Gândacul lucios (Meligethes aeneus) a apărut în cultura de rapiță încă din a doua parte a lunii martie, cu o lună mai repede decât este menționat în manualele de entomologie agricolă. Între timp, în lanurile de rapiță și-au mai făcut apariția gărgărița silicvelor (Ceuthorynchus assimilis), dar și gândacul păros (Epicometis hirta).

Ce este de făcut? Efectuarea de sondaje în câmp pentru stabilirea momentului optim al aplicării tratamentelor.

Combaterea gândacului lucios din lanurile de rapiță se realizează dacă se înregistrează densități mai ridicate față de pragul economic de dăunare (PED – 1 adult/plantă, când rapița este în faza de muguri florali uniți, respectiv 2-3 adulți/plantă când rapița este în faza de muguri florali separați și pedunculii florali sunt alungiți).

În cazul gărgăriței silicvelor, se recomandă efectuarea tratamentelor când se atinge PED-ul de un adult la două plante, iar cultura de rapiță se află în fenofazele de înflorit-formarea primelor silicve.

Specialiștii ALCEDO recomandă aplicarea insecticidului FASTER GOLD 50 EC, în doză de 0,1 l/ha, respectând un interval de 14-21 de zile între tratamente.

Mai multe detalii despre FASTER GOLD 50 EC: https://alcedo.ro/produse/faster-gold-50-ec/

Articol furnizat de ALCEDO

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Pe 2 martie 2023, în cadrul Comitetului pentru Mediu, Sănătate Publică și Siguranță Alimentară a Parlamentului European a fost prezentat proiectul de Raport asupra Regulamentului privind utilizarea durabilă a pesticidelor (SUR), elaborat de europarlamentarul Sarah Wiener. Publicarea proiectului de raport în acest moment a fost o surpriză, inclusiv pentru raportorii alternativi ai PE implicați în acest dosar legislativ special. Nu există încă un calendar convenit cu privire la momentul în care raportul va fi votat în cadrul Comisiei ENVI, iar Comisia AGRI refuză să discute până când Comisia nu publică rezultatele unui studiu de evaluare a impactului implementării Regulamentului în cauză.

În continuare, unele dintre propunerile cheie ale doamnei europarlamentar Sarah Wiener:

• Ținte de reducere obligatorii din punct de vedere juridic de cel puțin 50% pentru Ținta de reducere 1 (risc și utilizare) și 80% pentru Ținta de reducere 2 (utilizarea pesticidelor mai periculoase până în 2030);

• Excluderea zonelor sensibile la nitrați în definiția „Zone sensibile” și permiterea utilizării PPP-urilor autorizate în agricultura ecologică, mărind în același timp zonele-tampon de la 3 la 10 m și stabilirea unor zone-tampon de 50 m pentru „Zonele sensibile” utilizate de grupurile vulnerabile, precum şi pentru utilizarea pesticidelor mai periculoase;

• Revizuirea indicatorului de risc 1 (hazard risk indicator) HRI 1, astfel încât să se bazeze pe ratele medii de aplicare ponderate în funcție de pericol, în loc de datele de vânzări, modificând în același timp perioada de referință din 2015-2017 în 2018-2020;

• Stabilirea de fonduri de stat printr-un sistem fiscal bazat pe riscuri similar cu cel din Danemarca pentru a ajuta la acoperirea costurilor de implementare a regulamentului;

• Modificarea definiției IPM (ierarhie) pentru a se baza în primul rând pe control non-chimic;

• Interzicerea utilizării pesticidelor chimice pentru utilizatorii neprofesionişti.

În acest context, Asociația Industriei de Protecția Plantelor din România (AIPROM) se alătură industriei europene de protecția plantelor și apreciază că promovarea inovării va accelera tranziția către sustenabilitate a agriculturii, contribuind la realizarea obiectivelor SUR. „Sectorul agricol european are nevoie de un cadru politic care să contureze un plan clar pentru a furniza tehnologii inovatoare pentru toate soluțiile disponibile și pentru a crește gradul de utilizare a instrumentelor digitale și de precizie. Metodologia privind obiectivele de reducere a pesticidelor ar trebui să se bazeze în continuare pe gradul de utilizare și pe risc și să țină seama de mediile agricole specifice fiecărei țări, de realizările istorice și de diferitele puncte de plecare pentru fiecare Stat Membru. Integrarea tehnologiilor digitale și de precizie în strategiile de combatere integrată a dăunătorilor (Integrated Pest Management - IPM) va determina o optimizare a utilizării pesticidelor, păstrând în același timp principiile IPM pentru a sprijini flexibilitatea fermierilor în identificare celor mai bune strategii de protecție a plantelor”, arată AIPROM într-un comunicat de presă.

Viitorul în agricultură trebuie să se bazeze pe promovarea soluțiilor digitale și de precizie

„Apreciem că Regulamentul privind utilizarea durabilă a pesticidelor (SUR) sprijină adoptarea de instrumente noi și inovatoare. Tehnologiile agricole digitale și de precizie pot contribui la atenuarea efectelor schimbărilor climatice și la reducerea utilizării generale și a riscului asociat utilizării pesticidelor în Europa. Astăzi, sunt tehnologii digitale care îi pot ajuta pe fermieri să anticipeze și să gestioneze eficient presiunea exercitată de dăunători și boli. Comisia Europeană recunoaște faptul că fermierii din Uniunea Europeană vor avea nevoie de investiții financiare semnificative. Prin urmare, SUR, ca și alte propuneri ale Comisiei Europene care decurg din strategia „De la fermă la consumator”, ar trebui să fie finanțate în mod corespunzător. Nu ar trebui să se aștepte nimeni ca agricultorii europeni și Statele Membre (SM) să suporte singuri povara administrativă și financiară rezultată din costurile de punere în aplicare a Regulamentului SUR”, precizează AIPROM.

Ca parte a tranziției digitale, sectorul industriei de protecție a plantelor continuă să facă parte din proiecte care implică toate părțile interesate, pentru a oferi autorităților naționale de reglementare și de aplicare a legii o mai mare transparență și încredere în ceea ce privește utilizarea pesticidelor și riscurile acestora. Utilizarea pe scară largă a instrumentelor digitale și de precizie în agricultură poate duce la optimizarea aplicării pesticidelor și a biopesticidelor. „Prin urmare, este necesar să existe un cadru legislativ care să stimuleze pe deplin fermierii să includă aceste tehnologii în setul lor de instrumente și să includă aceste elemente în sistemul IPM. Pentru a realiza acest lucru, instrumentele de agricultură digitală și de precizie ar trebui integrate în principiile IPM, iar adoptarea acestora ar trebui promovată în mod activ prin intermediul SUR și al politicilor agricole comune. Tehnologiile digitale nu reprezintă singura soluție care trebuie adăugată la setul de instrumente. De exemplu, noile tehnici genomice au potențialul de a contribui la tranziția către un sistem agroalimentar mai durabil și mai rezistent”, se mai precizează în comunicatul AIPROM.

Obiectivele de reducere a pesticidelor trebuie bine fundamentate și responsabil aplicate

Industria produselor de protecție a plantelor consideră că obiectivele propuse atât la nivelul Uniunii Europene, cât și la nivelul Statelor Membre ar trebui să țină seama de realizările istorice, asigurând în același timp securitatea alimentară și viabilitatea sectorului agricol. Metodologia pentru calcularea obiectivelor ar trebui să se bazeze în continuare pe utilizare și pe risc și să includă o perioadă de referință care să ia în considerare eforturile depuse în acest sens. În cele din urmă, obiectivele de reducere trebuie, să țină seama de alți factori, precum: condițiile agronomice și de climă, presiunea exercitată de dăunători, nivelul de pesticide utilizate, de securitatea alimentară și de nevoile de siguranță alimentară.

„Cele mai recente tendințe ale Comisiei Europene demonstrează că actuala Directivă privind utilizarea durabilă își atinge obiectivul principal de a reduce utilizarea și riscurile asociate cu utilizarea pesticidelor în Europa. Industria susține obiectivul CE de a colecta date suplimentare privind utilizarea pesticidelor, ceea ce poate duce la dezvoltarea unor indicatori suplimentari care să permită o reflectare mai exactă a progreselor înregistrate în vederea reducerii riscurilor asociate utilizării pesticidelor în UE. Este esențial să asigurăm disponibilitatea și accesul fermierilor la soluții alternative eficiente și disponibile pe plan comercial, precum și la inovații de ultimă oră în domeniul protecției plantelor, cum ar fi instrumentele digitale și de precizie, biopesticidele. Dacă ne propunem ca fermierii din Uuniunea Europeană să atingă obiectivele de reducere a pesticidelor SUR în cinci ani, este necesar ca termenele actuale de autorizare pentru aprobarea pesticidelor convenționale și a biopesticidelor să fie îmbunătățite în mod semnificativ. SUR nu ar trebui, pe de o parte, să restricționeze capacitatea fermierilor de a utiliza soluții vitale de protecție a culturilor, în timp ce un alt regulament (1107/2009) blochează introducerea de tehnologii noi și îmbunătățite care sunt necesare pentru înlocuirea celor existente”, punctează AIPROM.

Managementul integrat al dăunătorilor, piatra de temelie a propunerii SUR

Industria de protecție a plantelor consideră că IPM trebuie să rămână piatra de temelie a viitorului regulament. „CE subliniază, pe bună dreptate, faptul că o creștere a implementării și adoptării strategiilor IPM va fi vitală pentru atingerea obiectivelor SUR. Disponibilitatea unor instrumente adecvate de prognoză și monitorizare pentru fermieri, pentru a evalua și a ajuta la gestionarea bolilor și a dăunătorilor, ar trebui să fie integrată în continuare în IPM. Sistemele digitale de sprijinire a luării deciziilor pot ajuta fermierii în ceea ce privește previziunile, permițând astfel utilizarea produselor de protecție a plantelor la momentul și locul potrivit. Pornind de la această abordare din cadrul directivei existente, noul cadru ar trebui să promoveze abordări pragmatice și să evite sarcinile administrative sau luarea de decizii inutile și complicate pentru fermieri și SM”, menționează AIPROM în comunicatul de presă.

