ecologic - REVISTA FERMIERULUI

Este un specific național, nu numai în agricultură, de a evada cu greu din zona materiilor prime. Conjunctura legislativă suprapusă unui șablon de business specific secolelor XIX – XX formează cadrul „ideal” pentru a fi țintuiți la coada clasamentului mondial de producători care exploatează materiile prime convertindu-le în produse cu valoare adăugată.

Așa se face că putem obține cu câteva sute de kilograme de grâu patru-cinci cutii de cremă de față (sigur, mărci celebre) sau un telefon de ultima generație.

Un set cosmetic importat din Vest (bazat în foarte mică măsură pe plante) poate avea (dureros pentru noi) un preț mai mare decât un hectar de pământ într-o zonă săracă a României.

De aceea avem motive să privim cu bucurie inițiativele de afaceri care schimbă paradigma.

Cred în același timp că și trebuie să susținem aceste demersuri, să le facem cunoscute, să ajutăm la multiplicarea lor.

În lungile deplasări pentru filmările de la serialul TV „Frați de viță”, am descoperit, în Dobrogea, o fabrică micuță care produce (nu doar) ulei din sâmburi de struguri. BIO.

Ideea este luminoasă și prin faptul că, până mai ieri, sâmburii erau un fel de deșeu sau, în cel mai fericit caz, o materie pe care o luau străinii pentru a face uleiuri şi creme pe care să le vândă apoi în România pe bani mulți.

Vă prezint Pura Agro nu neapărat pentru a deveni clienți (dar, până la urmă, de ce nu?!) ci, mai degrabă pentru a populariza un exemplu bun și pentru a bătători o cale de acces pentru cooperare și afaceri în care să vă implicați.

Rog pe cei care sunt familiarizați cu subiectul să accepte că nu toată lumea a avut șansa să se întâlnească cu acesta și, drept urmare, să ne ierte dacă vă plictisim, dar descrierea din rândurile următoare poate fi oportună pentru unii dintre noi.

Să revenim asupra modelului Pura Agro

Ulei de sâmburi de struguri. Un produs ecologic, obținut exclusiv prin presarea sâmburilor la rece.

Sâmburii provin din culturi certificate ecologic și sunt 100% achiziționați din podgoriile românești.

Mai trebuie spus că metoda presării la rece folosește doar procese mecanice, spre deosebire de metoda rafinării. În trendurile actuale de achiziție și consum regăsim preocuparea pentru „sănătos”, pentru prezervarea substanțelor active nealterate, a vitaminelor și a mineralelor de care avem atâta nevoie.

Avem o listă lungă de beneficii pentru sănătate care, la un moment dat, sper să fie folosită pentru desenarea unei noi extensii a oenoturismului: SPA/Wellness, oenocosmetice și oeno...medicamente.

Am selectat pentru argumentația mea câteva dintre aceste beneficii.

„Uleiul are un rol antioxidant, contribuind la menținerea elasticității vaselor de sânge și la scăderea nivelului colesterolului.

Are, de asemenea, un conținut ridicat de acid linoleic (Omega 6), acid oleic (Omega 9) și compuși fenolici. Uleiul de sâmburi de struguri conţine cantităţi însemnate de vitamina E (alfa-tocoferol) şi vitamina F, precum şi unele minerale: zinc, cupru, seleniu. Dar, mai presus de toate, conţine aşa-numitele procianidine (prescurtat OPC), care reprezintă un compus cu un puternic efect antioxidant, de 50 de ori mai puternic decât vitamina E şi de 20 de ori mai puternic decât vitamina C.  

Efecte benefice pentru sănătate:

  • O barieră împotriva infecțiilor. Substanțele active din uleiul de struguri presat la rece acționează ca stimulent imunitar pe mai multe căi: catalizează acțiunea vitaminei C în organism, favorizează producerea de celule imunocompetente și le activează pe cele existente.

  • Reduce riscul bolilor vasculare. Când este folosit în dieta zilnică, adăugat în salate sau alte preparate, uleiul din sâmburi de struguri presat la rece reduce riscul bolilor vasculare, al aterosclerozei, al bolilor circulatorii sau chiar al artritei. Acizii grași nesaturați conținuți de uleiul din sâmburi de struguri ajută la împiedicarea proceselor degenerative ale vaselor de sânge și menținerea elasticității vasculare.

  • Protejează inima. Specialiştii recomandă ca acest ulei să fie consumat zilnic, pentru a preveni apariţia tulburărilor circulatorii, cum ar fi hipertensiunea arterială şi tensiunea arterială oscilantă.

  • Reduce durerile articulare. Cercetările au scos în evidenţă efectul uleiului din sâmburi de strugure şi în cazul afecţiunilor reumatice. Bolnavii de artrită, care au introdus în dietă acest ulei, au constatat o reducere a durerilor datorate inflamaţiilor.

  • Stimulent imunitar. Semințele de struguri conțin substanțe cum ar fi zincul, cuprul, seleniul, vitamina E și procianidinele, care sunt cei mai puternici inamici ai radicalilor liberi, contribuind astfel la creșterea imunității organismului.

  • Are proprietăți anti-îmbătrânire. Datorită antioxidanților pe care îi conține, uleiul de sâmburi de struguri luptă eficient împotriva radicalilor liberi, prevenind astfel degradarea celulară şi apariţia semnelor de îmbătrânire, printre care ridurile premature. Bogat în vitamina E, este un elixir pentru menținerea tinereții pielii, dar și pentru prevenirea unor afecțiuni dermatologice (cheratoze, psoriazis, depigmentari etc.).

Efecte benefice pentru ten și piele:

  • Are proprietăți antiîmbătrânire. Datorită antioxidanților pe care îi conține, uleiul din semințe de struguri luptă eficient împotriva radicalilor liberi, ajută la prevenirea ridurilor, mai ales ale celor din jurul ochilor.

  • Menține elasticitatea pielii, deoarece conține un complex de flavonoizi care joacă un rol important în stabilizarea nivelului de colagen și de elastină din piele.

  • Are proprietăți astringente. Datorită conținutului de Acid Linoleic și Vitamina E (alfa-tocoferol), uleiul de sâmburi de struguri are efect regenerant și restructurant, grăbește vindecarea leziunilor provocate de acnee și îmbunătățește calitatea celulelor pielii.

  • Poate fi folosit și în tratamente pentru păr. Uleiul din semințe de struguri ajută la normalizarea scalpului și la hidratarea firului de păr, fiind ideal pentru părul despicat, uscat, fără strălucire.

  • Este un hidratant excelent pentru piele. Datorită conținutului ridicat de acid linoleic, uleiul de sâmburi de struguri pătrunde repede în piele, reduce pierderea de apă din epidermă și hidratează.”

Am dedicat spațiu în extenso pentru acest subiect întrucât el a fost deseori evocat aici în planul dezirabilității. De multe ori am „încărcat” statul, administrația, cu responsabilitatea creării unui cadru propice apariției unor astfel de inițiative de business.

Iată că mediul privat n-a avut răbdare (din fericire) și a acționat.

În diferite zone din țară, încă o dată o spun, cred că modelul poate fi replicat. Sau se poate ca diferiți antreprenori să se agațe ca o „za” în amonte sau în aval pe lanțul concept – producție – furnizor – procesator – distribuitor – comunicator.

Pura Agro produce și uleiuri de cătină, de nucă sau de cânepă. Gama actuală de produse este completată de făina de sâmburi de struguri, făină de cătină, făină de nucă.

Este evident că diversitatea vegetală din România este un factor favorizant pentru desfacerea evantaiului de produse în întreaga țară.

Știți care ar fi ținta?

Un schimb decent între mărfurile de import și cele produse aici. Cum îmi place să cred – pentru binele românilor.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print - noiembrie 2020

Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Paharul cu... visuri

Anul acesta, sub sloganul „Onorați trecutul - fiți viitorul”, Pöttinger sărbătorește 150 de ani de existență pe piața tehnicii agricole. Afacerea care a început într-un mic atelier din localitatea Grieskirchen – Austria, s-a transformat într-una de succes, Pöttinger fiind azi un producător de utilaje agricole de renume la nivel internațional.

Totul a început la un festival, unde Franz Pöttinger, un ceasornicar din secolul al XIX-lea, inovator și cu viziune, a prezentat teoria conform căreia precizia unui ceas ar putea fi aplicată și mașinilor agricole pentru a ușura munca grea a fermierilor. Acest lucru a marcat apariția mașinii de tocat furaje. Și pentru aceasta, el a primit Medalia de Argint la Linz Festival (Austria) în 1871. S-a întâmplat acum 150 de ani, în același an în care compania Pöttinger a fost fondată. De atunci, Pöttinger a servit cu succes industria tehnologiei agricole.

În plus, în afara mașinii de tocat furaje, compania a produs prese și sortatoare de fructe, mașini de recoltat siloz și furaje, tocătoare de resturi vegetale și mașini de recoltat cartofii. În anii 1950, una dintre cele mai vândute mașini a fost un încărcător pentru fân, paie, iarbă și frunze de sfeclă. Câțiva ani mai târziu, grebla transportatoare a revoluționat agricultura pajiștilor. Acest lucru a deschis calea către „gama de produse ecologice”.

În urma dezvoltării continue, încărcătorul pentru fân a devenit în scurt timp precursorul remorcii cu autoîncărcare. Pöttinger a fost de atunci liderul pieței mondiale pe acest segment.

