Condițiile climatice ale toamnei 2023 au influențat pozitiv dezvoltarea unor patogeni și dăunători din culturile de rapiță din zona de vest a țării noastre (precipitații, umiditate relativă și temperaturi mai ridicate).

Ultimele controale fitosanitare efectuate în culturi de rapiță de pe teritoriul județului Timiș au pus în evidență prezența următoarelor organisme dăunătoare: larve de Helicoverpa armigera (cu densități destul de ridicate în unele sole, atac generalizat), larve, coconi și adulți de Plutella xylostella (molia verzei), afide (identificate ca fiind Myzus Persicae, atac masiv, generalizat, mai puternic pe marginea culturilor), larve de Delia radicum în rădăcinile plantelor de rapiță (mai ales la marginea culturilor), Erisiphe cruciferarum (făinarea rapiței, atac generalizat în unele sole).

Larvă de Helicoverpa armigera pe rapiță la 1 noiembrie 2023

Dintre dăunătorii amintiți, Helicoverpa armigera ne surprinde și în acest an, deși numărul de capturi la capcanele cu feromoni au fost mai scăzute comparativ cu anul 2022. Anul trecut, larvele de Helicoverpa armigera din generațiile III, posibil și IV (conform curbelor de zbor și al numărului mare de indivizi capturați până târziu în toamnă) au atacat agresiv culturile de rapiță deoarece porumbul era uscat din cauza secetei. În acest an nu m-aș fi așteptat să văd larve de Helicoverpa armigera prin rapiță la data de 1 noiembrie. Asta înseamnă că, în unele zone din Timiș, generația de toamnă s-a dezvoltat, existând sole unde atacul este generalizat, iar densitatea larvelor este de aproximativ 2 - 4/m². Creșterea populațiilor de Helicoverpa armigera în Banat se datorează modificărilor climatice (creșterea temperaturilor vara și toamna), sistemelor agricole moderne bazate pe monocultură și rotațiilor scurte, dar și fecundității și mobilității ridicate a dăunătorului. Rapița este o gazdă minoră pentru acest dăunător.

Atac produs de Helicoverpa

Pe lângă Helicoverpa armigera, prin culturile de rapiță se observă la începutul lunii noiembrie larve, coconi și fluturi de Plutella xylostella. Molia verzei este un dăunător important al cruciferelor cultivate, mai ales la varză, conopidă, rapiță, muștar etc. Fermierii ar trebui să își verifice câmpurile de două ori pe săptămână, mai ales că, în ultimii ani, Plutella xylostella este nelipsită din culturile de rapiță atât toamna, cât și primăvara (are trei generații în condițiile României).

Cocon de Plutella xylostella pe frunză de rapiță la data de 1 noiembrie 2023

Adult de Plutella xylostella. La 1 noiembrie zburau nestingheriti prin rapiță

Atac produs de larvele de Plutella xylostella

Controalele trebuie făcute în cel puțin cinci puncte din parcelă, verificându-se măcar 0,1 m² (se vor număra larvele de pe această suprafață). La rapiță, pragul economic de dăunare la care ar trebui efectuat un tratament este de 20 - 30 larve/m² (după „Canola Encyclopedia”, 2015). Mai multe despre acest dăunător într-un viitor articol.

Larvă de Delia radicum în rădăcina de rapiță la data de 1 noiembrie 2023

În această toamnă, de parcă nu erau suficienți dăunători la rapiță, s-a instalat și un patogen pe care îl văd mai rar toamna. Dacă ne-am obișnuit să vedem pe frunze pete produse de Phoma lingam toamna, iată că acum vedem pete pâsloase, făinoase pe ambele părți ale frunzelor de rapiță.

Atac de Erisiphe cruciferarum (făinare), în Timiș, la 1 noiembrie 2023

În unele sole verificate, atacul produs de Erisiphe cruciferarum era generalizat. Aproape că nu era o plantă fără micelii. Intensitatea sau virulența atacului m-a îngrijorat puțin. Dacă vom avea parte de o primăvară ploioasă în anul 2024 s-ar putea să avem probleme din cauza făinării, știut fiind că atacul din timpul formării silicvelor este foarte periculos pentru recoltă. Făinarea rapiței este severă în condiții de umiditate ridicată și temperaturi cuprinse între 15 - 20⁰C. În astfel de condiții, toate organele plantei sunt acoperite de miceliile albe, dense cu aspect făinos, pulverulent.

Micelii albe de făinare pe frunză de rapiță la 1 noiembrie 2023

În anul 2019, ne-am confruntat în Banat cu o infecție puternică produsă de fungul Erisiphe cruciferarum în perioada când silicvele erau formate (a fost o primăvară ploioasă). Controlați culturile și funcție de intensitatea și frecvența de atac, decideți efectuarea unui tratament. Tratamentele trebuie efectuate doar cu produse omologate și când temperaturile trec de 5⁰C. Și despre acest patogen vom reveni cu informații mai amănunțite în următoarea perioadă.

Afide și micelii de făinare la 1 noiembrie 2023

O mare problemă în această toamnă sunt afidele prezente în culturile de rapiță din vestul țării. La o primă identificare este vorba de Myzus persicae. Nu am văzut încă Brevicoryne brassicae. Afidele trebuie întotdeauna investigate cu mare atenție deoarece foarte ușor se pot face confuzii.

Afid aripat

Aduc în atenția dumneavoastră agresivitatea atacului de afide la rapiță. Nici o frunză fără colonii de afide în acest an. În solele verificate la 1 noiembrie 2023, partea inferioară a frunzelor de rapiță era ocupată în întregime de zeci de colonii de afide. La plantele mai mici, frunzele erau deja îngălbenite și se uscau. Din păcate, atacul de afide în solele verificate era generalizat, cu o densitate mai mare pe marginile culturii. Este bine să nu neglijați combaterea acestui dăunător deoarece este vector pentru virusuri. Iar virusurile pot produce pagube importante în producție. Dacă constatați atac masiv este bine să interveniți cu un insecticid omologat.

Compania Bayer în parteneriat cu USV „Regele Mihai I” din Timișoara aduce în atenția fermierilor informații importante despre dăunătorii și patogenii prezenți în culturile de rapiță din vestul României.

Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Toamna caldă și umedă (cel puțin în zona de vest a României) este foarte favorabilă dezvoltării ruginii brune.

În urma controlului efectuat la data de 23 octombrie 2023 prin samulastra de grâu, dar și prin culturile de rapiță semănate după grâu (unde grâul este buruiană), am observat că rugina brună a apărut și se manifestă cu intensitate și incidență ridicate.

De ce este important să distrugem samulastra?

Samulastra este o „punte verde” unde dăunătorii și patogenii se dezvoltă nestingheriți de la recoltat și până la răsărirea noilor culturi de grâu (sau alte cereale păioase). Pentru rugina brună, grâul voluntar este cea mai comună gazdă, constituind sursa majoră de inocul pentru grâul de toamnă în toate zonele unde acesta este cultivat.

Rugina brună (ca și alte rugini) are nevoie de plante vii pentru a se dezvolta și a produce infecții. Din acest motiv, distrugerea samulastrei este foarte importantă în managementul acestei boli.

Pe miriște, cât timp rezistă uredosporii ruginii brune după recoltat?

Ei bine, în funcție de condițiile climatice, pot rezista între 20 - 60 de zile, suportând chiar și uscăciunea. În această perioadă ei infectează samulastra, care este principala punte de trecere a ruginii în noile culturi [Popescu, 2005].

În toamnele blânde, pe tinerele plante de grâu răsărite pot fi observate pustule brune sau doar micelii. Patogenul va traversa iarna sub aceste forme, iar primăvara va produce noi infecții, vizibile pe la mijlocul lunii mai. În iernile geroase, structurile de rezistență ale fungului mor, iar sursa de inocul se reduce mult.

Distrugerea samulastrei este o măsură profilactică foarte importantă în cadrul sistemului de combatere integrată a ruginii brune și nu numai. De aceea, recomand să nu se neglijeze această măsură.

Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

În toamnele blânde, muștele cerealelor pot produce pagube în culturi. Cel mai adesea sunt predispuse la atacul muștelor, culturile semănate devreme și cele la care sămânța nu a fost tratată cu insecticid. În unele zone predomină musca de Hessa (Mayetiola destructor), iar în altele musca neagră a cerealelor (Oscinella frit).

Condițiile climatice ale ultimilor ani au susținut creșterea populațiilor de muște care produc daune culturilor de cereale păioase. Pe lângă condițiile climatice, tehnologiile folosite de către fermieri au un rol foarte important, rotațiile scurte și monocultura favorizând atacul muștelor. La aspectele menționate adaug pierderea diversității plantelor cultivate într-o fermă. Se poate spune că, sistemele agricole practicate în prezent susțin dezvoltarea patogenilor și dăunătorilor și implicit apariția pagubelor în producție.

