financiar - REVISTA FERMIERULUI

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) anunță lansarea procesului de constituire a Comitetului de Monitorizare pentru Planul Strategic PAC 2023-2027.

Comitetul de Monitorizare este o structură națională de tip partenerial, fără personalitate juridică, cu rol în monitorizarea performanței Planului Strategic 2023-2027 şi eficienței implementării acestuia.

„În vederea selectării unor parteneri relevanți și cu implicare activă în calitate de membrii ai Comitetului, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale invită entitățile interesate din rândul organizațiilor societății civile, partenerilor economici şi sociali care își desfășoară activitatea în domeniul agriculturii și dezvoltării rurale, industriei alimentare, protecției mediului, precum și organismelor responsabile cu promovarea incluziunii sociale, a drepturilor fundamentale, a egalității de gen și a nediscriminării să își exprime interesul privind participarea prin completarea Formularului de intenție și transmiterea acestuia la adresa de e-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea., informează MADR.

27 ianuarie 2023 este termenul limită pentru transmiterea formularului completat. Doar formularele de intenție primite în termenul menționat mai sus, la adresa de e-mail indicată, vor fi supuse procesului de selecție.

Mai multe detalii, la link-urile de mai jos:

https://www.madr.ro/planul-national-strategic-pac-post-2020/documente-de-programare.html

https://www.madr.ro/docs/dezvoltare-rurala/PAC_dupa_2020/2023/formular-de-intentie-participare-CM-PS-PAC-2023-2027.docx

Publicat în Știri

„Nu este deloc ușor să fii fermier”, ne-a spus Adrian Alexa, acesta având o experiență vastă, de peste 50 de ani, în agricultură. Nemțean autentic, născut și crescut la poalele Carpaților Orientali, Adrian Alexa și-a dedicat întreaga viață profesională slujind pământul din această zonă. În urmă cu aproape 30 de ani a înființat împreună cu prietenul său, inginerul agronom Ioan Apetrei, o fermă vegetală, pe care au condus-o împreună spre cele mai înalte culmi ale succesului, pornind de la vreo 20 de hectare, astăzi lucrând circa 1.500 de hectare.

În agricultură ai băgat banii în pământ și este posibil să nu scoți nimic.”

Calm, calculat și deosebit de ambițios, Adrian Alexa ne-a primit în ferma sa, Tehnoind SRL din localitatea Ștefan Cel Mare, județul Neamț, împărtășindu-ne o serie de amintiri, dar și planuri ale fermei pe care o administrează cu atâta pasiune.

din ferma in ferma 233 fermier titan 9

Reporter: Care este povestea dumneavoastră, a fermei Tehnoind? Sunteți un fermier cu foarte multă experiență aici, în zonă. Când ați început să faceți agricultură? Este o tradiție din familie sau o pasiune care s-a născut în timp?

Adrian Alexa: Această pasiune a început în școala tehnică din municipiul Roman, pe care am terminat-o în 1968 cu specializarea contabilitate. Atunci am început această pasiune pentru agricultură. Pe vremurile acelea, la școlile tehnice se studiau foarte multe discipline cu specific tehnic, respectiv cultura plantelor, cultura horticolă, culturi furajere, mașini agricole, tractoare, semănători și toată gama de utilaje agricole. Toate aceste discipline erau în programa săptămânală de studiu, iar acest ciclu de instruire a durat patru ani, cu examene de absolvire în fiecare an. Drept urmare, erau niște școli foarte apreciate în acea perioadă. În familie nu am avut tangențe cu agricultura mare. Familia mea cultiva strict pentru nevoile gospodăriei: porumb, cartofi și aveam câteva animale domestice, dar cam atât.

Am început să lucrez în agricultură la 1 august 1968, iar astăzi am ajuns să am 54 de ani de experiență. Am lucrat la CAP-ul din Piatra-Neamț având funcția de contabil-șef, apoi am intrat conform repartizării Partidului Comunist la Direcția Agricolă Neamț, contrar dorinței mele. Apoi am ajuns director Plan Economic, iar acolo m-a prins și Revoluția.

Reporter: Cum au evoluat lucrurile pentru dumneavoastră după Revoluție?

Adrian Alexa: În 1994, pe când aveam 26 de ani de experiență în agricultură, am înființat împreună cu prietenul meu, inginerul agronom Ioan Apetrei, această unitate agricolă. Am luat un vechi CAP de aici din zonă, care nu avea nimic, decât niște grajduri dărăpănate, și am început de la prima lopată, apoi primul tractor, urmat de prima semănătoare, prima combină, am început cu cultura mare și am continuat până astăzi. De atunci, ne-am modernizat constant.

Am început cu câteva hectare, apoi am tot adunat teren în arendă în jurul fermei. Am avut la început 15-20 de hectare, de la care ne-am extins până la 1.500 de hectare. Am rotit mai multe tipuri de culturi, iar în momentul de față avem porumb 600 ha (din care 180 de hectare reprezintă lot semincer), grâu 450 ha (din care 150 reprezintă lot semincer), floarea-soarelui, sfeclă, cartofi, orz, rapiță, pe restul de suprafață exploatată. Încărcăm întreaga suprafață astfel încât să putem face o rotație corespunzătoare pentru a putea avea câtuși de puțin o garanție că dacă nu ai rezultate la una, ai mai multe șanse la cealaltă.

Reporter: Cu ce tip de semințe înființați fiecare cultură și cum descrieți producția de grâu din acest an?

Adrian Alexa: Lucrăm la grâu atât cu cu soiuri românești, cât și cu soiuri din import și pot să spun că suntem mulțumiți. La porumb, lucrăm cu firmele consacrate de pe piața de semințe și am avut rezultate bune. De aceea am decis să producem și sămânță pentru acestea.

Producția de grâu nu a fost la nivelul cheltuielilor din acest sezon 2021-2022. Îngrășămintele și celelalte inputuri au costat enorm. La grâu nu am avut mai mult de patru tone la hectar, dar costurile de producție au fost foarte mari.

La fel și la celelalte culturi. În acest moment, cultura de porumb este deficitară, nu are apă. Dacă facem 5-6 tone, suntem în pierdere.

din ferma in ferma 233 fermier titan 7

Reporter: Culturile sunt asigurate?

Adrian Alexa: Noi asigurăm culturile, numai seceta nu o putem asigura, pentru că asigurătorii nu permit acest lucru, dar la celelalte calamități culturile sunt asigurate. Nici banca nu-ți dă voie să iei credite, dacă nu ai asigurate culturile.