Industria de protecție a plantelor salută recenta publicare a unei baze de date centralizate a UE care cuprinde aproximativ 1.300 de bune practici IPM existente, inclusiv aproape 300 de orientări specifice fiecărei culturi. IPM nu este o soluție unică, potrivită tuturor fermierilor. Aceste strategii trebuie să fie flexibile și capabile să se adapteze la evoluția rapidă a condițiilor agronomice și de climă locale cu care se confruntă fermierii din întreaga Europă. 

Multe s-au scris în această iarnă despre starea fitosanitară a culturilor de toamnă. Prea puține s-au adeverit. Iată că, toamna blândă și începutul iernii la fel de blând au fost urmate de perioade foarte reci care au stopat infecțiile unor patogeni și activitatea unor dăunători. Culturile de toamnă au suferit pe alocuri din cauza frigului și a variațiilor de temperatură, dar nu sunt în pericol la acest moment. Există și excepții pe care le voi puncta în acest material. Începutul primăverii 2023 pare a fi și el capricios, cel puțin în vestul țării unde în acest moment avem zăpadă. Se anunță un martie rece și umed? Vom vedea.

În cazul unei primăveri umede recomand fermierilor să fie atenți la atacul de Septoria tritici. Ciuperca este prezentă în culturile de grâu verificate, cu frecvențe și intensități diferite, funcție de soi, zonă climatică și tehnologiile aplicate.

La orz și orzoaică, Pyrenophora teres (pătarea reticulată) s-ar putea să pună probleme în unele sole unde am constatat că plantele erau atacate în procent de 100%. În caz de vreme răcoroasă trebuie să fim atenți și la atacul fungului Rhynchosporium secalis care produce infecții doar în zonele reci și umede, iar în cazul țării noastre în primăverile reci și umede. Patogenul se recunoaște după petele neregulate de culoare cenușie cu chenar brun care apar în vecinătatea urechiușelor frunzelor bazale. Dacă condițiile permit, patogenul poate urca și pe frunzele superioare. La controlul efectuat în culturile de orz nu l-am observat (încă).

Cultură de grâu Anapurna la CAI Curtici. Prin amabilitatea domnului director general Dimitrie Muscă am efectuat un control fitosanitar

În decada a doua a lunii februarie 2023 am făcut câteva controale fitosanitare la culturile de toamnă de pe teritoriul CAI Curtici (prin amabilitatea domnului ing. Dimitrie Muscă, director general) și în câteva locații din județul Timiș (prin amabilitatea domnului ing. Marian Horgoș).

În Timiș au fost controlate culturi de grâu, orz, rapiță din ferme situate în localitățile Jimbolia, Orțișoara, Seceani, Șuștra. La aceste localități se adaugă evident și Lovrinul unde au fost controlate culturile de pe teritoriul stațiunii de cercetare. Culturile controlate au fost de grâu, orz, rapiță, ovăz, lolium. Scopul acestui control fitosanitar a fost de a nota comportarea culturilor la variațiile de temperatură din lunile ianuarie și februarie 2023 și starea de sănătate a acestora (notarea patogenilor prezenți, cât și a eventualilor dăunători). Frecvența și intensitatea patogenilor a fost calculată cu formulele și scările de notare clasice utilizate în fitopatologie. Astfel, frecvenţa atacului s-a stabilit cu ajutorul ramei metrice (50 x 50 cm), luând în calcul valoarea relativă a numărului de plante atacate, în raport cu numărul total de plante sau organe analizate. Intensitatea atacului s-a notat după scara Saari - Prescott (0 - 9, Double digit 00 - 99). S-au efectuat câte cinci sondaje pe diagonala parcelei verificate.

Foarte pe scurt, în cele ce urmează voi prezenta caracterizarea climatică a lunilor decembrie 2022, ianuarie și februarie 2023 la Lovrin, pentru o mai bună înțelegere a stării fitosanitare a culturilor de toamnă din județele Timiș și Arad (unde am efectuat controale fitosanitare). Datele meteorologice au fost preluate de la Stația Meteorologică a SCDA Lovrin.

În luna decembrie 2022, temperaturile minime înregistrate s-au încadrat în intervalul minus 5⁰C și 9,3⁰C, maximele între 1,7 și 14,5⁰C, iar temperaturile medii, între minus 1,7 și 10,8⁰C. Temperatura medie lunară calculată a fost de 3,9⁰C. Abaterea față de media multianuală (1,1⁰C) a fost de +2,8⁰C. Umiditatea relativă medie în această lună s-a situat între 88 - 100%.

Cantitatea totală de precipitații căzută în luna decembrie a fost de 79 mm, înregistrându-se excedent de 39,3 mm față de media multianuală a lunii care este de 39,7 mm.

Grâu Anapurna CAI Curtici. Cultura arată foarte bine, ușor vârfurile frunzelor suferă din cauza frigului

În luna ianuarie 2023, temperaturile minime au fost cuprinse între - 1,4 (31 ianuarie) și 8,2⁰C, iar cele maxime între -1,5 și 17,9⁰C (01.01.2023). Temperatura medie a fost cuprinsă între 0⁰C și 9,7⁰C. Temperatura medie lunară înregistrată a fost de 3,4⁰C. Abaterea înregistrată a fost pozitivă și a depășit media multianuală a lunii (care este de -1,1⁰C) cu 4,5⁰C. Umiditatea relativă medie în luna ianuarie a fost cuprinsă între 82 - 100%. Precipitațiile căzute au fost de 59 mm, înregistrându-se excedent de 26,3 mm față de media multianuală a lunii care este de 32,7 mm.

În luna februarie 2023 (până în data de 20), temperaturile minime au fost cuprinse între minus 10,1 (11 februarie) și 4,6⁰C, iar cele maxime între 0 și 15,1⁰C (17 februarie). Temperatura medie a fost cuprinsă între minus 3,7⁰C și 8,8⁰C. Umiditatea relativă medie înregistrată până la 20 februarie a fost cuprinsă între 65 - 90%. Precipitațiile căzute până în data de 27 februarie au fost de 39,2 mm, înregistrându-se excedent de 9,6 mm față de media multianuală a lunii februarie care este de 29,6 mm. Cantitatea totală de precipitații căzută la Lovrin în perioada septembrie 2022 - februarie 2023 a fost de 376 mm. Pe teritoriul CAI Curtici, cantitatea de precipitații măsurată de fermier a fost de aproximativ 300 mm în aceeași perioadă.

Influența temperaturilor mai ridicate din timpul lunilor decembrie și ianuarie asupra organismelor dăunătoare din culturile agricole de toamnă

În prima parte a iernii, temperaturile medii înregistrate au fost mai ridicate decât mediile multianuale lunare. Acest aspect reiese foarte clar din datele înregistrate la Lovrin. Temperaturile medii lunare au fost mai ridicate decât normala cu peste 2⁰C în decembrie și 4,5 în ianuarie. Temperaturile înregistrate coroborate cu precipitațiile căzute și umiditatea relativă a aerului au favorizat pozitiv patogenii dar și dăunătorii din culturile agricole de toamnă. Nu am analizat în acest material lunile de toamnă din punct de vedere climatic, dar pot afirma că acestea au fost călduroase (pe baza datelor de la Lovrin). Așadar, patogenii și dăunătorii au fost activi încă din toamnă și și-au continuat dezvoltarea și în ferestrele calde din timpul iernii. Patogenii care se dezvoltă într-un interval mai larg de temperatură (5 - 35⁰C) au avut condiții favorabile pentru realizarea infecțiilor. Patogenii prezenți în culturile de toamnă sunt: Septoria tritici (septorioza frunzelor), Blumeria graminis (făinarea cerealelor), Puccinia recondita (rugina brună), Puccinia striiformis (rugina galbenă), Pyrenophora teres (pătarea reticulată a frunzelor de orz), Phoma lingam (putregaiul negru al tulpinilor de rapiță). Acești patogeni au realizat infecții care nu au depășit intensitatea de 30% pe frunze. Frecvența plantelor atacate a fost și ea scăzută în general, cu excepția unor culturi de orz unde atacul de Pyrenophora teres era generalizat. Chiar și așa, plantele nu sunt în pericol. Temperaturile scăzute din ultima perioadă au oprit infecțiile.

Făinare la cereale la data de 16 februarie 2023

Ce se întâmplă în astfel de situații? Infecțiile din timpul toamnei și al iernii duc la creșterea sursei de inocul din sol și de la suprafața solului care se adaugă la cea existentă. În cazul unei primăveri care debutează cu multă umiditate (precipitații) ne putem aștepta la infecții masive a unor patogeni cum sunt Septoria tritici și Drechslera tritici repentis la grâu sau Pyrenophora teres la orz. Fermierii trebuie să își controleze culturile și să ia decizia de efectuare a unui tratament fitosanitar în intervalul „începerea alungirii paiului - apariția frunzei stindard”, adică BBCH 30 - 39. Cu amănunte despre tratamentele fitosanitare voi reveni în perioada următoare.

Septoria tritici la grâul de la Lovrin. Foto: ACS ing. Klaudia Kincel

Temperaturile blânde din timpul toamnei și iernii au favorizat și câțiva dăunători, cum ar fi: Zabrus tenebrioides (gândacul ghebos) ale cărui larve au fost prezente în unele culturi de grâu, rozătoarele (cereale și rapiță), adulții de Ceutorhynchus napi și C. pallydactilus (gărgărițele tulpinilor de rapiță) care au fost observați prin culturile de rapiță în zilele însorite, afidele și muștele cerealelor etc. Probleme deosebite nu au fost înregistrate în zonele verificate din județul Timiș și Arad.

Efectul variațiilor de temperatură și al frigului asupra culturilor de toamnă la ieșirea din iarnă

Condițiile climatice înregistrate în cea de-a doua decadă a lunii februarie 2023 au dus la apariția fenomenelor de îngălbenire respectiv învinețire (acumulări de antociani) a frunzelor cerealelor păioase. Fenomene de înroșire și albire a frunzelor s-au înregistrat și la rapiță.

Combinațiile de temperaturi negative și pozitive, variațiile de temperatură, umiditatea relativă ridicată, precipitațiile excedentare din lunile decembrie și ianuarie, au fost nefavorabile culturilor de orz, orzoaică, grâu, ovăz. Dintre aceste culturi, cele mai afectate de frig au fost cele de orz, urmate de orzoaică, grâu, ovăz.

