mă bucur ca și alți fermieri să facă pasul către agricultura ecologică, însă deocamdată politica agricolă din România pentru agricultura ecologică, din punctul meu de vedere, nu este favorabilă și ăsta este și motivul pentru care țara noastră este pe ultimul loc ca procent, ca suprafață cultivată cu culturi ecologice. Aș sublinia faptul că și agricultura ecologică la ora actuală beneficiază de foarte multe produse fitosanitare ecologice recunoscute și aprobate pentru a fi folosite, că uneori chiar avem probleme cu alți colegi când ne văd și pe noi că tratăm culturile, aplicăm substanțe permise, ei n-au de unde să știe, dar dacă ne văd cu MET-ul pe câmp spun „a, uite, el spune că nu tratează culturile, dar o face!”. La ora actuală este un singur produs fitosanitar care nu există pe piață pentru eco, erbicidul pentru combaterea buruienilor, dar avem foarte multe produse pentru combaterea bolilor, pentru combaterea dăunătorilor, insecticide ecologice, fungicide ecologice și chiar biostimulatori ecologici, și aici pot să spun că stăm chiar foarte, foarte bine. La această cultură de orz, în primăvară s-au aplicat două tratamente cu produse cu biostimulatori ecologici și efectele s-au văzut. Pot să spun că pe un fond de îngrășăminte naturale aplicate putem să sperăm la o cultură aproape la fel cu a colegilor din convențional.

Reporter: Adică?

Aurel Petruș: Eu aș spune că dacă reușim peste 6 tone la hectar este o producție mulțumitoare, având în vedere că prețul este un pic mai mare, undeva la 15-30% prețul este mai mare față de orzul convențional. Important este că avem desfacere imediată. Pe mine, de pildă, recoltarea mă prinde cu contractul de vânzare încheiat, marfa pleacă imediat din câmp către partenerul nostru care vine și o preia în cel mai scurt timp.

Reporter: Cum rezolvați problema buruienilor, având în vedere că nu există, deocamdată, un erbicid ecologic?

Aurel Petruș: Prin rotația culturilor. Subliniez, culturile de orz, grâu, mazăre de toamnă sunt culturi care se fac, zic eu, ușor, cu o tehnologie foarte simplă, care combate foarte bine buruienile și nu sunt probleme. Deja am început să avem mici secrete, pot să spun, și pentru culturile de floarea-soarelui și porumb, și, în cel mai scurt timp, zic eu că într-un an-doi, o să stăpânim și tehnologia la porumb și floarea-soarelui, și la soia, încât și acolo combaterea buruienilor să se facă atât prin rotație, cât și prin lucrările mecanice specifice, cu unelte specifice, pe care le-am achiziționat în ultimul timp, despre care sunt convins că vor rezolva problema buruienilor și la aceste culturi.

„Problema mare este că un fermier ecologic este aproape ultimul pe listă la subvenții. Trebuie să înțeleagă toți că subvențiile, în 99% din cazuri, se duc exact acolo unde trebuie, în tehnologizarea, în dezvoltarea fermei, în modernizare.”

Subvențiile ajung în modernizare, în dezvoltarea fermei

Reporter: Din păcate, nu întotdeauna autoritățile sunt aproape de fermieri. În cazul dvs., produceți hrană bio, hrană ecologică și, pentru asta, primiți o subvenție mai mare, pentru că e alta tehnologia, sunt alte lucrări, alte cheltuieli. Numai că dvs. ați ajuns la un moment dat într-o situație nefirească, să-i spun așa, cu Agenția de Plăți de aici, de la Călărași, care, nu-mi dau seama de ce, nici până acum nu a rezolvat problema pe care chipurile au descoperit-o dumnealor. În continuare vă judecați cu autoritățile?

Aurel Petruș: Da, este o problemă neplăcută, din 2015 sunt probleme în primirea subvenției, procesele sunt încă pe rol, un fermier normal nu ar fi putut să suporte acest șoc. Faptul că noi aici ne aflăm într-o biocooperativă, unde am organizat treaba, zic eu, diferit față de cazul în care am fi fost pe o singură fermă, celelalte nu au probleme, iar această problemă sigur se va rezolva în instanță. Deja sunt două procese câștigate, dar nu definitiv, vom vedea. Important este că am reușit să mergem mai departe prin producțiile obținute, prin valorificarea superioară a lor. Spun mereu, problema mare este că un fermier ecologic este aproape ultimul pe listă la subvenții. Acum, când stăm de vorbă, nu am primit încă subvenția nici pe ecologic, nici pe suprafață, dintr-o „mică” eroare în sistemul informatic privind o suprafață, mi-e și rușine să spun, de 0,75 ha, și nu am primit toată subvenția până la această oră. Deci, până în prezent, subvenția pe 2018 pentru una din fermele din cadrul biocooperativei nu s-a dat, nu s-a primit niciun ban. Trebuie să înțeleagă toată lumea că aceste subvenții vin să ajute fermierul în achiziționarea de utilaje performante, de material semincer deosebit, toate aceste subvenții fiți convinși că ele se duc, în 99% din cazuri, exact acolo unde trebuie, în tehnologizarea fermei, în dezvoltarea, modernizarea fermei.

Eu, din surse proprii și cu sprijinul acestor subvenții care vor veni, chiar dacă vor ajunge mai târziu, deja am achiziționat încă o instalație de irigat, care se montează acum și care va reuși să irige încă 25 ha.

În opinia mea referitor la agricultura ecologică, marea problemă care trebuie rezolvată este această diferențiere care se face între subvenția normală și subvenția pe ecologic. Nu poți să „pedepsești” un fermier ecologic și să-i dai banii ultimul, să îl treci pe listă când se dau ultimele subvenții. Consider că și el are aceleași probleme precum celălalt fermier. Măcar subvenția pe suprafață să o ia la timp, odată cu toți fermierii, iar subvenția la ecologic să fie un fel de ajutor suplimentar, așa cum se acordă subvenția la soia, o subvenție cuplată cu producția. Cred că ăsta este motivul care nu-i determină pe fermieri să facă pasul către agricultura ecologică. Ar fi unul dintre motive. Pentru că, trebuie să recunoaștem, sunt și celelalte motive, de mentalitate, de confort, poate fermierii nu vor să se înhame la o treabă foarte, foarte grea, care să le creeze probleme și să facă o producție doar un pic mai rentabilă, omul se mulțumește cu cât poate să obțină în convențional și cu efort mai mic.

„Recomand tuturor care ar vrea să se apuce de agricultura eco în primul rând să fie mai mulți în aceeași zonă, să reușească să ducă tot lanțul până la capăt, pentru că altfel nu poți să reușești.”

Înainte de a te apuca să produci, trebuie să găsești cumpărătorul

Reporter: Aveți 20 de ani de experiență în agricultura ecologică, ce ne spuneți în legătură cu valorificarea? Știu că, încă de la începutul afacerii, exportați materie primă în Germania...