Achiziționarea, în 1975, a unei fabrici de pluguri din regiunea Bavaria (Germania) a deschis ușa pentru Pöttinger de a intra pe piața utilajelor de lucrări ale solului. Grapele cu discuri, cultivatoarele și plugurile au fost apoi adăugate la gama de produse.

Al treilea domeniu cheie de competență adus în portofoliul companiei a fost tehnologia semănătorilor. Producătorul austriac a intrat cu succes pe această piață în 2001 prin preluarea fabricii Rabe din Bernburg (Germania).

Steagurile Pöttinger, ridicate în toată lumea

După primele expoziții la târgurile din Austria și țările vecine, succesul internațional a început în 1999, odată cu înființarea primei filiale de vânzări din Franța. Alte 14 filiale din Europa, SUA și Asia au urmat, cea mai recentă realizare fiind deschiderea filialei din Polonia în 2020.

Întotdeauna alături de fermieri

Evenimentele recente au arătat cât de important este ca toată lumea să aibă o cantitate suficientă de alimente de înaltă calitate. „La Pöttinger lucrăm pentru succesul clienților noștri de mai bine de 150 de ani. Fiind o companie de familie, Pöttinger își asumă responsabilitatea pentru generațiile viitoare și pentru mediu. Este datoria noastră să dezvoltăm tehnologia agricolă care să permită și să promoveze toate aspectele legate de agricultură și în viitor”, astfel prezintă strategia companiei pentru viitor Gregor Dietachmayr, purtătorul de cuvânt al echipei de management.

Utilajele agricole Pöttinger sunt comercializate în România de către NHR Agropartners, importator de utilaje agricole de înaltă calitate care deţine o reţea de 13 filiale, oferind o gamă complexă de produse şi servicii: vânzare utilaje agricole şi piese de schimb, ateliere de reparaţii şi echipe mobile de intervenţii.

NHR Agropartners are mai mult de 230 de angajați şi un portofoliu bogat în mărci de top distribuite exclusiv, cum ar fi: Deutz-Fahr, JCB, Hardi, Bogballe, Sfoggia, Einboeck etc.

 

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Tehnica agricola
Miercuri, 04 Noiembrie 2020 12:30

Interes pentru agricultura durabilă

Redresarea economică în urma pandemiei COVID-19 necesită angajamentul mai multor națiuni de a se dedica mai intens agriculturii durabile, a declarat Jim Collins, CEO Corteva Agriscience, în cadrul sesiunii „Agricultură cu impact pozitiv asupra climei, într-o lume post-COVID”, de la summit-ul virtual Financial Times Global Food Systems Summit. „Pentru cei implicați în domeniul agricol, este clar că am depășit perioada  în care ne gândeam la sustenabilitate ca fiind doar o parte din afacerea noastră. Sustenabilitatea este afacerea noastră. Îi putem servi mai eficient pe beneficiarii lanțului alimentar global reevaluând fiecare aspect al afacerii noastre prin prisma durabilității”, a punctat Jim Collins.

Corteva Agriscience și-a propus 14 obiective ce urmează a fi realizate în următorii zece ani, până în 2030, care au fost elaborate în jurul a patru piloni-cheie: obiective în beneficiul agricultorilor; obiective în beneficiul terenurilor agricole; obiective în beneficiul comunității; obiective cu privire la operațiunile companiei.

Exemple, în acest sens, sunt:

  • Comercializarea stabilizatorului de azot N-Lock pe piața europeană răspunde cererii de îmbunătățire a calității apei și de reducere cu 40% a emisiilor de gaze cu efect de seră cauzate de fertilizare.

  • Investiții în soluții naturale privind protecția culturilor sau în produse biologice, tot mai cerute de piață.

  • Parteneriatul britanic cu LEAF – grup ce sprijină agricultura ecologică – oferă trei ani de instruire, suport tehnic și mentorat pentru agricultorii ce își doresc să devină lideri în domeniul agriculturii durabile.

Corteva Agriscience va anunța în iunie 2021 planul de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră ce rezultă în urma propriilor operațiuni.

Fermierii trebuie să producă suficiente alimente nutritive pentru o populație în continuă creștere

Jim Collins a împărtășit cu restul participanților la summit faptul că pandemia a scos în evidență nevoia stringentă pentru o mai bună eficacitate a sistemului alimentar global. Remarcând dilema asociată risipei alimentare într-o perioadă în care, mai mult ca niciodată, omenirea se confruntă cu foamete din cauza pandemiei COVID-19, Corteva și-a asumat angajamentul că va colabora cu diverși parteneri în vederea promovării unor politici bazate pe știință, permițând astfel fermierilor să producă suficiente alimente nutritive pentru o populație în continuă creștere.

„Orice situație de criză este asociată unei oportunități. În ultimele zece luni, am avut discuții foarte la obiect cu privire la numeroase probleme urgente legate de dezvoltarea sustenabilă. Siguranța alimentară la nivel global. Fenomene meteorologice extreme. Tulburări sociale. Echitate economică. Și, desigur, însăși pandemia – toate acestea au dus la crearea unei platforme pe baza căreia agricultura să se axeze pe verigile-lipsă de mult ignorate ale lanțului alimentar global. Munca pe care o depunem în prezent ne va permite să facem schimbări care vor avea un impact pozitiv și pe termen lung asupra lanțului alimentar”, a arătat Jim Collins, care a adăugat: „Cu toții trebuie să colaborăm pentru a elabora sisteme de aprovizionare a hranei care să fie holistice și sustenabile și care să hrănească pe toată lumea, satisfăcând, în același timp, necesitățile și cererile în continuă schimbare ale consumatorilor din zilele noastre”.

Banca Mondială estimează că impactul economic al pandemiei ar putea duce la aproape 100 de milioane de oameni care să ajungă să se confrunte cu sărăcie extremă. Conform cifrelor din Programul Alimentar Mondial al ONU, peste un milion de oameni au murit din cauza pandemiei COVID. În același timp, peste șapte milioane de oameni au murit din cauza foametei.

„Cei peste 20.000 de angajați Corteva la nivel global depun eforturi în vederea reducerii risipei de hrană, care acumulează 1,3 miliarde de tone de alimente la nivel global. Echipele noastre, clienții și partenerii noștri s-au angajat activ să găsească o altă destinație acestor alimente, pentru că ele ar asigura hrană suficientă pentru două miliarde de oameni”, a conchis Jim Collins - CEO Corteva Agriscience.

Publicat în Comunicate

Din ce în ce mai căutate, produsele tradiționale au mereu loc în Revista Fermierului, vorbim despre ele cu producătorii: ce au fost, ce au ajuns și ce vor fi, dar și cu cei care le caută pentru a le pune pe masă. Pentru Călin Matieș, subiectul „produse tradiționale” este ca respirația, el însuși fiind producător al unor bunătăți tradiționale. În același timp, interlocutorul nostru a inițiat asocierea în acest domeniu și este azi președintele Federației Naționale a Producătorilor de Produse Tradiționale din România, el reușind promovarea imaginii României și a calității produselor autentice românești în Europa. Pe Călin Matieș l-am cunoscut în urmă cu mulți ani la Hanul Rustiq, la Sântimbru (Alba), unde am venit și m-a servit cu „Pită de Sântimbru” (adică cu pâine, precum cea de toate zilele, dar numită în graiul local), de care ne-a mărturisit, încă de la început, că este îndrăgostit. 

„Cea mai mare problemă a producătorilor de produse tradiționale, locale, ecologice o reprezintă valorificarea. Trebuie să înțelegem toți că produsul tradițional, produsul local este de siguranță națională.”

Reporter: Pită, nu pâine. Pită. De ce pită? 

