Comisia Europeană a aprobat solicitarea țării noastre de a majora plafoanele pentru sprijinul cuplat în sectorul vegetal, a transmis ministrul Agriculturii, Adrian Oros. Astfel că fermierii vor beneficia în acest an de o sumă aproape dublă, adică în jur de 5.000 euro/ha, decât era prevăzută inițial, vreo 2.700 euro/ha.

„Ni s-a permis acum, în urma solicitărilor făcute la Comisie, în luna martie, să mărim plafoanele pentru sprijinul cuplat în sectorul vegetal, pentru legumicultori. Anul trecut au primit 7.600 euro/ha, iar după comunicarea făcută anul trecut, în 2020 trebuia să plătim undeva la 2.700 euro. După corecția făcută, ajungem undeva la 5.000 de euro. Banii aceștia îi luăm din altă parte, doar corectăm, pentru că era o diferență prea mare față de anul trecut, sunt bani pe care îi luăm de la alte măsuri. Am încercat să corectăm, iarăși, o eroare a fostei guvernări. Anul trecut, la 1 august, când s-au notificat la Bruxelles plafoanele pentru sprijinul cuplat vegetal s-a făcut o eroare, nu cred că a fost rea intenție. Pentru legumicultorii care cultivă legume în spații protejate, respectiv sere și solarii, s-au redus foarte mult plafoanele, cam cu 35%, raportat la anul 2018. Am făcut o scrisoare comisarului european pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, în care am cerut să ne permită să reașezăm sumele și plafoanele. Acest lucru este acum permis, astfel că fermierii vor primi în acest an o sumă dublă, aproximativ 5.000 de euro la hectar”, a punctat oficialul guvernamental.

Adrian Oros a anunțat că în ședința de guvern de azi, 23 aprilie 2020, vor fi aprobate două hotărâri care se referă la subvenția pentru motorina folosită în agricultură, aferentă trimestrului IV din 2019, precum și la Programul Național Apicol pentru perioada 2020 - 2022.

117 milioane de lei este suma de aprobat pentru plata subvenției la motorina utilizată în agricultură, aferentă trimestrului IV din 2019. „Fac precizarea că la începutul acestui an am achitat restanțele fostului guvern de la schema de ajutor de stat pentru reducerea accizei la motorina folosită în agricultură, pentru trimestrele II și III din anul trecut, respectiv 409 milioane lei, 92 milioane lei – trimestrul II și 317 milioane lei – trimestrul III”, a spus ministrul Agriculturii.

150 de milioane de lei pentru PNA 2020 – 2022

Programul Național Apicol (PNA) pentru perioada 2020 – 2022 dispune în total de suma de 150 de milioane de lei, din care 75 de milioane sunt bani europeni. Pentru fiecare an pot fi accesați 50 de milioane de lei. „Dorim să crească numărul familiilor de albine, creșterea calității produselor apicole și creșterea exportului, știut fiind că mierea românească are o calitate deosebită, este foarte bună”, a afirmat Adrian Oros, șeful MADR.

Lumea s-a oprit în loc. Pentru câtă vreme, nu se știe. Și totuși, sunt sectoare ale economiei care trebuie să meargă, să producă în continuare. Agricultura ne asigură hrana, fermierii trebuie să lucreze pământul ca să avem noi, toți oamenii, ce pune pe masă. Însă și pe agricultori, de la cel mai mic la cel mai mare, i-a lovit noul tip de coronavirus, acest inamic al omenirii care „nu se vede, nu se simte și nu are miros”.

COVID-19, pentru care medicina nu are momentan soluții, nu este singura problemă a agriculturii autohtone. Seceta, gerul de pe la jumătatea lunii martie, care ba se dă plecat, ba revine, lipsa de reacție a Ministerului Agriculturii și lipsa unei strategii agricole ne arată un viitor sumbru pentru agricultură și, implicit, pentru masa noastră cea de toate zilele.

Micii producători se plâng că nu mai au unde să-și vândă legumele, produsele lactate sau din carne. Piețele agroalimentare au rămas, în mare parte, deschise, dar consumatorul nu le mai frecventează, preferă magazinul de la colțul blocului ori supermarketul. În livezi, înghețurile târzii din această primăvară afectează producția de fructe.

Mulți agricultori au luat măsuri de izolare a angajaților în ferme, au cheltuit sume importante de bani, care nu erau în planul de afaceri al acestui an, pentru a le asigura angajaților cazare și toate condițiile ca să meargă afacerea mai departe, ca să producă hrană.

De la Uniunea Europeană, vin vești că agricultura fiecărui stat membru va fi sprijinită în această perioadă dificilă. Ministerul Agriculturii din România tace...

Ce văd eu acum? Că această criză globală, comparativ cu alte țări, pe noi, românii, ne-a prins „în pielea goală”. Nu vreau să vorbesc de medicină, de alte industrii, pe toți ne-a prins dezbrăcați pandemia de COVID-19. Vreau să vorbesc de sectorul agroalimentar, care ar trebui să fie unul strategic pentru siguranța națională.

Lipsa unei strategii în domeniul agroalimentar ne va costa scump. Dependența de importuri s-ar putea să ne lase fără a avea ce pune pe masă. Când spun importuri, nu mă refer doar la produsul finit. România nu-și acoperă, de pildă, necesarul de carne de porc din producția internă. Crescătorii de porci, să nu uităm, încă se luptă cu pesta porcină africană. Nu avem suficiente ferme de reproducție, purceii pentru îngrășat vin din afara țării. Veneau, că cine știe ce și cum o mai fi. Hrana animalelor vine de peste granițe. Da, avem fabrici care ar putea produce șroturi de soia, de floare. Însă acestor fabrici le lipsește materia primă. Cu alte cuvinte, România nu prea produce soia. Se pare că, oricum, e mai convenabil să se importe șroturi decât să se producă aici. Spuneam mai sus „strategie”. M-ar putea contrazice vreun guvernant? În 30 de ani, crescătorii de porci, ăștia câțiva care mai există azi, nu au reușit din propriii bani ori cu ajutor de la bănci, ori cu bani europeni, să investească în reproducție, iar azi n-avem grăsuni. Poate, dacă ar fi existat guvernanți, politicieni care să gândească strategii, așa cum fiecare afacere are planuri, măcar pe termen scurt și mediu.