Aurel Petruș: Da, așa este. Valorific producția la export pentru că procesarea la nivelul României la ora actuală, atât pe produsul convențional, cât și pe produsul ecologic, lasă de dorit. Încă nu avem unități de procesare bine dezvoltate, încă nu avem o zootehnie bine dezvoltată care să absoarbă toată cantitatea de grâu, porumb, orz și celelalte ingrediente care intră în componența furajelor, ca ele să rămână în țară, să fie procesate în țară și după aceea să fie vândute sub formă de carne sau alte produse procesate. Pe această temă, ca o necesitate, pentru a fertiliza câmpul ecologic, noi putem să spunem că am închis deja circuitul pe un anumit segment, producem ouă ecologice de aproape zece ani, ouă care sunt destinate sută la sută pieței românești. Deci, o parte din produsul obținut de noi în câmp se întoarce procesat direct pe raftul magazinului, direct din fermă, fără niciun intermediar. Este un lucru bun, ne ajută foarte mult să asigurăm un cash-flow aproape săptămânal, noi nu am dus lipsă de bani, dăm salariile la timp, lucrurile, pot să spun că de câțiva ani, aproape că s-au normalizat.

Având această experiență de 20 de ani în producție și valorificarea producției, le spun că înainte de a te apuca să produci, trebuie să găsești cumpărătorul. Găsești cumpărătorul, ai încheiat contractul, știi deja despre ce este vorba și, după aceea, te apuci să produci. Nu produci și după aceea cauți cumpărătorul, că s-ar putea să rămâi cu marfa nevândută. Asta trebuie făcut, să căutăm să vindem și după aceea să producem.

Reporter: Ați accesat fonduri europene?

Aurel Petruș: Am avut un singur proiect cu finanțare europeană aprobat și reușit, în 2010, un proiect simplu, de achiziție de utilaje, pe care l-am dus la bun sfârșit, deși și acolo au fost ceva probleme pe care nu mai vreau să mi le amintesc, important este că s-a aprobat, am depășit momentul, așteptăm să apară și să funcționeze anunțatul Program Național de Dezvoltare a Zootehniei prin care, cu susținerea care se promite prin acest program, să ne dezvoltăm în continuare cu încă un adăpost pentru aproape 9.000 de păsări crescute în sistem ecologic.

„Pe mine, recoltarea mă prinde cu contractul de vânzare încheiat, marfa pleacă imediat din câmp către partenerul nostru, care vine și o preia în cel mai scurt timp.”

Pe bio, cooperativele zonale asigură reușita

Reporter: Astăzi, e greu să faci agricultură ecologică? E greu să te apuci în prezent, comparativ cu acum 20 de ani, când ați început dvs.?

Aurel Petruș: Acum pot să spun că nu mai este chiar atât de greu. Iată, în jurul nostru au apărut foarte mulți factori care influențează pozitiv dezvoltarea acestui sector. Au apărut distribuitori de mașini agricole specializate pentru agricultura ecologică. Au apărut furnizori de input-uri ecologice, care oferă și consultanță, instruire, îți spun ce trebuie să faci, cum să faci, în funcție de cultură, de fermă. Este numai problema fermierului, el este cel care hotărăște să facă pasul către acest tip de agricultură. Dar, înainte de a face pasul, recomand tuturor care ar vrea să se apuce de agricultura eco, în primul rând, să fie mai mulți în aceeași zonă, să reușească să ducă tot lanțul până la capăt, pentru că altfel nu poți să răzbești, să-ți faci unitatea de păstrare, de condiționare, silozul propriu în care să depozitezi marfa. Toți partenerii care ar fi într-o astfel de asociere, cooperativă, să fie oameni serioși, unul să nu greșească că, dacă greșește unul, toată marfa, și a celorlalți, se strică. Toată marfa este contaminată, luându-se probe din tot, creându-se un singur lot, și atunci nu mai știi cine a greșit, dar tot lotul este refuzat. Sunt lucruri delicate. Eu nu vreau să sperii pe nimeni, dar asta este, dacă fac pasul, ei trebuie să știe la ce să se aștepte.

Reporter: Știu că era, la un moment dat, o problemă legată de certificare, au apărut foarte multe firme care au început să ceară mai mulți bani pentru certificarea la hectar, asta întâmplându-se anual. Cum este situația în prezent?

Aurel Petruș: Toate firmele care vor să certifice producția ecologică trebuie înregistrate și aprobate de Ministerul Agriculturii. Există o listă foarte clară la minister, unde firmele câștigă acest drept de a face certificarea producției, se dă o autorizare de a face această certificare. Au fost ceva probleme, mai sunt ceva probleme și azi. Odată cu apariția subvenției în sistemul ecologic, într‑adevăr prețurile cu certificarea s-au ridicat, dar ele s-au ridicat la nivelul costurilor de certificare existente pe piața europeană. Deci n-au crescut fără o logică, au o logică, că sunt aceleași costuri ca și la ceilalți fermieri din Uniunea Europeană. Eu știu că firma cu care lucrăm este o firmă acreditată, este o firmă recunoscută de partenerul ecologic care cumpără produsul respectiv de la mine. Dar pe lângă aceste certificări, de doi-trei ani inițiativa ministerului, pe care am lăudat-o, și o spun de fiecare dată, este o inițiativă unică în UE, mă refer la eliberarea certificatelor de tranzacție. Mi se pare o acțiune foarte bună, o acțiune în care există responsabilitatea prelevării probelor. Adică, responsabilul să fie la fața locului, și în acest caz responsabilul de la Direcția Agricolă, împreună cu organismul de certificare și cu producătorul, care prelevează proba, proba pleacă la laborator și, după ce rezultatele vin de acolo, se eliberează certificatul de tranzacție, care la ora actuală este cerut numai pentru valorificarea către UE. Consider că ar fi bine chiar și către firmele din România acest certificat de tranzacție să însoțească toate loturile de produs ecologic. Prin acest certificat de tranzacție, se urmărește foarte clar trasabilitatea, care este clară, este limpede, se vede clar cine a produs, unde a ajuns produsul, a doua oară, a treia oară, până la beneficiarul final. Și atunci, pe această verigă, sunt convins că ar dispărea, dacă apar, ar dispărea acei intermediari care încearcă să încalce regulamentul.

Reporter: Probele de materie primă, de produs agricol obținut de dvs., sunt luate și certificate de aceeași firmă care certifică solul sau de firme pe care le agreează cel cu care lucrați în momentul comercializării, cel care vă cumpără marfa?

Aurel Petruș: Sunt două aspecte diferite. Pe de o parte, avem prelevarea probelor pentru certificatul de tranzacție care se face la nivel local de organismul de certificare, însoțit de responsabilul de la direcția agricolă, respectiv de la producător, probe care merg la un laborator. Din păcate, în România nu există un laborator acreditat care să facă aceste analize și, la ora actuală, probele se trimit în Bulgaria pentru eliberarea certificatului de tranzacție. Aici apare a doua problemă: ridicarea probelor de către cumpărător. De pildă, vine cumpărătorul, adus de un organism de el acreditat, de exemplu SGS-ul este delegat și recunoscut de firma care cumpără, de beneficiarul mărfii, care vine și prelevează probe din lan, din lanurile pe care tu le-ai pus la dispoziție către beneficiar, prelevează probe, le trimite pe cheltuiala lui, de data aceasta, la laborator, în cazul în care ele ies negative, lucrurile merg mai departe către produsul final. Când produsul final este lotizat și pus într-o celulă de siloz, cumpărătorul își rezervă dreptul de a ridica încă o dată o probă, și din siloz. Am uitat să spun că, la rândul lui, organismul de certificare, odată cu eliberarea raportului de inspecție, singur vine să facă inspecția pe teren, prelevează probe din plante, din aproape toate parcelele, bineînțeles aleatoriu, pe care le trimite la un laborator, și de data aceasta tot în Bulgaria, unde, dacă probele ies – Doamne Ferește! – pozitive, tu ai o contraprobă la tine în birou, iar de data aceasta se trimite la alt laborator, noi am trimis în Austria, deci se trimite la un alt laborator și dacă de acolo vin negative, lucrurile deja sunt clare, sunt bine, și tot procesul poate să meargă mai departe.