Dintre cele două muște predominante în culturile de cereale păioase, aducem în atenția dumneavoastră în acest articol, musca de Hessa (Mayetiola destructor). Dacă îi cunoașteți ciclul de viață o veți ține sub control mai bine. Vă atragem atenția că, generația de toamnă este cea mai păgubitoare. Cel mai periculos atac este după răsărirea plantelor, moment când tinerele plăntuțe pot fi distruse.

Importanța cunoașterii biologiei și ecologiei muștei de Hessa

Acest dăunător este prezent în toate zonele de cultură a cerealelor din țara noastră, iar în condițiile climatice din România, Mayetiola destructor (musca de Hessa) poate avea între 2 și 4 generații/an. În zonele mai calde, dăunătorul va avea mai multe generații, pe când în cele mai reci, mai puține. Supraviețuiește peste anotimpul de iarnă sub formă de larvă matură în pupariu sub tecile frunzelor plantelor atacate, cât și în resturile vegetale din sol sau de la suprafața solului.

Musca de Hessa

Împuparea are loc la începutul primăverii, iar primii adulți sunt observați în culturi în luna aprilie (de regulă). În anii în care toamnele și iernile sunt mai calde, zborul muștelor de Hessa poate fi observat chiar din luna martie. Viața adulților este scurtă (2 - 5 zile) - Roșca et al., 2011. Ei zboară în roiuri în zilele calde și însorite, având activitate intensă seara. În cele câteva zile de viață are loc împerecherea și depunerea ouălor. Femela depune între 150 - 500 ouă, grupate câte șase de-a lungul nervurilor frunzelor. Ouăle au culoare portocalie - roșietică, formă eliptică și sunt foarte mici. Eclozarea are loc la temperaturi cuprinse între 10 și 29⁰C [Flanders et al., 2013] după aproximativ 3 - 10 zile (5 - 20 zile după unii autori). Imediat după eclozare, larvele se vor deplasa pe tulpini în zona tecilor, de obicei în zona celui de-al doilea nod și mai rar la primul (zona de creștere). În această perioadă, multe larve pot muri, mai ales dacă condițiile climatice nu sunt cele preferate de dăunător. Vântul, umiditatea, frigul, precipitațiile, seceta prelungită influențează negativ dezvoltarea larvelor [Hamilton, 1966; Stunt et al., 2012].

Când ajung în zona preferată de hrănire, larvele se fixează, rămân imobile și încep să se hrănească. Larvele de Hessa nu pătrund în tulpină. După aproximativ două săptămâni de hrănire, larvele se împupează și rămân în zona atacată până la recoltare. Recoltatul nu distruge pupele, deoarece acestea sunt localizate de obicei în partea inferioară a plantelor, așa că, fie rămân în resturile vegetale, fie cad la sol.

Pupele pot fi recunoscute ușor în zona atacată, ele fiind vizibile parțial la suprafața frunzelor (larvele înainte de a se împupa definitiv fac un orificiu în pupariu și frunză). Pupele de culoare rozie sunt protejate de un puparium turtit, de culoare maro - închis, foarte asemănător cu o sămânță de in [Gagne și Hatchet, 1989]. Stadiul de pupă poate dura toată vara fiind influențat de condițiile climatice. În verile secetoase, pupele pot intra într-o diapauză lungă (câteva luni, uneori ani). În condiții climatice favorabile, se poate dezvolta generația de vară pe samulastra de grâu sau orz, dar și pe alte poaceae spontane.

Generația a II-a a muștei de Hessa (în zonele mai reci) sau a III-a (în zonele mai calde) apare la începutul toamnei. Adulții generației de toamnă încep să zboare în luna septembrie, iar ciclul lor de viață se desfășoară pe noile culturi de cereale, mai ales în cele de grâu, care sunt preferate. Femelele acestei generații depun ouăle pe plăntuțele răsărite aflate în stadiul de 2 - 3 frunze (stadiu fenologic preferat). Ciclul de viață al unei generații poate dura între 25 - 30 de zile [Roșca et al., 2011]. Generația de toamnă este cea mai păgubitoare.

Recunoașterea dăunătorului

Musca de Hessa prezintă dimorfism sexual. Femela este neagră, exceptând zonele abdominale laterale care au culoare roșietică și are aproximativ 3 - 4 mm. Masculul poate avea culoare neagră sau brună și este mai mic decât femela (2 - 2,5 mm). Datorită aspectului lor pot fi asemănați cu țânțarii.

Muștele de Hessa pot fi deosebite de alte specii de muște (care atacă cerealele) după antene (sunt moniliforme și au 12 - 18 segmente) și picioarele lungi sau mult mai lungi decât corpul [Foster et Hein, 2009].

Larvele neonate au corpul vermiform și lungimea de 0,7 mm. Timp de 4 - 5 zile culoarea larvelor este portocalie - roșietică (prima vârstă), după care capătă culoare albă (vârsta a doua). Când ajung la maturitate (vârsta a treia), pe spatele larvelor apare o dungă verzuie translucidă. Larvele mature au dimensiunea cuprinsă între 4 - 5 mm, formă cilindrică iar capul parțial invaginat [Gagne et Hatchet, 1989; Roșca et al., 2011].

Recunoașterea atacului

Atacul generației de toamnă este cel mai păgubitor. Larvele acestei generații pot ataca grâul, orzul și secara. Dintre cerealele enumerate, preferă grâul. Ovăzul nu este atacat.

Când larvele se hrănesc în zona de creștere, frunza centrală se îngălbenește, iar în final se va usca. Frunzele îngălbenite se desprind foarte ușor atunci când tragem de frunză în sus, deoarece țesuturile sunt distruse. Cu ajutorul unei lupe, putem observa cu ușurință în zona atacată larva care se hrănește. De regulă, culoarea plantele atacate este verde închis sau verzuie - albăstruie uneori. La plantele atacate este vizibilă stagnarea în creștere. Când plantele sunt atacate în fenofaza de 1 - 2 frunze, pot fi pierdute [Roșca et al., 2011; Whitworth et al., 2009].

Atac produs de muscă de Hessa. Fotografie realizată în samulastră

La plantele atacate în stadii mai avansate de creștere se observă o înfrățire puternică și îngroșarea tulpinilor în zona bazală. Dacă îndepărtăm frunza îngălbenită vom găsi larvele sau pupele (în funcție de momentul când realizăm controlul).

Atacul generației de primăvară este diferit. Plantele atacate de larvele acestei generații se recunosc după îndoirea care apare la ultimul sau penultimul nod. În aceste zone paiul se albește comparativ cu restul tulpinii care rămâne verde. Uneori spicul are port erect, iar florile pot avorta. Astfel de simptome se pot datora și altor dăunători dar și unor fungi. Este important să verificăm zona afectată pentru a exclude fungii sau alți dăunători. În urma procesului de hrănire al larvelor, țesuturile tulpinilor de grâu slăbesc, se înmoaie și se pot frânge cu ușurință. În plus, datorită toxinelor din secreția salivară a larvelor care interferează cu fluxul de nutrienți din plante în timpul formării cariopselor pot apărea pagube calitative și cantitative [Popov, 1999 citat de Roșca et al., 2011].

Musca de Hessa este capabilă să producă pagube cantitative și calitative semnificative în anii cu populații masive. Pagubele produse pot ajunge la 25 - 30% (Hulea et al., 1975). Excepțional au fost raportate pagube de 80% (Arion, 1958 citat de Roșca et al., 2011). Cel mai adesea, pagube mari se înregistrează la grâul semănat devreme [Roșca et al., 2011].

Importanța controlului fitosanitar pentru depistarea dăunătorului

Un prim control ar trebui efectuat la 18 - 21 de zile de la apariția plantelor în câmp. Într-o cultură, trebuie verificate minimum cinci puncte. În fiecare punct trebuie examinate cel puțin 20 de plante. Procentul de infestare se raportează la cele o sută de tulpini verificate.

În primăvară, controlul trebuie efectuat atunci când spicele încep să apară. Se va determina procentul de tulpini frânte din cele o sută controlate.

Monitorizarea zborului muștelor trebuie realizată atât toamna, cât și primăvara. Nu sunt PED-uri (prag economic de dăunare) pentru musca de Hessa. Din păcate, când atacul s-a instalat, dăunătorul nu poate fi ținut sub control cu nici un tratament.

Monitorizarea apariției muștelor în lanuri se poate face și cu ajutorul capcanelor cu feromoni sexuali. Feromonii atrag masculii de Hessa [Knutson et al., 2017]. Studiile arată că nu există corelație între capturi și pagubele produse.