La ora actuală, am luat un credit pentru producție, un credit pentru investiție, facem totul prin credite. Fără doar și poate, am beneficiat de anumite fonduri europene pentru proiecte care s-au desfășurat pe SAPARD și ulterior FEADR și AFIR, am construit niște spații de depozitare de circa 6.000 de tone pe un proiect european, am mai cumpărat și niște utilaje, dar cele mai multe utilaje agricole le-am achiziționat cu fonduri proprii. Anul acesta, am cumpărat utilaje prin credite de aproximativ 540.000 de euro.

 

Investiția fermierului, supusă hazardului

 

Reporter: Credeți că, în România, agricultura este o afacere riscantă?

Adrian Alexa: Noi suntem sectorul din economie care bagă banii în pământ, îi bagi efectiv în pământ și stai, stai și te întrebi dacă îi vei putea scoate pentru a-ți plăti datoriile la bancă sau nu îi vei mai scoate. Dacă cumpăr orice materie primă pentru a o procesa și a o vinde ulterior, am asigurată recuperarea efortului financiar. Pe când în agricultură, ai băgat banii în pământ și este posibil să nu scoți nimic. Pe lângă investițiile în lucrările efectuate, utilaje ș.a.m.d., mai este motorina scumpă, sunt semințele scumpe, fertilizant, îngrășăminte, erbicide, fungicide, manoperă etc.

Pe de altă parte, toți furnizorii de materiale necesare culturilor agricole, dar și statul au investiția asigurată. Însă fermierul este singurul cu recuperarea investiției supusă hazardului. Toată lumea spune că agricultura este un business din care poți câștiga bani, însă aceasta reprezintă asigurarea alimentației și trebuie să fie primordială în tot ceea ce se întreprinde în lume.

din ferma in ferma 233 fermier titan 8

Reporter: Cum a fost vremea, care au fost condițiile pedoclimatice în această zonă în ultimii cinci ani? Beneficiați de irigații?

Adrian Alexa: Ultimii cinci ani au fost în medie deficitari în ceea ce privește apa. Dar anul acesta a fost cel mai rău din punctul de vedere al secetei pedologice și arșiței. A fost și acum doi-trei ani o secetă, dar nu ca în acest an, avem parte de o secetă cumplită. Dispunem de sisteme de irigații la suprafețele cu lot semincer, dar pentru asta am forat la peste o sută de metri adâncime, pentru că nu avem altă sursă de apă. Acest lucru l-am reușit cu niște eforturi financiare foarte mari, pentru că energia electrică nu este în zonă și este nevoie de consum de motorină și este extrem de costisitor. Însă altfel nu se poate face irigare, iar pentru hibridare este nevoie neapărat de apă.

„Producțiile bune nu se pot obține fără utilaje performante, dar și efortul este pe măsură, foarte mare.”

Reporter: Ce părere aveți de ce se întâmplă pe piața cerealelor, având în vedere contextul geopolitic de la Marea Neagră?

Adrian Alexa: Eu sunt deosebit de empatic cu poporul ucrainean care suferă. Războiul e un lucru care nu ar mai trebui să se întâmple niciodată, nici măcar prin minte nu ar trebui să-i mai treacă cuiva să mai facă război astăzi. Sunt alături de ei cu sufletul, dar nu știu dacă de aceeași empatie și ajutor am fi avut parte și noi, dacă am fi fost în locul lor. Fără doar și poate sunt de acord să-i ajutăm, dar acest ajutor nu trebuie să fie în direcția de a ne distruge pe noi. Vedeți, prețurile acestea pe care le impun, toată infrastructura de transport din Ucraina concentrată către porturile de la Galați și Constanța sunt lucruri care pe de-o parte ne afectează la capacitatea de livrare a producției obținute de noi și, pe de altă parte, ei le oferă și la niște prețuri care nouă ne creează o concurență fantastică.

Spre deosebire de costurile pe care le avem noi la producție, la ei cheltuielile sunt mult mai mici. Este binecunoscut faptul că ucrainenii au fost și sunt mari furnizori de îngrășăminte chimice, erbicide, pesticide etc. La ei motorina este la un cu totul alt preț, mult mai jos comparativ cu noi, apoi partea de utilaje la fel, mai ales că ei au foarte multe utilaje rezistente, bune, iar la ei nu se pune problema consumului de combustibil. În Ucraina, utilajele sunt mult mai ieftine, dar și mult mai fiabile, pentru că nu au făcut niciun rabat de la materialele din care sunt construite aceste utilaje. La noi, dacă ai lucrat 30 de hectare, nu mai rămâne același fier de plug. Din toate aceste cauze, ei au niște costuri de producție mult mai mici față de noi și își permit să vândă producția mai ieftin, creându-ne o concurență total neloială.

din ferma in ferma 233 fermier titan 6

 

Producții bune cu investiții optimizate, evitând risipa de bani

 

Reporter: Cu ce fel de utilaje ați început afacerea agricolă?

Adrian Alexa: Primele utilaje au fost tractoarele românești U 650. Am făcut atunci un credit și am luat șapte astfel de tractoare cu pluguri românești, semănători etc. Ulterior, au pătruns pe piață firmele străine mari. Nu știu cât de bine este acest lucru, însă un tractor U 650 îl trăgeai pe marginea tarlalei și îl repara orice fel de mecanizator cu ceea ce avea el la îndemână. Acum, dacă s-a stricat tractorul trebuie să vină componenta din Germania sau din Austria, Franța etc. Deci sunt și părți bune, și părți mai puțin bune. 

Costurile sunt foarte mari, și te gândești de mai multe ori înainte să cumperi o combină de 400.000 de euro, de pildă. Te gândești în cât timp o amortizezi și ce producție ar trebui să faci în acest timp. Diferența este foarte mare. Producțiile bune nu se pot obține fără utilaje performante, dar și efortul este pe măsură, foarte mare. Și dai peste un an ca acesta, cu secetă, un an distrugător și pentru sănătate, și pentru agricultură.

din ferma in ferma 233 fermier titan 5

Reporter: Când ați început colaborarea cu Titan Machinery? În ce an și cum a evoluat această colaborare?