Reporter: Înțeleg că ați trecut printr-o poveste de genul acesta.

Aurel Petruș: A fost un accident, a fost un accident cu un vecin fermier, a bătut vântul, a ajuns substanța cu care trata în 10-15 metri din lanul meu, el trata la mazăre, noi aveam niște grâu, bine că s-a depistat la timp, organismul de certificare a observat acest lucru, s-a separat marfa, i-am dat altă destinație, lucrurile se pot rezolva. Pentru lucrurile accidentale, nu se ia gâtul. Asta să fie clar. Se găsesc soluții, se declasează o anumită suprafață, o anumită cantitate de marfă, nu înseamnă că totul este pierdut. Există și accidente, asta e. În jurul nostru sunt agricultori care aplică pesticide, îngrășăminte în condiții uneori chiar nefavorabile, asta este, și lotul poate să fie contaminat. Eu, întotdeauna când știu că sunt în apropierea celorlalți colegi, marginile, aproape 15-20 m, le recoltez, depozitez separat producția, îi dau o altă destinație și stau liniștit.

Reporter: Nu pot să nu vă întreb, ați mai trece vreodată la agricultura convențională?

Aurel Petruș: Nu cred că am mai putea face față agriculturii convenționale. Dar niciodată să nu spui niciodată. Oricum, cererea de produse bio este în continuă creștere în toată Uniunea Europeană şi mă bucur că și în România consumul de produse ecologice este într-o continuă creștere, asta, ce văd eu pe produsul ou, dar se vede și pe celelalte produse. Au apărut foarte multe produse cu statut bio: de la banane, morcovi bio, legume bio, produse procesate, biscuiți și tot felul. Piața este deschisă. Important este ca și alți factori să deschidă ochii și să se îndrepte către acest tip de agricultură care, iată, are o piață an de an în continuă creștere. Pe cultură mare, văd că rămânem singuri, nu mai apar și alți colegi de cultură mare, dar semnalele sunt foarte bune, că încep fermierii mici, fermierii cu suprafețe mici și mai ales cei care produc legume, să conștientizeze că deja văd în asta un produs de nișă și că au început să acceseze acest tip de agricultură.

În concluzie, chiar dacă nu apar fermieri care să facă cultură mare bio, apar pe culturi mici, pe legume, pe fructe, iar ăsta e un lucru foarte important.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția 15 - 30 septembrie 2019

4 februarie 2020, sărbătoarea anuală a partenerilor Summit Agro România, la Hotel Alpin – Poiana Brașov. În cadrul evenimentului, se va desfășura Conferința cu tema „Plusvaloare din Țara Soarelui Răsare”.

6 februarie 2020, „De la fermieri pentru fermieri” – Congresul anual al Asociației Producătorilor de Porumb din România, la Hotel Crowne Plaza, din București. Spre finalul evenimentului, se va decerna trofeul „Porumbul de aur” însă, până atunci, vor fi dezbătute subiecte de interes pentru fermieri, cum ar fi prioritățile agriculturii românești în perioada 2021-2027, politicile, tehnologiile agricole, organizarea de piață.

6 februarie 2020, Conferința Anuală a Clubului Fermierilor Români pentru Agricultură Performantă, la Palatul Parlamentului, având ca temă principală „Inovație pentru Agricultură Performantă”. Se așteaptă prezența a peste 1.200 de fermieri. Printre vorbitori, vor fi reprezentanți ai Comisiei Europene, ai Băncii Mondiale, membri din conducerea Copa-Cogeca, din Consiliul European al Tinerilor Agricultori, precum și ai fermierilor. Politica Agricolă Comună 2021-2027 este un alt subiect de dezbatere la evenimentul Clubului Fermierilor. Alte teme: agricultura digitală, schimbul de generații în afacerile agricole, managementul fermelor, asocierea.

Simpozioanele de iarnă ale BASF, „Bursa profitabilității”, vezi datele în link: https://www.revistafermierului.ro/eveniment/item/4296-bursa-profitabilitatii-la-simpozioanele-de-iarna-basf-2020.html

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) anunță că au fost stabilite cuantumurile aferente Ajutoarelor Naționale Tranzitorii (ANT) în sectoarele vegetal și zootehnic, pentru anul de cerere 2019. Valoarea totală a plafonului este de 246.232.400 de euro, iar banii sunt asigurați de la bugetul de stat, prin Ministerul Agriculturii (MADR).

Astfel, prin hotărâre de guvern au fost aprobate următoarele sume pe care le primesc producătorii agricoli pentru anul de cerere 2019:

- ANT 1 pentru culturi amplasate pe teren arabil: 13,3202 euro/ha (plafon 93.831.650 de euro);

- ANT 2 și ANT 3 pentru in și cânepă pentru fibră: 8,9570 euro/ha (plafon 6.050 de euro);

- ANT 4 pentru tutun: 1.569,4413 euro/ha (plafon 1.656.200 de euro);

- ANT 5 pentru hamei: 400,2599 euro/ha (plafon 92.400 de euro);

- ANT 6 pentru sfeclă de zahăr: 73,8219 euro/ha (plafon 1.667.050 de euro);

- ANT 7 Schema decuplată de producție, specia bovine, sector lapte: 17,7220 euro/tonă (plafon 20.376.400 de euro);

- ANT 8 Schema decuplată de producție, specia bovine, sector carne: 69,1109 euro/cap (plafon 85.631.700 de euro);

- ANT 9 Schema cuplată de producție, speciile ovine/caprine: 4,7157 euro/cap (plafon 42.970.950 de euro).

Plățile pentru Ajutoarele Naționale Tranzitorii în sectorul vegetal și zootehnic se fac în lei, la cursul de schimb de 4,7496 lei pentru un euro, stabilit de către Banca Centrală Europeană în data de 30 septembrie 2019 și publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 1 octombrie 2019.

APIA reamintește că, în perioada 16 octombrie – 29 noiembrie 2019, au fost autorizate plăți în avans aferente Campaniei 2019 în sumă de 1,319 miliarde de euro, reprezentând cea mai mare sumă autorizată la plata în avans începând cu Campania 2009, anul în care a fost acordată pentru prima data plata în avans.

De asemenea, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură informează că, începând cu 2 decembrie 2019 și până în prezent, pentru efectuarea plăților regulare aferente anului de cerere 2019 au fost autorizați 759.466 de fermieri (90% din numărul fermierilor eligibili la plata regulară), suma totală ajungând la 690,98 milioane de euro, distribuită astfel:

- 598,32 milioane de euro din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA);

- 77,30 milioane de euro din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR);

- 15,36 milioane de euro cofinanțare de la Bugetul Național.

Marii fermieri învață constant, fac loturi demonstrative, folosesc tehnologii și tehnică de ultimă oră și sunt preocupați de viitorul agriculturii. Soluțiile tehnologice trebuie adaptate condițiilor climatice, dar indiferent de cât de bună este zona pentru o cultură agricolă, agricultorul este cel care decide exact ce soiuri se vor cultiva, pregătirea terenului, tehnologia ce trebuie aplicată, totul până la recoltare. Un specialist cu care e o plăcere să vorbești despre agricultură este Gheorghe Nițu, de la Agro Mihăilești (Giurgiu), pe care l-am vizitat recent.