În timpul controlului fitosanitar, zborul muștelor poate fi observat foarte ușor, deoarece la atingerea plantelor vom vedea muștele care zboară la mică înălțime în zilele însorite. Pe marginea solelor densitatea muștelor este mai mare de obicei decât în interior.

Specialiștii în protecția plantelor pot prognoza apariția muștelor primăvara. În acest sens, lanurile de grâu trebuie verificate încă din ianuarie - februarie. În perioada amintită se fac controale pentru găsirea pupelor și verificarea stadiului de dezvoltare al acestora. Prin strângerea pupelor între degete și analizarea culorii lichidului care se scurge putem aprecia stadiul de dezvoltare. Atunci când curge un lichid alb și lăptos înseamnă că este o larvă sau o pupă timpurie. Dacă lichidul este roșiatic și relativ uscat înseamnă că adulții trebuie să apară.

Se pot face controale și pentru monitorizarea ouălelor de pe frunze. Dacă la efectuarea sondajelor se constată mai mult de 4 ouă/frunză, un tratament poate fi justificat [Flanders et al., 2013].

Managementul integrat al muștei de Hessa

Managementul integrat constă într-o sumă de măsuri de combatere ce pot fi utilizate echilibrat pentru a proteja mediul, entomofauna utilă, sănătatea oamenilor și animalelor.

Metode profilactice

Musca de Hessa poate fi ținută sub control prin aplicarea unor strategii de combatere bazate pe măsurile de prevenție sau profilactice în principal.

În zonele cu populații masive de muște de Hessa și acolo unde sistemele agricole se bazează pe monocultură, se recomandă alegerea unui soi rezistent (cea mai ieftină metodă de combatere atunci când este disponibil pe piață) - Schmid et al., 2018. Vă atragem atenția că musca de Hessa se adaptează continuu. De aceea, barierele de rezistență ale plantelor gazde pot fi depășite. Este important ca soiurile de grâu alese să fie rezistente la biotipul local al muștei de Hessa. Din acest motiv, se poate întâmpla ca alegerea unui soi rezistent să nu fie o măsură eficientă întotdeauna.

Rotația culturilor este o măsură foarte importantă. A se evita monocultura și rotațiile scurte.

Distanța față de vechea cultură este o strategie foarte bună în lupta împotriva acestui dăunător. În acest sens, amplasarea noilor culturi este bine să se facă la distanțe mai mari față de vechile culturi [Schmid et al., 2018]. De ce? Pentru că musca de Hessa are un zbor slab și nu poate parcurge distanțe.

Distrugerea samulastrelor este foarte eficientă în combatere (generația de vară se dezvoltă pe samulastră) - Schmid et al., 2018.

Întârzierea datei semănatului este o strategie ce poate fi practicată în anii în care toamnele sunt blânde (fermierii trebuie să studieze prognozele climatice). Abordând această strategie ferim culturile de atacul muștelor [Thiry et al., 2002]. Lăsând la o parte această strategie, se recomandă semănatul în epoca optimă din zona climatică unde vă aflați.

Arăturile (15 - 25 cm) sunt indicate în anii cu populații masive. Prin îngroparea resturilor vegetale cu pupe în ele, populațiile vor fi mult mai reduse [Roșca et al., 2011].

Despre arderea paielor (practicată în trecut foarte mult, astăzi acest lucru este interzis) se poate spune că reduce din rezervă, dar destul de puțin. Cele mai multe pupe sunt localizate în tulpini sub nivelul solului și nu sunt afectate de foc.

Metode chimice

În România, pentru musca de Hessa nu sunt omologate produse de protecția plantelor pentru tratarea semințelor. Cu toate acestea, substanțele omologate pentru combaterea unor specii de Delia, Agriotes, Zabrus la cereale pot ține sub control și musca de Hessa.

Tratamentele în perioada de vegetație se recomandă doar în următoarele situații: sistem agricol bazat pe monocultură, semănarea unor soiuri sensibile, distanța față de vechea cultură este mică (400 m), sămânța nu a fost tratată cu un insecticid, a existat atac de Hessa în trecut, ouăle sunt prezente pe frunze.

Important de reținut: culturile infestate puternic în toamnă (care au trecut peste iarnă cu o infestare mare) vor fi atacate din nou, iar rotațiile scurte favorizează atacul.

Toamna, tratamentul ar trebui efectuat în fenofaza de 2 - 3 frunze (eficiență bună). Rezultate foarte bune s-au obținut utilizând substanțe insecticide din grupa piretroizilor: deltametrin și lambda - cihalotrin. Substanțele amintite acționează asupra adulților, dar și a larvelor proaspăt eclozate (pot fi ucise în drumul lor către locul de hrănire).

Primăvara, un tratament chimic poate fi efectuat doar în urma controalelor fitosanitare în lanuri. Atunci când sunt observate mai mult de 4 ouă/frunză și dacă 20% din tulpini sunt infestate cu larve și pupe ne putem aștepta la pierderi. Substanțele din grupa piretroizilor pot fi aplicate primăvara pe măsură ce muștele apar și depun ouă, cu rezultate destul de bune uneori. Cu toate acestea, specialiștii arată că tratamentul aplicat primăvara forte rar s-a dovedit a fi eficient. La zboruri masive s-a constatat că acest tratament a contribuit la reducerea populațiilor [Flanders et al., 2013; Knutson et al., 2017].

În țara noastră nu sunt omologate substanțe pentru combaterea muștei de Hessa în vegetație. Există, însă, o singură substanță omologată pentru combaterea în vegetație a altor specii de muște (altele decât musca de Hessa). Lambda - cihalotrinul este omologat pentru combaterea muștei cenușii (Delia coarctata care atacă primăvara devreme și iernează sub formă de ou) și a muștei suedeze (Oscinella frit) - după Aplicația PESTICIDE 2.22.7.1, 2023. Cu siguranță are efect și asupra muștei de Hessa.

Controlul biologic

Musca de Hessa are dușmani naturali, în principal viespi parazite (de pupă și ou). Există aproximativ 41 de specii de viespi descrise, dintre care doar trei și-au dovedit eficiența, fiind și cele mai răspândite și cele mai valoroase în ținerea sub control a populațiilor de Hessa [Gahan, 1933]. Cele trei specii de viespi sunt: Platygaster hiemalis (parazit de ouă mai ales pentru generația de toamnă), Homoporus destructor și Eupelmus allynii. Nivelul de parazitare naturală poate fi foarte ridicat, între 56 și 98% [Schuster et Lidell, 1990]. Procentul de parazitare variază de la o zonă la alta funcție de condițiile climatice și densitatea populațiilor de muscă [Wise, 2007].

Femelă care depune ouă în timpul analizei la lupa binocular

Compania Bayer în parteneriat cu USV „Regele Mihai I” din Timișoara aduce în atenție informații importante despre musca de Hessa (Mayetiola destructor Say). Aceste informații vă pot ajuta să gestionați corect combaterea acestui dăunător pentru ca rezultatele să fie eficiente și costurile minime. Procedând astfel, mediul va fi mai puțin poluat și entomofauna utilă protejată.

Bibliografie

Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Universitatea de Științele Vieții „Regele Mihai I” din Timișoara a creat, în premieră, o pagină de extensie universitară pentru domeniul Protecția Plantelor - USVT Plant Protection.

„Pagina USVT Plant Protection, ne spune dr. ing. Otilia Cotuna, șef lucrări Facultatea de Agricultură USVT – Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor, poate fi accesată de către toți fermierii români (profesioniști sau amatori), companii care activează în agricultură, cercetători, cadre didactice universitare sau din mediul preuniversitar, studenți (licență, master, doctorat), mici producători și orice persoană pasionată de agricultură și sănătatea plantelor.”

În curând, USVT va lansa extensii universitare și pe alte domenii prioritare pentru agricultura românească și nu numai.

Scopul extensiei universitare pe domeniul Protecția Plantelor este de a furniza informații relevante și utile fermierilor români și numai, deoarece specialiștii în protecția plantelor sunt foarte puțini la acest moment, iar fermierii au nevoie de astfel de informații pentru a gestiona corect bolile și dăunătorii din culturile agricole. „Gestionând corect patogenii, dăunătorii și buruienile, numărul tratamentelor aplicate va fi mai mic. În consecință, poluarea va fi mai scăzută, iar produsele vegetale vor fi lipsite de reziduuri de pesticide, nitriți și nitrați, micotoxine etc”, precizează dr. ing Otilia Cotuna.

Un obiectiv important al acestei extensii universitare este creșterea vizibilității universității în rândul fermierilor și al companiilor producătoare de inputuri pentru protecția plantelor, cât și pentru actualii și viitorii studenți și crearea unei comunități în jurul acestui canal de comunicare online. Vor fi promovate expertiza cadrelor didactice (experiență și cunoștințe) și resursele academice disponibile la universitate în domeniul protecției plantelor.