E secetă. Dacă nu plouă în viitorul foarte apropiat, mii de hectare cu grâu, rapiță, orz se vor întoarce. De irigat, se irigă o suprafață infimă. Sunt fermieri care și-au făcut puțuri, au lacuri în apropierea terenurilor agricole. Ei, bine, pentru ei apa nu e gratuită precum cea care vine din canalele de pe vremuri. Aceștia de ce n-ar beneficia de ajutoare de la stat? Strategiile lipsesc!

Lipsa de asociere a agricultorilor e posibil să-i ducă pe mulți la faliment. Dacă ar fi existat cooperative, în care fiecare membru să vândă o parte din producție prin cooperativă, prin magazinul propriu, prin intermediul marilor lanțuri de magazine și o altă parte în piața agroalimentară, la ora asta micii producători n-ar mai fi fost atât de înspăimântați că vor dispărea, că li se strică marfa în sere și solarii. În astfel de momente se vede necesitatea asocierii, de care mentalitatea îi ține departe pe români.

Sunt exemple prin țară care ne arată clar că gospodărirea organizată la scară mai mică, la nivel de comună, sate, este mai ușoară, sigură, benefică. Acum, cei care au ales să-și gospodărească micile afaceri împreună asigură hrana comunităților lor, în condiții sanitar-veterinare sigure. 

Acum înțelegeți de ce e nevoie de asociere în agricultură? Pentru că, în astfel de perioade, nu prea ai vreo șansă să ieși singur pe piață, pentru că nu mai ai piață. Autoritățile realizează, în aceste momente, de ce e necesară o strategie agricolă pe termen scurt, pe termen mediu și pe termen lung? De ce să se pompeze bani în cercetare? Simplu, pentru că astăzi te uiți la grâu și-l vezi cum moare, te uiți că se închid granițele și nu mai ai de unde aduce sămânță, pesticide, îngrășăminte, furaje. Dacă țările mari exportatoare de legume, de exemplu, vor opri exporturile, iar noi nu ne vom mai putea asigura necesarul intern deoarece virusurile și clasa politică omoară producătorul?

Știți ce mi-a zis un austriac, acum, când ne-a văzut cât ne plângem că n-avem unde vinde legumele? Fix asta: „Nu vă mai văitați, puneți mâna și vă asociați. Doar așa puteți sta la masa negocierilor cu cei din lanțurile de supermarketuri. Doar așa produsele pot ajunge în farfurii!”.

În Austria, și nu doar acolo, asociațiile/grupurile de producători/cooperativele sunt regionale, au firme de logistică (depozitare, sortare, ambalare, distribuție), au marketing, au departament de vânzare, toate fiind controlate de fermieri, de toți membrii asociați. Producătorul își vede de fermă, iar specialiștii angajați au grijă ca legumele, fructele, spre exemplu, să ajungă pe rafturile magazinelor.

Totuși, nu putem da vina doar pe producător și pe mentalitate. În opinia mea, statul e cel mai mare vinovat. Pentru că, repet, în 30 de ani niciun guvernant n-a făcut și nici măcar n-a gândit vreo strategie pentru sectorul agroalimentar. Au făcut o lege a cooperativelor care se tot modifică, care ba are, ba n-are norme de aplicare. O lege, și aia beteagă, nu se poate numi strategie.

Autoritățile o să spună că au un buget pentru 2020, că sunt aprobate programele guvernamentale care prevăd ajutoare de stat. Suntem într-o criză fără precedent, planeta întreagă se luptă cu un inamic necunoscut. Prin urmare, trebuie regândite toate ajutoarele statului. Așa cum fermierii au grijă să asigure hrana în aceste momente grele, tot astfel Ministerul Agriculturii trebuie să vină cu măsuri concrete, reale, astfel încât să avem și la anul ce să punem pe masă. Este criză, guvernanții trebuie să-și întoarcă fața către agricultură și să direcționeze banii necesari acolo unde este nevoie de ei, pentru a nu mai depinde de importuri pe viitor, pentru a nu mai sta goi în fața altei crize.

Întreaga clasă politică trebuie să se așeze la masă cu Agricultura pentru a construi strategii pentru fiecare sector în parte. Altfel, oricâte haine de firmă vom avea pe noi și după pandemie, în realitate vom continua să fim datori, săraci și cu mâinile întinse către cei bogați.

Editorial publicat în Revista Fermierului, ediția print - aprilie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Pandemia de COVID-19 generează blocaje în aprovizionarea cu input-uri pentru agricultură. Dacă circuitul se întrerupe, recolta de anul acesta ar putea avea de suferit. Fermierii se tem că nu vor primi la timp necesarul de produse de protecția plantelor pentru culturile de toamnă, rapiță și mai ales grâu, care înseamnă pâinea românilor de anul acesta. Vremuri complicate, așadar, pentru o categorie specială de oameni, aceea care ne asigură nouă tuturor hrana cea de zi cu zi. Depinde de autorități ca ea să fie îndestulătoare și de calitate în acest an dificil. Fermierii știu ce au de făcut.

„Deocamdată prețurile la input-uri au rămas la fel, în schimb, de când cu pandemia provocată de noul coronavirus, bursa cerealelor a căzut foarte mult.”