Toată lumea din acest domeniu îl știe pe cel căruia i se spune „tata Nițu”, pentru că nu ai cum altfel. Îl întâlnești la toate târgurile și evenimentele de specialitate și este unul dintre cei care au devenit o voce pentru agricultorii români, având în spate nu mai puțin de 54 de ani de experiență.

Ne-am întâlnit cu Gheorghe Nițu pe platforma experimentală de la Prunaru, județul Giurgiu, unde am observat culturi comparative la grâu, din diferite soiuri, cu genetică românească, dar și străină. „În ’65, când am intrat în agricultura fostă de stat, în ferme, am învățat de la mari dascăli, atât cei din producție, cât și cei de la catedră. Am cultivat soiuri românești, cu genetică românească, soiuri din spațiul sovietic, ucrainene, Bezostaia și alte soiuri, cu calități deosebite. Sigur că, pe parcurs, tehnologiile s-au îmbunătățit, știința a avansat, în fiecare an au apărut soiuri și hibrizi diferiți. Românii n-au rămas deloc în jos, pentru că soiurile românești s-au probat nu numai în țara noastră, ci și în alte spații, iar sămânța aceasta e foarte bine căutată”, ne-a povestit specialistul care a realizat culturi comparative încă de când era brigadier, șef de fermă, pentru a ști ce să aleagă pentru viitoarea campanie agricolă.

Soiurile românești nu trădează

Astfel a învățat că soiurile românești „nu te trădează” vreodată și că nu au fost mai prejos de cele din alte țări ale Uniunii Europene. Mai mult, indiferent de ce producție poate obține, nu se va opri să le cultive. Motivele? Sunt multe. „În primul rând, pentru că au niște calități de panificație excepționale, nu pot fi bătute de cele de afară nicicum. În fiecare an, când stabilesc structura soiurilor, pornesc cu 5-6 românești, după aceea celelalte, cele străine cu genetică aproape de spațiul nostru, ameliorate. Spre exemplu, soiul din spațiul Austriei, din spațiul german, dar căutăm să fie aristate; avem și nearistate, dar cele foarte, foarte timpurii, care de fapt se confundă cu perioada de vegetație a orzului, ca să nu avem acele fluctuații. Trebuie să lucrezi echilibrat, pentru a avea o balanță de venituri așa cum trebuie, nu spectaculoasă într-un an, 8-9 tone”, a precizat „tata Nițu”, care ne-a arătat un spic de grâu dintr-un soi românesc. „Aici avem niște spice sănătoase, o plantă cu un aparat foliar extrem de bogat și, datorită programelor de protecție fitosanitare, nutriție adecvată, sunt 55-60-65 de boabe, sperăm să fie foarte sănătoase, deoarece au procent de 80-90% format. E un soi de proveniență românesc și vom fi, zicem noi, foarte mulțumiți. Încă se acumulează și apreciem că vor avea boabe mari și de calitate, și în fiecare spiculeț trei, poate și patru.”

Schimbările climatice impun tehnologii specifice

O problemă în zona în care cultivă a fost seceta. În cariera sa, spune că până în prezent a întâlnit doar trei ani de acest tip, când grâul de toamnă a răsărit în primăvară. „Noi am aplicat tehnologia, dar să ai așa ceva acum, cu frunze de la bază până sus la spic, toate fără insecte pe ele, polifage, fără agenți patogeni, e un miracol. Și faptul că acest grâu a înfrățit în primăvară iarăși e o problemă. Hai că cele de afară înfrățeau în primăvară, dar și ale noastre au înfrățit în primăvară și practic... densitățile s-au completat și au ajuns la parametri... Sigur, talia e mai mică, dar aici vorbim de niște spice sănătoase”, a arătat Gheorghe Nițu.

Această particularitate a anului a impus tehnologii adecvate. De pildă, programul de nutriție a fost realizat în trei-patru faze. La început, planta era debilă și s-au aplicat șarjele de îngrășământ industrial pe faze, pentru a pătrunde, odată cu dinamica sistemului radicular, în profunzime. Scopul a fost ca, în complexul coloidal, concentrația să fie maximă pentru a avea o plantă bine hrănită.

Concomitent cu aceasta, a folosit și niște îngrășăminte foliare, cu mai multe microelemente, tocmai pentru a spori vigoarea și planta să dea un spic sănătos. „Urmărim paralel pe fenofaze aplicarea preventivă, să combatem bolile și totodată insectele, că nu trebuie să dai o dată pentru Eriogaster, până atunci sunt încă 2-3-4 tratamente prin care trebuie să distrugi aceste insecte polifage. Și știm ce se întâmplă și cu bolile foliare. E greu să știi ce se întâmplă în frunze, dar trebuie să aprofundăm această știință. În spatele unui soi de grâu sunt vreo 40.000 de gene, din ce spun cercetătorii; pe astea trebuie să  le așezi, unele pentru rezistență la rugină, unele pentru rezistență la septorioză, altele pentru talia plantei, altele pentru productivitate. Noi trebuie să învățăm că trebuie să alegem acele molecule deștepte, inteligente, pentru că de exemplu septorioza, o boală extrem de importantă și păguboasă pentru grâu, ajunge să provoace pagube până la 50%”, ne-a spus tata Nițu, convins fiind că prevenția salvează culturile.

Astfel, controlul lanurilor trebuie să fie zilnic pentru că, uneori, modificările vin de la o oră la alta. Schimbările climatice aduc noi provocări, fermierii stau cu ochii pe telefon urmărind site-urile meteo ca să intervină la timp. „În ore!S-a terminat cu treaba de zile. Că peste două-trei ore începe ploaie, trebuie să alegem acele substanțe care nu se spală și care au efectul respectiv și să nu pierdem”, a precizat specialistul, subliniind că e de preferat ca tot ce alegi să fie prietenos cu mediul.

Lucrurile au evoluat și România a ajuns pe primul loc la porumb și la floarea-soarelui, cu o suprafață cultivată mai mare decât media europeană. Progresele sunt evidente.

Tehnica agricolă presupune acum o serie de mașini care fac mai multe lucrări la o singură trecere. „Aceste lucruri au făcut o corecție din mers. Se seamănă aproape de perioada optimă, încă nu în miezul ei, iar noi discutăm acum de lucruri de mare finețe în ore: cum seamănă America, Franța, în trei zile de la nord la sud, de la Toulouse la Paris, în ore se seamănă în America și așa mai departe. Aceasta este ținta noastră, nu cu căruța cu calul, că nici cai nu mai sunt acum”.

Tehnologizare, investiții, specializare

Gheorghe Nițu a înființat loturi demonstrative cu mai multe companii, furnizoare de tehnologii, nu doar de simple produse, pentru a putea analiza cine este mai aproape de fermier și de buzunarul lui. Mai mult, astfel vei ști ce produse trebuie să folosești și ce consumi. „Noi trebuie să facem probe și, cu ele, (să vedem, n.r.) ce se întâmplă. Ce e în spațiul alimentar acum, cu roșia aia, cu mărul ăla, încât nu știi ce să mai pui pe masă. De aceea trebuie să ne apropiem de spațiul nostru: ce pui tu în curtea ta. O să ziceți: n-au toți grădini. Dar unii au și nu pun! Ăia de la bloc trebuie să se ducă la ăla care are și să ia, dar nu de acolo unde sunt frumoase, vopsite, ba unele sunt înroșite cu niște produse. Mă opresc aici, că n-am făcut analizele respective. Dar sunt oameni care trebuie să analizeze acest lucru, că altfel analizează corpul lui și e prea târziu”, susține fermierul, convins că în cele din urmă calitatea va învinge. „Eu le spun românilor să consume de la noi din țară, nu numai că sunt patriot, dar noi avem cea mai mică cantitate de îngrășăminte și de pesticide folosite. Una, că suntem deștepți, a doua, că suntem prea săraci să dăm bani pe cantități mari. Cât folosește Olanda? De 30-40 de ori mai mult decât noi. La medie, poate vom avea vreo 70 kg substanță activă pe total, dar alții au depășit de mult 500-600 kg de substanțe active. De aceea au fost ei nevoiți să ia pentru înverzirea agriculturii o nouă înverzire, pentru că li se poluaseră râurile care le parcurg statele. Încă noi mai avem posibilitatea, datorită acestor cantități reduse, să mâncăm sănătos”.