Adrian Alexa: Am început de mulți ani colaborarea. Am achiziționat foarte multe utilaje de la Titan Machinery. Îl cunosc pe domnul Manfred (n.r. Manfred Spendier, Managing Director Titan Machinery România), pe doamna Melania (n.r. Melania Ungureanu, Director Titan Machinery România), am o relație foarte bună cu ei. Am colaborat foarte bine, avem o varietate de utilaje Case IH: Magnum 280, Farmall 105 A. Am achiziționat, de asemenea, semănătorile Väderstad Tempo F8 și Väderstad Rapid 400 C, cu care semănăm toate culturile, am achiziționat un fertilizator Sulky X 40+, cu ECONOV. Dar primul utilaj a fost un tractor Case IH Maxxum 140.

„Suntem oameni muncitori. Nu ne-am făcut vile și palate, nu am făcut vacanțe scumpe, nu trăim în lux.”

din ferma in ferma 233 fermier titan 10

Reporter: Aplicați tehnologia de fertilizare cu rată variabilă ECONOV?

Adrian Alexa: Fertilizatorul Sulky X40+ ECONOV este o investiție pe care am făcut-o în special pentru a economisi cantitatea de îngrășăminte chimice pe care le aplicăm la hectar. Mașina asta poate aplica cu rată variabilă, adică exact cât are nevoie solul, dar mai ales unde are nevoie. Noi facem cartare agrochimică, studiul solului cu mostre de sol luate din câmp, facem hărți cu structură, textură și nevoile de îngrășământ pentru întreaga suprafață, în funcție de culturile pe care le înființăm. Aplicăm întreaga tehnologie de fertilizare cu rată variabilă ca la carte, cu Sulky X 40+ cu ECONOV, și rezultatele se văd. Fertilizarea aceasta o facem urmărind obiectivele pe care ne dorim să le atingem, respectiv producții bune cu investiții optimizate, evitând risipa de bani.

Reporter: Cum apreciați tractoarele Case IH?

Adrian Alexa: Tractoarele sunt aproape de vârf tehnologic, sunt tractoare bune, îți faci treaba bine cu ele. Sunt tractoare solide, rezistente și care au multă tehnologie. De aceea le-am și ales. Să ne facem bine și repede treaba cu ele, fără să fie nevoie de multă întreținere sau de investiții suplimentare. Eu cred că sunt printre cele mai bune. De mentenanța utilajelor și de coordonarea utilajelor și a oamenilor în câmp se ocupă partenerul și prietenul meu, inginerul Apetrei.

Noi suntem oameni muncitori. Nu ne-am făcut vile și palate, nu am făcut vacanțe scumpe, nu trăim în lux. Muncim și ne rugăm să plouă sau să nu stăm în ploaie și să așteptăm să vedem dacă mai avem timp să recoltăm ș.a.m.d. Nicio bancă nu îți dă nimic până nu ai pus garanția. După ce ai pus garanția, îți poți amaneta și clanța de la poartă.

Reporter: Despre semănătorile Väderstad ce ne spuneți?

Adrian Alexa: Sunt scule foarte bune, au o precizie foarte bună și îți oferă încrederea că nu mai pierzi bani. Cu aceste semănători ai garanția că ai făcut o investiție bună, sigură. Îți oferă o uniformitate a culturii, un start în vegetație așa cum trebuie și apoi productivitate. Pentru noi era neapărat necesar să luăm aceste semănători.

Reporter: Cum descrieți relația pe care o aveți cu reprezentanții Titan Machinery din zona în care vă desfășurați activitatea?

Adrian Alexa: Îmi plac oamenii de cuvânt, oamenii care se impun prin respect și care comunică. Cu domnul Cristi (n.r. Cristian Dabija, director zonal Titan Machinery România), am o relație foarte bună. Îmi răspunde de fiecare dată la telefon, mă ajută de fiecare dată când este nevoie. Nu au fost probleme nici cu echipele de service, totul a fost în regulă.

din ferma in ferma 233 fermier titan 2

Reporter: Planuri de viitor?

Adrian Alexa: Practic, în momentul de față nu dorim să ne mai extindem suprafața. Ne luptăm să rămânem cu aceeași suprafață. Mai mult, noi suntem în situația de a cumpăra din terenul pe care îl lucrăm, pentru a rămâne compact și a evita parcelarea lui. Pentru că dacă terenul va fi discontinuu, atunci nici investițiile în utilaje nu vor mai fi eficiente. Pentru a rămâne cu această suprafață, am recurs la schimb de parcele între noi, fermierii.

 

Articol scris de: BOGDAN CONSTANTIN, specialist PR & Comunicare Titan Machinery România

Publicat în Revista Fermierului, ediția print – noiembrie 2022
Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Publicat în Din fermă-n fermă!

Anul agricol 2022–2023 abia a început, însă calendaristic se încheie un an. Cum a fost el? Probabil că toți ne uităm în urmă și facem bilanțul. Privesc și eu la 2022, din perspectiva agriculturii, și tot ce-mi vine în minte e acest banc: „Ce este haosul?” întreabă un ascultător la Radio Erevan. „Nu dăm răspunsuri la întrebări din agricultură”. Și, curând, România împlinește 33 de ani de democrație. Peste trei decenii de haos... O situație care, în opinia mea, e întreținută de clasa politică, care clasă este oglinda societăţii româneşti. Ce vedem în oglindă suntem chiar noi, cetățenii României, prezenta clasă politică românească fiind imaginea exactă a națiunii. Nu ne place ce vedem în oglindă, nu? Ne înfurie.

Cel mai adesea, furia este vizibilă pe internet, pe toate rețelele sociale existente, toți apasă cu furie tastele gadgeturilor din dotare, aruncând în eter vorbe grele, sperând că undeva este un superman care va vedea și va îndrepta lucrurile. Concret, nimic. Discuțiile în contradictoriu prin intermediul internetului nu sunt nicidecum constructive, acolo toată lumea jignește, nimeni nu ascultă, mulți nu înțeleg ce citesc, nu ne respectăm opiniile, social media ajungând azi o imensă găleată cu gunoi. Lăturile de acolo nici măcar porcii nu le-ar înghiți. O tânără crescătoare de vaci mi-a zis recent că internetul n-ar trebui lăsat pe mâinile oricui, prea mulți au acces la o lume virtuală în care au impresia că pot face orice și oricum.

Ne-am înfuriat? Păi, haideți să schimbăm și să ne schimbăm! Supermanii din online nu există în viața reală.