Hary Massai administrează o fermă vegetală de 2.100 de hectare în zona comunei Măureni din județul Caraș-Severin și se teme că întârzierea aplicării tratamentelor fitosanitare poate genera pierderi semnificative, chiar dacă, la această dată, grâul arată impecabil. „Am început lucrările pe câmp și așteptăm input-urile. Semințele au ajuns, dar e o problemă cu pesticidele. Suntem destul de neliniștiți, unele produse pentru grâu și rapiță deja le-am aplicat, însă mai avem de aplicat tratamente la culturile de toamnă, se întârzie foarte mult cu transportul și cu livrările. Suntem puțin blocați și sperăm ca problema să nu devină din ce în ce mai complicată, pentru că vor fi afectate culturile, iar asta va duce la o scădere substanțială a producției. Deocamdată, prețurile la input-uri au rămas la fel, în schimb, de când cu pandemia provocată de noul coronavirus, bursa cerealelor a căzut foarte mult”, ne-a zis Hary Massai.

„Avem rambursări de TVA. Sperăm ca autoritățile să nu ne blocheze rambursările pentru că ne bazăm pe aceste sume.”

Nici campania agricolă de primăvară nu-i lipsită de greutăți, sămânța de porumb este destul de greu de găsit pe piață la această oră, mai ales pentru cei care încheie contracte cu furnizorii cu plata la recoltat. „Noi am asigurat necesarul de sămânță de porumb încă din decembrie, dar am colegi care au plătit marfa și li s-a spus că li se dau banii înapoi pentru că nu li se mai poate livra sămânța de porumb. Momentan suntem puțin blocați. Stăm zilnic pe telefoane cu furnizorii. Se pare că de la o săptămână la alta lucrurile se înrăutățesc, dar sperăm ca autoritățile să vină în sprijinul nostru și marfa să poată circula fără probleme și să nu se blocheze prin vămi”, arată tânărul fermier Hary Massai.

O altă problemă care provoacă insomnia fermierilor la vreme de pandemie este cea a circuitului financiar. „Nu știu cum va fi în perioada următoare. Noi fiind o firmă de agricultură, avem rambursări de TVA. Sperăm ca autoritățile să nu ne blocheze rambursările pentru că ne bazăm pe aceste sume. Privind mai departe problema, sperăm ca APIA, care a sistat preluarea cererilor, să nu ne împingă până în toamnă cu depunerea cererilor unice de plată, pentru că subvențiile pe care trebuie să le primim sunt o parte importantă din veniturile noastre”, subliniază agricultorul din Caraș-Severin.

Depozitul pentru cartofi, sub semnul întrebării

De trei ani, Hary Massai a introdus în cultură și cartoful, devenind furnizor pentru supermarketurile din vestul țării, iar de când a izbucnit pandemia, cererea pe piață s-a triplat. „Noi avem contracte prestabilite, încheiate pe termen mediu, și nu am crescut prețurile. De altfel, nici supermarketurile nu au majorat prețurile la cartof, dar cererea s-a triplat. Eu le recomand oamenilor să fie calmi, pentru că marfă este și ea va trebui să circule.”

Carantina generală blochează pentru moment proiectele de dezvoltare ale fermei administrate de Hary Massai, tocmai în sectorul cartofului. „Până acum am cultivat 45 de hectare cu cartof, dar pe viitor ne-am propus să creștem suprafața, poate chiar să o dublăm, pentru că avem în derulare un proiect pe fonduri europene în valoare de două milioane de euro prin care vom construi anul acesta un depozit cu temperatură controlată, cu linie nouă de ambalare și sortare a cartofilor. Din păcate,  în momentul de față proiectul este blocat. În iunie–iulie voi recolta cartofii și nu știu încă unde voi fi cu proiectul. Încă nu știu dacă am unde depozita cartofii de anul acesta, pentru că în septembrie cel târziu depozitul ar fi trebuit să fie finalizat”, ne-a spus în încheiere tânărul fermier.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print - aprilie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html 

Confederațiile și asociațiile din agricultură și industria alimentară reunite în Alianța pentru Agricultură și Cooperare au trimis, pe 1 aprilie 2020, o scrisoare către autoritățile centrale prin care solicită să elaboreze urgent cadrul legal pentru constatarea și evaluarea pagubelor suferite de culturile agricole.

Așa cum arată și datele recente ale Administrației Naționale de Meteorologie, o mare parte a județelor din sudul și estul României sunt afectate de secetă puternică și extremă, care a început în toamna anului 2019 și continuă până în prezent. Recent, în a doua jumătate a lunii martie, starea precară a culturilor de toamnă a fost înrăutățită de fenomenul de îngheț, care, în unele zone, a degradat total suprafețe extinse cu rapiță sau păioase. „În absența unui cadru legislativ adecvat, Alianța solicită imperativ elaborarea procedurii de desfășurare a activităților de constatare și evaluare a pagubelor suferite de culturile agricole afectate de fenomenele meteorologice nefavorabile amintite, în condițiile în care deja lanțul de aprovizionare și desfacere al produselor agroalimentare este greu pus la încercare de criza provocată de pandemia de Covid-19. Este necesar ca acest act normativ să uniformizeze practica la nivel local. În acest moment cererile fermierilor/înștiințările de calamități sunt blocate întrucât autoritățile locale, în lipsa bazei legale clarificatoare, nu dau curs solicitărilor primite de la fermierii afectați deja. Rugăm să se dispună emiterea cu celeritate a Ordinului de ministru/OUG/HG, în acest mod acoperindu-se vidul legislativ referitor la constatarea și despăgubirea pagubelor aduse culturilor agricole de fenomenele meteorologice nefavorabile (secetă, îngheț etc.)”, se arată în documentul trimis de Alianța pentru Agricultură și Cooperare către Guvernul României.  

În apelul Alianței se mai solicită, pe fondul restricțiilor de trafic și al măsurilor de distanțare socială, ca măsură urgentă și relativ ușor de pus în practică până la elaborarea actului normativ, organizarea unei comisii de constatare județene care să înceapă imediat, la nivel centralizat, evaluarea situației suprafețelor afectate de secetă până la nivel de bloc fizic, pentru o cartografiere precisă a extinderii fenomenului.