Daunele produse de îngheț la cerealele cu talie mică depind de mai mulți factori: stadiul de vegetație al plantelor; temperaturile scăzute (mai ales cele de sub punctul de îngheț); durata temperaturilor scăzute; condițiile climatice de dinainte de îngheț, lipsa zăpezii.

Lolium afectat de frig. Foto: ACS ing. Klaudia Kincel

Cunoaștem cu toții că, în primele stadii de dezvoltare ale cerealelor, punctul de creștere se află sub nivelul solului. Din acest motiv el este protejat de frig, iar primele afectate vor fi frunzele supraterane care se vor pierde, dar planta nu va muri. Pe măsură ce plantele se dezvoltă, punctul de creștere va fi deasupra solului fiind predispus la îngheț. Trebuie să știm că temperaturile scăzute sau foarte scăzute care se întind pe o perioadă mai mare de timp pot distruge punctul de creștere al plantelor chiar și atunci când acesta se află sub nivelul solului. De asemenea, gerurile severe, cu temperaturi sub minus 7⁰C pot duce la apariția daunelor mari.

Cele mai des întâlnite simptome produse de frig în etapele timpurii de vegetație la cereale sunt: îngălbenirea și necrozarea frunzelor (aspect de arsură), frunze transparente ale căror țesuturi par a fi îmbibate cu apă (astfel de frunze mor), arsuri ale vârfurilor frunzelor, punct de creștere maroniu sau cu aspect apos, frunze cârlionțate de la punctul unde au fost afectate de frig. În cazurile grave apare și un miros de siloz în vetrele afectate de frig.

Rapiță cu frunze bazale albite și uscate 

Uneori, arsurile produse de frig se limitează doar la vârfurile frunzelor sau alternativ, frunzele mai mari, orizontale, pot suferi arsuri la punctul de expunere (pierd căldura mai repede decât frunzele erecte). În zonele mai joase, plantele pot fi afectate mai grav de frig deoarece aerul rece este mai greu decât cel cald. La fel se întâmplă și în cazul temperaturii și umidității din sol. Temperaturile se schimbă mai lent în solurile umede comparativ cu cele uscate. De aceea, riscul ca plantele să fie lezate în solurile uscate crește.

Frunzele afectate de îngheț se vor îngălbeni inițial, iar în câteva zile se vor brunifica. Dacă punctul de creștere nu este afectat, în 3 - 5 zile de vreme caldă ar trebui să vedem creșteri noi. Efectul asupra producției viitoare va fi redus.

Grâu din soiul Biharia, creat la Lovrin. S-a comportat foarte bine la condițiile climatice din această iarnă

Concluzii

În urma condițiilor climatice din această iarnă aș spune că cel mai mult suferă plantele de orz și orzoiacă, dar nu sunt încă în pericol. Grâul și ovăzul suferă și ele dar mai puțin decât orzul. Frunzele sunt atinse de frig. De la punctul unde frunzele au fost afectate de frig, țesutul s-a albit, căpătând aspect de foiță de pergament, uneori cu aspect apos. De la acel punct, frunza se gâtuie și se rupe în cele din urmă. Fenomenul de cârlionțare a frunzei nu era prezent. Nu sunt afectate vârfurile de creștere ale cerealelor controlate în zona Lovrin, Jimbolia, Seceani, Șuștra, Orțișoara și Curtici. Plantele își vor reveni dacă nu vor apărea alte episoade de frig.

Cel mai bine s-au comportat la frig grâul și orzul care au fost semănate mai târziu. De asemenea, se observă că soiurile se comportă diferit la frig. Aș aduce în atenția fermierilor, soiurile noi de grâu create la Lovrin (Biharia și Dacic) care s-au comportat foarte bine atât la frig, cât și la atacul patogenilor specifici.

Grâu, la Jimbolia. O solă fertilizată excesiv cu NPK și dejecții de la animale care este foarte afectată de frig. Se observă vetre cu plante căzute. Din cauza fertilizării excesive plantele sunt foarte dezvoltate, tulpina are două noduri

O situație nedorită am întâlnit la o fermă din Jimbolia la o parcelă de grâu de aproximativ 15 ha. Grâul din această solă a fost semănat în ultima decadă a lunii septembrie. În urma controlului fitosanitar efectuat am constatat că plantele erau albite și căzute în vetre. Talia plantelor de grâu la data efectuării controlului (17 februarie 2023) era de aproximativ 50 cm, iar tulpina avea două noduri formate. Astfel de situație nu am întâlnit până acum. Din spusele fermierului, grâul a fost fertilizat în exces cu îngrășăminte complexe și cu dejecții de la animale. Iată cum, fertilizarea exagerată în toamnă poate duce la creșterea luxuriantă a plantelor. Este cunoscut că, în astfel de situații plantele pot fi afectate de temperaturile scăzute din timpul iernii. Această cultură este în pericol în acest moment, multe plante mamă fiind moarte deja. Evaluarea daunelor se va face imediat ce temperaturile cresc.

Puccinia striiformis și Pyrenophora teres la orzul din Orțișoara

Despre patogenii prezenți în culturile de cereale, apreciez că nu pun probleme în acest moment. Patogeni precum Septoria tritici, Blumeria graminis, Puccinia recondita, Pyrenophora teres activează și produc infecții în toamnele și iernile blânde. În special, Septoria tritici și Pyrenophora teres sunt patogeni ce se pot dezvolta într-un interval larg de temperatură, cuprins între 5 și 35⁰C. De aceea, în perioadele calde din iarnă ei pot realiza mici infecții care se adaugă ca sursă de inocul la cea preexistentă. Faptul că acești patogeni reușesc să producă infecții în perioada de iarnă se datorează condițiilor climatice în primul rând. La condițiile climatice favorabile pot adăuga monocultura, lucrările minimale ale solului, rotațiile scurte practicate de către fermieri și lipsa diversității plantelor cultivate în fermele agricole (unele cultivă doar două plante - Cum să faci atunci rotație, cu ce?). Așadar, nu doar clima este de vină. În timp, nerespectarea unor verigi tehnologice a dus la acumularea în sol a unor cantități mari de inocul. Este valabil și în cazul dăunătorilor. În prezent, asistăm la creșterea populațiilor de organisme dăunătoare din culturi. O altă problemă este sămânța de proastă calitate, infectată cu patogeni. Se vede cel mai bine la orz și orzoaică care răsar cu „Pyrenophora teres în nas”. Se știe că, sămânța de orz este infectată cu patogeni care pot supraviețui în sămânță (Pyrenophora teres în special).

Phoma lingam pe frunzele bazale de rapiță

Culturile de rapiță verificate nu sunt în pericol deocamdată. Odată cu creșterea temperaturilor frunzele vor reveni la colorația normală.

Articol scris de: DR. ING. OTILIA COTUNA, șef Laborator Protecția Plantelor SCDA Lovrin, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Monitorizarea gărgărițelor Ceutorhynchus napi (gărgărița tulpinilor de rapiță) și C. pallidactylus (gărgărița tulpinilor de varză) este extrem de importantă în această perioadă.

Suntem aproape de sfârșitul lunii februarie 2023, iar temperaturile vor începe să crească. Cele două gărgărițe, Ceutorhynchus napi (gărgărița tulpinilor de rapiță) și C. pallidactylus (gărgărița tulpinilor de varză), sunt deja prezente în noile culturi de rapiță din unele zone din Timiș și Arad. În ferestrele calde din această iarnă au fost observate frecvent. Săptămâna trecută le-am găsit în culturi de rapiță de la Curtici, dar și din județul Timiș. Specia identificată a fost Ceutorhynchus pallydactilus, care se pare că apare înaintea lui C. napi care e mai friguros (observație personală). Odată cu creșterea temperaturilor, gărgărițele vor migra masiv către culturile de rapiță, unde vor începe să se hrănească, să se împerecheze și să depună ouă.

Capcana Csalomon KLP +, tip pălărie cu un panou galben care atinge solul cu unul din colțuri

Pentru a veni în sprijinul fermierilor, dar și pentru efectuarea unor studii cu privire la managementul speciilor de Ceutorhynchus din culturile de rapiță, la Stațiunea de Cercetare – Dezvoltare Agricolă (SCDA) Lovrin am montat la data de 20 februarie 2023 două capcane CSALOMON^® KLP+ pentru monitorizarea acestora. Capcanele au fost achiziționate de la Institutul de Protecția Plantelor din Budapesta. Aceste capcane au forma unei pălării și sunt fără lipici. Gărgărițele sunt atrase în capcană cu ajutorul unor momeli sintetice. Sunt atrase ambele sexe. Speciile de Ceutorhynchus ce pot fi capturate cu ajutorul acestei capcane sunt: Ceutorhynchus napi, C. pallidactylus și C. assimilis. Accidental, în capcană pot ajunge și specii de Phyllotreta și chiar Delia radicum. Acest tip de capcană poate fi utilizat pentru detectarea timpurie a gărgărițelor la locurile de iernare (de obicei în apropierea vechilor culturi), cât și la noile culturi de rapiță, dar și pentru monitorizarea densității acestora în toată perioada de zbor. Când primele gărgărițe sunt detectate la locurile de iernare (vechile culturi), fermierul trebuie să știe că, în una - două zile ele vor migra către noile culturi. Se montează foarte ușor, de obicei pe un suport metalic îndoit în formă de L. Noi le-am montat între doi țăruși de lemn. Montarea se face cât mai aproape de sol, în așa fel încât colțul inferior al panoului galben al capcanei să atingă solul. Producătorii recomandă fixarea panoului galben de sol cu ajutorul unei sârme, ceea ce noi am și făcut. Momeala se fixează în partea superioară a panoului galben, sub pălărie. Înlocuirea momelii se recomandă după trei sau patru săptămâni, funcție de temperaturi.

Pentru obținerea unor rezultate bune, capcanele ar trebuie amplasate în câmp în luna februarie, fie la vechile culturi, fie la cele noi. Ideal ar fi ca în ambele zone să fie amplasate capcane. Citirea capcanelor trebuie făcută la fiecare trei zile, de regulă înainte de amiază sau la amurg.

Cunoaștem că, acești doi dăunători au un mod de viață și de hrănire ascuns. Mai știm că, apariția lor este extrem de eșalonată, aspect care îngreunează foarte mult combaterea. Odată larvele pătrunse în pețioli și tulpini, nu mai pot fi omorâte cu nici o substanță. De aceea, monitorizarea corectă este cheia succesului.