Călin Matieș: Pentru că aşa se zice la noi, aici, în Ardeal. Nu „mere” nimeni... eu vreau să vorbesc, acum, așa cum se vorbeşte la noi ... nu „mere” nimeni la magazin să spună „dă-mi o pâine”. Toată lumea zice „dă-mi o pită”. De aia m-am gândit să păstrăm cuvântul ăsta, pentru că începem tot mai mult să vorbim limba engleză... nu că n-ar fi un lucru foarte bun, dar să nu uităm şi cuvintele noastre frumoase, cuvintele din casa bunicii, care zicea, în loc de „acum”, „amu”, care la „pâine” zicea „pită”, care, în loc de „să meargă”, spunea „las’ să margă” şi aşa mai departe... foarte multe cuvinte frumoase de care eu eram şi sunt îndrăgostit şi de aia trebuie să le păstrăm. Cu asta o să rămânem: cu identitatea naţională. Povesteam cu un mare actor, cu Mircea Albulescu, Dumnezeu să-l ierte, şi vorbeam: „Eu chiar aş muri pentru ţara mea”. Înainte, îmi spunea cineva: „Dar care-i ţara ta?”. Pentru că sudul e vândut la libanezi (sau la nu mai ştiu cine...). Banatul, Ardealul sunt vândute la italieni, Moldova e vândută, și ea, la alţii, resursele naturale sunt vândute la nu ştiu care, deci „care-i țara ta, pentru care ai muri?”. Şi, încercând să fiu un pic inteligent, îi spuneam maestrului Mircea Albulescu: „Morala e că nu ştiu dacă aş mai muri pentru ţara mea”. El îmi spune: „Țara ta sunt oamenii care sunt îngropaţi acolo, e graiul ăsta frumos, sunt produsele astea tradiţionale frumoase, e jocul, portul popular, aia e ţara ta!”. Şi am stat şi m-am gândit că într-adevăr graiul şi portul, şi produsele, aia e ţara mea, cu aia mă regăsesc, şi dacă oriunde în lume am bucăţelele astea trei-patru, pot să spun că sunt în ţara mea... E, într-adevăr, păcat că încet-încet partea materială care înseamnă România începe să dispară. Dar... să ne bucurăm că se apropie Crăciunul, vin sărbătorile astea minunate, româneşti... care așa ca la noi nu mai sunt nicăieri... cu colinzi... mai ales în zona rurală, unde încă se ţin sărbătorile şi se mai munceşte de sărbători. Îmi aduc aminte când de sărbători se lucra inclusiv în sâmbăta aceea, nu existau patru zile înainte, patru după şi poveşti de genul ăsta. Mama avea ceva probleme de sănătate şi înainte de sâmbăta respectivă mă trezea dimineaţa la 6 să frământ colacii, după aia ea mergea la lucru, eu mergeam la şcoală... Iar la 12, când era dospit, ne întorceam să coacem colacii. Gătam undeva pe la 6 seara, când se întuneca... eram rupţi de oboseală, dar era o oboseală aşa de faină! O oboseală fericită, nu ştiu cum s-o numesc, mi se face pielea ca de găină. Ne bucuram. Pe urmă, meream la colindat până la 10-11 seara (meream la toate scările de bloc sau meream în oraş, iar a doua zi meream la sat la bunici să colindăm). Indiferent cât eram de obosit, era o oboseală fericită, o oboseală plină de farmec. Acum... mă duc și cumpăr trei colaci de la magazin, de Paşti cumpăr ouăle gata vopsite... Cumpăr cadouri – stric o roabă de bani... atunci, îmi  amintesc, îmi făceau cadou, de Crăciun, părinţii mei, o pereche de bocanci cu două mărimi mai mari ca să-mi fie buni şi la anul! Dacă-mi cumpărau un trening, nu mi-l dădeau în septembrie, mi-l dădeau doar de Crăciun (până atunci mai umblam cu celălalt), şi atunci mi-l dădeau cu vreo două mărimi mai mari, să-mi fie bun încă un an şi ceva. De Paşti, de multe ori, primeam o batistă. Amu nu ştii ce să le mai cumperi la copii... nu ştim câţi bani să mai stricăm... şi facem o pradă la alimente! Aruncăm la alimente, Dumnezeule mare! Văd şi la mine şi cred că în toată casa de români se întâmplă treaba asta, din păcate. Cât, Dumnezeu, poţi mânca în două zile de sărbători? Cât, Dumnezeu?... Că restul, după două-trei zile, se aruncă! Umblăm pe la hipermarketuri, facem vârfurile de coşuri, prăduim o roabă de bani şi, după aia, aruncăm. Şi ne gândim: am muncit (că munceşti vreo două luni pentru alea două zile), am muncit două luni de zile ca să aruncăm....! Și, tot cu sărbătorile... mai sunt și românii din diaspora… eu ştiu că le e dor de casă, eu ştiu că li se rupe sufletul pentru ăştia de acasă, pentru noi... dar îşi pot face bucăţica lor de Românie cu o pită făcută în casă, cu o slănină pusă la afumat... chiar erau nişte povești de prin Canada că românii şi-au tăiat porcul. Foarte bine! Dacă ăla e obiceiul nostru...

Am o mare dorință: să nu aducem aminte de tradiţii doar de 1 Decembrie, de Crăciun şi de Paşti. Să ne aducem aminte de tradiţii şi de produsele româneşti și în timpul anului. Produsele românești sunt extraordinare. Credeţi-mă, cu mâna pe suflet vă spui, avem produse de zece ori mai bune, mai curate de tot felul de chimicale, decât în toată Europa. Când mergeţi la un hipermarket, nu vă uitaţi numai după culoarea ambalajului, nu vă uitaţi după brand. Uitaţi-vă unde scrie produs românesc, produs în România, așa daţi de lucru la nişte oameni, puteţi să ajutaţi nişte ţărani, puteţi să ajutaţi nişte tractorişti, nişte fermieri, nişte brutari... efectiv o să ne meargă mai bine. Dacă tot ne uităm după produsele din Franţa, din Spania şi din Italia, cu siguranţă tractoristul, fermierul, brutarul din Franţa o să aibă de lucru, iar noi o să murim şi o să dispărem ca naţiune, o să fim la mâna lor. De aia e musai să ne aducem aminte de produsele româneşti şi în timpul anului, nu numai de sărbători.

„Produsele tradiţionale sunt făcute în sate. Păi, dacă pe omul respectiv nu-l ajut să vândă și să-și facă brânza cunoscută în țara asta, poate să facă cea mai bună brânză din lume, o mâncă el cu familia lui şi moare de foame cu stocuri de brânză în cămară.”

Reporter: Haideți să ne întoarcem la „Pita de Sântimbru”, produsul principal al Asociaţiei Producătorilor de Produse Tradiţionale din judeţul Alba, la vremea când ne-am cunoscut...

Călin Matieș: „Pita de Sântimbru” o facem de 22 de ani. Înainte exista, aici, o brutărie (pe vremea lui Ceauşescu) de prin ’70 făcută. Încă ţin minte că, atunci când eram copil, se aducea pită în sat, o dată la trei zile, cu căruţa cu coviltir. Peste căruţă era bătută tablă, făcută ca un arc de cerc... Sunt mândru că astăzi „Pita de Sântimbru” este un produs tradițional certificat cu calitate europeană.

După ce România a rămas ultima din Europa în ceea ce privește schemele de calitate națională și promovarea produselor tradiționale în comunitatea europeană, am reușit, anul acesta, recunoașterea acestor produse nu doar de către români, ci și de către Europa. Din momentul acesta, Europa recunoaște produsul tradițional ca un produs de calitate europeană superioară, sănătos. Prin urmare, produsul tradițional românesc este recunoscut pe plan european. Acest lucru înseamnă că nouă produse tradiționale românești sunt certificate cu calitate europeană superioară. Pe produsul tradițional nu a existat o astfel de schemă de calitate și a fost notificat de Europa în această primăvară, iar primul produs tradițional notificat de Europa este „Pita de Sântimbru”. Până acum, România a pierdut șase milioane de euro pentru că nu avea scheme de calitate naționale. O schemă de calitate națională înseamnă un produs de calitate garantată de Uniunea Europeană. Produsul tradițional este prima schemă de calitate înregistrată la nivel european de către România.

Reporter: De la cine ați moștenit tradiția cu Pita de Sântimbru?

Călin Matieș: De la bunica şi de aici, din Sântimbru. Bunicul meu, în Sântimbru, era meşterul care făurea cuptoare. Le repara, le construia. Bunica mea de la Cluj, de la Şoimeni, comuna Vultureni, avea 6 copii, cu nevestele lor 12 şi cu nepoţii 24, erau vreo 40 acolo în casă...

Reporter: Într-o casă?

Călin Matieș: Păi, într-o casă, că dormeam şi în şură, şi în podul poieţii, deasupra; avea 6 bivoli şi deasupra bivolilor dormeau bărbaţii şi în casă dormeau femeile. Şi toţi bărbaţii dormeau pe câte un pled din ăla ca şmirghelul, de ăla de lână. Aşa era când mergeam acasă la buna. Făcea la pită de, săraca, cred că se ura câtă pită făcea, ca să ne şi deie nouă acasă şi să şi mâncăm toţi… deci, de la ei am moștenit… noi încercăm acum să continuăm, iar Ministerul Agriculturii, în 2015, a declarat „Pita de Sântimbru” produs tradiţional al anului 2015. La fel, în 2017, în urma unui sondaj al unui ziar din Alba, pâinea de Sântimbru și-a câştigat cu 50% din voturi renumele de cea mai bună pită din judeţul Alba. Ne mândrim cu lucrurile astea, ne mândrim că reuşim să ducem tradiţia mai departe. Mă mândresc că de-a lungul timpului am reuşit la nivel naţional să creăm o Federaţie a Producătorilor de Produse Tradiţionale. În federaţie sunt 21 de asociaţii judeţene, fiecare asociaţie are producători de produse tradiţionale, ecologice, de casă sau locale, depinde cum le-au denumit dânşii.

Încet-încet, asociaţiile încep să-şi pună cuvântul: o asociaţie umanitară construieşte un spital, o asociaţie face presiuni pentru autostrăzi, o asociaţie coagulează producătorii de produse tradiţionale... sunt asociaţii făcute de oameni simpli, nu de marile multinaţionale. Marile multinaţionale au şi banii necesari, au şi logistica, şi şapte mii de avocaţi şi de jurişti, au creat asociaţii ca să-şi creeze favoruri. În schimb, asociaţiile mici, de care v-am spus, se fac cu voluntari. La noi, în Federaţia de Produse Tradiţionale, nu există niciun salariat, nu se iau nici măcar banii pe motorina cu care se merge la Bucureşti sau se organizează ceva evenimente. Ca federaţie investim în informarea consumatorului, în promovarea și dezvoltarea produsului tradiţional, pentru că, vedeţi, produsul tradiţional... toată Europa dă bani pentru dezvoltarea mediului rural. Să nu plece omul de la sat, să dezvolte afaceri. Produsele tradiţionale sunt făcute în sate. Păi, dacă pe omul respectiv nu-l ajut să vândă și să-și facă brânza cunoscută în țara asta, poate să facă cea mai bună brânză din lume, o mâncă el cu familia lui şi moare de foame cu stocuri de brânză în cămară. 