Procesele-verbale de constatare și evaluare a pagubelor sunt necesare pentru a fi prezentate autorităților fiscale de control prin care se justifică efectuarea de cheltuieli cu înființarea și întreținerea culturilor agricole, care fie nu vor avea recoltă, necesitând a fi întoarse, fie vor fi reportate în cheltuielile noilor culturi care se pot înființa.

De asemenea, intervenția la nivel legislativ este imperios necesară, având în vedere că, la acest moment, fermierii sunt expuși riscului de neîndeplinire a obligațiilor din contractele futures, inclusiv riscului de acaparare a suprafețelor de teren de către furnizorii de inputuri.

ŞTEFAN GHEORGHIŢĂ, FERMIER, ADMINISTRATOR TRIAGROEXIM – JUD. BRĂILA:

În data de 16 martie 2020, ulterior în data de 23 martie şi apoi în 27 martie, Administrația Națională de Meteorologie a transmis comunicate însoţite şi de o hartă detaliată, în care arăta: ,,La data de 27 martie, rezerva de umiditate pe adâncimea de sol 0-100 cm, în cultura grâului de toamnă, prezintă valori scăzute (secetă pedologică moderată) şi deosebit de scăzute (secetă pedologică puternică şi extremă), în Dobrogea, pe suprafețe agricole extinse din Moldova și Muntenia, local în sud, est, izolat centrul și nord-vestul Transilvanei, sudul Olteniei și nordul Banatului”.

După aprecierea mea simplă, verificabilă, de altfel, am identificat judeţele din harta ANM afectate de secetă pedologică puternică şi extremă și am adunat suprafețele agricole de la statistică şi a rezultat că suprafeţele totale (includ şi ogoarele, plantaţiile pomicole și viticole) afectate de secetă se ridică la circa 4,5-4,7 milioane de hectare şi noi încă dezbatem dacă este sau nu este secetă?

Acum vreo două săptămâni şi eu am început să constat pe teren că la cultura de grâu a trecut faza de suferinţă datorată lipsei de apă și am ajuns la faza în care această cultură se usucă, iar astăzi procentul de ofilire ireversibilă a depăşit 30%.

Am început să semnalez şi eu şi soţia, acest lucru colegilor, care în prima fază au privit cu scepticism informaţia şi situaţia au pus-o pe seama gerului, pe seama diferenţelor de temperatură, până gluma s-a îngroşat şi acum din păcate toţi au depuse adrese la Primării prin care solicită comisii de constatare a calamităţilor, lucru pe care l-am făcut şi eu de altfel, deoarece grâul şi celelalte culturi de toamnă se usucă văzând cu ochii, indiferent de genetică sau tehnologie.

Demersuri am făcut peste tot, dar la început lumea doar că nu ne spunea, ,,doar voi aveţi secetă”, în condiţiile în care lângă noi apăreau alţi fermieri care spuneau ca totul este impecabil şi doar pe la ultimul rând ale interviurilor pe care le dădeau, rând pe care nu îl mai citeşte aproape nimeni, aminteau de secetă. În multe din cazurile unde situaţiile erau așa-zis bune, erau la fermieri care anul trecut au irigat sau au avut parte de ploi locale mai importante, iar în acest caz rezerva de apă din sol este un pic mai ridicată, dar în perioada următoare dacă nu va ploua vor fi în aceeaşi situaţie. Mă întreb când se prezintă situaţia la televizor sau în presă de ce nu se analizează şi aceste aspecte ? De ce nu se prezintă problema în adevăratul context, astfel încât alţi fermieri dar şi autorităţi care semnalează lucruri reale şi grave să nu fie „uşuiţi” deoarece li se ,„năzare” seceta?

Aceeaşi neîncredere am întâmpinat-o şi pe la unele „uşi mai răsărite”, ale autorităţilor sau organizaţiilor profesionale de unde am aşteptat sprijin, dar aşteptările au fost înşelate de ultimele luări de pozitie publice, unde subiectele au fost altele, gen „soia și derivatele ei” sau „nivelul plafonului achiziţiilor prin licitaţiile SEAP”? Eu nu spun că subiectele nu sunt de interes, dar acum în acest moment, noi despre asta vorbim? O putem realiza mâine sau astăzi ? Dar cu urgenţele care au apărut şi sunt specifice agriculturii cum facem?

Dar la un moment ne-am întrebat, oare eram noi primii care semnalam aceste lucruri? Astfel am încercat să văd care era situaţia şi am constatat că primele semnale erau trase încă de la începutul acestui an, din ianuarie.

Stau şi mă întreb, de ce oare nu continuăm (în cadrul organizaţiilor profesionale) luările de poziție pe care, de exemplu, le-a avut fostul lider LAPAR, Gheorghe Albu, care din ianuarie menționa: „Producția agricolă din acest an va fi cu cel puțin 30% mai mică decât ne așteptam. Semnalul de alarmă este tras de fermieri, în condițiile în care anomaliile meteorologice din ultimele luni au afectat culturile de orz, grâu, rapiță și floarea-soarelui. În 40 de ani de experiență nu am mai întâlnit o asemenea vreme iarna, cu plus 10 grade Celsius ziua și minus 4 grade noaptea”, declara la RFI, fermierul Gheorghe Albu, atunci președintele Ligii Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România. El atrăgea atenția că, în lipsa precipitațiilor, culturile vor fi serios afectate. „Dacă sistemul de irigații ar fi fost dezvoltat la nivel național, altfel ar fi stat lucrurile”, afirma reprezentantul fermierilor pe 28 ianuarie 2020. Deci, dacă este un „fost preşedinte” înseamnă că nu mai ştie ce vorbeşte, sau i-a dispărut toată experienţa de până atunci? Oare mereu vom fi condamnaţi să vină noi presedinţi, cu noi programe şi din nou să căutăm „apa caldă” pe care nu o mai găsim de 30 de ani (mențiune importantă, nu îl cunosc personal pe Gheorghe Albu).