Agro Mihăilești este moștenitoarea Agrozootehnica Mihăilești, fostă IAS până în ’89, care a avut, dincolo de suprafața de cultură mare, și zootehnie. Gheorghe Nițu a decis că vrea modernizarea zootehniei, iar în ’91 a realizat ferma de la Naipu. „Pe parcursul a 12 ani, am avut un partener olandez, iar la un moment dat după privatizare, am putut să-mi dau pachetul de acțiuni al meu, de 45%. A adus doi tineri din Olanda și lucrurile merg foarte bine, că la ei nu mai au spațiu să crească vaca. La ei, ferma e de 50 de vaci maximum, iar la noi ajungi la 5.000-6.000-10.000”, ne-a amintit fermierul, întrebându-se care reprezintă viitorul, ferma de familie sau ferma mare?

Balanța sa înclină spre fermele mari, deoarece aduc venituri crescute și în ele se poate aplica tehnologia, se poate achiziționa aparatură de top etc. La fel se întâmplă și în cultura mare, fermele de proporții își permit investiții în utilaje de top cu care să facă față schimbărilor climatice. „Cum se poate dota un fermier, hai să zic de 30 de hectare, nu vorbesc de ăla cu două hectare, cu tehnologie de vârf? Nu poate! Ei nu pot să strângă seringa în mână! La fel și cu asta. Substanța o ia și, Doamne Ferește, s-ar putea s-o ia pe post de sulfamidă sau așa mai departe. E treabă de știință și fără specialist în fermă nu se poate”, susține tata Nițu.

Specialiștii trebuie formați deoarece ei ne decid viitorul

Gheorghe Nițu este unul dintre puținii specialiști preocupați să transmită generațiilor următoare experiența sa. Din acest motiv, la Agro Mihăilești poți întâlni tineri fermieri care lucrează suprafețe de diferite dimensiuni, nu neapărat mari, și care își doresc să învețe tehnologie. „Ei reprezintă viitorul nostru, noi trebuie să le predăm ștafeta. Agricultura de mâine, pe mâna cui o dăm? Pe mâna celor pasionați, a celor care au o dorință nu de a face o școală ca să meargă în altă parte să adune căpșuni, ci ca să muncească aici, în țară, în propria fermă”, ne-a spus fermierul, care îi îndeamnă pe tineri ca, din fragedă copilărie, să meargă în câmpuri, să vadă ce fac adevărații fermieri, cum a făcut și el la vremea sa.

Digitalizarea este de bun augur, dar fără specialist care să știe ce butoane trebuie apăsate ar putea să devină potrivnică.

Susținerea tinerilor și reformă agrară

Nevoia de o infuzie de profesioniști adevărați în domeniu rămâne o constantă în agricultură. De altfel, problema forței de muncă încă dă bătăi de cap fermierilor.

O idee ar fi asigurarea lor de terenuri pe care viitorii agricultori să își desfășoare activitatea. „Aș mai îndemna pe cei de la Agenția Domeniilor Statului, unde au mari suprafețe date la câte unul, așa a fost situația la un moment dat, să se adapteze. Unde să se ducă inginerii? Pământul e într-o stagnare cu vinderea. ADS ar putea împărți terenurile pe care le are tinerilor. De ce să am o fermă de 10.000 de hectare sau de 20.000, sau de 50.000 și să n-am vreo 1.000 de fermieri care au terminat facultate, vârfuri de-adevărat, și să se bată cu cei mai înalți tehnologi din lume? Să trecem la treabă!”, a exclamat tata Nițu. Astfel, povestea agriculturii românești va fi dusă mai departe.

Implicarea tinerilor în acest sector trebuie făcută coerent și concret. Un bun exemplu pentru crearea de viitori specialiști îl reprezintă școlile în sistem dual, susținute de diferite organizații, așa cum sunt cele din Timiș și București. În lipsa școlilor profesionale, acestea realizează acea categorie de „meseriași” indispensabili în agricultură. Absolvenții chiar știu meserie, în sensul că numărul de ore pe care l-au practicat în fermă sau la reparatul unui utilaj agricol, în ultimul an, reprezintă undeva la 70% din programa școlară. Printre cei care rămân în zona agricolă, sunt și copiii de fermieri. „Îi vor întrece pe părinți și acesta e un motor. Iar statul trebuie să intervină unde nu pot ei. Hai să punem concret pe masă o reformă. Pe timpul lui Cuza, s-a dat celor care și-au vărsat sângele câte trei-patru hectare. Or, cum am mai zis, noi avem la Agenția Domeniilor Statului niște terenuri, suprafețe mari de pământ. Trebuie să venim să facem cu adevărat o reformă, care e în mâinile statului! Nu se duce să dezmoștenească pe nimeni, nu încalcă nicio normă constituțională. Este o treabă de viitor”, a afirmat specialistul, pentru care învățatul nu se va opri niciodată.

Cea mai mare satisfacție pentru un fermier rămâne lanul verde, cu clorofilă, aducător de recoltă sănătoasă și bogată, de „pâinea noastră cea de toate zilele”.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția 15-31 iulie 2019

Când, în doar trei ani, Mihai Postelnecu, tânărul business developer în sectorul biostimulatorilor și a fertilizanților foliari, a reușit să-și împingă propria afacere la o creștere semestrială de două cifre, nu mai ești atât de uimit când afli că acesta a renunțat la un post de manager în cadrul unei multinaționale și la un salariu cu mult mai multe zerouri.

Postelnecu a ales România. Și bine a făcut. Din 2017, el reușește să disemineze în teritoriu propria viziune asupra protecției și a dezvoltării sănătoase ale păioaselor și a leguminoaselor și nu numai cu ajutorul biostimulatorilor și al fertilizanților foliari.

Faptul că vacanțele și le petrecea la țară, în livezile bunicilor, a generat în timp o afinitate a acestuia pentru sectorul agricol. Chiar dacă a terminat un liceu de matematică-fizică, Mihai Postelnecu a ales facultatea de mecanică agricolă și a intrat „în pâine” imediat după obținerea licenței.

El vorbește de primul job ca de o adevărată școală de business, toate celelalte poziții pe care le-a ocupat de-a lungul anilor în diverse companii fiind pietre de temelie pentru ceea ce avea să devină ulterior.

În interviu, Postelnecu a creionat un tablou propriu al sectorului agribusiness și a vorbit despre ceea ce va însemna finele anului agricol 2019-2020 pentru cultivatorii de rapiță și de grâu.

Surse și Resurse: Ați ales mecanica agricolă din cadrul Politehnicii și ați ajuns să coordonați un business în sectorul biostimulatorilor și al fertilizanților foliari.