Larve de gărgăriță

Primul tratament trebuie aplicat imediat ce pragurile economice sunt atinse (uneori chiar depășite). În literatura de specialitate se recomandă ca primul tratament să se facă la pragul de 10 - 20 adulți capturați timp de trei zile consecutiv sau când mai mult de un adult este găsit la cinci plante controlate, sau când sunt semne de ovipunere pe mai mult de 20% din plante (Juran et al., 2011). După EPPO (2003), combaterea gărgărițelor tulpinilor de rapiță este necesară atunci când în decurs de trei zile la capcane sunt prinși zece adulți. Poate că ar fi bine să respectăm recomandarea EPPO.

Ceutorhynchus pallydactilus

Šedivý (2000) arată că pentru C. napi, un prag des utilizat este cel de 4 - 6 gărgărițe/capcană la trei zile, iar pentru C. pallidactylus, 12 gărgărițe/capcană la trei zile. Aceste praguri sunt relative de cele mai multe ori [Seidenglanz et al., 2009]. În realitate, momentul optim de combatere este foarte greu de surprins.

În zonele unde rapița se cultivă pe suprafețe mari, iar plantele sunt atacate an de an, se recomandă chiar efectuarea unui prim tratament la atingerea pragului de 3 gărgărițe/capcană/zi. În țara noastră se indică un prag economic de 2 adulți/plantă (Goga et al., 2020).

C. napi

Ideal ar fi, ca cei doi dăunători să fie combătuți în perioada de migrare, hrănire și chiar de început a depunerii ouălor. Combaterea se face cu insecticide omologate. Primul tratament ar trebui efectuat imediat după apariție când este atins pragul de alertă. Repetarea tratamentului se recomandă la 7 - 8 zile (mai ales când sunt populații abundente) sau la 12 - 14 zile (pentru a surprinde noile apariții).

Insecticidele omologate în România pentru combaterea diferitor specii de Ceutorhynchus sunt: acetamiprid, cipermetrin, deltametrin, lambda - cihalotrin, acetamiprid + lambda - cihalotrin, gama - cihalotrin. Respectați dozele recomandate, fenofazele când pot fi aplicate (la unele insecticide), numărul de tratamente impus de producător într-un sezon, timpul de pauză etc. Tratamentele trebuie efectuate în zile cu temperaturi de peste 5 grade Celsius, fără vânt și fără precipitații.

Bibliografie

Articol scris de: DR. ING. OTILIA COTUNA, șef Laborator Protecția Plantelor SCDA Lovrin, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Rapița mai este numită și regina culturilor de câmp. Este o cultură profitabilă și o bună premergătoare pentru cerealele de toamnă, însă rapița este și o cultură sensibilă la condițiile climatice din toamnă. Apoi, bolile și dăunătorii constituie un alt grup de factori de risc care amenință această cultură, față de care trebuie acordată o atenție deosebită.

Compania Corteva Agriscience pune la dispoziția fermierilor soluția completă pentru controlul celor mai importanți dăunători ai culturii de rapiță, produsul Inazuma^®.

Insecticidul Inazuma^® este compus din două substantațe active:

• acetamiprid cu acțiune sistemică ce pătrunde rapid în plantă și este protejată de spălare, oferind astfel protecție de lungă durată împotriva insectelor cu aparat bucal de înțepat și supt;

• lambda cihalotrin- piretroid cu spectru larg de combatere, efect șoc și activitate reziduală.

Ambele componente fac ca insecticidul Inazuma^® să ofere siguranța atât de mult dorită de cultivatorii de rapiță.

Când vine vorba de controlul dăunatorilor din cultura de rapiță, precum Gândacul lucios al rapiţei (Meligethes aeneus), Gărgăriţa tulpinilor (Ceuthorhynchus spp.), Afide (Aphis spp.), Viespea rapiţei (Athalia rosae) și Puricele rapiţei (Psylliodes chrysocephala), Inazuma^® este soluția perfectă, fiind singura opțiune gata formulată la ora actuală ce are o acțiune și sistemică și de contact.

Insecticidul Inazuma^® poate fi aplicat la rapiță, cu o cadență de 14 zile între tratamente și doze adaptate de 0,125-0,2 kg/ha pentru Afide, Viespea rapiței și Puricele rapitei. Pentru Gărgărița tulpinilor și Gândacul lucios al rapiței dozele de aplicare sunt cuprinse între 0,15 – 0,2 kg/ha în funcție de presiunea de atac.

Se recomandă ca tratamentul de primăvară împotriva Gândacului lucios al rapiţei (Meligethes aeneus), Gărgăriţa tulpinilor (Ceuthorhynchus spp.), Afide (Aphis spp.), să fie făcut în perioada de instalare a dăunătorilor în cultură, în baza urmăririi atente a numărului de pupe dar nu mai târziu de stadiul fenologic: buton verde BBCH 51.

Atenție, nu se aplică în perioada înfloritului!

Articol scris de: ADRIAN IONESCU, Category Marketing Manager Fungicides, Insecticides, Biologicals & SAT Corteva Agriscience RO & MD

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Suntem în luna februarie și este încă frig. Când temperaturile vor crește este bine ca pomicultorii să se gândească la efectuarea tratamentului pentru combaterea stadiilor hibernante ale dăunătorilor pomilor și arbuștilor fructiferi.

În perioada de repaus vegetativ (durează de la căderea frunzelor toamna și până la dezmugurit) ar trebui efectuate câteva lucrări importante de igienă culturală în plantațiile pomicole și de arbuști fructiferi (pe lângă cele agrotehnice și de combatere).

Ar fi bine să se elimine din livadă ramurile atacate de patogeni și dăunători, cele uscate, înnegrite. Se recomandă, de asemenea, răzuirea ritidomului, adunarea cuiburilor de omizi (Euproctis chrysorrhoea sau fluturele cu abdomenul auriu ori „snopșorul”, care este prezent în unele zone din țară și care iernează sub formă de larve de vârsta a doua sau a treia în cuiburi localizate de obicei la vârful ramurilor), eliminarea fructelor mumifiate care rămân pe pomi (fructe atacate de specii de Monilinia sau de Erwinia amylovora la măr), eliminarea frunzelor sau îngroparea lor (sunt sursă importantă de inocul mai ales în livezile puternic atacate de patogeni care atacă și frunzele - Venturia iaequalis la măr de exemplu, Taphrina deformans la piersic etc).

Dacă aceste lucrări au fost efectuate, o mare parte din sursa de inocul reprezentată de patogeni și dăunători a fost îndepărtată.

Ouă de Aphis pomi pe ramuri de măr. Constat în acest an o densitate mare de ouă de Aphis comparativ cu alți ani. Foto la lupa binocular pe ramuri de măr din lvada SCDA Lovrin

Larve hibernante de Eriosoma lanigerum, păduchele lânos

Larvă hibernantă de Quadraspidiotus perniciosus. Scutul protector a fost îndepărtat

Tratamentul de iarnă împotriva dăunătorilor are ca țintă distrugerea stadiilor hibernante ale acestora. Fiecare pomicultor ar trebui să facă un control vizual în livadă. Cu ajutorul unei lupe de mână ar trebui să verificați ramurile pomilor. Controlul ar trebui făcut pe diagonala livezii sau în zig - zag sau chiar la întâmplare (sunt mai multe metode). Ar fi bine să cereți ajutorul unui specialist sau să trimiteți către laborator probe de ramuri pentru a fi analizate și a se stabili densitatea dăunătorilor la cm². Înainte se făceau astfel de analize. Noi la SCDA Lovrin analizăm, la cerere, probe de ramuri din livezi.

Dăunătorii vizați de tratamentul cu ulei horticol și/sau insecticid sunt: larve hibernante de Quadraspidiotus perniciosus (păduchele din San Jose), ouă de Aphis pomi, ouă de acarieni (Panonychs ulmi, Bryobia rubrioculus), larve și coconi ai unor lepidoptere (Laspeyresia pomonella, Laspeyresia funebrana, Grapholita molesta, Anarsia lineatella, Hyphantria cunea etc), larve acarieni eriophyzi, ouă de Malacosoma neustria (inelar) și de Lymantria dispar (omida păroasă a stejarului), virginogene aptere şi larve de Eriosoma lanigerum pe ramuri şi lăstari etc.

Ouă de Panonychus ulmi

Dacă pentru coconii și larvele care iernează sub scoarță și prin crăpături, tratamentul de iarnă nu are rezultatele scontate, pentru păduchele din San Jose (mai ales) este considerat tratament de bază. De ce? Pentru că, dacă tratamentul se execută corect și la momentul optim, populațiile din timpul sezonului de vegetație vor fi foarte scăzute, iar cheltuielile cu tratamentele la fel.

Atenție! Tratamentul de iarnă se face în ferestrele din februarie sau către sfârșitul lunii

Am observat că mulți pomicultori fac acest tratament primăvara. Tratamentul de iarnă este de iarnă, nu de primăvară. Primăvara se fac alte tratamente. La momentul potrivit voi aduce în atenție și aceste aspecte.

Tratamentul de iarnă împotriva dăunătorilor, executat corect, vă poate scuti de multe cheltuieli în perioada de vegetație.

Acest acarian nu este dăunător. Este un acarian prădător. Bănuiesc că este Anystis baccarum care consumă afide și este foarte des raportat ca fiind prezent în livezile de măr. Nu îl omorâți! Mulți pomicultori îl confundă cu acarienii dăunători

Substanțele utilizate pentru combaterea stadiilor hibernante ale dăunătorilor sunt pe bază de uleiuri, pe piață existând mai multe tipuri de formulări (uleiuri horticole, uleiuri minerale, uleiuri vegetale etc) - Cranshaw, 2013. Pentru rezultate bune, pomii trebuie îmbăiați. Este foarte important ca uleiul să acopere adulții, ouăle, larvele. Moartea lor are loc prin asfixiere în general dar și prin ingestie, mai ales când uleiul este combinat cu un insecticid [Halcomb et Hale, 2012].

În prezent, în fitofarmacii puteți găsi pachete formate din acetamiprid și Toil. În livezile ecologice tratamentul de iarnă trebuie efectuat doar cu ulei horticol. Respectați dozele recomandate de producători și măsurile de protecție a mediului înconjurător. Nu uitați că temperaturile trebuie să fie mai mari de 5 grade Celsius. De asemenea, urmăriți prognoza vremii și asigurați-vă că nu urmează zile cu îngheț. Este important.