Până şi ministrul actual al agriculturii recunoştea în ianuarie 2020 că este secetă puternică „Seceta care se înregistrează în România este o problemă gravă pentru agricultură, afirmă ministrul de resort, Adrian Oros. Aflat astăzi la Sibiu, el a declarat că, în acest an, se va încerca mărirea suprafeţelor irigate şi chiar experimentarea folosirii staţiilor antigrindină” (RADOR 30.01.2020). De atunci ne-a inundat ploaia şi chiar nu a văzut-o nimeni, fiindcă măsuri eu personal nu am văzut, afară de vechile metehne pompieristice prin care mereu am mai făcut ceva cu irigaţiile, dar nu le mai terminăm niciodată?

Aşa cum spunea domnul Costică Măcelaru, fermier din Brăila, într-o intervenţie în presă: „De agricultură se mai ocupă careva? Știți că se usucă grâul din cauza secetei și a gerului? Oare ASAS ce face, de ce nu vine cu soluții? Ministerul Agriculturii ce face? Toată lumea nu vede decât coronavirus, dar ce mâncăm la anul?”, întreabă Costică Măcelaru, fermier din județul Brăila (Revista Fermierului www.revistafermierului.ro, 22.03.2020).

De ceva timp am început împreună cu colegii din Asociația Producătorilor Agricoli (APA) Brăila demersurile pe lângă autorităţi, alte organizaţii, partide politice, oricine am crezut că ne poate ajuta, din dorinţa de a atrage atenţia că seceta aduce în discuţie o problemă foarte grea pentru noi fermierii şi care blochează orice altă iniţiativă de ajutor viitoare - lipsa cadrului legislativ pentru constituirea comisiilor locale care să constate calamităţile în agricultură.

Unii fruntaşi ai administratiilor locale ne-au contrazis invocand existenţa Ordinului 459/2019 privitor la aprobarea „Regulamentului privind gestionarea situațiilor de urgență generate de fenomene hidrometeorologice periculoase având ca efect producerea de inundații, secetă hidrologică precum și incidente/accidente la construcții hidrotehnice, poluări accidentale ale cursurilor de apă și poluări marine în zona costieră, din 07.03.2019”, dar care se referă doar la seceta hidrologică și care este definită ,,seceta hidrologică - este un fenomen complex, generat de instalarea unui regim puternic deficitar la nivelul apelor de suprafață, apelor subterane, un volum insuficient în lacurile de acumulare, care determină imposibilitatea asigurării debitelor de apă pentru toți utilizatorii autorizați”, deci nu are legătură cu seceta din agricultură, ci se referă la aprovizionarea populaţiei sau a altor consumatori cu apă.

Fără aceste comisii locale nimeni nu va putea demonstra starea de forţă majoră nici în contractele „futures pentru produse agricole, nici în raport cu ANAF care s-ar putea să nu recunoască dreptul de rambursare al TVA pentru culturile calamitate, nici la APIA, care s-ar putea să nu recunoască înverzirea în cazul calamitării la mazăre, nici în cazul AFIR dacă nu vom avea bani să derulăm contractele cu fonduri europene.

Propuneri APA Brăila

APA Brăila a înaintat deja către autorităţile locale şi către LAPAR un material mai amplu cu unele din propunerile de rezolvare a situaţiei pentru reglementarea comisiilor locale, doar să ne asculte şi să ne ajute cineva şi, cine ştie, poate vom şi reuşi ceva, dacă nu, ca de obicei, doar Dumnezeu să ne ajute.

Încercăm să gândim şi alte propuneri de care fermierii au nevoie să ştie că există şi că la un necaz le pot accesa sau îi vor apăra, cum ar fi:

• Linii de credit de urgenţă garantate de stat pentru cei care înregistrează calamităţi naturale (asta dacă vom reuşii reglementarea comisiilor care să constate acest lucru);

• Dobândă subvenţionată pentru liniile de credit de urgenţă;

• Modificarea și adaptarea prevederilor legale privind invocarea evenimentelor de forţă majoră la contractele din agricultură, deoarece nimeni nu poate convoca o comisie ca în 3-5 zile să constate calamitaţile în agricultură şi să obţină apoi şi certificatul de la Camera de Comert;

• Introducerea unui contract cadru de arendă, cu o durată minimă de 5 ani şi condiţii clare de derulare, inclusiv gestionarea calamităţilor agricole.

Dar când se va întampla acest lucru, adică calamitatea (ceea ce nu doresc nici celor care ar trebui sa facă ceva pentru a schimba acest lucru), să ne aducem aminte ce înseamnă să vorbeşti şi să nu gândeşti (popular se spune altfel).

Mai jos mi-am permis un mic colaj cu declarații ale unor persoane care au semnalat seceta, unele încă din luna ianuarie anul curent, şi îmi cer scuze pentru alţi mulţi fermieri care au semnalat şi ei acest lucru dar nu i-am menţionat.

Prin urmare, nu sunt singurul nebun care vede seceta!!!

 „Pentru agricultură, temperaturile mai ridicate de ceva vreme pot determina uşoare revigorări în ceea ce priveşte pornirea mult mai devreme în vegetaţie a culturilor însămânţate în toamnă sau înmugurirea la speciile cele mai timpurii, cais, piersic, care în general sunt sensibile la ferestrele calde din anotimpul de iarnă. La acest moment, vorbim pentru cele două decade de o cantitate medie de numai 2,8 l/mp, faţă de o normă climatologică de 33,6 l/mp. La un interval mare de ani, iată că vorbim de încă un record. Vom vedea cum vor evolua lucrurile. (…) Vom vedea cât de mult va ploua. Fenomenul de secetă e prezent pentru că şi toamna a fost foarte secetoasă.” - Elena Mateescu, director executiv al ANM (Fantik.ro – 29.01.2020)