Reporter: Da, dar nu e suficient să-l găsim doar la piaţă, pentru că poate nu toată lumea se duce la piaţă. Tocmai pentru ca tot ceea ce este bun să poată fi la îndemâna oricărui consumator din ţara asta, să fie uşor de ajuns la produsele tradiționale, ar trebui să aibă posibilitatea să fie vândute şi în magazine.

Călin Matieș: Da. Doar că în unele magazine, se cere o cantitate... noi, ca produs tradiţional, nu putem să facem mai mult de 150 kg de produs pe zi. Ei, s-ar putea ca cutare hipermarket să vrea la nivel naţional 5.000 kg, pe care nu le putem face. Deci, cu siguranţă, produsele tradiţionale sunt greu de găsit în hipermarket. Se pot găsi în hipermarketuri locale, dar nu la nivel naţional. Pot fi găsite în micile magazine din oraş, în magazine cu specific, în magazinele tradiţionale, pentru că, vedeţi... Şi acum facem o comparaţie destul de plastică: nu găsești un parfum foarte bun la hipermarket, îl găseşti într-un magazin dedicat; un produs foarte bun şi care se face într-o serie limitată, o rochie a unei case de modă, nu-l găseşti la hipermarket, îl găseşti într-un magazin specializat.

Un lucru foarte bun pe care l-a făcut Ministerul Agriculturii, împreună cu organismele subordonate, este acea aplicaţie: CPAC, Catalogul Produselor Certificate Româneşti, ceva de genul ăsta… doar produsele atestate... Îmi descarc aplicația pe telefon și, în mod automat, dacă eu sunt în Sântimbru, îmi dă ce produse tradiţionale am în Sântimbru... ce produse ecologice am, ce produse montane am, ce reţete consacrate am, ce produse înregistrate la nivel european găsesc în zona respectivă. Dacă mâine mă duc la Hunedoara, la fel, o să caut în aplicaţie şi o să-mi dea aplicaţia în şi lângă Hunedoara ce produse tradiţionale sau montane găsesc. E un lucru extraordinar... Şi e simplu pentru consumator. Pe deasupra, vedem de multe ori un cap cu un batic la piaţă şi gata, ne ducem să cumpărăm de la ea. Sunt şi oameni fără frică de Dumnezeu, sunt şi falsuri...

„Român, cinstit și harnic, pentru Senat”

Reporter: Li se spune comercianţi.

Călin Matieș: Mda, comercianţi fără bun-simţ, adică iau de la hipermarket cârnaţiul, îl ţin o zi la mine la fum şi după aia mă duc şi-l vând, de trei ori preţul, că-i produs tradiţional.

Cred că avem o problemă în legislaţie. Și eu și colegii mei din federație ne implicăm în rezolvarea tuturor problemelor și încercăm să găsim o soluții împreună cu toți factorii de decizie, avem tot timpul întâlniri la Ministerul Agriculturii, la Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și chiar la Parlament.

Reporter: Acolo, la Parlament, vreți și dumneavoastră să vă mutați biroul, dar nu și brutăria, pita își va continua tradiția în Alba, la Sântimbru. V-ați hotărât să intrați în politică și candidați la alegerile parlamentare din acest an din partea Partidului Social Democrat. „Român, cinstit și harnic, pentru Senat” este sloganul ales de dumneavoastră.

Călin Matieș: Sunt nou în acest domeniu, de circa două luni am intrat în politică și am făcut-o cu sufletul deschis, convins fiind că de acolo de la București, de unde se fac legile, îi voi putea ajuta pe producătorii români, pe cei care fac produse tradiționale, produse locale. Să știți că de mai bine de 20 de ani, atât eu cât și colegii reprezentanți ai asociațiilor județene de produse tradiționale și ecologice mergem la toate întâlnirile cu autoritățile statului, la toate târgurile, la toate evenimentele, mergem pe banii noștri. De cele mai multe ori, în solicitările noastre ne-am lovit de ziduri, în care am și reușit uneori să facem uși, pe care apoi le-am deschis. Cea mai mare problemă a producătorilor de produse tradiționale, locale, ecologice o reprezintă valorificarea. Trebuie să înțelegem toți că produsul tradițional, produsul local este de siguranță națională. În martie, când toate țările și-au închis granițele, când n-au mai exportat alimente neștiind cum va evolua pandemia generată de acest nou coronavirus, ar fi trebuit să ne speriem. Dacă la un moment dat nu vom mai avea cum să alimentăm hipermarketurile, ce mâncăm? Producătorii noștri nu sunt primiți în marile lanțuri de magazine, care nu înțeleg că nu putem alimenta magazinele pe plan național, că fiecare vrea să fie în magazinele din zona lui, din regiunea lui, ceea ce acum nu se poate. În prezent, nu mai sunt târguri, ce facem noi, producătorii de produse tradiționale? Încă sunt foarte multe probleme în acest domeniu și asta m-a determinat să intru în politică și să candidez pentru Senatul României, pentru că sunt convins că de acolo din Parlament pot ajuta sectorul produselor tradiționale, îmi pot ajuta colegii, producătorii să rămână în piață, să nu închidă, să ducă mai departe obiceiurile și tradițiile românești, să dezvolte spațiul rural și să asigure un trai decent comunităților în care-și desfășoară activitatea.

Publicat în Interviu

Clubul Fermierilor Români a devenit broker de asigurare, primul din România gestionat de fermieri. Astfel, fermierii lucrează pentru fermieri pentru asigurarea riscurilor și creșterea performanțelor. Am abordat subiectul cu Florian Ciolacu, directorul executiv al Clubului Fermierilor Români, și am vorbit despre impactul pentru fermieri, dar și despre problemele cu care agricultura se va confrunta, precum și despre noile strategii ale Comisiei Europene „Farm to Forck” („De la furcă la furculiță”) și Biodiversitatea 2030.

Lansat ca o inițiativă a Agricover și a Clubului Fermierilor Români pentru Agricultură Performantă, parteneriatul privind asigurările reprezintă o premieră în România, fiind pentru pentru prima dată când o organizație a fermierilor intră ca acționar într-un broker de asigurare. Agricover Broker de Asigurare SRL s-a transformat în Clubul Fermierilor Români Broker de Asigurare SRL.  Astfel, o asociație a fermierilor, organizație neguvernamentală, cu drept şi responsabilitate în reprezentarea intereselor, devine acţionar într-o companie care oferă servicii pentru fermieri, fermieri care devin până la urmă acţionari pentru un broker care-i ajută în relaţia cu asigurătorii să-şi gestioneze mai bine riscurile.

Clubul Fermierilor Români este o asociație non-profit și non-guvernamentală a fermierilor din România care și-a stabilit încă de la început o misiune pe care o urmăreşte conform unui plan, cu obiective, cu termene, alocând resurse umane și materiale, livrând în același timp și rezultate. De altfel, membrii asociației sunt fermieri performanți care au modele de afaceri bazate pe inovație, tehnologie și ghidul de bune practici în agricultură, pentru creșterea competitivității și a valorii adăugate create în acest domeniu. „Am spus încă de la începutul creării acestei organizații că ne orientăm și ne focalizăm toată energia pe creşterea competitivităţii fermierilor, care are două dimensiuni: una de a-i ajuta să-şi crească performanţele cu noi tehnologii şi una să-şi gestioneze riscurile. Brokerul de asigurări în care clubul a devenit acţionar este o instituţie, o organizaţie cu rol în sprijinirea fermierilor pentru a-şi gestiona mai bine riscurile care ţin de mediu, de schimbările climatice care-şi fac simţite prezenţa în viaţa noastră, de riscuri legate de utilajele pe care le folosesc, riscuri legate de bunurile din gospodărie pe care ei le gestionează şi care trebuie să fie asigurate”, a precizat Florian Ciolacu, director executiv al Clubului Fermierilor Români.

Tema managementului riscului şi asigurarea rezilienţei afacerii (rezilienţă – adaptare, rezistenţă la impactul pe care factorii de mediu ori economici îl generează) reprezintă o temă principală şi un vector de creştere pentru fermierii din România.

Autosusținere, dar și bani europeni

Contextul pare a justifica această măsură, având în vedere că seceta a făcut ca cerealele cultivate în toamnă să intre în primăvară fără un excedent de apă și multe suprafețe să fie întoarse. „Au fost două ținte pe care noi le-am urmărit prin acest demers. Prima ţintă a fost să asigurăm fermierii că au acces la cele mai bune servicii în ce priveşte alegerea formei prin care să-şi asigure bunurile, utilajele, culturile etc. În al doilea rând, să asigurăm prin intermediul acestor servicii oferite pentru fermieri finanţare pentru programele clubului. Adică să închidem un ciclu, astfel încât ceea ce rezultă din activitatea comercială a brokerului, ca profit, să fie transferat 100% în forme legale către programele Clubului”, a explicat Florian Ciolacu.

Această autofinanţare a Clubului din gestiunea riscului va susține programele pentru tineri, pentru elevii din liceele agricole pentru a‑şi dezvolta noi abilități, programe pentru promovarea agriculturii digitale, programe pentru informarea fermierilor, dar și în acțiunile de reprezentare a fermierilor la Bruxelles, în Parlamentul sau Guvernul de la București etc.