Pentru agricultură, și 2022 a fost un an dificil. Nici următorii nu se arată mai buni. Ce facem, renunțăm? Să fim serioși, după ani de muncă, nu-ți vine să renunți. Te descurci, te adaptezi, cauți soluții, te informezi, discuți cu semenii tăi, nu le pui piedici. Rezolvarea stă în noi, doar trebuie să găsim calea. Iar calea dialogului este una dintre soluții.

„Dialog” în agricultură: „De ce organizația X primește bani de la stat ca să reprezinte fermierii români la Copa-Cogeca?”. Poate pentru că altfel nu am avea reprezentare în cadrul celei mai mari organizații profesionale la nivel de Uniune Europeană? Fermierul european este înscris de obicei în mai multe asociații și la fiecare plătește o cotizație anuală. Copa-Cogeca trăiește din cotizațiile fermierilor membri. În România câte asociații își permit să trăiască din cotizații? Vă zic eu că-mi ajung degetele de la o mână, pentru răspuns. Hai, înfuriați-vă, tastați-vă neputința și aruncați-vă focul în eterul internetului! Însă, dacă vreți să faceți ceva cu adevărat, să vă schimbați soarta, așa încât să fie bine, faceți un pas către viața reală, îndreptați-vă către o asociație care credeți că v-ar putea reprezenta domeniul, plătiți cotizație, implicați-vă în organizare, angajați, pe banii din cotizații și sponsorizări, specialiști în drept, în comerț, în tot ce aveți nevoie, pe care apoi să-i trageți la răspundere. Așa cum e acum, o mie și mai bine de forme de asociere, fiecare cu propriul interes, fiecare purtând discuții cu autoritățile când vrea, cum vrea și dacă vrea, vedeți ce iese. Avem acte normative fără legătură cu realitatea din teren, orice adaptare duce inevitabil la o altă neadaptare. Undeva e un scurtcircuit, pentru rezolvarea căruia nu s-a găsit niciun „electrician”, de peste trei decenii.

Încă un „dialog” din agricultură: „Cum a scos Y 20 de tone la hectarul de porumb? E un mincinos, se dă mare, e plătiti de compania Z”. Poate că Y e un manager în adevăratul sens al cuvântului, pentru că până la urmă o afacere sustenabilă e condusă de un om sau de o echipă care știe ce și cum să facă astfel încât să nu depindă în cea mai mare măsură nici de Dumnezeu, nici de clasa politică și nici de orice alți factori externi.

Întotdeauna de vină sunt alții pentru neputințele noastre. În schimb, noi ce facem, în afară de a ne vărsa furia pe internet? Să-și răspundă fiecare.

În ultima lună, am participat la câteva evenimente ale unei organizații profesionale din agricultura autohtonă. Am întâlnit tineri fermieri din toate colțurile țării. Agricultura e grea, a naibii de grea, se lucrează afară, iarnă–vară sub cerul liber, nu-i ușor nici pe câmp, nici în zootehnie, legumicultură, pomicultură sau viticultură. Însă munca poate fi ușoară și-ți poate aduce beneficii dacă ea îți place, dacă orice activitate ai face o faci cu pasiune. Tinerii ăștia pe care i-am întâlnit au preluat sau vor prelua afacerile agricole ale familiei. Sunt pasionați, caută să se instruiască, găsesc soluții să aducă plusuri în ferme, sunt încântați să se vadă, să schimbe opinii, participă la tot soiul de evenimente pentru a lua contact cu alții ca ei, pentru a cunoaște ceva noutăți, pentru a socializa în beneficiul propriilor afaceri. Vă spun cu mâna pe inimă, lumea reală e diferită de tot irealul de pe așa-numitele rețele sociale. Mie, lumea asta reală, tinerii aceștia care se ocupă de diverse afaceri din agricultură, care-și doresc să facă bani în agricultura românească, care vor să schimbe mentalități, care nu doar privesc, ci chiar aduc Occidentul în fermele de la noi, deci mie, oamenii ăștia îmi dau încredere în viitor. Mă uit la ei, zâmbesc și parcă văd cum haosul rămâne-n urmă și cum România devine țara din care oamenii nu mai vor să plece.

Pentru noul an ce vine, ce-mi doresc mie vă doresc și vouă: sănătate și binecuvântare. Să stăm mai mult în afara lumii virtuale, să punem mai des mâna și ochiul pe cărți, reviste, să ne relaxăm la un spectacol de teatru, la un film, să ascultăm la radio o muzică bună sau o emisiune care să ne aducă plusvaloare în viață, să ne uităm la televizor pentru a ne bucura, pentru a afla, a învăța, să ne întâlnim mai mult cu oameni ca noi, să ne trăim viețile.

Să fim bine!

 

Editorial scris de: MIHAELA PREVENDA, redactor-șef

Publicat în Revista Fermierului, ediția print - noiembrie 2022
Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Publicat în Editorial

Pe 17 noiembrie 2022, Guvernul a aprobat o ordonanță de urgență pentru instituirea unei scheme de ajutor de stat sub formă de grant financiar acordat producătorilor agricoli care au înființat culturi în toamna anului 2021 ce au fost afectate de seceta pedologică.

Astfel, se compensează parțial pierderile înregistrate de fermierii afectați de seceta pedologică accentuată manifestată în aproape toate regiunile agricole ale țării, pentru suprafețele agricole cultivate în toamna anului 2021. Resursele financiare necesare implementării schemei sunt de 365,6 milioane lei și se asigură de la bugetul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale pe anul 2022.

În urma centralizării făcute de Centrul Operativ pentru Situații de Urgență din cadrul MADR a informațiilor cuprinse în procesele-verbale de constatare și evaluare a pagubelor la culturi, a reieșit un număr de peste 16.000 de fermieri care au fost afectați de seceta pedologică și circa 250.000 ha de culturi înființate în toamna anului 2021 care au fost calamitate în grade diferite de afectare cuprinse între 30% și 100% pe areale agricole importante la nivel național

Compensațiile acordate ca ajutor de stat sub formă de grant financiar unitar pe hectar pentru fiecare cultură afectată reprezintă maximum 40% din cheltuielile eligibile, respectiv maximum 40% din cheltuielile tehnologice prevăzute în tehnologiile cadru la culturi din recolta 2021-2022, realizate de Institutul de Cercetare pentru Economia Agriculturii şi Dezvoltare Rurală (ICEADR).