Mihai Postelnecu: A fost, pur și simplu, o alegere de moment. După Bacalaureat, în anii ’90, „apele erau destul de tulburi” în ceea ce privește viziunea despre viitor și carieră. Prietenii, familia, cu toții ne gândeam ce să fac mai departe. La aceea vreme, eram orientat mai mult către zona tehnică, în condițiile în care absolvisem un liceu de matematică-fizică, astfel încât alegerea facultății nu a fost una prea dificilă. Nu am fost atras de partea cu ASE-ul. La medicină nu mă vedeam la momentul respectiv, așa că...

SSR: Înainte de alegerea facultății avuseserăți vreo legătură cu agricultura?

M.P.: M-am născut în București, însă copilăria mi-am petrecut-o atât în Capitală, cât și la țară. Legătură cu agricultura a existat, după cum bine ați și intuit. Toate vacanțele le petreceam la țară, unde bunicii dețineau suprafețe cu livezi. Probabil că de acolo și dorința de a activa în agricultură.

SSR: Din ce zonă erau bunicii? Nu puțini sunt cei din generația noastră care ieșeau la prășit porumbul...

M.P.: Din zona de deal a județului Argeș, din localitatea Vulturești. Vorbim de o zonă cu plantații întinse de meri, peri și pruni. Porumbul era doar o cultură destinată autoconsumului. Ca un element haios, în ceea ce privește relația mea cu porumbul, eu eram favorizat. Toamna, trebuia să mă întorc în București, la școală; prindeam ceva prășit și doar începutul recoltatului.

SSR: Ați devenit absolvent de mecanică agricolă. Puteați fi foarte bine un reprezentant de vânzări pentru marii distribuitori de utilaje agricole. Și totuși ați optat pentru altceva.

M.P.: După ce am terminat facultatea, am ajuns la o firmă românească de distribuție de inputuri. Acolo am lucrat patru ani. A fost o școală foarte bună, chiar dacă a fost puțin cam dură. Ulterior însă, experiența aceea mi-a prins extraordinar de bine. La momentul respectiv (n.r. - anul 2002), agribusiness-ul nu era atât de dezvoltat sau de reprezentat din punctul de vedere al distribuitorilor. Pe atunci, eram director regional, aveam o zonă desemnată și plecam inclusiv cu marfa în mașină s-o livrăm.

SSR: După această experiență, care a fost pasul următor?

M.P.: Multinaționala. Am activat la Maisadour Semences. După aproape doi ani de zile de experiență dobândită acolo, am făcut pasul către o altă companie franceză, și anume Euralis. La acest angajator am petrecut cinci ani de zile. Am pornit de pe poziția de director regional cu valențe de coordonator la nivel de promovare, până la nivelul de director național de vânzări.

SSR: Director național de vânzări - o poziție destul de privilegiată într-o companie multinațională. Cu toate acestea, ați decis să continuați pe cont propriu. Cum așa?

M.P.: Decizia mea de exit din multinațională a fost tocmai pasiunea față de acest domeniu al fertilizanților foliari și al biostimulatorilor.

SSR: Ați constatat că apăruse un debușeu pe piață, din acest motiv ați părăsit compania?

M.P.: Nu. Trebuie să fiu corect. La momentul respectiv se punea problema unei reorganizări la nivel de grup. Eu am avut ceva probleme personale. În primă fază decisesem să merg alături de companie, în condițiile în care făceam un pas în față în ceea ce privește cariera; urma să preiau în subordine business-ul din încă două țări. Am discutat însă serios în familie și am decis să rămân în România.

SSR: Asta a însemnat însă o nouă provocare...

M.P.: Am început să dezvolt în România aceste produse – fertilizanții foliari și biostimulatorii care, la momentul respectiv, veneau doar din Marea Britanie. Am intrat în acest segment agribusiness în parteneriat cu un fost coleg și prieten. Partenerul meu de atunci începuse acest business, iar eu am venit pentru a-l dezvolta împreună. După mai bine de un an, lucrurile nu se dezvoltau așa cum îmi doream. Din acest motiv, am preferat să mă retrag și să dau viață ideii pentru care plecasem din multinațională.

SSR: Adică promovarea fertilizanților foliari și a biostimulatorilor. Apare pe piață brandul propriu. În ce an se întâmpla asta?

M.P.: Brandul l-am creat la sfârșitul lui 2016, undeva în luna august. El fost dezvoltat special pentru biostimulatori și fertilizanți foliari, iar ca tip de business, de la început a fost creionat pentru a lucra prin distribuitori. Nu ne adresăm ca vânzare, direct, end user-ilor (n.r. - consumatorilor finali). Noi funcționăm prin parteneriatele avute cu distribuitorii. Am mers pe ideea să fac ce știu mai bine, eu lucrând în ultimii ani cu sectorul de distribuție, și am zis să valorific această experiență.

Calcule la trei ani de activitate: creșteri constante ale cifrei de afaceri!

Surse și Resurse: Noiembrie, 2019. Vorbim despre propriul brand și despre adresabilitatea produselor din portofoliul companiei. Căror tipuri de producători agricoli vă adresați?

Mihai Postelnecu: Noi ne adresăm fermierilor de nivel mediu și mare. Și asta nu pentru că producătorii agricoli mici nu ar reprezenta un potențial important de business, ci pur și simplu din cauza lipsei de timp. Suntem în faza de dezvoltare încă și nu avem capacitatea de a acoperi la nivel de fermă mică. Și aici vorbim de partea de promovare.

Produsele ajung însă la nivel de țară. Focusul a fost la început pe zona de sud, asta însemnând de la Mehedinți până la Brăila și Tulcea. Am optat pentru aceste zone pentru că erau mai apropiate de sediul central. Am deschis mai nou și zona Banatului printr-o colabolare la Timișoara.

SSR: Pentru că ați discutat de zona de sud a țării și, deja, de o campanie de însămânțări aproape definitivată, despre ce produse putem discuta în prezent ca ofertă? Care sunt recomandările dumneavoastră pentru această perioadă?

M.P.: Portofoliul de produse este complet și complex, cu beneficii atât pentru cultura mare, cât și pentru partea de leguminoase, pomi și viță de vie. Evident, marea majoritate a business-ului s-a orientat către cultura mare. Avem unele produse care sunt foarte bine primite și la nivel de legumicultori. Lucrăm în zona bazinelor legumicole din împrejurimile Bucureștiului și distribuim cu succes produsul nostru pe bază de calciu.

SSR: Care sunt atu-urile acestuia? Iată, vorbim de prima recomandare...

M.P.: Vorbim de un produs care se vinde aproape de la sine. El este un fertilizant foliar lichid destinat pomilor fructiferi, legumelor, viței de vie, căpșunilor, verzei, zmeurului și coacăzului. Este căutat de fermieri și este unul dintre cele mai bune produse pe bază de calciu. Și asta deoarece materia primă este dovedită a fi una de înaltă calitate. Un alt beneficiu pentru client este cel al concentrației substanței active și, bineînțeles, faptul că el este un produs bine formulat. Nu în ultimul rând, unul dintre avantajele utilizării produselor noastre este și acela că se pot folosi laolaltă cu alte produse de protecția plantelor.

SSR: La noi în țară se tot vorbește de capitalizarea fermierilor și de capacitatea lor de a avea acces la produse de înaltă calitate. În acest context, produsele dumneavoastră sunt catalogate uneori drept prea scumpe? Sau fermierul conștientizează necesitatea de a avea culturi agricole sănătoase, bine dezvoltate și nu se gândesc prea mult la costuri?