Articolele tehnice de pe pagina USVT Plant Protection vor fi scrise de dr. ing. Otilia Cotuna și vor acoperi subiecte de actualitate din domeniul protecției plantelor. Pe lângă articolele tehnice vor fi emise alerte și informări importante ori de câte ori este nevoie, se va răspunde la întrebările puse de către persoanele care accesează informațiile postate, vor fi promovate activități care se desfășoară în cadrul USVT (conferințe, workshop-uri, târguri etc). De asemenea, vor fi evidențiate realizările importante în domeniul protecției plantelor ale cadrelor didactice (care sunt și cercetători), în special proiectele de cercetare și consultanță, precum și cărțile și lucrările științifice publicate în reviste ISI cu factor de impact.

„Strategia de marketing care stă la baza acestei pagini de extensie universitară a fost realizată de Departamentul de Imagine al USVT în colaborare cu doamna Alexandra Vidroiu, Social Media Manager & Digital Marketer, căreia îi mulțumim pentru implicarea în acest proiect. Stați aproape de noi pentru a fi la curent cu informații corecte, din teren în timp real și nu ezitați să ne contactați atunci când întâmpinați probleme de protecția plantelor în culturile dumneavoastră. Vă putem ajuta cu diagnoză și recomandări de combatere. Vă invităm să accesați în social-media cu încredere extensia USVT Plant Protection”, transmite Universitatea de Științele Vieții „Regele Mihai I” din Timișoara.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

În fiecare an, pe 16 octombrie, aproximativ 130 de țări din întreaga lume celebrează Ziua Mondială a Alimentației, marcată de Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) pentru prima oară în anul 1979, luna noiembrie, cu ocazia celei de-a XX-a Adunări Generale desfășurată la Roma. Cu acest prilej, la această dată în România a fost instituită Ziua Națională a Alimentației și Combaterii Risipei Alimentare începând cu anul 2016, prin Legea nr. 47/2016 publicată în Monitorul Oficial al României în același an.

Problema risipei alimentare este în centrul activităților de sustenabilitate din întreaga lume. Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) calculează că aproximativ o treime din alimentele produse pentru consumul uman se pierd sau se irosesc, în timp ce aproximativ 690 de milioane de persoane, adică aproximativ 9% din populația lumii, suferă de foame.

Prin urmare, România, în calitate de semnatar al Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă adoptată de Organizația Națiunilor Unite, se aliniază eforturilor Uniunii Europene de a reduce risipa alimentară cu 30% până în 2025 și cu 50% până în 2030.

Utilizarea ineficientă a resurselor în cadrul sistemelor agroalimentare are un impact asupra populației din punct de vedere al mediului, pierderile și risipa de alimente contribuind la epuizarea resurselor naturale și la poluarea mediului. Mai mult, din punct de vedere social, pierderile și risipa de alimente pot submina securitatea alimentară prin reducerea accesului la alimente și a disponibilității acestora.

Potrivit Indexului Global al Securității Alimentare publicat în 2022, elaborat de Divizia de Cercetare și Analiză a The Economist Group (EUI) și sponsorizat de compania internațională de agricultură Corteva Agriscience, România s-a clasat pe locul 29 din 113 țări evaluate, cu un scor general de 72,4, iar de-a lungul anilor țara și-a menținut principalele puncte forte în rândul țărilor europene în ceea ce privește programele de securitate alimentară. Indicele atrage atenția asupra decalajelor sistematice și a acțiunilor necesare pentru a accelera progresul în vederea atingerii celui de-al doilea Obiectiv de Dezvoltare Durabilă al ONU până în 2030, eradicarea foametei în lume.

Risipa de alimente ocupă un loc important pe agenda publică, iar importanța sa continuă să crească odată cu necesitatea de a hrăni o populație în creștere. Un sistem alimentar mai puternic este, prin urmare, o prioritate pentru construirea unei lumi mai sigure din punct de vedere alimentar. În timp ce consumatorii încep să acorde mai multă atenție reducerii risipei alimentare personale, fermierii și companiile din întregul sistem alimentar lucrează, de asemenea, la soluții la scară largă.

Protecția culturilor, recolte mai bogate și mai generoase

Din aceste motive, principala preocupare a Corteva Agriscience este securitatea alimentară și implicarea în construirea unui sistem mai rezistent pentru a face față acestor provocări pe termen lung și scurt. Cea mai mare pierdere absolută de alimente potențiale în sistemul alimentar global are loc înainte de recoltare din cauza buruienilor, a dăunătorilor și a bolilor culturilor. Pentru acestea din urmă, agenții patogeni fungici au cel mai mare impact prin acțiunea bolilor fungice care afectează cantitatea și calitatea culturilor, cu consecințe importante asupra pierderilor de alimente și chiar a sănătății umane.

Fungicidele joacă un rol important în reducerea pierderilor de alimente și în hrănirea durabilă a unui număr mai mare de oameni, dar și de a oferi acestora siguranța alimentară prin evitarea consumului de produse agricole libere de micotoxine, fungi și bacterii care pot provoca îmbolnăvirea populației. Astfel, pentru a proteja culturile împotriva bolilor, Corteva Agriscience se angajează să ofere soluții diversificate și inovatoare pentru fermieri.

Bolile fungice sau micotoxinele pot afecta atât cantitatea (randamentul), cât și calitatea culturilor, ambele având consecințe importante asupra pierderilor de alimente. Din aceste considerente, în portofoliul Corteva România, produsele pe bază de Zorvec™ activ, oferă o combinație specială de consistență și control care nu este egalată de alte fungicide, astfel încât fermierii își pot gestiona mai bine culturile pentru a îmbunătăți randamentul și calitatea prin recolte mai bogate și mai generoase. Zorvec™ Endavia^® este fungicidul recomandat pentru a fi aplicat preventiv pentru a obține maximul de eficiență asupra apariției manei la nivelul culturilor horticole și Zorvec™ Zelavin^® Bria este soluția revoluționară în lupta împotriva manei la culturile de viță-de-vie pentru o perioadă cât mai lungă de protecție.

Portofoliul de protecție a culturilor include Talendo^® și Verben™, două fungicide inovatoare cu acțiune de lungă durată pentru evitarea apariției bolilor fungice cu consecințe cantitative și calitative asupra pierderilor de alimente. Talendo^® este specializat în combaterea făinării la cereale, viță de vie și pomicultură prin acțiunea biochimică de inhibare a viabilității sporilor și stimulare a mecanismului natural de protecție a plantei. Pentru culturile de cereale de toamnă și primăvară, Verben™ este fungicidul sistemic cu spectru larg de combatere a bolilor specifice păioaselor, acesta având un efect de creștere calitativă și cantitativă a recoltelor.

Fermierii implicați în acțiuni de control al risipei alimentare, pentru a susține un sistem alimentar cât mai sigur, folosesc fungicidele ca soluție cu un impact semnificativ asupra culturilor în această luptă. Pentru a-i ajuta, Corteva Agriscience este angajată într-un proces continuu de dezvoltare a cât mai multor opțiuni inovatoare pentru a maximiza cantitatea de alimente care ajunge din câmp în bucătăriile consumatorilor.

Articol de: ADRIAN IONESCU, Category Marketing Manager Fungicides, Insecticides, SAT & Biologicals Corteva Agriscience România & Republica Moldova

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Compania Bayer în parteneriat cu Universitatea de Științele Vieții (USV) „Regele Mihai I” din Timișoara aduce în atenția fermierilor informații importante despre viespea rapiței (Athalia rosae L., sin. Athalia colibri Christ.). Aceste informații vă pot ajuta să gestionați corect în viitor combaterea acestui dăunător pentru ca rezultatele să fie eficiente și costurile minime. Procedând astfel, mediul va fi mai puțin poluat și entomofauna utilă protejată.

Athalia rosae

În culturile de rapiță răsărite, viespea rapiței este prezentă în acest an cu densități mai mari decât anul trecut în aceeași perioadă. La data de 11 septembrie 2023 în culturile de rapiță răsărite în procent de 50% (semănate la sfârșitul lunii august), Athalia rosae avea activitate intensă de zbor, împerechere, depunere ouă. Femelele analizate în laborator erau pline de ouă la data mai sus menționată.

La data de 27 septembrie 2023 în toate culturile de rapiță pot fi observați adulții, ouăle și larvele de viespe. În unele ferme se execută acum cel de-al doilea tratament pentru combaterea viespilor, puricilor și larvelor defoliatoare de lepidoptere (Pieris brassicae, Plutella xylostella etc).

Dăunătorul Athalia rosae poate fi gestionat corect și economic doar dacă îi cunoaștem biologia, modul de dăunare și monitorizare. În articolul de față găsiți informații utile despre acest dăunător nelipsit din culturile rapiță în luna septembrie.