Grantul financiar unitar este în cuantum maxim de 1.500 lei/ha aferent unui grad de afectare de 100% care este prevăzut în procesul - verbal de constatare și evaluare a pagubelor. Dacă gradul de afectare prevăzut în procesul-verbal de constatare și evaluare a pagubelor este cuprins în intervalul 30% până la 100%, cuanumul grantului financiar unitar care se poate acorda se diminuează procentual corespunzător și se obține prin înmulțirea cuantumului maxim cu procentul de afectare prevăzut în procesul-verbal.

Pentru evaluarea pagubelor provocate s-a solicitat Administrației Naționale de Meteorologie, precum și Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti” realizarea de analize a influenței indicilor climatici asupra evoluției culturilor în condițiile secetei pedologice manifestată pe areale agricole extinse în anul 2022, transmite MADR.

 

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Știri

Executivul de la București a modificat, printr-o hotărâre de guvern aprobată pe 16 noiembrie 2022, bugetul pentru implementarea Programului pentru şcoli al României, pentru anul școlar 2022-2023.

În urma creșterii costurilor pe întreg lanțul de producție și a consultărilor avute cu formele asociative din industria laptelui și a produselor lactate, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) a suplimentat resursele financiare aprobate pentru distribuția laptelui.

Astfel, a crescut limita valorii zilnice pentru porția de lapte de consum și produse lactate fără adaos de lapte praf de la 0,99 lei per elev la 1,11 lei per elev, conform calculelor Institutului de Cercetare pentru Economia Agriculturii și Dezvoltare Rurală (ICEADR). La calculul resurselor financiare necesare s-a avut în vedere numărul total al beneficiarilor (1.887.873 preșcolari, elevi din ciclul primar, elevi din ciclul gimnazial), limita valorii zilnice/preşcolar/elev propusă (1,11 lei) şi numărul de zile de distribuție, respectiv porții calculate în funcție de structura anului şcolar 2022-2023. aprobată de Ministerului Educației.

Impactul bugetar după actualizarea limitei valorii zilnice pentru porția de lapte de consum și produse lactate fără adaos de lapte praf este de 15.408.000 lei, astfel că resursele financiare totale pentru lapte se modifică de la 188.768.000 lei la 204.176.000 lei. Totodată, a fost modificată suma totală alocată pentru Program prevăzută pentru anul şcolar 2022-2023 de la 562.850.000 lei la 578.258.000 lei.

 

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Știri

Resursele fermierilor sunt pe terminate, asta simțim la fiecare vizită făcută în exploatațiile agricole. Speranța este medicamentul care ține în viață fermele noastre. Seceta, lipsa irigațiilor, lipsa forței de muncă, costurile din ce în ce mai mari ale inputurilor, ale tehnologiilor necesare sunt probleme actuale în fermele românești, fie că vorbim de sectorul vegetal ori de cel zootehnic.

De fiecare dată ne bucurăm când întâlnim fermieri, mai ales tineri, care privesc cu încredere în viitor și care încearcă să facă față tuturor lipsurilor. Este cazul lui Ionuț Cioranu, care are o fermă de circa 400 de oi, în județul Arad. „Eu şi tata (Nicolae Cioranu, n.r.) avem împreună în jur de 1.200 de oi. Eu nu am gram de teren, dacă nu ar fi tata cu arendele pe care le are de 15-20 de ani, eu nu aş avea unde să-mi ţin oile”, spune tânărul crescător de oi.

cioranii

Ionuț Cioranu a urmat pașii tatălui, crește oi, dar a luat în primire și terenurile pe care le exploatează Nicolae Cioranu. Tânărul Cioranu are în plan amenajarea și administrarea unei ferme după un plan de bătaie modern, care poate înlocui o bună parte din forța de muncă umană, pentru a eficientiza costurile de producție.

Ionuț este inginer zootehnist, dar preferă să se recomande drept cioban, întrucât munca lui principală este creșterea oilor. Tatăl său a pornit la drum cu obiceiuri străvechi, învățate de la bunici, cu „transhumanța în sânge”. Însă Ionuț Cioranu vrea să modernizeze ferma, să aducă tehnologiile de ultimă oră pe care le-a văzut în fermele de animale de peste granițe. „Intenționez să-mi cumpăr utilaje de ultimă oră, ne-a zis tânărul Cioranu. Vreau să fac o fermă modernă de ovine, automatizată, mecanizată şi, când nu am cu cine lucra, să le dau de lucru utilajelor şi să hrănesc animalele. Am văzut așa ferme în Austria, în Germania, în Anglia.”

În timp ce Nicolae Cioranu crește și iubește rasa Țurcană, Ionuț Cioranu s-a îndreptat către o altă rasă de ovine, cea cu cap negru german sau Schwarzkopf, care este mai profitabilă. „El nu a îndrăgit Țurcana, că e o rasă care produce puţin. Ionuț are un nucleu de oi de carne care e clar mai profitabil. Eu am mai multe animale decât el şi aproape că mă bagă în buzunar”, arată Nicolae Cioranu.

Prin modernizare, Ionuț și Nicolae Cioranu vor să înlocuiască lipsa de personal. „Vă dau un exemplu, un tractor cu o remorcă tehnologică scuteşte 3-4 oameni într-o fermă, vorbesc de o fermă de aproximativ o mie de capete”, punctează Nicolae Cioranu.

DSC04630

 

Furaje scumpe, carne ieftină

 

De ce pot privi cu încredere viitorul cei doi crescători de oi, având în vedere toate problemele? Datorită eforturilor de a se susține singuri aproape în totalitate. Fără împrumuturi mari de la bănci, fără proiecte europene cu costuri exagerate, celor doi fermieri le merge binișor. Ionuț Cioranu povestește despre situația fermierilor din afară, de la care s-a inspirat și de unde a luat parte din tehnologia pe care o folosește în ferma sa. „În Franța, la Clermont-Ferrand, unde fermierii se întâlnesc în fiecare an, sunt destule cazuri în care împrumuturile îi năpădesc, ajungând câte un fermier să-și ia zilele.” De aceea, Nicolae Cioranu nu și-a sfătuit niciodată băieții să facă împrumuturi, să acceseze bani de la Uniunea Europeană: „Nu i-am sfătuit niciodată să-şi facă proiecte pe bani europeni. De ce? Pentru că, ce-i drept, am văzut realizări în toată Europa, ferme moderne, tractoare noi, tot, dar, în schimb, nu ştiu de unde erau plini de datorii fermierii din Europa. Nu vă ascund că acum vreo trei ani, înainte de pandemie, când am fost la expoziţie în Franţa, la Clermont-Ferrand, într-o seară la o masă rotundă cu nişte fermieri, erau tare îngrijoraţi şi spuneau că la ei în fiecare zi îşi ia zilele un fermier, pe rând.”