M.P.: În general, clienții sunt atenți la factorul preț. Contează foarte mult interlocutorul, discuția cu un producător agricol care înțelege ce înseamnă un produs bine formulat. Vorbim totuși de niște costuri per total pe care un fermier le are atunci când stabilim prețul, când stabilim doza, modul de lucru cu un anumit produs premium. Toate acestea la un loc generează un cost de timp, de resursă etc.

De la început, focusul nostru a fost să mizăm pe produse foarte bune, chiar dacă prețul nu este cel mai mic. Una este să folosești la hectar o doză la un fertilizat de 3-5 litri și alta este să utilizezi 1 sau 1,5 litri.

SSR: Revenind, campania de însămânțări de toamnă este aproape gata. Care sunt celelalte recomandări în ceea ce privește necesitatea de biostimulatori și fertilizanți foliari?

M.P.: Dacă vorbim de campania de toamnă, unul dintre produsele pe care le promovăm în această perioadă este și cel pe bază de aminoacizi. Acesta este un bio-activator care are la bază aminoacizi obținuți prin procese enzimatice care fac ca acest produs să fie mai eficient decât celelalte care au la bază procese chimice.

Apoi avem în vedere fertilizantul foliar formulat ca și concentrat lichid de bor, molibden și azot.

Acestea sunt cele două produse bine primite la nivel de fermă. Ele au fost testate și verificate și în loturi demonstrative, și la nivel de fermă, pe suprafețe mari.

SSR: Care a fost feedback-ul potențialilor clienți cu privire la aceste produse?

M.P.: Dacă mă duc în această campanie cu un produs, la o fermă, producătorul agricol respectiv, fie că mă cunoaște personal, fie că i s-a părut interesează formularea, îl testează și în al doilea an îl cumpără, pentru mine este cea mai bună dovadă că produsul este bun. Altfel spus, produsul a confirmat în teren.

Faptul că am lucrat în multinațională, m-a învățat să nu ies în comercial cu un produs până nu îl verific. De fiecare dată când aduc un produs nou, îl aduc în cantități mici, îl plasez în câteva zone unde știu că oamenii au un grad înalt de pregătire tehnică și observ parcursul său în teren. Dacă de acolo primesc un feedback pozitiv, atunci am tot curajul să ies cu el în comercial, să vorbesc despre el și să-l promovez.

SSR: Care sunt zonele de unde au venit cele mai multe comenzi?

M.P.: La momentul actual, produsul pe bază de aminoacizi este singurul din piață care conține un inițiator al sistemului imunitar. Vorbim în acest caz de molecula OES (Organic Elicitor System) care crează o barieră între țesutul bolnav și cel sănătos, astfel încât boala să nu se extindă până la momentul aplicării unui fungicid. Mai exact, vorbim de așa-zisul Răspuns Hipersensibil, adică izolarea infecției și necroza țesutului din zona infectată.

El se utilizează toamna, pentru a crește rezistența plantelor la iernare și/sau primăvara pentru înlăturarea rapidă a efectelor gerului din timpul iernii. Se poate utiliza la o gamă largă de culturi de câmp: cereale păioase, rapiță, porumb, floarea soarelui etc.

Produsul a fost bine primit și vândut la rapiță și la grâu.

SSR: Rapița este principala cultură care aduce primii bani în fermă. O protecție mai bună a acestei culturi înseamnă o securizare a veniturilor.

M.P.: Rapița este prima cultură care aduce bani fermierilor. În momentul în care însă avem ani precum 2018 și 2019, în care condițiile din toamnă sunt atipice și dificile pentru a semăna rapiță, a doua cultură care aduce bani în fermă este și cea de orz. Produsul pe bază de aminoacizi este eficient și în acest caz.

SSR: Aveți și un fertilizant foliar, formulat ca și concentrat lichid de bor, molibden și azot. Ce poate face produsul pentru a susține toate aceste culturi cărora li se adresează, și anume rapiță, floarea soarelui, cereale păioase, mazăre, soia, fasole, varză, căpșuni și legume?

M.P.: În cultura de rapiță, borul este foarte important. De cele mai multe ori, pe perioada de vegetație, în câmp, pe tulpina plantei apar crăpături longitudinale. Acela este un semn al carenței de bor.

În general, culturile oleaginoase răspund foarte bine la tratamentul cu produse pe bază de bor. Avantajul produsului este că pe lângă bor mai are și azot și molibden. Acesta din urmă este un element foarte important și scump. Per total, produsul vine într-un pachet foarte atractiv.

Fermierii au conștientizat utilitatea acestui produs și îl folosesc. Problema este însă reprezentată de produsele ieftine, doar pe bază de bor. Trebuie să ajungi la fermierii tehnici care înțeleg ce înseamnă un produs complet.

Din păcate însă, la ora actuală încă sunt producători agricoli care nu sunt convinși de utilizarea unui produs biostimulator sau fertilizant foliar. Și aici vorbim de fermieri din toate spectrele, de la mici la cei mari. Nu au încredere, dar le folosesc, doar pentru că au colegi care le utilizează și obțin rezultate bune.

Surse și Resurse: Nu au încredere, poate, și din cauza contrafacerilor de pe piața agricolă din România? Știm că în cazul dumneavoastră, produsele vin direct din Marea Britanie, cu risc zero de contrafacere.

Mihai Postelnecu: Nu facem nimic în România. Marfa vine exact așa cum ajunge la fermier de la producător, direct din fabrică. Inclusiv eticheta vine direct din fabrică.

Cei care activează în sectorul de profil s-au lovit de-a lungul timpului de fenomene de contrafacere. Inclusiv eu, la momentul la care eram director la Euralis, am avut o situație de acest gen cu sacii de sămânță contrafăcuți. Acolo era și mai greu de falsificat pentru că sacul trebuia să aibă o anumită formă, culori, logo specific etc. Cu toate acestea, tot au mai existat situații neplăcute semnalate în piață.

SSR: Și prin distribuitori, riscul de contrafacere este mare, pentru că te poți gândi că pe lângă două produse originale, al treilea să fie contrafăcut și are de suferit brandul în același timp.

M.P.: Am preferat de la început să nu facem nimic aici, tocmai pentru a elimina primele gânduri că s-ar putea întâmpla ceva.

În Constanța, rapița arată extraordinar de bine

Surse și Resurse: Ce se întâmplă în țară, în acest moment, cu culturile agricole?

Mihai Postelnecu: Din câte am putut constata, cine are rapiță, o are bună, frumoasă, și va trece cu ea peste iarnă. Suprafața însămânțată este însă, din păcate, una foarte mică la nivel de țară. Eu cred că, în prezent, avem semănate maximum 200.000 de hectare cu rapiță. Asta în condițiile în care acum câțiva ani de zile aveam 600.000 – 650.000 de hectare semănate cu rapiță.

Chiar și așa, zilele trecute am primit de la un fermier din zona Constanței niște poze cu rapiță care arată extraordinar de bine.

Și în cazul grâului stăm binișor. Am putut observa parcele bune în zonele vizitate.

SSR: Ce-a însemnat primul semestru 2019 pentru firma dumneavoastră?