Viespea rapiței - Athalia rosae l. - poate distruge plantele de rapiță în perioada de răsărire

Athalia rosae este o specie oligofagă, adică se hrănește cu crucifere cultivate, dar și sălbatice. Speciile sălbatice de crucifere și umbelifere preferate sunt: Raphanus raphanistrum L., Carum carvi L., Conium maculatum L. etc. Se poate spune că preferă ridichile, apoi rapița, varza, muștarul, cresonul etc. Acest dăunător este atras de izotiocianații și glucozinolații din plantele de crucifere. După unii autori, larvele de viespe au capacitatea de a reține în hemolimfă glucozinații, iar în momentul în care sunt atacate, din tegument exudă o picătură de hemolimfă (sângerare ușoară). În acest fel, larvele se apără de eventualii prădători (apărare bazată pe substanțele chimice din hemolimfă [Boevé & Schaffner, 2003; Vlieger et al., 2004].

Importanța cunoașterii biologiei și ecologiei acestui dăunător

În țara noastră, viespea rapiței are două generații pe an, supraviețuiește în stadiul de larvă în cocon la adâncimea de 7 - 15 cm în sol și se împupează primăvara, pe parcursul lunii aprilie. Zborul primei generații de viespi începe în luna mai - începutul lunii iunie, funcție de condițiile climatice. Adulții pot fi recunoscuți ușor datorită culorii portocalii strălucitoare a corpului, exceptând părțile laterale și capul. Viespile sunt destul de mici, lungimea corpului oscilând între 5 - 8 și chiar 9 mm. Aripile au culoare galbenă la bază și mai negricioase la marginea frontală și la jumătatea exterioară. Abdomenul ambelor sexe este gros, dar mai ascuțit la femelă și mai rotunjit la mascul.

Rapiță răsărită aproximativ 50% la data de 11 august 2023 (semănată la sfârșitul lunii august). În această solă viespile erau prezente în densitate foarte mare și aveau activitate intensă de împerechere și depunere ouă

După apariție, adulții se hrănesc o perioadă pe plante din familia Brassicaceae și Apiaceae, după care încep să se împerecheaze. Pe parcursul vieții, o femelă poate depune aproximativ 200 - 300 de ouă. Fiecare ou este depus într-o mică cavitate tăiată pe marginea frunzei plantei gazdă (în cazul de față rapița). Zonele unde femelele au depus ouă pot fi recunoscute destul de ușor deoarece țesutul este deformat. Ouăle de Athalia rosae sunt mari, ovale, transparente, cu aspect sticlos. Perioada embrionară poate dura între 5 - 12 zile funcție de condițiile de climă, cel mai adesea 6 - 8 zile [Lole, 2010].

Cum recunoaștem larvele

Larvele de Athalia rosae pot fi recunoscute relativ ușor, datorită corpului care are aspect ridat, culoare închisă sau verde - cenușie și este acoperit cu mici veruci. Larvele au 11 perechi de picioare, iar capul este mic și negru. Dimensiunea larvelor la completa dezvoltare poate fi cuprinsă între 18 - 25 mm. În condiții favorabile, dezvoltarea larvelor poate dura 10 - 13 zile la temperaturi peste 20⁰C [Amiridze, 1973]. Cel mai adesea, stadiul larvar poate dura între 20 și 50 de zile.

Larvă de Athalia rosae la data de 4 octombrie 2023

Larvele mature din prima generație se retrag în sol în perioada iunie - iulie (unde își vor construi coconii și apoi se vor împupa). Adulții din generația a II-a apar pe parcursul lunilor iulie - august și ciclul se reia [Roșca et al., 2011].

Pe măsură ce culturile de rapiță răsar (în luna septembrie), adulții migrează în ele, se împerechează, iar femelele depun ouă. Larvele celei de-a doua generații de viespe pot produce pagube importante culturilor de rapiță cât și celor de varză de toamnă.

Recunoașterea daunelor

Larvele tinere (prospăt eclozate) se hrănesc în interiorul frunzei la început (mod de hrănire minier), apoi extern pe partea inferioară. Pe măsură ce se dezvoltă consumă epiderma inferioară și mezofilul frunzelor. În primele etape ale atacului, când larvele sunt mici, în frunze se observă orificii. Când larvele sunt mari, în urma procesului de hrănire, din frunze rămâne doar scheletul (nervurile principale). La atacuri masive tinerele plăntuțe se pot usca.

Daune produse de larve la rapiță la 4 octombrie 2023

Larvele generației de primăvară pot consuma florile și silicvele în formare. Cel mai des le putem observa în culturile de muștar înflorite.

Generația de toamnă este considerată cea mai dăunătoare pentru rapiță deoarece poate produce pagube importante culturilor semănate devreme. Tinerele plăntuțe pot fi consumate complet de către larve [Lole, 2010; Roșca et al., 2011].

Împerechere la data de 11 septembrie 2023

Metode de monitorizare

Metoda cea mai sigură constă în observarea directă a zborului adulților. Mai pot fi utilizate și capcanele galbene cu lipici. Capcanele galbene sau cele cu apă trebuie plantate în preajma plantelor gazdă. Zborul adulților este favorizat de temperaturile zilnice cuprinse între 18 și 19⁰C cu un optim între 23 - 26⁰C [Amiridze, 1973].

Pentru rezultate foarte bune în combatere, monitorizarea ar trebui să înceapă în luna mai și să continue până în luna septembrie. Monitorizarea se face cu scopul de a stabili momentul de activitate intensă al adulților de viespe. Când zborul este masiv trebuie să verificăm imediat și prezența larvelor pe frunze.

Pentru monitorizarea larvelor pot fi utilizate plante gazdă din familia cruciferelor. Metoda nu este eficientă, deoarece, de cele mai multe ori, până când vedem larvele, frunzele de rapiță pot fi deja devorate [Lole, 2010] .

Larvă tânără

Managementul integrat al viespei rapiței

Managementul integrat constă într-o sumă de măsuri de combatere ce pot fi utilizate echilibrat pentru a proteja mediul, entomofauna utilă, sănătatea oamenilor și animalelor.

Deși adesea ignorate, măsurile de prevenire ne pot scăpa de cheltuieli inutile. Una dintre cele mai importante măsuri profilactice este amplasarea noilor culturi de rapiță mai departe de cele vechi. Alte măsuri ce pot fi utilizate constau în: combaterea buruienilor gazdă din familia cruciferelor, rotația cu păioase sau rădăcinoase, efectuarea unei arături imediat după recoltarea rapiței (mai ales în zonele unde sunt populații mari de viespi, pentru distrugerea pupelor), fertilizarea echilibrată, înființarea de culturi capcană [Hill, 1987].

Combaterea chimică trebuie efectuată la avertizare și când pragul economic de dăunare este depășit sau întrunit (PED de peste 2 larve/plantă - Roșca et al., 2011; EPPO, 1998. Cu toate acestea, specialiștii recomandă tratamente și atunci când se constată zbor masiv de adulți în culturile de rapiță în curs de răsărire pentru ca femelele să nu apuce să depună ouăle.

Tratarea semințelor de rapiță și muștar este considerată foarte importantă deoarece poate asigura o protecție de aproximativ 6 - 8 săptămâni pentru dăunători. Cu toate acestea, de multe ori nu este așa. În România, pentru tratarea semințelor este omologat insecticidul ciantraniliprol. Pentru tratamentele în vegetație sunt omologate următoarele substanțe: acetamipridul, deltametrinul, lambda - cihalotrinul, tau - fluvalinatul, acetamiprid + lambda - cihalotrin, etofenprox, gama - cihalotrin [după aplicația PESTICIDE 2.23.6.1, 2023].

Din managementul integrat nu ar trebui să lipsească măsurile biologice. În cazul viespei rapiței poate fi utilizat produsul Spinosad (pesticid obținut prin fermentare din bacterii naturale - Saccharopolyspora spinosa), care este foarte eficient la doze mici și acționează prin ingestie și contact asupra insectelor. Controlul prin contact este extrem de eficient. Însă, prin ingestie, eficacitatea crește de 5 - 10 ori. Impactul acestei substanțe asupra entomofaunei utile este considerat scăzut comparativ cu alte produse biologice. Un punct tare este faptul că asigură un control mai rapid și eficient, comparativ cu alte produse biologice. Produsele pe bază de Bacillus thuringiensis (B.t.), controlează larvele de lepidoptere foarte bine dar nu și pe cele de viespe [Lole, 2010] .

Disecție la femelă de Athalia rosae la 11 septembrie 2023. Femela era plină de ouă

Bibliografie

Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

În această perioadă se înregistrează la capcanele aflate în testare (Csalomon tip pâlnie cu feromoni și momeli alimentare, cât și la cele automate cu spectru luminos - Smapplab, FarmB și CropVue cu feromoni) zbor maxim al dăunătorului Ostrinia nubilalis (sfredelitorul porumbului), generația a II-a.