România are un potențial de opt milioane de hectare ce pot fi asigurate, dar în 2019 au fost asigurate doar 2,3 milioane de hectare. „Din aceste 2,3 milioane de hectare, 300.000 de hectare au fost asigurate prin intermediul acestui broker, astfel că el are o cotă de piaţă foarte bună, de 13%. Mai mult, nu e o companie de asigurare, e un broker, care lucrează cu mai multe companii de asigurare. Ținta noastră pentru 2020 este o creştere de 20%. În ceea ce priveşte asigurările, asiguratorii anticipează o creştere cu 10%, condiţiile de mediu – seceta de anul ăsta, seceta care se anticipează pentru anul următor – reprezintă un motiv suficient ca oamenii să conştientizeze nevoia asigurării”, a subliniat directorul executiv al Clubului Fermierilor Români.

Pentru acest broker, trecerea de la anul 2018 la anul 2019 a însemnat o creştere cu 50% a suprafeţei asigurate. În cei aproape nouă ani de funcţionare, brokerul a asigurat peste 10.000 de fermieri, cifră care îi include și pe cei asigurați de mai multe ori. „10.000 de fermieri și mai mult de 1,4 milioane de hectare asigurate. Ţinta pentru 2020 este să sprijinim fermierii să se asigure mai mult, mai bine. Există şi o măsură de sprijin foarte importantă la AFIR, prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, Submăsura 17.1 – Prime de asigurare a culturilor, a animalelor și a plantelor, prin care tocmai s-a deschis un nou apel de proiecte, exact cu ce am făcut noi. Clubul şi brokerul au făcut o analiză a Ghidului ce urma să fie lansat, am trimis observaţii, am avut întâlniri cu directorul general de la AFIR, cu ministrul Agriculturii, cu secretarii de stat pe această temă, am propus modificări, care au fost luate în considerare”, spune mulțumit Florian Ciolacu.

În anul 2019, doar jumătate din suprafaţa care a solicitat asigurare, adică subvenţionarea poliţei de asigurare prin această măsură, a fost declarată eligibilă. „Asta înseamnă că a fost o problemă şi de birocraţie şi am propus aceste modificări. Sperăm că va fi mult mai simplu acum, mai mulţi fermieri se vor asigura și vor avea o predictibilitate a afacerii lor. Pentru că, până la urmă, managementul riscului vorbeşte de predictibilitate”, a adăugat specialistul.

„În numele fermierului, pentru fermier, reprezentând drepturile fermierului”

Acest nou parteneriat va veni în ajutorul fermierilor care de multe ori, în momentul în care se duc la un asigurător sau la un broker, întâmpină probleme. Mai mult, sunt din ce în ce mai puţine companii care vin să facă asigurare pentru secetă. Orice piață de servicii care are un număr limitat de furnizori devine o piaţă care nu vine în sprijinul dezvoltării. „Trebuie să existe întotdeauna competiţie, mai mulţi furnizori. Ce oferă brokerul? În primul rând, oferă o consultanţă pentru analiza şi evaluarea riscurilor, care este individualizată pe fiecare fermier. Oferă posibilitatea participării consultantului, pe care brokerul îl pune la dispoziţia fermierului, la negocierile cu compania de asigurări, astfel încât pachetul de asigurare să fie perfect adaptat şi să răspundă cel mai bine nevoilor fermierilor. Oferă posibilitatea de a primi oferte alternative, de la mai mulţi furnizori, ca alegerea să fie cea mai potrivită cost-eficienţă. Toate documentele sunt făcute cu sprijinul şi asistenţa consultantului din broker. Deci asigurăm o consiliere permanentă şi o monitorizare pe parcursul desfăşurării acestui contract între asigurător şi fermier”, a detaliat Florian Ciolacu.

În cazul în care există daune produse de cauze naturale asupra bunurilor sau asupra culturilor, se oferă o consiliere din partea brokerului pentru dosarul pe care trebuie să-l facă fermierul şi pentru stabilirea concretă a elementelor din acel dosar, unde de multe ori apar probleme. „Sperăm ca mai mulţi fermieri să adere la acest sistem de asigurare. Trebuie să ne gândim că resursele statului în ce priveşte despăgubirile nu vor fi niciodată suficiente să acopere sau că alte motive vor duce la reducerea productivităţii fermierilor şi orice calamitate, orice situaţie naturală poate să expună unui risc major afacerea unui fermier. Fiecare lucru trebuie privit cu mare grijă. Managementul riscului asta face”, explică  directorul executiv al Clubului.

Astfel, toate serviciile oferite de acest broker fermierilor fac parte dintr-un pachet ce trebuie privit ca un acces la servicii de încredere, oferite de o companie care le aparţine lor.

Și acesta este mesajul pe care Clubului Fermierilor Români încearcă să îl transmită: se facilitează servicii, se susţin negocierea şi finalizarea contractelor cu asigurătorii, care lucrează în numele fermierului, pentru fermier, reprezentând drepturile fermierului. „În general, brokerii sunt intermediari între asigurători şi fermieri. Lucrăm şi cu asigurătorii, încercând să identificăm alături de ei soluţii noi care nu sunt încă în România disponibile, pentru ca fermierii români să aibă acces la ele. Clubul face reprezentarea fermierilor, asta înseamnă că identificăm problemele împreună cu fermierii, dar şi cu experţi consultanţi, fiscali, jurişti, analişti de risc, le punem în discuţie în cadrul unor comitete, a unor grupuri de lucru, elaborăm prevederi, propuneri, inclusiv de modificare a unor acte normative, pe care mergem şi le depunem, le susţinem la autorităţi, astfel încât lucrurile să funcţioneze mai eficient şi mai repede”, a specificat Florian Ciolacu.

Hrana curată și redresarea biodiversității, noile strategii CE

Strategia „Farm to Forck” sau „De la furcă la furculiţă” a fost lansată de Comisia Europeană concomitent cu strategia privind Biodiversitatea pentru 2030 și cu un plan de acțiune asociat pentru protejarea naturii și inversarea degradării ecosistemelor. Acesta își propune să redreseze biodiversitatea Europei până în 2030, cu beneficii pentru oameni, climă și planetă. 

Aceste două strategii extrem de importante vor influenţa nu doar agricultura, ci și traiul oamenilor. „Politica Agricolă Comună este probabil cea mai importantă, cu bugetul cel mai mare, și a fost preocupată în ultimii ani, pe bună dreptate, de patru mari provocări. Prima e legată de schimbările climatice şi aţi văzut că UE este totuşi un campion în pactul de mediu; pierderea biodiversităţii, care influenţează şi viaţa oamenilor şi agricultura; vulnerabilitatea sănătăţii populaţiei, care e legată de o dietă necorespunzătoare, şi o să vedeţi cum influenţează aceste strategii politica privind sănătatea populaţiei, şi impactul asupra structurii şi funcţionării sistemului alimentar, pentru că sistemul alimentar şi agricultura s-au adaptat cerinţelor populaţiei, producând mai mult”, a explicat directorul executiv al Clubului Fermierilor Români.

Aceste patru mari schimbări au ca obiectiv restabilirea şi protecţia biodiversităţii până în 2030, respectând şi asigurând printr-o agricultură şi un sistem alimentar sustenabile un nivel de acces al populaţiei la o hrană mai curată şi, spune CE, la prețuri decente, care să o facă accesibilă tuturor. „Din păcate, aceste strategii nu au încă o fundamentare prin analize economice detaliate şi prin modificări în strategii individuale privind sănătatea, directiva nutrienţilor, directiva pesticidelor şi aşa mai departe”, a adăugat Florian Ciolacu.

Temerile sunt legate de faptul că lipsește o analiză care să arate dacă va mai exista suficientă hrană la acel nivel de calitate accesibil tuturor, astfel încât să nu avem o problemă de siguranţă alimentară în Europa.

Vom avea suficientă hrană?

Obiectivele specifice prevăd ca suprafaţa agricolă ecologică să ajungă, până în 2030, la 25% din terenurile agricole; reducerea pesticidelor chimice cu 50%; reducerea riscurilor asociate utilizării pesticidelor cu 50%; reducerea îngrăşămintelor cu 20%; reducerea vânzării de antibiotice pentru animale cu 50%. „Întrebarea este: reducerea acestor pesticide, a utilizării pesticidelor şi fertilizanţilor, nu pune sub semnul întrebării posibilitatea de a asigura necesarul de alimente către populaţie?”, se întreabă Florian Ciolacu. Mai mult, o reducere a substanţelor puse la dispoziţia fermierului va duce la reducerea productivității, a sănătății plantelor dacă nu vor fi înlocuite cu alte produse bio, spre exemplu. „Concluzia este că populația trebuie să conștientizeze că va fi hrană mai puţină, mai de calitate, mai scumpă şi e sub semnul întrebării accesibilitatea la această hrană. Acum, amintiţi-vă ce spun de fiecare dată când vorbim de obiectivul „piatra unghiulară”, pe care se sprijină Politica Agricolă Comună. Zice aşa: 500 de milioane de locuitori ai Uniunii Europene trebuie să aibă acces predictibil la hrană – adică şi în anul care vine, ieftină şi de calitate. Adică eu trebuie să-i asigur pe oamenii ăştia că toţi vor avea hrană. De aia preţurile în Uniune sunt cumva, prin aceste subvenții, ținute sub control”, arată directorul executiv al Clubului Fermierilor Români.

Dar schimbările climatice și alimentația necorespunzătoare sunt realități cu care omenirea se confruntă. Un raport al ONU de acum doi ani arăta că trebuie acționat ca aceste schimbări să nu devină ireversibile. „În 50 de ani, consumul s-a triplat, 90% din pierderea biodiversităţii e produs de această creştere a consumului, 55% din populare, 30% din popularea apelor... toate astea, consumul ăsta excesiv, cu o dietă necorespunzătoare care a dus la probleme de sănătate pentru populaţie, toate astea trebuie corectate. Dar ele trebuie corectate gradual şi, atenţie, nu toate ţările sunt pregătite să facă simultan aceşti paşi. Iar România e un caz specific în care eu nu cred că suntem pregătiţi în momentul ăsta”, susține Florian Ciolacu.