În plus, nici prețurile actuale la carnea de ovine nu îi favorizează pe fermieri. Furajele sunt scumpe, nu se găsesc, iar prețurile la carne au scăzut vertiginos. „În România, în timpul epidemiei un kilogram de miel era 16 lei, iar furajul pentru el sub 1,5 lei/kg. Anul acesta, în schimb, mielul este 13 lei/kg, iar prețul furajelor a crescut la peste 2 lei/kg. Fapt care arată că nu există cerere în piață pentru carnea de miel, nu așa cum există pentru furaje, unde seceta a afectat recolta, iar prețurile au crescut întrucât cantitățile existente nu fac față nevoilor fermierilor. Deci fermierii sunt obligați să se axeze pe creșterea raselor pentru lapte, pentru a avea un cuvânt în piață”, arată Nicolae Cioranu.

0009000 00 28.7200002

 

Tehnologia luptă cu seceta

 

Pe lângă costurile mari pe care le au fermierii cu inputurile, cu tehnologiile care le asigură producții mulțumitoare, seceta de anul acesta a adus din nou în prim-plan lipsa irigațiilor. Deja sunt câteva luni bune de când fermierii se plâng de lipsa apei căreia sunt nevoiți să îi dea piept. Dar problema irigațiilor care se află acum în centrul atenției este, de fapt, un cumul de treizeci de ani de nepăsare din partea autorităților publice, care se acutizează cu fiecare sezon agricol.

La Arad, aproape de granița țării, se întrevede o așa-zisă luminiță de la capătul tunelului. Ionuț Cioranu, împreună cu tatăl său, Nicolae, a găsit o soluție proprie, ingenioasă, pentru a rezolva măcar parțial lipsa de apă. În timp ce alți fermieri au de suferit pentru că li se usucă recoltele, Ionuț a construit singur coloane de irigații și o motopompă pe care reușește să le utilizeze pentru a iriga 6.000 – 7.000 mp pe zi. Investiția l-a costat aproximativ o mie de euro pentru o coloană, iar recolta de lucernă, fiindcă aceasta e cultura pe care o irigă, este mai mult decât suficientă pentru a-și hrăni animalele. „Noi am reuşit cu un minim de investiţii să irigăm lucerna, pentru că e hrana principală la noi în fermă. Cu un minim de investiție, undeva la o mie de euro pentru coloana de irigat, vorbim de 300 m lungime şi o motopompă asamblată de noi în fermă, artizanală, un motor adus de la fier vechi şi o pompă de pe o maşină de pompieri scoasă din uz, la a treia coasă de lucernă am avut o medie de 2.800 – 3.000 kilograme de lucernă la hectar.”

0008700 00 20.5800002

Iar perseverența lui Ionuț Cioranu din spatele proiectului „artizanal” al pompei se extinde și la interacțiunea cu statul român. Toți fermierii știu bine că irigarea este un subiect sensibil, pe care dacă îl deschid dau numai de refuzuri și opreliști. Însă cei doi crescători de oi din județul Arad au avut grijă să îngrijească sau, mai popular zis, să coasă canalul de la râul Mureș al ANIF-ului care le deservește parcelele. Cu toate că acel canal nu este nici foarte adânc, nici bine construit, este o variantă în lupta cu seceta. Ionuț este singurul din județul Arad care are contract cu ANIF, după multă muncă de convingere dusă din partea lui, dar și pentru că se îngrijește de canal cu sârguință: „Parcelele pe care tata le-a cumpărat şi eu le lucrez acum sunt înconjurate pe trei părţi de un canal, se numeşte Canalul Ier, un canal al Agenției Naționale de Îmbunătățiri Funciare şi administrat de ANIF, care provine din râul Mureș și duce apă în Ungaria. Sunt singurul, din informaţiile mele, care are în Arad un contract cu ANIF”.

Prin irigarea culturii de lucernă, Ionuț Cioranu câștigă o oarecare independență în ceea ce privește asigurarea furajelor, care în prezent au și prețuri foarte mari și nici nu prea sunt stocuri. Unchiul său, care are și el o fermă de animale, dar nu are deloc teren agricol, este forțat să caute furaje cam prin toată țara. Așa cum zice Nicolae Cioranu: „Şi dacă ai avea bani, n-ai de unde lua furaje!”.

 

Articol scris de: ILINCA OBADĂ & ȘTEFAN RANCU

Publicat în Revista Fermierului, ediția print – octombrie 2022
Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Publicat în Din fermă-n fermă!

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) a transmis oficial Comisiei Europene, prin sistemul electronic pentru schimbul securizat de informații, în data de 18 octombrie 2022, varianta finală a Planului Național Strategic (PNS) 2023-2027 al României, după operarea și integrarea tuturor observațiilor formulate de Comisia Europeană.

Pe parcursul ultimelor luni, precizează MADR, a avut loc un proces intens de negociere cu serviciile Comisiei Europene, în vederea clarificării tuturor observațiilor formulate cu privire la Planul Național Strategic, comunicate în luna mai 2022, astfel încât să răspundă cât mai bine cerințelor cadrului normativ european și a exigențelor Comisiei Europene.

PNS 2023-2027 prevede circa 6 miliarde euro pentru investiții în agricultură și dezvoltare rurală, 9,78 miliarde euro pentru acordarea subvențiilor în agricultură și 151,7 milioane euro pentru măsuri de piață.

În vederea respectării principiului parteneriatului, pe parcursul revizuirii PNS au fost organizate dezbateri în cadrul structurilor parteneriale constituite pentru elaborarea Planul Național Strategic. „Specialiștii din minister, în dialog permanent cu fermierii și cu structurile asociative din domeniu, au putut realiza cel mai important document pentru agricultură și dezvoltare rurală. Este documentul programatic pentru perioada 2023-2027, cu obiective clare pentru dezvoltarea agriculturii, industriei alimentare și a satului românesc. Subvențiile pe unitatea de suprafață și pe cap de animal, sumele destinate investițiilor în irigații, independența energetică, dotarea cu tehnică agricolă și industria alimentară vor contribui la creșterea și diversificarea producției în vederea asigurării hranei, creșterea veniturilor și reducerea impactului negativ asupra mediului. În vederea realizării acestor obiective, România beneficiază de 15,8 miliarde euro pentru perioada 2023-2027”, a declarat ministrul Petre Daea.