Pragul de alertă a fost depășit în următoarele zone: Banat (număr mare de capturi la capcana automată cu lumină Smapplab), Crișana, Dobrogea, Moldova (câteva locații), Muntenia (populații slabe numeric). În Oltenia nu s-a înregistrat pragul de alertă pentru această generație (deocamdată). În Transilvania, în zonele monitorizate, aproape că nu există capturi. Sporadic la capcanele din această parte a țării sunt capturați câte unu sau doi fluturași. De regulă, în zonele nordice ale României dăunătorul poate avea o singură generație (din cauza condițiilor climatice mai răcoroase care nu permit dezvoltarea celei de-a doua generații a dăunătorului).

Femelă și mascul de Ostrinia nubilalis

Rezultatele prezentate mai sus au fost obținute în cadrul programului de monitorizare la nivel național în parteneriat cu FMC Agro România. Acest program se derulează de patru ani în mai multe zone din țară cu ajutorul aplicației Arc^TM Farm Intelligence, pe care fermierii o pot descărca gratuit, atât pe telefoanele cu sistem de operare Android, cât și pe cele cu sistem de operare IOS.

Reamintesc fermierilor că scopul acestui program de prognoză și avertizare este de a stabili momentele optime de combatere ale dăunătorului. Stabilirea momentelor optime de combatere este foarte importantă deoarece vă ajută să vă eficientizați tratamentele fitosanitare în culturile dumneavoastră. Astfel, cheltuielile cu tratamentele insecticide vor fi mai mici, iar mediul va fi mai protejat. În cadrul acestui proiect, eu, ca specialist, am sarcina să validez capturile de Ostrinia nubilalis ale capcanelor din următoarele regiuni ale României: Banat, Crișana, Oltenia, Moldova, Dobrogea, Muntenia, Transilvania. Scopul validării este de a exclude alte lepidoptere ce pot veni la capcane și pe care, de multe ori, operatorii care citesc capcanele le numără ca fiind ale speciei țintă (în cazul de față Ostrinia nubilalis). În astfel de situații rezultatele pot fi eronate. Deoarece feromonii pentru Ostrinia nubilalis nu sunt selectivi, la capcane vin și alte insecte. Cel mai adesea vin fluturi de Helicoverpa armigera, Autographa gamma, Spodoptera sp., Mythimna unipuncta, Agrotis sp. etc. Informarea de față se referă la zonele validate de mine.

Situația în Banat

Chiar dacă în multe zone din țară porumbul se usucă din cauza secetei, sfredelitorul tulpinilor (Ostrinia nubilalis) își continuă nestingherit dezvoltarea în culturile de porumb din Banat care nu sunt compromise, deoarece avem apă din belșug în acest an. Din luna ianuarie și până la 16 august 2023, în zona Lovrin au căzut aproximativ 400 mm precipitații din 540 mm cât este media multianuală. La Timișoara și zone limitrofe, precipitațiile au depășit 400 mm până acum. Media multianuală la Timișoara este de 600 mm/an. În consecință, dacă anul trecut porumbul a fost compromis în Banat, în acest an fermierii așteaptă producții mari. Vom vedea la recoltare dacă va fi așa.

Analiza capturilor de Ostrinia nubilalis de la capcanele testate la Lovrin și Timișoara arată că cea de-a doua generație a acestui dăunător este numeroasă comparativ cu prima generație. Ploile căzute nu au influențat negativ biologia dăunătorului cum s-a întâmplat în cazul omizii fructificațiilor (Helicoverpa armigera). Acest aspect se explică foarte simplu prin faptul că Ostrinia nubilalis se împupează în tulpinile de porumb atacate sau în rahisul paniculului (cel mai des), pe când Helicoverpa armigera se împupează în sol, iar umezeala mare poate omorî pupele.

Pupă de Ostrinia nubilalis

La Lovrin, curba maximă de zbor a sfredelitorului porumbului a fost înregistrată la data de 7 august 2023, când la capcana automată cu spectru luminos au fost capturați 191 fluturi de Ostrinia nubilalis. La capcana automată Smapplab cu spectru luminos, primii fluturii din generația a II-a au fost înregistrați la data de 10 iulie 2023. De la acea dată, numărul de capturi a început să crească (de la 11, 45, 75....191 la 7 august). La data de 11 august 2023 au fost înregistrați 75 de fluturi la această capcană, ceea ce înseamnă că asistăm la scăderea curbei de zbor. În acest an, capcana automată Smapplab s-a dovedit mult mai eficientă comparativ cu alți ani, ea fiind continuu îmbunătățită de către producători (Smapplab Ungaria). Concluzia este că, această capcană ne-a ajutat foarte mult în realizarea curbei de zbor, mai ales că, la capcanele Csalomon cu feromoni (tip pâlnie), numărul de indivizi capturați a fost destul de scăzut în acest an.

Chiar dacă numărul de capturi a fost mai mic la capcanele Csalomon cu feromoni, curba maximă înregistrată la Lovrin a fost tot în data de 7 august 2023 (16 capturi de ON), urmată de scădere la data de 11 august, când s-au înregistrat 11 capturi de ON. La fel și la capcana automată FarmB (5 fluturi la 7 august și 2 la 11 august), iar la Delta doar 2 fluturi la aceeași dată. Capcanele automate FarmB (tip pâlnie) și CropVue (tip Delta) nu și-au dovedit eficiența în monitorizare, ci doar în identificarea speciei în cultură, neputând fi utilizate pentru lansarea alertelor pentru combaterea acestui dăunător. La capcanele Delta clasice cu feromoni și dispensere alimentare, rezultatele sunt oscilante, numărul de capturi e foarte mic. La aceste capcane, analizele mele pe trei ani arată diferențe de o săptămână și chiar două în ceea ce privește realizarea curbei de zbor, comparativ cu capcanele Csalomon. Ce înseamnă asta? Înseamnă că la aceste capcane, curba maximă se înregistrează cu una sau două săptămâni mai târziu, aspect care nu corespunde cu realitatea din câmpurile de porumb.

Larvă de Chrysopa carnea care dă târcoale pontei de Ostrinia nubilalis

La Timișoara (Stațiunea Didactică a Universității de Științele Vieții ”Regele Mihai I”) au fost montate în acest an doar capcane Csalomon (tip pâlnie) cu feromoni produși în Ungaria, Bulgaria, Franța și Moldova. Feromonii din Franța și Moldova sunt în testare pentru a identifica și alte rase de Ostrinia nubilalis (rasele Z, E, ZE, EZ). Vă pot spune deocamdată că la rasa Z am avut câteva capturi pe teritoriul Stațiunii Didactice a Universității de Științele Vieții „Regele Mihai I” din Timișoara (feromon Franța).

În consecință, analizând datele înregistrate apreciez că, maximul curbei de zbor în Banat a fost înregistrat la data de 7 august 2023 în zona Lovrin și 9 august la Timișoara. Prin comparație cu datele din alte locații monitorizate pot spune că maximul curbei de zbor s-a realizat în intervalul 4 august - 7 august predominant. Susțin acest aspect pentru că întotdeauna fac controale în câmp în momentul când la capcane înregistrăm maxim de zbor. Controalele efectuate de mine în culturile de soia și lucernă înflorite aflate în vecinătatea culturilor de porumb monitorizate sau nu în cadrul acestui proiect, arată că datele de la capcane sunt corecte. De ce spun asta? Pentru că am constatat zbor masiv de Ostrinia nubilalis la data de 3 august 2023 într-o solă de soia din vecinătatea unei culturi de porumb din zona Iecea Mare (Timiș). La Stațiunea Didactică a Universității de Științele Vieții „Regele Mihai I” din Timișoara am observat zbor masiv de Ostrinia nubilalis în cultura de lucernă înflorită din vecinătatea culturii de porumb unde erau amplasate capcanele (în intervalul 7 - 9 august 2023). Iată că, reușim să surprindem cu ajutorul agriculturii de precizie momentele maxime de zbor care ne ajută foarte mult în combaterea acestui dăunător extrem de greu de ținut sub control.

Pontă de Ostrinia nubilalis

Evident, funcție de zonele climatice monitorizate, intervalul menționat se poate extinde, dar cu siguranță nu va depăși mijlocul lunii august. La data de 16 august 2023, curba de zbor a dăunătorului este în scădere, iar în lanurile de porumb pot fi observați adulții de Ostrinia nubilalis (masculi și femele), ponte și larve eclozate. Primele ponte observate de mine au fost la data de 3 august 2023, iar femelele verificate la lupa binocular în data de 11 august era pline de ouă.