Articol scris de: DR. ING. OTILIA COTUNA, șef Laborator Protecția Plantelor SCDA Lovrin, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

În luna august am publicat în Revista Fermierului – ediția print (dar și aici: https://revistafermierului.ro/din-revista/cultura-mare/item/5484-soiuri-de-grau-adaptate-pentru-sud-estul-romaniei.html) despre două soiuri de grâu adaptate pentru sud-estul României, grâu pe care l-am văzut în ferma Agromec Vlad Țepeș, județul Călărași. Ne-am întors în câmp, la exploatația administrată de Constantin Mihalache la recoltat, pentru a vedea producțiile date de RGT Borsalino și RGT Accroc, soiuri de grâu ce aparțin companiei franceze RAGT, testate, apoi semănate pe suprafețe mari în ferma călărășeană, care pe anumite suprafețe produce și sămânță, categorie biologică C1.

Am ajuns la Agromec Vlad Țepeș în momentul în care sămânța era însăcuită, pregătită de livrare. Pe Constantin Mihalache l-am găsit optimist, cu toate că, la fel ca toți fermierii, s-a confruntat anul acesta cu condiţii climatice extreme, lipsa precipitaţiilor şi temperaturile crescute având mari repercusiuni asupra culturilor înfiinţate şi în toamna trecută, şi în primăvară. „Noi am înfiinţat în premieră în România un soi de grâu, RGT Borsalino, anumite suprafeţe pentru producerea de sămânţă, categorie biologică C1. Cele două soiuri de grâu despre care eu spun că sunt adaptate pentru sud-estul țării noastre sunt RGT Accroc şi Borsalino. Accroc este un soi de grâu extratimpuriu, care în trecut a mai fost cultivat în România, iar fermierii din Constanţa, Tulcea îl cunosc, pe zonele aride a avut nişte producţii spectaculoase, un soi de grâu aristat, cu pruină, ceea ce-l face rezistent la secetă şi chiar la atacul de dăunători. Şi în condiţii vitrege dă producţii extraordinar de bune. De pildă, noi ne-am bucurat de producţii, avându-l pe un areal extins, între 6,5 tone/ha până la 8 tone/ha, producându-ne mari satisfacţii. Un grâu cu talie scurtă, care rezistă la cădere şi cu calităţi foarte bune pentru morărit şi panificaţie. Ambele soiuri sunt aristate, ceea ce înseamnă că sunt mai rezistente la secetă”, arată Constantin Mihalache.

Soiurile de grâu Accroc şi Borsalino au fost însămânțate după data de 5 octombrie 2021. Distanţa între rânduri a fost de 12,5 cm şi s-a folosit o densitate de 340 boabe germinabile pe metru pătrat. Ceea ce a însemnat o cantitate de sămânţă de 150 kg la hectar. „O cantitate mică, care a însemnat un raport sămânţă/producţie foarte bun. A înfrăţit foarte bine, şi-a menţinut fraţii până la recoltare, spicele au fost uniforme şi foarte bine repartizate, nu prea a suferit de secetă şi arşiţă şi la dozele de azot folosite de noi, aproximativ 160 kg substanţă activă la hectar, grâul a rămas practic în picioare, iar recoltatul s-a făcut cu uşurinţă”, menționează fermierul din județul Călărași.

Accroc și Borsalino, soiuri extratimpurii cu calități deosebite

Constantin Mihalache ne-a însoțit în vizita din ferma Agromec Vlad Țepeș și ne-a oferit detalii despre cele două culturi de grâu care i-au adus satisfacții în acest an agricol dificil.

RGT Accroc este un soi extratimpuriu, ceea ce îl face să treacă peste perioada de arşiţă şi secetă din luna mai, cu uşurinţă. „Frunzele acoperite cu pruină, un soi aristat, cu talie scurtă, rezistent la spectrul de boli, inclusiv cel mai rezistent la rugini, galbenă şi brună, şi bine rezistent, tolerant la Fusarium. Calităţi de panificaţie extraordinar de bune, 14,5-15% proteină în condiţiile anului ăstuia, masă hectolitrică foarte bună. Îl recomand cu prisosinţă tuturor fermierilor din zonele aride, secetoase, unde se pot obţine producţii bune şi i-ar scoate din impas în momente precum cele pe care le-am traversat până acum”, precizează fermierul.

De la soiul RGT Borsalino nu a obţinut producţii la fel de mari ca la Accroc, însă rezultatele chiar și așa aduc profit. De reținut că acest soi poate fi cultivat de la sfârşitul perioadei optime până în luna decembrie. Constantin Mihalache îl recomandă fermierilor care seamănă mai târziu, în afara epocii optime. „Înfrățirea a fost extraordinară. Borsalino este un soi umblător, care se poate cultiva, şi recomandarea mea este, pentru că acum am văzut potenţialul lui foarte mare de înfrăţire, că se poate cultiva la sfârşitul perioadei optime până în luna decembrie, deoarece el este poate printre puţinele soiuri din România care nu are nevoie de vernalizare, de perioada de frig pentru a stimula primordiile florale. După cum ştiţi, grâul secretă un hormon nedetectat până acum, dar se bănuieşte vernalină, care-l face să stimuleze procesul de înflorire, de a asigura producţiile cât mai multe şi constante. Acest soi de grâu îl recomand fermierilor care seamănă mai târziu, în afara epocii optime, care din diferite cauze nu pot pregăti terenul, întârzie mai mult la semănat sau îşi doresc să mărească suprafeţele de semănat. La fel, este un grâu aristat, principala calitate a lui este faptul că înfrăţeşte foarte puternic, producţii foarte bune, la fel calităţi deosebite pentru morărit şi panificaţie. Un grâu cu talie scurtă, extratimpuriu, se recoltează cu două-trei zile, chiar mai devreme decât toate soiurile de grâu din România, ceea ce-l face un competitor important chiar şi pentru cultura de orz, care ne aduce primii bani în buzunar fermierilor din România.”

Potenţial genetic cuprins între 10-12 tone/ha

Ambele soiuri se bucură de genetică extraordinar de bună, punctează Constantin Mihalache, fiind introduse în România de RAGT Franţa. „O genetică extraordinară pe culturile de păioase. Ambele soiuri sunt rezistente la rugini, la septoria şi tolerante cu fusarium, ceea ce face ca Accroc și Borsalino să devină o opţiune serioasă pentru fermieri, acolo unde impactul acestor boli este foarte mare. De asemenea, îl recomand tuturor fermierilor, pentru că ambele sunt soiuri extratimpurii, cu înflorire timpurie, ceea ce face ca înflorirea să fie devreme şi să treacă uşor peste perioada de arşiţă şi secetă despre care ştim bine că se manifestă în țara noastră în a doua şi a treia decadă a lunii mai. Sunt soiuri cu talie scurtă, suportă foarte bine dozele superioare de azot, până la 160 kg de substanţă activă la hectar, potenţialul genetic este cuprins între 10 și 12 tone la hectar, foarte rezistente la o serie de boli şi, fiind soiuri cu talie scurtă, rezistente la cădere.”

Agromec Vlad Țepeș se află la început de drum în producerea de sămânță, însă fermieri din întreaga țară caută să cumpere sămânță de la societatea din județul Călărași, având încredere și văzând lucrurile bune care se întâmplă aici de ani buni. „Le recomand cu tărie să cultive aceste două soiuri, Accroc și Borsalino, pentru că aşteptările nu le vor fi înşelate”, a conchis fermierul Constantin Mihalache.

Articol scris de: MIHAELA PREVENDA & ȘTEFAN RANCU

În urma controlului fitosanitar efectuat în săptămâna 17 – 23 octombrie 2022 în culturile de rapiță de pe teritoriul Stațiunii de Cercetare – Dezvoltare Agricolă (SCDA) Lovrin am constatat prezența larvelor și adulților de Plutella xylostella în număr mare, aspect care ne îngrijorează. Chiar dacă acest dăunător este considerat secundar la rapiță, în anii favorabili poate produce daune semnificative.

Pe lângă larvele și fluturii de Plutella, pe rapiță se hrănesc masiv și larvele de Helicoverpa armigera. Afidele sunt prezente și ele în toate stadiile de dezvoltare. Fluturii de Helicoverpa armigera, Plutella xylostella, Pieris brassicae și Autographa gamma încă zboară prin culturi. Toamna blândă cu temperaturi ridicate în timpul zilei permite acestor dăunători să se dezvolte în condiții bune.

Helicoverpa armigera pe rapiță, 20 octombrie 2022

Autographa gamma, 20 octombrie 2022

Plutella xylostella (molia verzei) este considerată un dăunător important al cruciferelor cultivate, mai ales la varză, conopidă, rapiță, muștar etc. Se cunoaște că managementul actual al moliei Plutella xylostella (și nu numai) se bazează în mare măsură pe tratamentele chimice. În cele ce urmează readuc în atenția dumneavoastră aspecte legate de biologia și combaterea integrată a moliei mai sus amintite pentru a vă ajuta în gestionarea ei în următoarea perioadă de timp. Pentru un control mai bun și mai durabil pe termen lung, managementul acestui dăunător trebuie îmbunătățit, în așa fel încât combaterea să nu se bazeze strict pe aplicarea insecticidelor (mai ales la varză, conopidă).

Molia Plutella xylostella (L.) (Lepidoptera: Plutellidae), este unul dintre cei mai serioși dăunători ai Brassicaceaelor cultivate la nivel mondial [Talekar & Shelton, 1993; Sarfraz et al., 2006]. În țara noastră este răspândită în zonele unde se cultivă varză, conopidă, rapiță [Roșca et al., 2011].

Adult de molia verzei care zboară prin culturile de rapiță, 20 octombrie 2022

Aspecte generale despre biologia și ecologia moliei Plutella xylostella

În condițiile climatice ale țării noastre prezintă trei generații de an. Insecta poate ajunge chiar la șase generații pe an în zonele din lume unde climatul permite dezvoltarea. În lunile mai - iulie se dezvoltă prima generație, în iulie - august a doua generație, iar generația a treia din august până anul următor [Roșca et al., 2011]. Insecta iernează în stadiul de pupă în cocon pe frunzele atacate. În anul următor, primii adulți vor apărea spre sfârșitul lunii mai.