Versiunea finală a PNS 2023-2027 care a fost comunicată Comisiei Europene poate fi descărcată accesând următorul link: https://madr.ro/docs/dezvoltare-rurala/2022/PNS_PAC_2023-2027-versiunea_1.1-18.10.2022-.pdf

Publicat în Știri

România, prin demersurile anterioare comune cu alte state membre, a marcat opoziția față de asumarea unor ținte obligatorii de reducere a pesticidelor în lipsa unor date solide despre reziliența sectorului.

Aceasta a fost poziția țării noastre, susținută de ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Petre Daea, la reuniunea Consiliului AgriFish, din 26 septembrie 2022, de la Bruxelles, când s-a dezbătut despre utilizarea durabilă a produselor de protecția plantelor.

În prezent, România este țara cu cel mai redus consum de pesticide din Uniunea Europeană. „În condițiile insuficientei fundamentări a țintelor de reducere a utilizării pesticidelor și în lipsa unor soluții viabile de menținere a producției agricole la un nivel al randamentului care să permită realizarea unei profitabilități minime a activităților agricole a fermierilor europeni, nu suntem în măsură să acceptăm propunerea de regulament în forma prezentată. Scopul este de a avea o bază științifică solidă pentru discuții și o legislație aplicabilă, care să țină cont de toate aspectele unei piețe complexe, care se confruntă cu tot mai multe provocări. Preocupările de mediu și de sănătate sunt legitime, dar să nu se piardă din vedere securitatea alimentară, obiectiv primordial al PAC, astfel încât obiectivul de reducere a pesticidelor să nu ducă la scăderea producției europene. În contextul multiplelor provocări actuale ale sectorului agricol, raționamentul matematic nu poate fi răspunsul la problemele agriculturii. De aceea este necesar să oferim fermierilor alternative care să le devanseze pe cele administrative. Să fim atenți să nu îi pierdem pe fermieri că fără ei hrană nu putem avea!”, a spus șeful MADR.

 

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Știri
Marți, 27 Septembrie 2022 11:39

Fermierii români, copleșiți de probleme

În județul Mehedinți, la Gârla Mare, Cornel Stroescu, împreună cu fiul său, Cristian, și cu fratele, Nicolae, administrează o afacere agricolă vegetală de circa 2.000 ha (cultură mare și legumicultură) și una zootehnică, de 16.000 găini ouătoare. Astfel, familia Stroescu e capabilă să schițeze un tablou care oglindește cu adevărat realitatea industriei agroalimentare din prezent, făcând parte dintre cei aflați în „prima linie” a frontului agriculturii: fermierii.

Despre familia Stroescu putem spune că face parte dintre fermierii mai mari și că știe cam toate greutățile cu care dau piept cei din sectorul agricol, inclusiv micii agricultori, Cornel Stroescu făcând parte de ani buni din diverse organizații profesionale, conducând unele structuri și reprezentând fermierii în dialogul cu autoritățile. Prin urmare, cei din familia Stroescu cunosc atât aspectele financiare ale unei afaceri agricole, mai mici sau mai mari, împrumuturile, ratele, creditele, cât și pe cele tehnice, dar și opreliștile politice pe care guvernanții le impun de mai bine de 20 de ani.

Nicolae Stroescu este inginer agronom și este familiarizat cu tehnica și tehnologiile. Cristian Stroescu, pe de altă parte, a studiat administrarea afacerilor și are în plan preluarea afacerii pe care a construit-o tatăl său, Cornel Stroescu. Crescând în fermă, Cristian Stroescu a dezvoltat o pasiune pentru munca în natură: „Îmi place să stau în aer liber, să muncesc pentru mine”.

Cristian Stroescu

stroescu 3

 

Pierderi generate de calitatea recoltelor și lipsa depozitării

 

Din cauza secetei pedologice și a arșiței atmosferice instalate încă de la începutul anului, fermierii s-au confruntat cu schimbări în ceea ce privește calitatea recoltei și procesele cu care erau obișnuiți în anii trecuți. De obicei, recoltarea grâului are loc după data de 1 iulie. Anul acesta, Cornel Stroescu a început recoltarea în data de 17 iunie. Umiditatea era undeva la 10%, consecințele condițiilor climatice fiind clar vizibile. Nici pentru culturile de porumb sau floarea-soarelui nu estimează succese însemnate. Nu a mai plouat serios de la finalul lunii mai, iar plantele deja au intrat în stres. În lipsa apei culturile de porumb și floarea-soarelui au și ele de suferit. „Grâul nostru se află în zona parametrilor de 72% - 76%, greutate hectolitrică care este cerută de majoritatea cumpărătorilor din piață. Atunci când bobul a acumulat substanţe nutritive şi proteice nu a fost apă, şi atunci parametrii scad”, spune Cornel Stroescu.

Cornel Stroescu

stroescu 1

Un alt aspect care contribuie la pierderile fermierilor, alături de condițiile meteo care afectează parametrii recoltei, este lipsa spațiilor de depozitare pentru cereale. „Asta e o problemă de infrastructură a statului român. Lipsa silozurilor este un impediment în special pentru fermierii aflați la început de drum. Neavând spații pentru a păstra ceea ce produc în condiții optime, prețurile la cumpărare scad. Cu toate că au fost făcute promisiuni din partea guvernanților, cu ani în urmă, despre construirea de depozite, într-un anumit număr per județ, nu s-a construit nimic, iar fermierii au fost nevoiți în continuare să se descurce așa cum le-au permis propriile resurse financiare”, ne-a zis Nicolae Stroescu. Construcția unui depozit, spune Cornel Stroescu, este o investiție costisitoare pe care majoritatea nu o poate susține. „Încă nu ne putem permite să stocăm producția agricolă, pentru că în general foarte mulţi fermieri care au făcut investiţii încă nu s-au capitalizat, pentru că investiţiile în agricultură costă şi, bineînţeles, creditarea e aşa cum este din partea băncilor, de multe ori nu este, şi atunci când este, este cu dobânzi foarte mari, ratele foarte mari, perioade scurte. E foarte greu de construit spații de depozitare.”