Dar pentru ca aceste măsuri să fie coerente, fermierii și reprezentanții lor trebuie să fie prezenţi, vocali şi activi în dezbaterile europene.

Pe lângă cele patru mari schimbări importante, Politica Agricolă Comună, strategia „Farm to Forck”, strategia privind Biodiversitatea și Pactul Ecologic European (Green Deal), există schimbări în multe alte planuri ale Comisiei Europene ce trebuie aplicate. Iar toate vor duce la schimbări care încă nu sunt suficient de bine analizate, crede specialistul, pentru a se vedea impactul asupra accesului la hrană şi siguranţă alimentară: „Sunt stabilite nişte obiective climatice, o foaie de parcurs în care vorbim de o reducere a emisiei gazelor cu efect de seră cu 50-55%; Sistem alimentar sustenabil, o nouă propunere legislativă a Comisiei Europene; Sistem de certificare a stocării carbonului; Directiva pesticidelor – sunt în revizuire –, Directiva nutrienţilor; Etichetarea produselor...

Costuri mai mari de producție în UE?

Aceste restricții se abat asupra producătorilor de orice fel din agricultură, industriei alimentare şi există riscul ca importurile din afară, din ţări din afara Uniunii Europene să continue, în condiţiile în care un producător din UE are parte de costuri mult mai mari.

Și iarăşi producătorii din Comunitatea Europeană vor intra în competiție cu alţi producători din afara Uniunii Europene care nu respectă aceleaşi condiţii – cam asta arată experienţa ultimilor 20 de ani. „Tratatele comerciale UE, cum e Tratatul MERCOSUR, care nu e ratificat încă, vor permite importul de carne de vită din Argentina, de porumb, de soia etc. Astea toate în condiţiile în care vorbim de un buget redus pentru PAC, deci mai puţini bani pentru fermieri, condiţii mai stricte de mediu, reducerea capacităţilor pe care ei le pun în funcţiune ca să-şi asigure productivitatea – nutrienţi, pesticide... –, reducerea suprafeţei, pentru că ei vor trebui să lase o suprafaţă nelucrată din suprafaţa agricolă, ţinta e de 25%, și o suprafață să fie exploatată ecologic. Prin urmare, toate aceste condiții trebuie văzute integrat. Reţineţi: subvenţia pe care Uniunea o acordă fermierilor pentru agricultură nu este un bonus pentru fermieri. Subvenţia este un sprijin direct pentru competitivitate, pentru asigurarea funcţionării, existenţei acestor ferme care dau de mâncare oamenilor”, subliniază Florian Ciolacu.

Spre exemplu, în Elveţia valoarea subvenţiei din valoarea producţiei agricole este 75%, iar în Japonia, de 80-85%. Aceste două ţări civilizate şi foarte bine organizate au înțeles că, dacă vor să aibă hrană mai bună, mai ieftină și mai sănătoasă, trebuie să ofere o finanțare mai mare.

Iar la nivel de UE, discuțiile purtate sunt despre reducerea subvenţiilor sau plafonarea lor.

Reprezentare și servicii pentru toți fermierii români

În aceste condiții, fermierii trebuie să lucreze și să fie reprezentați la Bruxelles pentru a stabili clar ce poate România să își asume. „Trebuie să batem cu pumnul în masă şi să spunem: «astea sunt condiţiile pe care noi le punem»; trebuie să ne apărăm oamenii, fermierii, antreprenorii din agricultură, din industria agroalimentară, producători-procesatori, astfel încât la finalul acestor schimbări să nu devenim furnizori de servicii pentru alţii care ştiu şi vin să ne organizeze mai bine în România viaţa şi munca în agricultură”, a punctat Florian Ciolacu, subliniind în încheierea discuției că serviciile  Clubului Fermierilor Români și reprezentarea la nivel de Bruxelles sunt pentru toți fermierii români, nu doar pentru cei ai clubului.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print – iulie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Eveniment

Astăzi, 3 iulie 2020, la sediul Ministerului Agriculturii, s-au purtat discuții cu privire la produsele certificate și atestate pe scheme de calitate. Secretarii de stat Aurel Simion și Emil Dumitru au adus la aceeași masă producătorii, respectiv reprezentanții Federației Naționale a Producătorilor de Produse Tradiționale, ai Asociației Bio România și retailerii, la întâlnire fiind prezente cinci mari lanțuri de magazine. De asemenea, având în vedere că de vreo trei ani se discută despre o piață a producătorilor în București, la discuții au fost prezenți reprezentanți ai Administrației Piețelor Sector 2. „Am analizat împreună cu producătorii de produse tradiționale și ecologice posibilitățile de promovare cu bani europeni, cât și posibilitatea alocării de spații pentru comercializarea produselor certificate și atestate pe scheme de calitate. Împreună cu reprezentanții hipermarketurilor, a avut loc o dezbatere tehnică referitoare la flexibilizarea procedurilor pentru a facilita micului producător accesul la raft cu produse. Totul are un început”, ne-a declarat secretarul de stat din MADR Aurel Simion.

Piața Colentina din Capitală ar putea fi dată în administrare producătorilor

Președintele Federației Naționale a Producătorilor de Produse Tradiționale (FNPPT), Călin Matieș ne-a comunicat, imediat ce a ieșit din întâlnirea de la minister, că, în timp ce dialogul cu autoritățile este unul coerent și constructiv, relația cu retailerii nu dă semne să se îmbunătățească. „Toți producătorii, de la mic la mare, își doresc ca produsele lor certificate și atestate pe scheme de calitate să ajungă la cât mai mulți români pe masă, ca populația să aibă acces ușor la produsele tradiționale, ecologice. De aceea tot încercăm să ajungem pe rafturile marilor lanțuri de magazine. Însă, acestea au o birocrație mai ceva ca la stat. De exemplu, eu le-am propus ca în fiecare oraș în care au magazin să ne dea un om de contact. Pentru că eu, de pildă, trebuie să vin la București sau unde are supermarketul sediul central ca să discutăm. Or, pe mine nu mă interesează să discut cu cel de la București, care nici nu-mi cunoaște marfa, ci cu un director de la mine din zonă, deoarece produsele mele, produse locale, vreau să fie vândute în magazinele de la mine din regiune, mai ales că produsul tradițional e limitat la cantitate, n-am cum să produc și să vând în toată țara. Greu, foarte greu se lucrează și se dialoghează cu marile magazine! Faci o grămadă de drumuri la ele, în cele mai multe cazuri departe de casă, și bați pasul pe loc, nu se întâmplă nimic. Nu știu, parcă nu înțeleg ce vrem noi. E simplu, vrem ca românii să mănânce produse locale, produse tradiționale, ecologice”, ne-a zis președintele FNPPT.

Totuși, ziua de azi le-a adus și speranță de mai bine producătorilor. Reprezentanții Administrației Piețelor Sector 2 le-au propus producătorilor să le dea în administrare Piața Colentina din București, o piață modernizată și utilată cu tot ceea ce e necesar pentru depozitarea și comercializarea produselor agroalimentare. „Rămâne să discutăm între noi, să vedem cum facem, cum ne organizăm. Cei de la Primăria Sectorului 2 ne-au spus că ne dau piața în administrare contra unei chirii modice. Singura condiție pusă, și de Administrația Piețelor, și de Ministerul Agriculturii, a fost ca în piață să fie comercializate doar produse locale, numai produse certificate și atestate pe scheme de calitate. Ceea ce, oricum, ne dorim și noi, ca în piață să fie producătorul”, ne-a precizat în încheiere Călin Matieș.

Piața Colentina ar putea fi un exemplu pentru restul țării, pentru administrațiile piețelor din toate orașele României, astfel încât producătorul să aibă siguranța valorificării, iar consumatorul să ajungă ușor și rapid la produsele cu gustul de altădată.

Publicat în Eveniment

Comisia Europeană (CE) a lansat ieri, 20 mai 2020, două strategii mult-așteptate de fermieri și industriile conexe din agricultură, „De la fermă la furculiță” (Farm to Fork) și „Strategia pentru Biodiversitate 2030”.

Asociația Industriei de Protecția Plantelor din România - AIPROM a așteptat cu interes publicarea de către Comisia Europeană a strategiilor De la fermă la consumator (Farm to Fork) și Biodiversitate 2030 și apreciază că aceste strategii vor influența radical modul de producere a hranei și viața celor angrenați în agricultură, precum și modul de a ne raporta la mediu. Ne așteptam să fie stabilite obiective realiste care să reflecte corect rezultatele unei evaluări de impact a schimbărilor propuse asupra actorilor principali și a existenței lor. Dar o rată de reducere de 50% a consumului de pesticide până în 2030 nu este realistă și nu va avea efectul dorit, de a crea un model de producție alimentară mai durabil în Europa. Eforturile necesare pentru atingerea acestui obiectiv vor fi greu de suportat de cei care vor trebui să le ducă la îndeplinire, cu mari sacrificii asumate și, mai ales, luate unilateral. Vorbim în primul rând despre fermierii care nu au la dispoziție soluții de protecție suficiente, și vor avea și mai puține în anii următori, din cauza unei politici foarte dure de autorizare a produselor de protecție a plantelor în Europa. Comisia Europeană a menționat în mod repetat că dorește ca Noul Pact Verde European din care fac parte cele două strategii să creeze o dezvoltare sustenabilă, solidă, rezistentă la șocuri și, mai ales, inclusivă pentru toți cei care participă la aducerea sa la îndeplinire. Cum se va realiza acest ultim deziderat (nu vom lăsa pe nimeni în urmă!)? Obiectivele prezentate recent ar trebui să conducă agricultura și domeniile conexe într-o călătorie spre transformare pozitivă, nu fără sacrificii, dar în colaborare cu toate părțile implicate în producerea hranei, a declarat Carmen Botez, director executiv al Asociației Industriei de Protecția Plantelor din România (AIPROM).