Ciclul de viață are patru etape sau stadii: adult, ou, larvă, pupă. Durata fiecărui stadiu este condiționată de condițiile climatice (temperatura mai ales). Adulții sunt mici (cam 9 mm lungime) și au culoare predominant maro - cenușiu către ocru. Aripile au culoare variabilă de la ocru la maro, cu pete negre. Când sunt pliate, în partea superioară formează trei sau patru zone în formă de diamant de culoare alb - cenușiu. Din acest motiv i se mai spune „molia diamantată” [Talekar et Shelton, 1993; Golizadeh et al., 2007; Sarnthoy et al., 1989; CABI, 2015]. Adulții au activitate maximă la amurg și în timpul nopții. Dacă intrăm într-un lan de rapiță și atingem plantele, vom observa zborul în zig - zag al adulților.

Larvă de Plutella și rosăturile produse pe frunze de rapiță

Imediat după apariția adulților, începe împerecherea. La câteva ore după împerechere, femelele încep depunerea pontei. O femelă poate depune 80 - 100 ouă. După unii autori, pot depune până la 200 de ouă pe parcursul a zece zile. Aproximativ 95% din femele încep să depună ouă la câteva ore după împerechere. Ouăle sunt ovale, au culoare gălbuie și aproximativ 0,5 mm. De regulă, sunt depuse mai ales pe partea inferioară a frunzelor (lângă nervuri de obicei) și mai puțin pe cea superioară. În acest fel, ele sunt protejate de lumina directă, de vânt, de ploi [Silva și Furlong, 2012; Talekar și Shelton, 1993; Åsman et al., 2001].

După 3 - 5 zile de incubație (funcție de temperaturi) apar larvele care încep să se hrănească, fiind recunoscute pentru lăcomia lor. În primul stadiu, au un mod de hrănire minier, consumând parenchimul frunzelor. După două - trei zile încep să se hrănească pe partea inferioară a frunzelor, rozând epiderma inferioară și parenchimul, cu excepția epidermei superioare (ferestruire). În următoarele trei stadii, larvele devin foarte lacome consumând frunzișul non - stop, lăsând găuri ovale de diferite dimensiuni în frunze iar aspectul de ferestruire dispare [Talekar și Shelton, 1993; Roșca et al., 2011; Castelo Branco et al., 1997]. Ajunse în stadiul patru, larvele nu mai consumă frunze și intră în stadiul prepupal. Acest stadiu durează între 1 - 3 zile, atunci când temperaturile sunt cuprinse între 10 - 20 grade C. Perioada pupală durează și ea între 3 și 20 de zile, funcție de planta gazdă și temperaturi (10 - 30 grade C). Suma de temperaturi necesară dezvoltării unui ciclu de viață este de aproximativ 260 grade C. Ciclul de viață al unei generații se poate întinde pe 60 - 80 de zile funcție de condițiile de temperatură ale zonei, pornind de la pragul de 7 grade C și o temperatură medie de 10 grade C. Dacă temperaturile sunt mai ridicate, numărul de zile necesare dezvoltării se reduce la jumătate [Golizadeh et al., 2007; CABI, 2015; Liu et al., 2002].

Larvă de Plutella xylostella care se hrănește pe rapiță, 20 octombrie 2022

În zonele foarte calde din lume, această insectă are un ciclu de viață scurt, în jur de 18 zile, iar populația sa poate crește de până la 60 de ori de la o generație la alta [De Bortoli et al., 2011]. Studiile indică că moliile pot rămâne în zbor continuu câteva zile, putând zbura până la 1000 km/zi. Nu se cunoaște încă cum reușesc moliile să supraviețuiască la temperaturi scăzute și la altitudine mare [Talekar & Shelton, 1993].

Cum și când combatem acest dăunător

Este foarte important să monitorizăm insecta. Pentru asta, cercetarea pe teren este necesară. Capcanele cu feromoni pot fi utilizate pentru monitorizarea moliei și stabilirea curbelor de zbor. Curbele de zbor pot fi un bun indicator pentru alegerea momentului optim de combatere. Studiile efectuate în India arată că monitorizarea populațiilor de Plutela xylostella cu ajutorul capcanelor feromonale au dat rezultate foarte bune în combatere. Datele obținute au putut indica un moment optim de aplicare al tratamentelor, în așa fel încât populațiile au fost drastic diminuate și daunele reduse. Pe lângă asta, numărul de tratamente a fost și el redus [Venkata et al., 2001].

În același timp, câmpurile ar trebui verificate de cel puțin două ori pe săptămână. Controlul trebuie să se facă în mai multe puncte din lan sau cultură (cel puțin cinci). Se vor verifica în fiecare punct măcar 0,1 m². Pe această suprafață se vor număra larvele.

Funcție de planta gazdă, fenologie, există mai multe praguri de dăunare calculate. După Tanskii (1981), la varză, PED-ul este de 8 - 10 larve/plantă. Momentele de observație: rozeta de frunze, începutul formării căpățânii. După „Canola Encyclopedia” (2015), pragul economic de dăunare la care trebuie efectuat tratamentul este de 20 - 30 larve/m².

Ferestruiri produse de Plutella xylostella

Combaterea moliei Plutella xylostella se poate face printr-o serie de măsuri, agrofitotehnice, chimice și biologice. Dintre măsurile agrofitotehnice, amintesc: distrugerea buruienilor (a cruciferelor spontane mai ales), arăturile adânci pentru îngroparea resturilor vegetale, irigarea prin aspersiune (stresează adulții, larvele cad de pe frunze), cultivarea soiurilor tolerante [Roșca et al., 2011]. Există zone în lume unde se practică intercroping-ul (cu usturoi, salată verde) și înființarea de culturi capcană pe marginea culturilor [Shelton, Badenes-Perez, 2006].

Măsuri chimice de combatere

Din păcate, în cadrul sistemului de combatere integrată, măsurile chimice ocupă un loc fruntaș. În primul stadiu, larvele nu pot fi omorâte datorită modului minier de hrănire. Din stadiul doi ele pot fi combătute chimic.

La varză, pentru combaterea moliei Plutella xylostella sunt omologate în România câteva insecticide: ciantraniliprol, clorantraniliprol, cipermetrin, gama – cihalotrin, emamectin benzoat, spinosad, clorantraniliprol + lambda-cihalotrin. Pentru rapiță nu sunt omologate produse, dar cele omologate pentru alți dăunători omoară și populațiile de Plutella [după aplicația Pesticide 2.22.10.1, 2022].

Dintre pesticidele recomandate, grupul chimic al piretroizilor este cel mai important și mai utilizat pentru controlul moliei P. xylostella. Controlul chimic al P. xylostella se recomandă atunci când densitatea larvelor depășește pragul economic, care variază în raport cu stadiul de creștere al culturii și condițiile de mediu [Micic, 2005; Miles, 2002]. Utilizarea de multe ori incorectă a acestor substanțe chimice a crescut rezistența moliei verzei [Carazo et al., 1999; Castelo Branco et al., 2001]. Multe studii arată că populațiile de P. xylostella sunt considerate foarte predispuse la dezvoltarea rezistenței la insecticide. De altfel, P. xylostella a fost primul dăunător raportat a fi rezistent la dicloro-difenil-triclor-etan (DDT), la numai 3 ani de la începutul utilizării sale [Ankersmit, 1953]. Mai târziu a dezvoltat rezistență semnificativă la aproape orice insecticid aplicat, inclusiv la substanțe chimice noi [Sarfraz & Keddie, 2005; Ridland & Endesby, 2011].

Gestionarea populației de P. xylostella folosind metode de control chimice poate fi o strategie foarte interesantă dacă este bine utilizată, din cauza numărului mare de grupe chimice cu substanțe active diferite, care permit alternarea substanțelor chimice, prevenind astfel apariția fenomenului de rezistență. De asemenea, se recomandă ca tratamentele chimice să fie alternate și cu alte metode de control (biologice de exemplu) pentru a reduce numărul de aplicații de pesticide și pentru a îmbunătăți astfel calitatea produsului vegetal.

Un aspect foarte important în alegerea produsului chimic este selectivitatea acestuia, deoarece multe substanțe chimice au o selectivitate ridicată pentru gazdă, dar nu și pentru agenții de control biologic, care contribuie la menținerea populațiilor considerate benefice pentru managementul integrat al P. Xylostella.

Combaterea biologică, de interes în viitor

În combaterea biologică a P. xylostella pot fi utilizate preparate pe bază de Bacillus thuringiensis subsp. Kurstaki (tulpina PB 34). Managementul integrat al P. xylostella bazat pe controlul biologic cu bacteria entomopatogenă B. thuringiensis este o metodă importantă pentru reducerea densității populației acestui dăunător în culturile de Brassicaceae. Cu toate acestea, utilizarea acestui entomopatogen trebuie să fie bine planificată, deoarece această molie se află printre primele insecte care au dezvoltat rezistență la insecticidul biologic pe bază de Bacillus thuringiensis [Kirsch & Schmutlerer, 1988; Tabashnik, 1990].

De interes sunt și fungii entomopatogeni Metarhizium anisopliae și Beauveria bassiana pentru controlul P. xylostella. Beauveria bassiana este disponibilă ca produs pe piață pentru gestionarea insectelor dăunătoare. Utilizată în combaterea moliei verzei, a redus cu succes populațiile și s-a constatat că se răspândește eficient de la moliile contaminate la cele sănătoase [Sarfraz et al., 2005].

În mod natural, toate stadiile moliei Plutella xylostella sunt atacate de numeroși parazitoizi și prădători, parazitoizii fiind cei mai studiați. Peste 90 de specii parazitoide atacă molia diamantată [Goodwin, 1979]. Paraziții de ouă aparținând genurilor polifage Trichogramma contribuie puțin la controlul natural, necesitând eliberări frecvente de viespi în câmp. Paraziții de larve sunt cei mai predominanți și în același timp cei mai eficienți. De exemplu, în Brazilia au fost observate șapte specii de parazitoizi într-o populație de P. xylostella la culturile de varză, cele mai frecvente fiind două specii: Diadegma liontiniae (Brethes) (Hymenoptera: Ichneumonidae) și Apanteles piceotrichosus (Blanchard) (Hymenoptera: Braconidae). Cotesia plutellae (Kurdjumov) (Hymenoptera: Braconidae) și Actia sp., mai numeroase în trecut, au devenit parazitoizi minori.