M.P.: Noi ne-am orientat către campanii, și anume cea de primăvară și cea de toamnă. În general, undeva la 65 la sută din business se face primăvara, poate chiar și 70% în unii ani. În fiecare an ne propunem să avem o creștere de două cifre. În semestrul I al acestui an, ne-am atins obiectivele și am reușit să obținem o creștere de aproximativ 35 la sută. Ne putem mândri că suntem prezenți într-unele dintre cele mai mari ferme de la noi din țară, chiar și cu peste 10 000 ha, cu acționariat român și mixt.

Producătorii agricoli hunedoreni au definitivat însămânţările de toamnă în proporţie de 30%, prioritățile fiind reprezentate de orz, grâu, triticale şi orzoaică.

Potrivit vocilor autorizate ale Direcţiei Judeţene de Agricultură (DAJ) Hunedoara, în prezent este vizibil deficitul de apă cauzat de lipsa precipitaţiilor, specific unui început de secetă pedologică.

Șefia DAJ precizează că, în cazul semănatului de toamnă, sunt programate circa 10 000 de hectare.

În ceea ce priveşte arăturile de toamnă, fermierii execută aceste operaţiuni imediat ce eliberează terenurile de resturile de la cultura de porumb.

Într-o discuție directă cu dr. ing. Grigore Oprea, șef laborator producere sămânță în cadrul INCDA Fundulea, producătorul agricol Cezar Andrei Musteață din Țibănești, județul Iași, a ținut să laude hibridul de porumb Olt, însă i-a atras atenția furnizorului de material genetic că ar trebui să se mai lucreze la acesta, astfel încât să piardă mai multă apă înainte de recoltare.

„Vreau un Olt cu FAO mai mare, dar care să mai piardă oleacă de apă și să aibă ciocălăul (n.r. - știuletele de porumb fără boabe) mai mic. Avem genetică și este păcat de ea. Olt este «țigan». Este învățat și cu foame, și cu tot ce trebuie”, a adăugat producătorul de porumb, ținut să laude produsul în felul său personal.

Musteață cultivă anual circa 700 de hectare, din care 150 de hectare aflate în proprietate.

El a mărturisit că, în următorii ani, porumbul va deveni cultura exclusivă în proprietarea sa, în condițiile în care nici rapița și nici grâul sau floarea-soarelui „nu au făcut bani”.

„Singurul care face bani este porumbul. Fac 12,5 tone de porumb, în principal cu genetică străină, dar și autohtonă. Folosim azot lichid, folosim tehnologie premium”, a ținut să mai precizeze fermierul ieșean. „Avem combine axiale specializate pe recoltarea mecanizată a porumbului. Avem siloz de depozitare pe ventilație”.

Întrebat dacă este adeptul lucrărilor în adâncime ale pământului, în special prin intermediul scarificării, el a precizat că „nici prea mult deranj la pământ nu este bun”.

„Sunt tehnologii mai bune decât scarificarea. (...) Am o tehnologie pe care am implementat-o de vreo doi ani de zile, și anume strip till. Cu un pinten, bag fosfor la 20 de centimetri în pământ, iar cu două discuri acopăr șanțul; înglobez. Apoi vin să semăn”, a conchis fermierul.

Cea de-a doua ediție a evenimentului „Ziua Porumbului” – Iași a avut loc în data de 26 septembrie 2019.

Evenimentul organizat de Asociația Cultivatorilor de Cereale și Plante Tehnice Iași, sub egida Asociației Producătorilor de Porumb din România, s-a desfășurat pe Platforma Expozițională a firmei SC Agro Ilmar SRL Târgu Frumos, comuna Balș, sat Boureni. Partenerul principal al evenimentul a fost compania Syngenta.

Pe platforma de la Agro Ilmar au fost cultivați, în 2019, nu mai puțin de 55 de hibrizi de porumb, câte cinci de la fiecare companie parteneră la Ziua Porumbului Iași 2019.

Vârful de lance al INCDA Fundulea este hibridul Olt (FAO 480, umiditate la recoltare de 29,43 la sută, producție totală de 10 323 kilograme boabe la hectar STAS, umiditate 14 la sută).

Conform spuselor directorului Direcţiei Agricole Judeţene (DAJ) Olt, Dragoş Drăghicescu, recolta de grâu obţinută în acest an de producătorii agricoli din judeţul Olt este comparabilă cu cea obţinută anul trecut, iar calitatea nu a fost afectată de precipitaţiile abundente din iunie.

Drăghicescu a adăugat că fermierii sunt în plină campanie de recoltare la grâu, orz, rapiţă şi mazăre, iar în unele cazuri producţiile obţinute sunt mai bune faţă de cele din anul 2018.

Grâul a fost recoltat pe o suprafaţă de 11.000 de hectare, din suprafaţa totală de 115.200 de hectare, orzul a fost recoltat pe 12.000 de hectare din totalul de 14.500, rapiţa pentru ulei a fost recoltată pe o suprafaţă de 2.150 de hectare din cele 4.350 de hectare, iar mazărea a fost recoltată pe 1.200 hectare din 3.600 hectare.

Anul trecut, la finalul campaniei de recoltare, producţia medie de grâu la hectar a fost de 4,8 tone.

Syngenta introduce pe piața din România produsul Austral® Plus care înlocuiește produsele pe bază de neonicotinoide pentru tratamentul semințelor de cereale, în acest moment fiind singurul insecto-fungicid ready-mix înregistrat.

Lansarea produsului Austral® Plus deschide discuțiile pe problema accesului la tehnologie într-o lume în schimbare și vine în sprijinul nevoilor fermierilor.

Austral® Plus este un amestec ready-mix de două substanțe active (teflutrin 40g/l și fludioxonil 10 g/l) ce oferă un spectru larg de acțiune împotriva bolilor la sămânță și dăunătorilor de sol.

Teflutrinul este un insecticid cu spectru larg din clasa piretroizilor, care acționează în jurul semințelor prin contact și vapori, difuzând de pe semințe în sol, formând o zonă de protecție în calea dăunătorilor, denumită halou.

Produsul Austral® Plus protejează semințele și, în același timp, oferă și un efect fitotonic. Acesta conferă protecție împotriva viermilor sârmă (Agriotes spp.), a gândacului ghebos (Zabrus tenebrioides) și a muștei cenușii (Delia coarctata) și este recomandat pentru tratamentul semințelor de grâu și orz.

Acțiunea fungicidă oferită prin substanța activă fludioxonil asigură o protecție împotriva principalelor boli la cereale, printre care cele mai importante sunt Septorioza cu transmitere în sol și sămânță (Septoria nodorum), Fuzarioza (Fusarium spp.) și Mălura comună (Tilletia spp.).

Pentru o bună acoperire a semințelor, produsul se aplică numai împreună cu un adjuvant (AG 40R), cu care va veni împreună la pachet. Adjuvantul este de origine vegetală, obținut din ulei de rapiță esterificat și are rolul de a îmbunătăți aderența produsului pe sămânță, reducând astfel semnificativ praful de pe semințele tratate.

„Punem întotdeauna accent pe utilizarea în siguranță a produselor pentru protecția plantelor, iar indiferent că vorbim despre operatorul care face tratamentul sau fermierul care manipulează semințele tratate, venim cu recomandări specifice de utilizare, comunicate în toate materialele de promovare”, anunță reprezentanții companiei.

Mai mult, Syngenta a dezvoltat o pagina de internet, special dedicată măsurilor de siguranță pentru utilizarea produsului și a semințelor tratate. Aceste informații pot fi consultate accesând pagina
https://www.syngenta.ro/utilizarea-siguranta-produsului-austral-plus.