De la fermă la furculiță

Această strategie, Farm to Fork, urmărește să îmbunătățească producția și consumul durabil de produse alimentare printr-o abordare holistică. „Atenuarea schimbărilor climatice este o problemă-cheie pe care trebuie să o abordăm în mod colectiv. Fiind o industrie care sprijină fermierii și producția de produse alimentare, ne angajăm să ne jucăm rolul în identificarea soluțiilor durabile care să corespundă ambițiilor Comisiei Europene”, susține Carmen Botez.

Industria de protecția plantelor consideră că atenuarea crizelor climatice și a efectelor asupra biodiversității trebuie văzute într-o perspectivă globală, în care Uniunea Europeană nu își exportă problemele, punând în același timp în pericol securitatea alimentară. Abordările politice trebuie să fie ambițioase, coerente și să poată fi implementate. Acestea trebuie să contribuie la atenuarea schimbărilor climatice și la îmbunătățirea biodiversității, asigurând în același timp viabilitatea agriculturii europene și o aprovizionare continuă cu alimente sigure și sustenabile pentru toți consumatorii. Acestea nu sunt obiective care să se excludă reciproc și pot fi realizate doar printr-o abordare echilibrată, bazată pe știință. „Industria de protecție a plantelor consideră cu tărie că inovația este o parte importantă a soluției. Companiile noastre vor continua să investească în identificarea și furnizarea modurilor inovatoare de protejare a culturilor: cu investiții importante în pesticide care au un profil toxicologic prietenos cu mediul, biopesticide și tehnologii de precizie pentru o agricultură durabilă. Adoptarea tehnologiilor agricole digitale ar trebui stimulată financiar prin măsuri, cum ar fi Politica Agricolă Comună, care sprijină fermierii în optimizarea în continuare a luării deciziilor în ceea ce privește producția și cultivarea plantelor. Implementarea îmbunătățită a legislației existente ar putea contribui la adaptarea la schimbările climatice și ar putea pune pe piață tehnologii inovatoare mult mai rapid pentru o agricultură durabilă. Industria de protecție a plantelor este îngrijorată de faptul că reglementările europene și politicile europene de mediu sunt din ce în ce mai puțin deschise la dezvoltarea și aplicarea inovației în sectorul protecției plantelor și că, într-un viitor previzibil, fermierii europeni vor continua să piardă soluțiile pe care le au acum la dispoziție mult mai repede decât acestea pot fi înlocuite. În general, substanțele active chimice și biologice trebuie să fie considerate instrumente complementare, mai degrabă decât o înlocuire directă a unei soluții cu alta. Cercetările recente au demonstrat faptul că fermierul ar putea avea un randament semnificativ mai mic (10%-40%) pentru șapte culturi importante, dacă s-ar elimina un portofoliu mare de substanțe”, explică directorul executiv AIPROM.

Procedura de autorizare a Uniunii Europene pentru pesticide este una dintre cele mai stricte din lume și astfel se obțin alimente de cea mai înaltă calitate și în condiții de siguranță pentru cetățenii săi. Cu toate acestea, industria de protecție a plantelor recunoaște preocupările societății cu privire la producția de alimente și recunoaște disponibilitatea Comisiei Europene de a reduce atât riscul, cât și utilizarea pesticidelor. „Industria de protecție a plantelor este dispusă să discute un obiectiv de reducere a utilizării pesticidelor, cu condiția ca acesta să fie bazat pe știință și să fie realist. Procentul de reducere propus, de 50%, nu este unul realist și nu va avea nici efectul dorit de a avea un model de producție alimentară mai durabil în Europa. Industria de protecție a plantelor dorește fixarea unor ținte realiste care să reflecte rezultatele unei evaluări de impact.

În timp, având în vedere toate aceste condiții, va fi foarte dificil pentru noi să ne continuăm activitatea în condiții normale. Deși este imperfect, Indicatorul de Risc Armonizat 1 (HRI1) pare a fi un mod rezonabil de a măsura reducerea pericolului generat de utilizarea pesticidelor. Pentru a îmbunătăți în continuare HRI1, Comisia Europeană ar trebui să ia în considerare un indicator pentru a măsura impactul asupra productivității agricole. Este important să ne asigurăm că aprovizionarea cu alimente rămâne sigură și stabilă în general și în perioadele de criză”, menționează Carmen Botez.

Industria de protecție a plantelor oferă soluții pentru toate modelele de agricultură, de la cele ecologice până la cele convenționale, și, totodată, susține obiectivul Comisiei de a crește producția ecologică în măsura în care această creștere este determinată de cererea tot mai mare a consumatorilor pentru aceste tipuri de produse și atât timp cât nu conduce la schimbări neintenționate de utilizare a terenurilor în alte părți ale lumii, care ar putea avea efecte negative asupra biodiversității și climei în alte regiuni decât în Europa. Este important de remarcat compromisurile ecologice implicate, producția organică caracterizându-se printr-un randament semnificativ mai redus, iar pesticidele aprobate pentru agricultură organică sunt adesea utilizate în cantități mult mai mari decât alte pesticide chimice. Din acest motiv, orice țintă trebuie să se bazeze pe știință și pe consecințe măsurate în prealabil. Industria de protecție a plantelor este de părere că este necesară o evaluare a impactului în ceea ce privește efectul creșterii producției ecologice pentru securitatea alimentară și impactul acestei măsuri asupra țărilor terțe. „Stimularea sustenabilității în agricultură ar trebui să se concentreze mai degrabă pe performanța fermei, decât pe tipul de fermă”, apreciază reprezentantul AIPROM.

Strategia pentru Biodiversitate 2030

Pentru a atinge obiectivele strategiei „Viziune 2050” a Convenției privind diversitatea biologică (CBD) pentru a „trăi în armonie cu natura”, Comisia Europeană a stabilit în Strategia pentru Biodiversitate 2030 un set clar de angajamente pentru a pune UE pe calea către redresare în beneficiul climei și al oamenilor până în 2030.

„Biodiversitatea este o problemă urgentă și importantă în agricultură, iar industria noastră se angajează pe deplin să-și joace rolul în sprijinirea conservării acesteia, asigurând un impact minim asupra biodiversității în peisajele agricole, asociate cu regenerarea și îmbunătățirea biodiversității acolo unde este posibil. Industria de protecție a plantelor va continua să joace un rol esențial, sprijinind fermierii în calitatea lor de administratori ai terenurilor agricole. Protejarea biodiversității este un principiu-cheie deja garantat de legislația de aprobare a tuturor pesticidelor din Europa, inclusiv pentru biopesticide. Regulamentul 1107/2009 menționează clar faptul că pentru a fi aprobat un pesticid >

Agricultura schimbă inevitabil biodiversitatea într-o anumită zonă prin plantarea culturilor în densitate mai mare decât s-ar întâmpla în mod natural. Ca administratori ai terenurilor agricole, fermierii joacă un rol esențial și muncesc din greu pentru a minimiza efectele practicilor agricole asupra biodiversității printr-un management responsabil al peisajului. Bunele practici agricole care includ gestionarea integrată a bolilor și dăunătorilor (IPM), sprijină și protejează biodiversitatea. Industria de protecție a plantelor oferă soluții inovatoare și programe de instruire pentru fermieri, încurajând punerea în aplicare a acestor practici IPM și crearea de habitate unde nu sunt cultivate plante pentru a spori biodiversitatea și rezistența”, punctează directorul executiv AIPROM, Carmen Botez.

Foto: www.mewi.ro

Publicat în Eveniment

Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) a publicat versiunea consultativă a Ghidului solicitantului pentru subMăsura 6.1 „Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri” din Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014 – 2020. Ghidul poate fi consultat pe pagina de internet: www.afir.info, la secțiunea Transparență decizională. Sfârșitul lunii aprilie este perioada orientativă pentru depunerea proiectelor pe sM 6.1 „Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri”, cu o alocare estimativă de 42.681.019 euro.

AFIR reamintește că sprijinul public acordat prin intermediul subMăsurii 6.1 este 100% nerambursabil și este în valoare de maximum 50.000 de euro. De asemenea, sprijinul se acordă în baza unui plan de afaceri, sub formă de primă în două tranșe, astfel: 75% din cuantumul sprijinului la semnarea Contractului de finanțare și 25% din cuantumul sprijinului se va acorda în funcţie de implementarea corectă a Planului de afaceri, fără a depăși trei ani sau cinci ani pentru exploatațiile pomicole.

Solicitanții eligibili pentru sprijinul nerambursabil acordat prin această linie de finanțare sunt tinerii fermieri, în conformitate cu definiția prevăzută la art. 2 din R(UE) nr.1305/2013, care se instalează ca unici șefi ai exploatației agricole și persoanele juridice cu mai mulţi acţionari, unde un tânăr fermier se instalează și exercită un control efectiv pe termen lung în ceea ce privește deciziile referitoare la gestionare, la beneficii și la riscurile financiare legate de exploatație.