Parazitoizii din genul Trichogramma se numără printre agenții entomofagi care au fost mult studiați pentru P. xylostella. Specia T. pretiosum Riley (Hymenoptera: Trichogrammatidae), tulpina Tp8, poate parazita aproximativ 15 ouă de P. xylostella în prima sau a doua generație atunci când sunt crescute în această gazdă în condiții de laborator, cu apariție de 100% și 10 până la 11 zile pentru apariția adulților [Volpe et al., 2006]. Mai mult, modalitatea optimă de a crește în masă acest parasitoid în laborator este de a folosi ouă lipite pe cartoane de culoare albastră, verde sau albă [Magalhaes et al., 2012].

Dintre prădătorii moliei Plutella xylostella, de interes este P. nigrispinus, care are un potențial mare de utilizare în controlul acesteia. P. nigrispinus a fost raportat că se hrănește cu P. xylostella în culturile de crucifere, consumând în medie 11 larve sau 5 - 6 pupe în 24 de ore [Silva - Torres et al., 2010; Vacari et al., 2012]. Despre adulții de Orius insidiosus (Say) (Hemiptera: Anthocoridae) există date care arată că aceștia pot consuma în jur de 6 ouă de Plutella xylostella în 24 de ore [Brito et al., 2009].

Numeroase studii se fac astăzi despre utilizarea nematozilor entomopatogeni în combaterea moliei verzei Plutella xylostella. Cercetările efectuate până acum arată că nematozii Steinernema carpocapsae pot fi utilizați în combatere mai ales atunci când insecticidele se dovedesc ineficiente [Schroer et al., 2005]. Pentru că molia depune ouăle pe suprafața inferioară a frunzelor iar larvele tinere se hrănesc în aceeași zonă, soluția cu nematozi trebuie direcționată cât se poate de mult acolo. Eficacitatea tratamentului depinde foarte mult de tehnica de pulverizare [Brusselman et al., 2012].

Insecticidele de origine vegetală sunt, de asemenea, un grup foarte important pentru gestionarea populației acestui dăunător. Dintre acestea, extractul de neem (Azadirachta indica) a prezentat rezultate semnificative în controlul P. xylostella [Myron et al., 2012].

Metodele amintite în acest material, utilizate corect și conștient, îmbinate armonios, pot duce la obținerea unor produse vegetale de o bună calitate, lipsite de reziduuri de pesticide.

Bibliografie

Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef Laborator Bioinginerii Vegetale SCDA Lovrin, șef lucrări Facultatea de Agricultură - USV „Regele Mihai I” Timișoara

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Recolta de porumb din acest an este parțial și chiar total compromisă, în funcție de zona de cultură. Seceta cumplită din timpul verii a contribuit masiv la acest dezastru.

La Stațiunea de Cercetare – Dezvoltare Agricolă (SCDA) Lovrin, până în acest moment producția se învârte în jurul a 3.000 kg/ha. Așadar, producții foarte scăzute sau chiar deloc (porumbul a fost întors în unele zone). După ce că sunt producții foarte mici, constatăm că și calitatea recoltei lasă mult de dorit din cauza atacului dăunătorilor specifici (Ostrinia nubilalis și Helicoverpa armigera) și a patogenilor micotoxigeni (Fusarium verticillioides și Aspergillus flavus și/sau A. parasiticus).

Am început evaluarea atacului de Ostrinia nubilalis la porumb, dar și a fungilor prezenți pe știuleți. Ce am constatat? O frecvență ridicată de știuleți cu micelii de Aspergillus flavus, dar și Fusarium verticillioides. Dacă în alți ani frecvența știuleților cu Fusarium era mai ridicată decât cei cu Aspergillus flavus, în acest an balanța înclină în favoarea fungului Aspergillus flavus.

Cu privire la intensitatea atacului la știuleți, am constatat că este mai ridicată decât în alți ani și asta ar trebui să ne îngrijoreze. La finalul evaluării voi reveni cu rezultate concrete. Până atunci, vă pot spune că plantele de porumb din loturile experimentale sunt deja frânte din cauza atacului larvelor de Ostrinia nubilalis, iar primele analize efectuate arată că în tulpini sunt larve multe, de la 2 până la 9 larve într-o tulpină. A doua generație de Ostrinia nubilalis a făcut prăpăd la porumbul din lotul experimental, unde nu am efectuat nici un tratament. Helicoverpa armigera s-a hrănit intens pe știuleți, provocând multe leziuni pe care s-au instalat cu ușurință fungii micotoxigeni amintiți mai sus. Pe lângă cei doi fungi, putem vedea micelii de Penicillium sp. și Aspergillus niger.

În cele ce urmează, aduc în atenția dumneavoastră fungul micotoxigen Aspergillus flavus, producător major de micotoxine numite aflatoxine.

Aspergillus flavus, producător major de aflatoxine la porumb

Se cunoaște despre Aspergillus flavus că este un patogen/saprofit oportunist care se dezvoltă în condiţii tropicale şi subtropicale (sunt preferate). Chiar dacă preferă condiţiile tropicale, Aspergillus flavus este raportat peste tot în lume cu menţiunea că predomină în solurile tropicale. Este considerat producător major de aflatoxine care sunt puternic carcinogene pentru oameni și animale (Maren, 2007].

Aspergillus flavus produce mucegai galben – verzui la culturile agricole importante, cum sunt: cerealele (porumbul, grâul), seminţe de leguminoase (alune de pământ, mazăre, năut), nucile braziliene, seminţele de bumbac, soia, orezul, sorgul. Poate apărea şi în turtele, făina şi uleiurile vegetale care nu sunt bine păstrate şi condiţionate, în fructele uscate, nuca de cocos şi chiar în condimente. De asemenea, ciuperca se poate instala pe multe tipuri de materie organică (nutreţuri, produse alimentare şi furaje).

Recunoașterea atacului în lanurile de porumb

La porumb, fungul Aspergillus flavus se recunoaște după miceliul de culoare galben – verzuie sau galben – maronie de la suprafaţa boabelor sau între ele. De regulă, fungul se instalează pe mătasea porumbului în momentul în care aceasta are culoarea galben – maronie şi este umedă, dar şi pe boabele din vârful ştiuletelui atacate de insecte şi păsări [Robertson, 2005]. Pe cariopsele de porumb apar micelii de culoare verde până la galben. Pe măsură ce fungul se dezvoltă, miceliile capătă culoarea verde închis până la maro. Aproape întotdeauna simptomele apar la vârful ştiuletelui şi adesea afectează doar câteva boabe sau zone mici ale vârfului. În anii favorabili (cum este și anul 2022) fungul poate cuprinde zone mai mari de la suprafața știuletelui, iar miceliile pot fi observate și în zona de mijloc și de la baza știuletelui. Când larvele de Helicoverpa armigera și Ostrinia nubilalis se hrănesc pe boabe, se observă că pe zonele lezate se instalează și Aspergillus flavus cu ușurință.

Condițiile în care se instalează Aspergillus flavus la porumb

Aspergillus flavus și/sau A. parasiticus se instalează în anii secetoşi, deoarece se dezvoltă foarte bine atunci când vremea este călduroasă în timpul nopţii şi secetoasă în timpul zilei. Grindina, seceta, îngheţul timpuriu şi rănile cauzate de insecte favorizează infecţia. La temperaturi peste 30^oC, porumbul începe să sufere, creându-se astfel condiţii optime pentru contaminarea cu aflatoxine.

Condiţiile favorabile creşterii ciupercii (temperaturi ridicate, umiditate scăzută) nu sunt favorabile pentru alţi agenţi patogeni, ceea ce este un avantaj pentru ciupercă [Bhatnagar et al., 2000]. Factorii favorizanţi sunt: temperaturile cuprinse între 26 – 37⁰C, canicula şi seceta din perioada de creştere a porumbului (mai ales dacă intervine în timpul polenizării şi a maturării boabelor), deficienţa de azot şi ştiuleţii atacaţi de insecte. Pe lângă asta, grindina, furtunile şi îngheţul timpuriu produc crăparea boabelor şi predispun porumbul la infecţia cu această ciupercă [Koenning et Payne, 1999].

Insectele au importanță deosebită în epidemiologia acestui fung micotoxigen. Infecţiile primare sunt realizate de conidiile produse de miceliu, dar şi de scleroţii din sol. Sclerotul ar putea reprezenta sursa principală de inocul din timpul iernii, în agroecosistemele cerealelor [Wicklow et al., 1982]. Infecţiile secundare sunt produse de conidii când condiţiile de mediu sunt favorabile pentru dezvoltarea bolii [Scheidegger et Payne, 2003].

Forma saprofită a fungului este importantă în ciclul de viaţă. Ţesuturile infectate ale plantelor (boabele de porumb, ştiuleţi, frunze), care rămân pe sol până în primăvara următoare, constituie sursa principală de inocul pentru următorul ciclu de viaţă. Lucrările minimale ale solului favorizează ciclul de viață al fungului.

Despre Aspergillus flavus se știe că îşi petrece majoritatea ciclului de viaţă în sol, asemenea unui saprofit. Producerea de conidii din scleroţi poate fi anihilată prin îngroparea resturilor vegetale în sol, însă s-a constatat că scleroţii rămân viabili chiar şi după un an de la îngropare [Wicklow et al., 1993].

Contaminarea cu aflatoxine a porumbului

Aflatoxinele (AF) sunt un grup de micotoxine mutagene, teratogene, și imunosupresoare care includ cele mai multe aflatoxine studiate pe scară largă B1 (AFB1), B2 (AFB2), G1 (AFG1) şi G2 (AFG2). AFB1 este considerat cel mai cancerigen compus produs în mod natural. Aceste micotoxine sunt produse ca metaboliți secundari în mare parte de fungul Aspergillus flavus atunci când crește pe produse vegetale și alimentare. Aflatoxinele sunt suspectate a fi implicate în cancerul de ficat uman, la doze ridicate. Se presupune că sunt responsabile şi de hemoragii ale intestinelor şi rinichilor [Hawk, 2008].