Controalele fitosanitare efectuate în culturi de porumb din județul Timiș arată prezența pupelor, adulților, pontelor și a primelor larve din generația a doua de Ostrinia nubilalis. De regulă, conform studiilor de specialitate, primele larve din generația a doua apar atunci când suma de temperaturi se apropie de 1400⁰ C (Hugger, 1998). La data de 16 august 2022, la Lovrin, suma de temperaturi calculată pentru Ostrinia nubilalis a fost de 1374⁰ C (bazată pe pragul biologic de 9⁰ C). Anul trecut, la aceeași dată, suma era de 1388⁰ C, mai ridicată puțin (a fost mult mai cald în perioada de primăvară și vară). Faptul că în acest an suma de grade este puțin mai scăzută se datorează condițiilor climatice mai răcoroase din timpul primăverii (diferențele se observă că sunt nesemnificative).

În următoarea perioadă recomand fermierilor să treacă la verificarea culturilor de porumb din zonele amintite mai sus. Atrag atenția asupra zonei Banat unde populațiile sunt numeroase în acest an. Daunele produse de prima generație se văd acum foarte bine. Au apărut și primele micelii de Fusarium sp. și Penicillium sp. Nu am observat încă micelii de Aspergillus flavus, dar cu siguranță vor apărea în curând.

Larvă la Ostrinia nubilalis după eclozare

A doua generație de Ostrinia nubilalis, mult mai greu de gestionat

Cercetările din domeniu arată că, pentru generația a II-de Ostrinia nubilalis, momentul optim de combatere este foarte greu de stabilit.

Metoda cea mai bună este controlul culturilor de porumb pentru stabilirea numărului de ponte prezente pe plante. Această verificare trebuie să înceapă în momentul în care fluturașii de O. nubilalis sunt capturați cu ajutorul capcanelor feromonale. Hibrizii de porumb tardivi sunt predispuși la atac și preferați de cea de-a doua generație de Ostrinia nubilalis. Acele culturi care la sfârșitul lunii iulie - începutul lunii august sunt verzi, unde polenizarea este în toi sau unde mătasea este încă verde, sunt preferate de dăunător pentru depunerea pontelor.

În consecință, este momentul ca fermierii să înceapă controalele în vederea găsirii pontelor și stabilirii momentului de aplicare a tratamentului (dacă este cazul). Pontele trebuie căutate în zona frunzelor de deasupra știuletelui și dedesubt. Eu le-am găsit, în general, pe frunzele de deasupra știuletelui. Trebuie să știți că depunerea pontelor de către femelele generației a doua poate dura 3 - 4 săptămâni. Acest aspect face extrem de dificil de controlat această insectă din cauza mobilității și eșalonării stadiilor.

Recomandări de combatere

Având în vedere datele înregistrate până la data de 16 august 2023, se impune efectuarea unui control al solelor de porumb (mai ales hibrizii tardivi) și efectuarea unui tratament insecticid în următoarele 3-5 zile împotriva dăunătorului Ostrinia nubilalis (dacă infestarea din teren este gravă).

Momentul optim de combatere trebuie stabilit cu mare grijă în urma verificării pontelor. Dacă se impune un tratament, atunci el ar trebui efectuat atunci când marea majoritate a pontelor ar fi în pragul eclozării sau în stadiul de „cap negru” (destul de dificil de realizat observațiile deoarece necesită foarte mult timp). De aceea, combaterea celei de-a doua generații este foarte dificilă.

Mascul de Ostrinia nubilalis lângă știuletele de porumb

Aplicarea insecticidelor se recomandă înainte ca larvele să pătrundă în axila frunzelor, în pedunculul știuleților, sub pănuși și în tulpină. O a doua aplicare poate fi necesară după 7 - 10 zile de la prima (funcție de durata perioadei de depunere a ouălor). Cele mai mari densități de larve de O. nubilalis din generația a doua se înregistrează de regulă la porumbul semănat târziu. Sunt atractivi pentru femele, hibrizii care mai au mătasea verde decât cei care au mătasea brună.

După Hugger (1998), pagubele în producție apar de obicei atunci când la o sută de plante controlate se înregistrează 60 - 80 larve (considerat prag economic). În perioada de dezvoltare a știuleților, o larvă poate produce pierderi de aproximativ 2 - 3%, chiar 4% (Hugger, 1998). În caz de secetă prelungită, pierderile/plantă cauzate de o singură larvă pot ajunge chiar la 12% (Rice, 2017). În Banat, cercetările din ultimii ani arată că, densitatea larvelor/plantă a fost mai mare de 1.

Combaterea chimică se poate face cu insecticide pe bază de: clorantraniliprol (CORAGEN 20 SC), clorantraniliprol + lambda - cihalotrin, deltametrin, acetamiprid + lambda - cihalotrin (după Pesticide 2.23.6.1). Dintre produsele de protecția plantelor amintite și omologate în România, atragem atenția că nu toate sunt prietenoase cu entomofagii, au efect ovicid și larvicid foarte bun și pot fi aplicate chiar și la temperaturi mai ridicate (chiar și la 340 C). Produsele care conțin lambda-cihalotrin sau deltametrin au efect de contact și nu sunt prietenoase cu entomofauna utilă și nici foarte eficiente la temperaturi mai mari de 25-26 grade Celsius pentru că sunt volatile.

Prin comparație cu substanțele amintite mai sus, substanța activă clorantraniliprol (conținută de CORAGEN) este prietenoasă cu entomofauna utilă și eficientă la temperaturi ridicate de până la 33-34 grade Celsius. Pe de altă parte, insecticidul Ampligo (conține clorantraniliprol + lambda-cihalotrin) este eficient și la temperaturi mai ridicate, dar nu este prietenos cu entomofauna utilă datorită substanței active de contact. Respectați dozele și momentele optime de aplicare.

Controlul biologic se poate face utilizând produse biologice pe bază de Bacillus thuringiensis subs. Kurstaki, tulpina ABTS - 351, omologate în România. Este inofensiv pentru oameni, animale sălbatice și insecte utile.

Articol scris de: DR. ING. OTILIA COTUNA, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Ca urmare a secetei și caniculei, dăunătorii din plantațiile pomicole sunt foarte agresivi, atrag atenția specialiștii. Totodată, apar mai multe generații ale dăunătorilor, respectiv omizi, păduchi de frunze, defoliatori, cicade etc, precum și agenți patogeni, respectiv rapăn, făinare, pătări ale frunzelor, dar și paraziți care afectează fructele, cum ar fi: Monilinia fructigena și botritis (putregaiul cenușiu).

Dr. ing. Marius Viorel Roman, proprietar Pepinierele Roman, producător autorizat de material săditor pomicol, recomandă pomicultorilor să ia toate măsurile care se impun, astfel încât pomii să fie tratați corespunzător ca să fie sănătoși și, de asemenea, pentru a evita răspândirea infecțiilor. „Degeaba tratez eu dacă la vecinul este invazie de boli și dăunători, pentru că într-un final se vor muta și la mine”, punctează dr. ing. Marius Viorel Roman.

Măsurile agrotehnice recomandate de proprietarul Pepinierelor Roman sunt:

• Suprimarea lăstarilor infestați cu afide/omizi și arderea acestora;

• Greblarea, strângerea și arderea frunzelor care au căzut din pom timpuriu și care reprezintă sursă de infecție atât pentru anul acesta, dar și pentru anul viitor;

• Strângerea fructelor bolnave și îndepărtarea acestora din plantație/grădină, atât cele care sunt în pomi, dar și cele căzute pe jos.

În ceea ce privește tratamentele cu fungicide și insecticide, dr. ing. Marius Viorel Roman precizează: „În cazul pomilor la care există producția pe pom și urmează să fie recoltată în următoarele zece zile, se vor trata cu următoarele produse: Switch - 0,1% + Karate Zeon - 0,02%, cu precizarea că timp de șapte zile nu se vor recolta/consuma fructe din acești pomi. În cazul speciilor/soiurilor care au fost recoltate sau la care fructele nu se vor consuma în următoarele 14 zile, pomii se vor trata astfel: Luna Experience - 0,05% + Folpan - 0,15% + Afinto - 0,02%. Timpul de pauză până la recoltat este de minimum 14 zile”.

Foto: https://pepinierele-roman.ro/

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

În această perioadă se înregistrează la capcanele cu feromoni și momeli alimentare, cât și la cele automate cu lumină, zbor maxim al dăunătorului Helicoverpa armigera (omida fructificațiilor) generația a II-a, în următoarele zone: Crișana, Oltenia, Dobrogea, Moldova și Muntenia. În Banat nu s-a înregistrat pragul de alertă pentru această generație.