„Raportările Direcţiei Agricole Buzău indică, pentru luna ianuarie 2020, o cantitate de apă în sol de 7,8 litri/mp, adică de zece ori mai mică decât necesarul estimat de agricultori. Lipsa precipitaţiilor şi diferenţa mare dintre temperaturile diurne şi cele nocturne a dus la îngălbenirea grâului, în timp ce cultura de rapiţă este compromisă pe hectare întregi.” (Bursa – 24.01.2020)

„Culturi de toamnă, precum grâul și rapița, sunt afectate de seceta prelungită. Cantitatea redusă de precipitații va reduce producțiile din 2020, așa cum s-a întâmplat și anul trecut. Fermierii se feresc, deocamdată, să avanseze cifre exacte, dar recunosc că există posibilitatea ca pierderile să se ridice la 25-30%, în absența precipitațiilor. Și culturile de primăvară, cum este cea de cartof, ar putea fi afectate, deoarece lipsa ploilor și a ninsorilor duce la secarea bazinelor subterane de apă din sol.” (Reporter Global 30.01.2020)

„Din punct de vedere al caracteristicilor agrometeorologice, conținutul de umiditate de la nivelul solului între 0 și 100 de centimetri va prezenta cele mai scăzute valori și sunt în continuă scădere. În privința culturilor de toamnă, acestea prezintă, de asemenea, cele mai scăzute valori, iar seceta pedologică ajunge la valori extreme și rezervele de apă din sol vor ajunge la o limită foarte scăzută. Ce instrumente are Comisia Europeană la îndemână pentru a veni  în sprijinul fermierilor care sunt afectați de seceta pedologică și cum ar putea să-și salveze fermierii culturile de toamnă?” - Daniel Buda, europarlamentar (interpelare Parlamentul European – 21.02.2020)

„Din păcate, anul agricol nu a început prea bine, din cauza secetei care îşi face tot mai acut simţită prezenţa. Culturile de grâu înfiinţate în toamnă au început să sufere din cauza lipsei de apă din sol. Seceta provoacă deja probleme, iar pentru a o contracara este nevoie de irigaţii. Fermierii încă nu au început să irige, dar vor începe în curând. Pregătirile pentru irigaţii sunt în plină desfăşurare”, - Traian Cişmaş, directorul Direcţiei Agricole Brăila (Obiectiv Vocea Brailei – 27.03.2020)

Pentru abonamente, Revista Fermierului - ediția print: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Asociația Producătorilor și Importatorilor de Mașini Agricole din România (APIMAR) transmite că membrii organizației s-au pregătit, ținând cont de recomandările și restricțiile impuse de autoritățile române, pentru a preveni modul în care noul coronavirus (COVID-19) poate afecta activitatea proprie, dar și pe cea a fermierilor, al căror rol în economia națională este deosebit de important.

Membrii APIMAR au luat următoarele măsuri:

              1.  Se respectă distanțarea socială prin modul de lucru flexibil, atât din punctul de vedere al programului, cât și din punctul de vedere al locației. Toate departamentele sunt funcționale pe oricare dintre canalele de comunicare la distanță. Membrii APIMAR pot fi contactați telefonic sau online pentru orice situație sau nelămurire tehnică sau comercială.

              2.  Se asigură continuitatea în activitatea desfășurată în condiții de maximă igienă și siguranță. Piesele de schimb pentru utilajele agricole sunt deja asigurate, în mare parte, pentru campania de primăvară, o parte fiind încă pe drum și trebuind să ajungă cu bine la destinație pentru finalizarea campaniei de primăvară în bune condiții. În depozitele membrilor APIMAR sunt respectate toate normele de prevenție solicitate în această perioadă.

              3.  Asigurarea intervențiilor de service în situații ce nu suportă amânare. Echipele de service mobil pot interveni în situații de urgență, ulterior unei discuții telefonice cu responsabilul tehnic regional pentru a stabili detaliile necesare.

În contextul pandemiei de COVID-19, prioritatea membrilor APIMAR este protejarea siguranței sănătății angajaților, a colaboratorilor și a comunității în care își desfășoară activitatea. „De aceea, vor continua luarea tuturor măsurilor de precauție în vederea limitării contactului direct, mai ales acolo unde există alternative. Mulțumim anticipat tuturor clienților și partenerilor noștri pentru suportul pe care îl vor acorda echipelor noastre pentru ca, împreună, să trecem cât mai bine peste această perioadă”, precizează comunicatul de presă al Asociației Producătorilor și Importatorilor de Mașini Agricole din România.  

Pandemia de COVID-19 a oprit lumea în loc. Pentru câtă vreme, nu se știe. Și, totuși, sunt sectoare ale economiei care trebuie să meargă, să producă în continuare. Agricultura ne asigură hrana, fermierii trebuie să lucreze pământul ca să avem noi, toți oamenii, ce pune pe masă. Însă și pe agricultori i-a lovit noul coronavirus. COVID-19, pentru care medicina nu are momentan soluții, nu este singura problemă a agriculturii noastre. Seceta, gerul din ultimele zile, care pare că va mai ține, lipsa de reacție a Ministerului Agriculturii și lipsa unei strategii agricole ne arată un viitor sumbru pentru agricultură și, implicit, pentru masa noastră cea de toate zilele.

Primim tot mai des semnale de alarmă de la fermieri. Uitați unul chiar de azi: „De agricultură se mai ocupă careva? Știți că se usucă grâul din cauza secetei și a gerului? Oare ASAS ce face, de ce nu vine cu soluții? Ministerul Agriculturii ce face? Toată lumea nu vede decât coronavirus, dar ce mâncăm la anul?”, întreabă Costică Măcelaru, fermier din județul Brăila.

Micii agricultori se plâng că nu mai au unde să-și vândă legumele, produsele lactate sau din carne, în cazul închiderii piețelor agroalimentare. În livezi înghețurile târzii din această primăvară afectează producția de fructe (am scris aici: https://revistafermierului.ro/romania-agricola/horticultura/item/4412-productia-de-fructe-afectata-de-ingheturile-tarzii.html).