din ferma in ferma 231 stroescu 3

 

Statul se pune „de-a curmezișul” fermierilor

 

În opinia lui Nicolae Stroescu, România stă foarte bine la partea de tehnică agricolă, având utilaje de ultimă generaţie, de la tractor, pluguri, până la semănători și combine. În ceea ce privește sămânța, Nicolae Stroescu zice: „Testăm cu firmele producătoare de sămânţă sau multiplicatoare de sămânţă ce seminţe merg aici, ţinând cont de specificul locului, de ariditate, de lipsa de apă şi aşa mai departe. Am ajuns în anii cu precipitaţii cât de cât normale la producţii bune. Anul trecut, am avut medii mari şi la grâu, şi la rapiţă, tocmai datorită respectului pentru tehnologie. În agricultură sunt cinci factori limitativi de producţie, ei sunt strâns legaţi între ei: aerul, temperatura, lumina, solul şi omul. Nu se pot ajuta decât într-un fel de osmoză unul cu altul. Mai glumesc și spun că există și un al şaselea factor limitativ pe care nu-l putem de mult ameliora, factorul politic. Nu avem nici pesticide pentru el, nu avem nici alte soluţii pentru el”.

Nicolae Stroescu

stroescu 2

Dar la finalul zilei, cea mai mare problemă a fermierilor rămâne în continuare apa, mai bine zis lipsa ei. Irigarea este un subiect intens dezbătut. Familia Stroescu vorbește despre canale de irigații care au fost astupate cu vegetație, odată funcționale și care deserveau culturi agricole de pe terenurilor lor, la doar 2 km de Dunăre. Statul a dat vina pe fermieri pentru stadiul deplorabil în care au ajuns instalațiile. În anul 2018 au fost reabilitate, în teorie, pompele de apă. În fapt, a fost dată o mână de vopsea pe exteriorul lor și puse în funcțiune doar pentru două ore, fără a se curăța măcar canalele magistrale de vegetație: „Două ore au funcţionat acele pompe, au fost vopsite frumos – deja sunt şi vândute la fier vechi o parte din ele”.

Ca răspuns, în lupta pentru a obține sisteme de irigații au fost formate asociații sau societăți ale producătorilor agricoli. Cornel Stroescu, alături de fratele lui și de vecini, este unul dintre fermierii care a încercat să înființeze o OUAI (Organizație a Utilizatorilor de Apă pentru Irigații). Dar și aici statul se pune „de-a curmezișul” fermierilor. „Pentru a înființa o OUAI, fermierii trebuiau să îi găsească pe vechii administratori, mulţi dintre ei sau majoritatea au pământul în arendă, au murit şi n-am mai găsit documente. Ceea ce, printr-un artificiu legislativ, trebuia desfiinţat, reziliat, radiat, că nu poţi să te duci să scoţi un mort din groapă şi să-l învii. Deci asta mi se pare ciudat şi rea-voinţă politică. O altă variantă este găsirea a 15 membri dispuși să dea declarații la notar legate de terenurile pe care le dețin pentru înființarea unei organizații”, arată Cornel Stroescu.

din ferma in ferma 231 stroescu 1

În ciuda capacității de producție a țării, chiar și în condițiile climatice actuale, România se afla într-un cerc vicios, devenind, așa cum zice Cornel Stroescu, din exportator de grâu, importator de pâine congelată, din exportator de carne în importator de mezeluri. Astfel, pe rafturile magazinelor din țara noastră ajungeau, de pildă, ouă poloneze, la momentul respectiv fiind cele mai scumpe din piață, în condițiile în care România exportă 50% din producția de ouă, chiar la cel mai mic preț. „Ouăle poloneze erau cele mai scumpe pe rafturile magazinelor, dar de fapt ne punem întrebarea: cine aduce în ţară aceste ouă din Polonia? Cine? Că am avut o declaraţie a unui ministru, care spunea că o să controleze toate fermele de găini ouătoare din România ca să vadă de ce au crescut prețurile. Răspunsul acestor întrebări este dat de lipsa de implicare a guvernului și de legile scrise parcă împotriva fermierilor, oameni care susțin o bună parte din economia țării. Totodată, remarcăm dezinteresul celor care se ocupă de finanțarea proiectelor care ar trebui să susțină producția agricolă, anume: sisteme de depozitare, irigații sau recoltare”, concluzionează Cornel Stroescu

 

Articol scris de: ILINCA OBADĂ & ȘTEFAN RANCU

Publicat în Revista Fermierului, ediția print – septembrie 2022
Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Publicat în Din fermă-n fermă!

În Ședința Guvernului din 7 septembrie 2022 a fost aprobată o Hotărâre ce modifică HG nr. 148/2022 pentru aprobarea Programului de susținere a producției de legume în spații protejate pentru anul 2022. Astfel, prin actul normativ adoptat se completează sumele pentru asigurarea resurselor financiare necesare plăților beneficiarilor schemei de ajutor de minimis înscriși în Programul Tomata, în Ciclul I de producție.

Numărul estimat al beneficiarilor sprijinului acordat prin Programul Tomata a fost depășit de cei care au depus cereri. Prin urmare, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a decis suplimentarea fondurilor pentru ca toți cei eligibili în Ciclul I de producție să primească sumele cuvenite. În urma documentelor depuse la Direcțiile Agricole Județene, după verificarea dosarelor și stabilirea conformității acestora, se va realiza efectuarea plăților.

Astfel, suma de 225.000.000 lei, alocată inițial pentru Ciclul I de producție, se suplimentează cu valoarea de 40.283.000 lei pentru a putea asigura resursele financiare necesare achitării obligațiilor de plată către beneficiarii schemei de ajutor de minimis înscriși în Program, în Ciclul I de producție. Suplimentarea acestor fonduri are ca scop păstrarea cuantumului de 3.000 euro/cultură tomate/1000 mp, din Ciclul I de producție al Programului pentru toți cultivatorii care îndeplinesc condițiile de eligibilitate, transmite MADR.

 

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Știri

newsletter rf

Publicitate

Nuseed Launch MPU RO 300x250

21C0027COMINB CaseIH Puma 185 240 StageV AD A4 FIN ro web 300x200

03 300px Andermat Mix 2

T7 S 300x250 PX

Corteva

GAL Danubius Ialomita Braila

GAL Napris

Revista