Pentru a fi eligibilă, exploataţia trebuie să îndeplinească cel puțin următoarele condiţii: să aibă o dimensiune economică cuprinsă între 12.000 – 50.000 SO, să fie înregistrată ca microîntreprindere sau întreprindere mică și să fie înregistrată în Registrul Unic de Identificare – APIA, în Registrul agricol și/sau în Registrul exploatațiilor – ANSVSA.

Perioada de consultare publică este de zece zile calendaristice de la data publicării pe site, respectiv până la 14 martie 2020. Toți cei interesați pot să transmită propuneri sau observații pe adresa de e-mail Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..

În link, calendarul orientativ al sesiunilor pentru depunerea de proiecte PNDR pentru anul 2020. https://revistafermierului.ro/finantari/item/4340-afir-sesiuni-de-depunere-proiecte-pndr-2020.html

Publicat în Știri

Potrivit unui raport publicat de Curtea de Conturi Europeană (ECA), progresele în măsurarea și reducerea riscurilor asociate utilizării de pesticide în UE sunt limitate. Mai multe state membre nu au transpus la timp și în totalitate Directiva privind utilizarea durabilă a pesticidelor, iar stimulentele care ar trebui să încurajeze fermierii să adopte metode alternative rămân slabe. De asemenea, Comisia Europeană nu este în măsură să monitorizeze cu precizie efectele sau riscurile asociate utilizării de pesticide, arată ECA.

Prin raportul special 05/2020, intitulat „Utilizarea durabilă a produselor de protecție a plantelor: progrese limitate în măsurarea și în reducerea riscurilor”, Curtea de Conturi Europeană a evaluat dacă acțiunile Uniunii Europene în acest domeniu al PPP au avut succes.

Produsele de protecție a plantelor (PPP) sunt utilizate pentru a proteja culturile împotriva dăunătorilor și a bolilor. PPP includ insecticidele, fungicidele și erbicidele, care pot crea presiuni asupra mediului și pot prezenta riscuri pentru sănătatea umană. Începând din 1991, UE dispune de norme comune privind autorizarea și utilizarea acestor produse. În 2009 a fost adoptată Directiva privind utilizarea durabilă a pesticidelor.

Mai multe state membre nu au transpus la timp directiva în dreptul național și, în 2012, au fost lansate proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva a două țări. Pe lângă aceasta, Comisia Europeană nu verificase în mod corespunzător caracterul complet sau corectitudinea transpunerii, a constatat ECA. De exemplu, nu toate statele membre au transpus în dreptul național cerințele care prevedeau aplicarea de către fermieri a gestionării integrate a dăunătorilor. Curtea recunoaște însă că, începând din 2016, CE a luat măsuri mai susținute pentru a asigura punerea în aplicare a Directivei privind utilizarea durabilă a pesticidelor.

Odată cu directiva, gestionarea integrată a dăunătorilor a devenit obligatorie pentru fermieri. Această abordare înseamnă că se poate recurge la pesticide numai dacă metodele preventive sau de alt tip eșuează sau nu sunt eficace. Nu există însă criterii clare sau cerințe specifice care să faciliteze asigurarea aplicării și evaluarea conformității.

În paralel, a fost creată categoria „produselor de protecție a plantelor cu risc redus”.

Or, până în prezent, nu au fost puse la dispoziție pentru utilizare decât 16 din 487 de substanțe (3%), ceea ce nu este suficient, afirmă Curtea de Conturi Europeană.

Corelarea gestionării integrate a dăunătorilor cu plățile din PAC

S-a observat, totodată, că există puține stimulente care să încurajeze fermierii să își reducă dependența de pesticide. ECA subliniază în special că aplicarea principiilor gestionării integrate a dăunătorilor nu este o condiție pentru a se beneficia de plăți în cadrul PAC. „Comisia Europeană nu a fost în măsură până acum să reducă în mod semnificativ riscurile asociate utilizării pesticidelor de către fermieri și nici să controleze aceste riscuri. Noua Politică Agricolă Comună care va intra în vigoare în 2021 a reprezentat o ocazie de a se găsi soluții adecvate la această problemă, dar, din păcate, această șansă a fost ratată”, a declarat Samo Jereb, membru al Curții de Conturi Europene, responsabil de raport.

ECA a observat că statisticile publicate de Comisia Europeană (Eurostat) cu privire la substanțele active și la utilizarea lor nu erau suficient de detaliate pentru a prezenta utilitate. Datele transmise de statele membre nu erau nici ele suficient de armonizate sau de actualizate.

Unele state membre au definit indicatorii naționali pentru măsurarea riscurilor și a impactului, dar aceștia nu sunt comparabili în ansamblul UE. Încercările inițiale ale CE de a defini astfel de indicatori la nivelul UE au eșuat din cauza lipsei datelor relevante. Primii doi indicatori de risc la nivelul Uniunii Europene au fost introduși abia în noiembrie 2019, la zece ani de la adoptarea directivei, dar niciunul nu lua în considerare modul, locul și momentul utilizării pesticidelor.

Prin urmare, Comisiei Europene îi lipsesc, în continuare, dovezi solide pe baza cărora să poată evalua dacă directiva a îndeplinit obiectivul UE de a asigura o utilizare durabilă a pesticidelor, conchide ECA.

Întrucât Comisia Europeană evaluează în prezent legislația din domeniul protecției plantelor, Curtea de Conturi Europeană recomandă:

-         Să se verifice gestionarea integrată a dăunătorilor la nivelul exploatațiilor;

-         Să se permită corelarea gestionării integrate a dăunătorilor cu plățile din cadrul viitoarei PAC;

-         Să se îmbunătățească statisticile cu privire la produsele de protecție a plantelor;

-         Să se definească indicatori de risc mai buni.

Curtea de Conturi Europeană a publicat în 2019 rapoarte speciale care au abordat teme conexe, în special politica UE în materie de siguranță alimentară și sistemul de control al UE pentru produsele ecologice. Pentru 2020 este preconizată publicarea unui raport special referitor la biodiversitatea în agricultură și a unui raport special privind polenizatorii.

ECA prezintă rapoartele sale speciale Parlamentului European și Consiliului UE, precum și altor părți interesate, cum ar fi parlamentele naționale, părțile interesate din sectoarele economice vizate și reprezentanții societății civile. Marea majoritate a recomandărilor pe care le formulează ECA în aceste rapoarte sunt puse în practică.

Pentru abonamente Revista Fermierului, ediția print: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Comunicate

Călin Matieș, președintele Federației Naționale a Producătorilor de Produse Tradiționale din România (FNPPTR), a anunțat constituirea grupului de lucru „Produsele tradiționale, viitorul satului românesc”, creat împreună cu Ministerul Agriculturii, asociațiile membre ale FNPPTR și Asociația Operatorilor din Agricultura Ecologică Bio România.

De altfel, Ministerul Agriculturii a transmis un comunicat în care informează că, în 14 ianuarie 2020, a organizat la sediul instituției o întâlnire cu reprezentanții Federației Naționale a Producătorilor de Produse Tradiționale, ai Asociației Bio România, precum și cu reprezentanți ai Agenției Naționale a Zonei Montane, dar și ai Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, ai Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, ai Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci și ai Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare în Turism. „Scopul întâlnirii a fost identificarea și stabilirea unui plan de acțiuni care să contribuie la susținerea și promovarea produselor agroalimentare românești înregistrate pe scheme de calitate naționale, precum și la dezvoltarea acestei nișe de produse”, precizează comunicatul MADR.

S-a discutat despre cum poate fi îmbunătățită colaborarea interinstituțională dintre autoritățile responsabile cu implementarea legislației naționale privind atestarea produselor tradiționale, pentru a crește numărul de produse tradiționale atestate de MADR și cultivarea încrederii consumatorilor în calitatea acestor produse.

Un alt subiect de discuție a fost organizarea de târguri de profil, destinate produselor atestate/recunoscute de MADR, distinct față de spațiul alocat produselor convenționale. Totodată, au fost dezbătute subiecte ce privesc elaborarea de noi scheme de calitate voluntare, precum și posibilitățile de finanțare din fonduri europene a produselor agricole și alimentare înregistrate pe scheme de calitate.

Promovarea produselor de calitate agroalimentare românești în cadrul agroturismului a fost o altă temă abordată în cadrul întâlnirii de la Ministerul Agriculturii. „Producătorii de produse tradiționale și ecologice ne sunt parteneri în dezvoltarea politicilor din domeniul agroalimentar și în elaborarea viitorului Plan Național Strategic. Orice întâlnire cu ei este benefică”, a spus ministrul Adrian Oros.

Alături de ministrul Agriculturii, la întâlnirea cu producătorii de produse tradiționale și ecologice a participat Aurel Simion, secretar de stat – coordonator al Direcției Generale Politici în Industria Alimentară și Comerț și al Agenției Naționale pentru Zona Montană.

Aurel Simion provine din rândul producătorilor, fiind fondatorul brandului de produse tradiţionale „Ca altădată”, din județul Vâlcea. Actualul secretar de stat din MADR este unul dintre primii producători care şi-au atestat produsele ca fiind tradiţionale.

Publicat în Eveniment

Publicitate

21C0027COMINB CaseIH Puma 185 240 StageV AD A4 FIN ro web 300x200

TPV RF 300x250 2

produsenaturalfermieri

Banner Corteva 2020

GAL Danubius Ialomita Braila

GAL Napris

Revista