Mulți agricultori au luat măsuri de izolare a angajaților în ferme, au cheltuit sume importante de bani, care nu erau în planul de afaceri al acestui an, pentru a le asigura angajaților cazare și toate condițiile ca să meargă afacerea mai departe, ca să producă hrană (am scris și despre asta, aici: https://revistafermierului.ro/romania-agricola/stiri-interne/item/4409-fermierii-se-mobilizeaza-pentru-a-asigura-productia-agricola-si-a-nu-periclita-siguranta-alimentara.html).

De la Uniunea Europeană, vin vești că agricultura fiecărui stat membru va fi sprijinită în această perioadă dificilă. Ministerul Agriculturii din România tace...

Ce văd eu acum? Că această criză globală, comparativ cu alte țări, pe noi românii ne-a prins în pielea goală. Nu vreau să vorbesc de medicină, de alte industrii, pe toți ne-a prins dezbrăcați. Vreau să vorbesc de agricultură, un domeniu în care lipsa unei strategii ne va costa scump. Dependența de importuri s-ar putea să ne lase fără a avea ce pune pe masă. Lipsa de asociere a agricultorilor e posibil să-i ducă pe mulți la faliment. Dacă ar fi existat cooperative, în care fiecare membru să vândă o parte din producție prin cooperativă, prin magazinul propriu, prin intermediul marilor lanțuri de magazine și o altă parte în piața agroalimentară, la ora asta micii producători n-ar mai fi fost atât de înspăimântați că vor dispărea. În astfel de momente, se vede necesitatea asocierii, de care mentalitatea i-a ținut departe pe agricultori.

Un mesaj, care vine în apărarea celor de mai sus, e transmis de Asociația Crescătorilor de Vaci „Bălțată Românească” Tip Simmental (ACVBR-SIM): „Asigurarea hranei zilnice, proaspete și de calitate, trebuie să fie o preocupare continuă atât a fermierilor organizați în asociații, cooperative, cât și a autorităților. În momente de criză realizăm că avem nevoie de soluții care să ne asigure un confort psihic că va exista mâncare continuu și de calitate. Centrele de sacrificare, prelucrare, vânzare carne, dar și unitățile de colectare și procesare lapte, la nivelul comunităților locale sunt soluții care rezolvă necesarul de mâncare. Gospodărirea organizată la scară mai mică, la nivel de comună, sate, este mai ușoară, sigură, cât și benefică. Acum, cei care au ales aceste unități de sacrificare, prelucrare și vânzare sunt câștigați și pot asigura hrana comunităților lor. Implementarea de astfel de proiecte este absolut necesară pentru asigurarea traiului de zi cu zi, în condiții sanitare-veterinare sigure. Disciplina trebuie să existe în orice perioadă, fie pandemii, fie viață normală. Viața merge înainte și e bine să fim optimiști, realiști și să învățam din mers.”

Acum înțelegeți de ce e nevoie de asociere în agricultură? Pentru că, în astfel de perioade, nu prea ai nicio șansă să ieși singur pe piață, pentru că nu mai ai piață. Autoritățile realizează, în aceste momente, de ce e necesară o strategie agricolă pe termen scurt, mediu și lung? De ce să se pompeze bani în cercetare? Simplu, pentru că astăzi te uiți la grâu și-l vezi cum moare, te uiți că se închid granițele și nu mai ai de unde aduce îngrășăminte, de exemplu.

Așa cum fermierii au grijă să asigure hrana acum, tot astfel Ministerul Agriculturii trebuie să vină cu măsuri concrete, reale, astfel încât să avem și la anul ce să punem pe masă. Este criză, guvernanții trebuie să-și întoarcă fața către agricultură și să direcționeze banii necesari acolo unde este nevoie de ei, pentru a nu mai depinde de importuri pe viitor, pentru a nu mai sta goi în fața altei crize.

Foto: Ion Olteanu, fermier - Agromad Crops

Lobby la Bruxelles, făcut de APPR

Asociația Producătorilor de Porumb din România (APPR) începe seria participărilor la conferințele organizate de „Platforma Europeană Agricultură și Progres” privind soluțiile menite să pună în acord ambiția, realismul și inovarea în agricultura europeană.

„Evenimentele susținute de Platforma Europeană Agricultură și Progres, la care APPR este membră prin Confederația Europeană a Porumbului, vor permite asociației noastre să ia parte la eforturile menite să supună atenției oficialilor europeni și publicului larg problemele fermierilor, dar și posibilele soluții. Se așteaptă mult de la digitalizare, de la agricultura de precizie, inclusiv de la ameliorarea de precizie a plantelor”, a arătat Cristina Cionga, director Afaceri Europene al APPR.

Un grup de patru reprezentanți ai APPR s-au întâlnit, pe 3 martie 2020, cu membrii „Platformei Europene Agricultură și Progres” pentru a organiza, la Parlamentul European, o serie de evenimente privind ameliorarea de precizie a plantelor și protecția culturilor agricole. Membrii Platformei, organizații europene ale producătorilor din industria agroalimentară, își propun să-și demonstreze ambiția și disponibilitatea de a continua să aplice și să dezvolte mai departe practici agricole durabile, înțelegând imperativele acestui moment de cotitură în producerea de hrană. „În același timp, se subliniază nevoia de inovație bazată pe știință și claritate, pentru un cadru de reglementare solid, ținând cont de realitatea și practicile agricole”, a precizat Cristina Cionga.

La Bruxelles, reprezentanții APPR s-au întâlnit, la Comisia Europeană, cu Pierre Bascou, director în cadrul DG AGRI, de la care au primit asigurări că propunerile României vor fi integrate în strategia FARM TO FORK  (De la fermă la furculiță) și că obiectivele de performanță ale fermierilor europeni vor fi avute în vedere. „În această perioadă în care costurile de producție escaladează, Uniunea Europeană caută soluții pentru a-și compensa fermierii și a-i proteja față de concurența din țările terțe”, a punctat directorul de la DG AGRI.  