Aflatoxicoze la om au fost raportate foarte des în țările afro-asiatice, A. flavus fiind considerat, după A. fumigatus, a doua cauză a aspergilozei la oameni. Numeroase studii arată că aflatoxinele au fost implicate în carcinomul hepatocelular, hepatita acută, sindromul Reye, ciroză la copii subnutriți (Saleemullah et al., 2006). Expunerea la doze mari de aflatoxine (mai mari de 6.000 mg), poate cauza toxicitate acută cu efecte letale, iar expunerea la doze mici pe perioade prelungite de timp este cancerigenă (atacă ficatul). Toleranţa la aflatoxine este ridicată la adulţii umani. În cazurile de otrăvire acută relatate, copii sunt cei care mor [Williams et al., 2004].

Cercetările au scos în evidenţă că la vitele care au fost hrănite cu furaj contaminat cu aflatoxina B1 s-a regăsit în lapte aflatoxina M1 (metabolitul aflatoxinei B1). Prezenţa aflatoxinei M1 în lapte constituie o problemă importantă pentru sănătatea publică, dat fiind consumul frecvent de lapte şi produse din lapte de către copii sub 7 ani. Pentru aflatoxina M1 care se regăseşte în lapte, limita permisă este de 0,5 ppb [Koenning et Payne, 1999].

Toxicitatea acută a aflatoxinelor a fost demonstrată atât la animale, cât şi la oameni.

Riscul contaminării este mult mai ridicat la porumbul mucegăit în proporţie mare decât la cel mai puţin mucegăit. Aflatoxinele sunt stabile în condiţii de depozitare, manipulare şi chiar procesare a seminţelor sau a furajelor. De asemenea, sunt stabile termic, rezistă la temperaturi ridicate şi la temperaturi de fierbere.

Aspergillus flavus nu este asociat cu reducerea producţiilor ci cu reducerea calităţii [Duncan et Hyler, 1986]. În anii favorabili infecției, nivelul de aflatoxine din boabe poate fi ridicat. Aflatoxinele se pot forma în boabe pe câmp, dar şi în timpul depozitării.

Concentraţia de aflatoxină produsă în timpul depozitării este influenţată de condiţiile de depozitare. Factorii care concură la contaminarea cu aflatoxine sunt umezeala şi temperatura. Temperaturile optime pentru ca A. flavus să se dezvolte sunt de 26⁰ C – 32⁰ C, iar umiditatea cerealelor să fie de 18 - 18,5%. Dacă umiditatea este mai mică de 13%, ciuperca nu apare, indiferent de temperatură. Pentru creştere sunt necesare temperaturi ridicate.

Creşterea va fi încetinită la temperaturi de 4 – 10⁰C şi rapidă la 26 – 32⁰C. Important de reţinut este că, porumbul bolnav şi depozitat se va deteriora rapid chiar dacă umiditatea şi temperatura sunt scăzute, spre deosebire de cel sănătos sau liber de Aspergillus flavus [Malvick, 2007; Wrather et Sweets, 2008]. De asemenea, concentraţia aflatoxinelor nu scade niciodată în timpul depozitării. Eventual poate să crească sau să rămână la acelaşi nivel.

Putem preveni instalarea fungului la porumb?

Foarte dificil atunci când condițiile climatice sunt favorabile infecțiilor. Totuși ce putem face? Putem verifica culturile pentru a depista la timp infecțiile. O primă verificare ar trebui realizată în perioada de creștere a porumbului. Cu câteva săptămâni înainte de recoltare mai trebuie făcut un control. Dacă constatăm că avem infecții este bine să fim foarte atenți la insectele care au un rol important în diseminarea fungului prin modul lor de hrănire (Ostrinia nubilalis, Helicoverpa armigera, Diabrotica virgifera virgifera). Tratamentele pentru combaterea acestor dăunători ar trebui realizate la momentele optime stabilite în urma monitorizării atente cu ajutorul capcanelor.

Ce mai putem face? Să folosim la semănat hibrizi de porumb adaptaţi zonei unde se doreşte cultivarea lor. Fertilizarea să se facă în mod echilibrat iar data semănatului să fie respectată şi să corespundă zonei. În caz de secetă este necesară irigarea culturilor, pentru a elimina stresul produs de caniculă (mai ales la apariţia mătăsii şi în perioada de maturare).

La recoltat, combina trebuie reglată în aşa fel încât numărul de boabe sparte să fie minim. După recoltat, porumbul trebuie păstrat la umiditatea de 16 – 17%. Dacă este mucegăit, trebuie uscat rapid ca să ajungă la umiditatea de 15% şi chiar mai puţin. Porumbul destinat depozitării pe o perioadă lungă de timp trebuie să fie uscat până la 13% umiditate. Porumbul mucegăit nu trebuie depozitat perioade lungi de timp, pentru a se evita formarea unor concentraţii mari de micotoxine.

Pe lângă măsurile enumerate, controlul dăunătorilor de depozit și modul de păstrare al porumbului sunt foarte importante. În perioada de iarnă, după uscare, porumbul trebuie păstrat la 2 – 5⁰ C. Primăvara, temperatura trebuie să fie de 10 – 16⁰ C. Este indicată aerisirea depozitelor pentru menţinerea temperaturii de păstrare. Temperatura este unul din cei mai importanţi factori în prevenirea dezvoltării mucegaiurilor şi a acumulării toxinelor, după umiditate. Depozitele trebuie verificate la două săptămâni, cu privire la temperatură, umiditate şi prezenţa mucegaiurilor.

Pentru a reduce riscul apariției mucegaiurilor în depozit poate fi utilizat acidul propionic, însă acesta nu elimină mucegaiul şi micotoxinele deja prezente. Utilizarea produselor de acest tip implică riscuri şi poate duce la restricţionarea utilizării porumbului.[Wrather et Sweets, 2008; Cotuna et Popescu, 2009].

Bibliografie

Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef Laborator Bioinginerii Vegetale SCDA Lovrin, șef lucrări Facultatea de Agricultură - USV „Regele Mihai I” Timișoara

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Helicoverpa armigera (posibil și alte specii de Heliothine, Helicoverpa zea, de exemplu) nu încetează să ne uimească în această toamnă. Dacă credeam că frigul o va opri din evoluție, ei bine, datele de la capcanele Csalomon spun altceva.

Timp de șapte zile la Lovrin nu s-au putut citi capcanele din cauza ploilor care nu au permis intrarea în câmp. Pe 23 septembrie 2022 capcanele au fost citite și mare ne-a fost mirarea când am văzut numărul mare de capturi (fluturi vii și morți).

Atac de Helicoverpa la cânepă, la 23 septembrie 2022

Numărul de capturi înregistrat la capcanele Csalomon pentru Helicoverpa armigera a fost: 700 capturi la prima capcană (100 capturi/zi) și 465 la a doua (66,4 capturi/zi).

La capcanele pentru capturarea fluturilor de Ostrinia nubilalis, numărul de capturi a fost: la prima capcană - 1 adult de Ostrinia nubilalis, 74 de Helicoverpa (10,6/capturi/zi) și 11 de Autographa gamma (1,6/zi), iar la cea de-a doua - 5 O. nubilalis, 89 Helicoverpa (12,7/zi) și 33 Autographa gamma (4,7/zi).

La capcana automată pentru Helicoverpa au fost notate 4 capturi (fluturi vii), iar la cea de Ostrinia doar un singur fluture.

La capcanele Csalomon pentru Ostrinia, unde feromonul are o selectivitate redusă sunt atrase și alte specii, în special cele menționate mai sus. În acest an, încă avem capturi de Ostrinia nubilalis la capcane, iar fluturașii pot fi observați cum zboară prin ierburile de la marginea culturilor de porumb. Cu greu am reușit să fotografiez unul, deoarece zburau continuu. În aceeași perioadă, în anul 2021, zborul Ostriniei se oprise. Vom vedea incidența atacului la porumb când începem să evaluăm atacul de Ostrinia la cei șapte hibrizi pe care îi avem în câmpul experimental de la SCDA Lovrin. Deocamdată, vizual apreciez că toate plantele din lot sunt atacate. Dacă la prima generație, incidența a fost undeva către 50%, generația a II-a a făcut prăpăd. O să vă țin la curent cu datele din teren la momentul potrivit.

Capturi numeroase la capcanele Csalomon. Aici 700 Helicoverpe (proiect ARC farm intelligence, colaborare SCDA Lovrin și FMC România)

Capturi de Helicoverpa la capcanele Csalomon pentru Ostrinia nubilalis. Se observă și fluturii de Autographa gamma. 23 septembrie 2022

Nici un știulete de porumb fără boabe roase de Helicoverpa

Cariopse roase de larve de Helicoverpa, la 23 septembrie 2022

Atacul de Helicoverpa la știuleții de porumb este masiv în acest an. Pe rănile produse de larve s-au instalat fungii micotoxigeni Aspergillus flavus și Fusarium sp. Am constatat în câmpul de porumb o frecvență ridicată de știuleți cu mucegai verde produs de Aspergillus flavus. Intensitatea atacului la știuleți este și ea mai ridicată în acest an comparativ cu alți ani, când Fusarium era pe prima poziție. Producție mică de porumb în acest an și parcă nu era suficient asta, iată că și calitatea va fi scăzută. Date mai exacte voi aduce în atenția dumneavoastră imediat după evaluările pe care le vom face în perioada următoare.

Mucegai verde produs de fungul micotoxigen Aspergillus flavus, la 23 septembrie 2022, SCDA Lovrin

Dar ce fac larvele de Helicoverpa?

Larvă de Helicoverpa pe Datura stramonium (ciumăfaie), la 23 septembrie 2022

Ei bine, se hrănesc nestingherite pe rapiță, varză, cânepă, porumb etc. Am observat că se hrăneau și pe buruienile de la capătul culturii de porumb, în special pe Datura stramonium (ciumăfaie). Această generație de toamnă a Helicoverpei (a IV-a credem noi, conform curbelor de zbor înregistrate în acest an și a gradelor acumulate) se dovedește a fi una extrem de numeroasă și posibil ca rezerva biologică pentru anul următor să fie ridicată (deși nu întotdeauna se întâmplă așa). Vom vedea cum vor evolua condițiile climatice. Dacă toamna va fi blândă este posibil ca Helicoverpa să zboare până târziu în octombrie. Vom urmări la capcane evoluția capturilor până la finalul zborului.

Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef Laborator Bioinginerii Vegetale SCDA Lovrin, șef lucrări Facultatea de Agricultură - USV „Regele Mihai I” Timișoara

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html