APPR a susținut ideea că agricultura este un domeniu antreprenorial de importanță deosebită, de aceea într-adevăr se așteaptă acțiuni energice din partea executivului de la Bruxelles și a guvernelor naționale. „Nu putem renunța la producția locală pentru a deveni dependenți de importuri de produse agroalimentare. Criza actuală generată de virusul covid-19 nu constituie decât o pledoarie pentru ca Uniunea să găsească un răspuns eficient la provocările legate de securitatea alimentară, utilizarea durabilă a resurselor naturale și creșterea economică”, afirmă Cristina Cionga, director Afaceri Europene al APPR.

Asociația Producătorilor de Porumb din România este o organizație profesională formată din producători agricoli și reprezentanți ai lanțului profesional agricol și din industria agroalimentară. APPR face parte din Confederația Europeană a Producătorilor de Porumb (CEPM), care reprezintă cele mai mari țări producătoare de porumb din Europa. Obiectivul său principal îl constituie furnizarea de expertiză tehnică, economică și legislativă pentru membri și pentru organizațiile profesionale ale fermierilor din România.

Pentru abonamente Revista Fermierului, ediția print: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Câmpia de vest a României s-a născut din mlaștini, acum aproape 300 de ani, grație lucrărilor de regularizare a cursurilor de apă începute de Florimund Mercy, guvernatorul militar al Banatului de la acea vreme, cunoscut în mentalul colectiv sub numele de „Contele Mercy”. „Epoca de aur”  a însemnat perioada de glorie pentru activitatea de ameliorare hidrotehnică în județul Timiș. S-a ajuns, în anii ‘80, la 480.000 de hectare pe care au fost efectuate lucrări hidroameliorative și peste 11.000 de kilometri de canale de desecare-irigare. Din păcate, toată această zestre a rămas în paragină de aproape 30 de ani. Acum, fermierii, împreună cu mediul academic, încearcă reabilitarea sistemelor de desecare din sud-vestul României.

Anii tot mai capricioși, cu precipitații distribuite neuniform, alternând perioadele cu ploi abundente și perioade lungi de secetă, peste așa-zisele „terenuri grele” de pe care apa se drenează cu dificultate, seceta accentuată, toate și-au pus serios amprenta asupra producțiilor agricole. Terenurile cu un conținut mare luto-argilos ocupă o suprafață importantă în județul Timiș. Zona Peciu – Giulvăz este un exemplu elocvent în acest sens. Datele obținute de la stația meteo de la Banloc de inginerul Alexander Degianski relevă că anul 2019 a fost cel mai secetos, cu doar 430 l/mp, față de o medie multianuală de 620 l/mp, a fost cel mai călduros din ultimii 25 de ani, cu o temperatură medie de 12,7 grade Celsius, ceea ce înseamnă cu două grade mai mult față de anul 2005 și cu un record de precipitații înregistrat în luna mai de 220 l/mp, adică mai bine de jumătate din cantitatea totală de precipitații căzută în 2019. Traduse în „pierderi”, aceste condiții meteo au însemnat aproximativ 1.200.000 de euro pagube produse de secetă, la care se adaugă 700.000 de euro cu minus din cauza excesului de apă din luna mai, anul trecut, numai în ferma coordonată de tânărul inginer Alexander Degianski.

46.000 de euro, studiul finanțat de fermieri

12 mari fermieri din județul Timiș, împreună cu Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului „Regele Mihai I al României” și Clubul Fermierilor Români pentru Agricultură Performantă, au hotărât realizarea unui studiu pe baza căruia să întocmească un amplu proiect de reabilitare a sistemelor de desecare din sud-vestul României. „Am dat drumul la un studiu care să  argumenteze temeinic necesitatea sistemelor de desecare din sud-vestul României, arată Alexander Degianski. Este un studiu finanțat exclusiv de fermieri, iar suma totală ajunge la aproape 46.000 de euro, pe care noi, cei 12 fermieri, am pus-o mână de la mână. Întregul plan național de irigații a fost finanțat din bani guvernamentali sau europeni, pe refacerea vechilor amplasamente, nu pe construirea unui sistem nou. La fel am gândit și noi pentru a rezolva problema desecărilor, să reabilităm rețeaua de canale existentă, pe care să o dotăm cu pompe noi și eficiente, atât ca debit de absorbție, cât și ca eficiență a consumului de energie și, evident, a costurilor de exploatare.”

La nivelul Uniunii Europene există un precedent important în ceea ce privește finanțarea sistemelor de irigații. Portugalia este primul stat european care a reușit să atragă fonduri europene pentru construirea unui sistem de irigații eficient. Pornind de la acest exemplu, Alexander Degianski este convins că și România poate beneficia de sume importante nerambursabile, cu condiția să știe să-și argumenteze cererea de finanțare. „Acest studiu, care nu este deloc ieftin, are girul ANIF-ului, AFIR-ului și al Comisiei de agricultură din Camera Deputaților. Odată finalizat, acest studiu va fi prezentat și susținut la Bruxelles pentru ca proiectul să se bucure de finanțare europeană. Uniunea Europeană îți dă bani, dar trebuie să știi ce să-i ceri, și să ceri fundamentat. Nimeni nu o să vină de la Comisia Europeană să ne pună în poală 400 de milioane de euro ca să refacem canalele de desecare din Banat. O să spună mai degrabă că dacă nu le-am făcut până acum înseamnă că n-avem nevoie de ele. Consecințele nematerializării acestui proiect vor fi o povară pentru toți”, conchide Alexander Degianski. 

Județul Timiș are o suprafață agricolă de 693.034 de hectare, din care peste 530.000 de hectare de teren arabil, fiind considerat, din acest punct de vedere, cel mai important județ ca potențial agricol din țară.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print - ianuarie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html