În parteneriat cu FMC Agro România monitorizăm de patru ani zborul adulților de Helicoverpa armigera în mai multe zone din țară cu ajutorul aplicației Arc^TM Farm Intelligence, pe care agricultorii o pot descărca în mod gratuit, atat pe telefoanele cu sistem de operare Android, cât și pe cele cu sistem de operare IOS. Scopul acestui program de prognoză și avertizare este de a stabili momentele optime de combatere ale dăunătorului. Stabilirea momentelor optime de combatere este foarte importantă deoarece vă ajută să vă eficientizați tratamentele fitosanitare în culturile dumneavoastră. Astfel, cheltuielile cu tratamentele insecticide vor fi mai mici, iar mediul va fi mai protejat. În cadrul acestui proiect, eu, ca specialist, am sarcina să validez capturile de dăunători ale capcanelor din următoarele regiuni ale României: Banat, Crișana, Oltenia, Moldova, Dobrogea, Muntenia, Transilvania.

După cum deja cunoașteți, generația a II-a de Helicoverpa armigera poate produce daune considerabile la porumb. Putem vedea în câmp acum (mai ales în zonele unde pragul de alertă a fost atins), toate stadiile dăunătorului: adulți, ouă, larve și chiar pupe. Știuleții de porumb pot fi atacați în procent ridicat sau nu, în funcție de densitatea dăunătorului. La vârful știuleților, în zona mătăsii pot fi observate larve foarte tinere (vârsta I și II), dar și larve mai mature. Larvele din prima și a doua vârstă consumă mătasea. Larvele mai mature atacă știuleții în curs de dezvoltare iar boabele sunt consumate [Hosseininejad et al., 2015]. În zonele atacate se instalează de regulă fungii micotoxigeni din genul Fusarium (Fusarium verticillioides, F. graminearum) și Aspergillus (Aspergillus flavus, A. parasiticus). Fusarium verticillioides și Aspergillus flavus sunt fungi iubitori de temperaturi ridicate. Ei se dezvoltă foarte bine la temperaturi ridicate, comparativ cu alți patogeni care se opresc din evoluție.

Populații foarte scăzute în Banat

În ultimii doi ani de monitorizare a acestui dăunător în Banat, această generație s-a dovedit a fi foarte abundentă, numărul de capturi înregistrat la capcane fiind în unele zone de ordinul sutelor de indivizi. La fel s-a întâmplat și în alte zone din România. Anul 2023 se pare că nu este anul Helicoverpei armigera, în zona Banatului. Chiar dacă în mai multe zone din țară pragul de alertă a fost depășit, în Banat se constată că populațiile sunt mult mai reduse în acest an.

La Lovrin și la Timișoara, primii fluturi de Helicoverpa armigera au fost notați începând cu data de 10 iulie. La 24 iulie, cel mai mare număr de fluturi a fost de 15 la una din capcanele Csalomon cu feromon fabricat în Ungaria (maximul curbei de zbor al acestei generații la Lovrin). La celelalte tipuri de capcane testate numărul de capturi în acest moment este zero, comparativ cu anul trecut când sute de exemplare au fost înregistrate.

Dacă anul trecut, la data de 1 august 2022 la capcanele Csalomon din zona Lovrin s-a înregistrat un număr record de fluturi (991 în trei zile), la 1 august 2023, la același tip de capcane montate în zonele Timișoara și Lovrin, numărul de capturi a fost zero.

Controalele efectuate în câmp arată prezența larvelor de Helicoverpa armigera pe știuleții de porumb, iar la această dată putem observa larve de toate vârstele care se hrănesc cu mătase și cu boabele fragede. Comparativ cu anii precedenti, frecvența plantelor cu larve este mai scăzută în acest an în culturile din Banat (cel puțin la cele verificate de mine).

Adult de Helicoverpa armigera din generația a II-a la capcane

Deși numărul capturilor a fost foarte mic la capcane, consider că la data de 24 iulie s-a înregistrat curba maximă de zbor la capcanele Csalomon tip pâlnie de la Lovrin. Suma temperaturilor zilnice înregistrată la Lovrin până la data de 1 august 2023 a fost de 983,3⁰C, corelându-se cu prezența larvelor de Helicoverpa armigera (gen. II) în culturile de porumb din județul Timiș.

Recomand controale în culturile de porumb, floarea-soarelui, soia, tomate, ardei, vinete, sfeclă și cânepă, unde dăunătorul poate fi prezent în stadiu de larvă, chiar dacă la capcanele monitorizate capturile au fost extrem de reduse în acest an.

De ce generația a II-a de Helicoverpa armigera este atât de scăzută numeric în acest an în Banat?

Cu siguranță, natura este în echilibru și după trei ani cu populații numeroase a venit si perioada de regres. Condițiile climatice au un rol important în dezvoltarea omizii fructificațiilor, iar precipitațiile abundente din această primăvară și vară din Banat au influențat negativ biologia dăunătorului.

Din luna ianuarie și până la 31 iulie 2023, în zona Lovrin au căzut 352,2 mm precipitații din 540 mm cât este media multianuală. În anul 2022, în aceeași perioadă, cantitatea de precipitații înregistrată era de doar 181 mm. Din cei 352,2 mm căzuți în acest an, 215,2 mm au fost înregistrați în lunile mai, iunie și iulie, iar luna mai a fost cea mai bogată în precipitații, înregistrându-se mai mult de 100 mm.

Cercetările actuale arată că expunerea la precipitații ridicate a dăunătorului H. armigera duce la moartea acestuia. Cantitățile mari de precipitații duc la creșterea umidității relative a aerului, dar și a conținutului de apă din sol. În consecință, rata de apariție a adulților va fi una foarte scăzută, sub 10% (Ge et al., 2003). După Li et al. (2016), precipitațiile modifică și fecunditatea dăunătorilor. Alți autori arată că umiditatea relativă crescută din cauza precipitațiilor poate duce la comportamente anormale ale insectelor (Hetz & Bradley, 2005). Echilibrul apei din corpul insectelor poate fi afectat de umiditatea crescută din cauza precipitațiilor, cu efecte asupra dezvoltării și reproducerii acestora (Tauber et al., 1998).

Din punct de vedere al regimului termic, luna iulie 2023 a fost una extrem de călduroasă, cu temperaturi maxime care au depășit 30⁰ C, iar temperatura maximă medie a lunii a fost de 32,6⁰C. Pe decade, maxima medie a fost de: 31,4⁰C - decada a I-a, 35,1⁰C - decada a II -a, 31,4⁰C - decada a III-a. Temperatura medie lunară a fost de 24,3⁰C, cu 2,1⁰C mai ridicată decât media multianuală a lunii iulie. Se poate spune, pe bună dreptate, „căldură mare, monșer”.

De altfel, în ultimii ani, creșterea temperaturilor medii cu un grad și chiar mai mult decât mediile multianuale au influențat pozitiv dezvoltarea dăunătorului Helicoverpa armigera (Balogh et al., 2005). Pe de altă parte, dacă temperaturile depășesc 37⁰C timp de mai multe zile consecutiv, dezvoltarea acestuia este stânjenită, iar ouăle și larvele tinere pot muri din cauza uscăciunii și a temperaturilor ridicate.

Helicoverpa armigera, atac la mătase

Analizând datele climatice înregistrate în zona Lovrin, apreciez că, dezvoltarea dăunătorului Helicoverpa armigera a fost afectată de precipitațiile masive căzute (averse, ploi torențiale) și de umiditatea crescută din sol, care cu siguranță a cauzat moartea pupelor.

Recomandări de combatere

Prin urmare, se impune efectuarea unui control al solelor de porumb și efectuarea unui tratament insecticid în urmatoarele 3-5 zile împotriva dăunătorului Helicoverpa armigera (acolo unde este cazul).

Nu uitați! Larvele tinere pot fi omorâte mult mai ușor comparativ cu cele mature care sunt mai rezistente la insecticide.

Larvele de Helicoverpa armigera trec prin șase stadii de dezvoltare. Cele din stadiile I și II se hrănesc cu frunze fragede și pagubele nu sunt vizibile, iar din stadiul III, larvele produc daune vizibile. Dimensiunea larvelor din stadiul III este cuprinsă între 8 - 13 mm, iar în acest stadiu pot fi ucise/combătute cu ușurință. Stadiile cele mai dăunătoare sunt V și VI, atunci când larvele sunt mari, agresive și rezistente la insecticide sau bioinsecticide.

Înainte de efectuarea tratamentului verificați culturile. Decizia de efectuare a tratamentelor trebuie luată în urma unui control fitosanitar. Dăunătorul poate fi combătut cu metode chimice, dar și biologice în cazul culturilor ecologice.

Controlul chimic

Utilizarea insecticidelor în gestionarea acestui dăunător este extrem de dificilă din cauză că larvele sunt ascunse în organele atacate. Există studii care arată că, deși au fost aplicate insecticide în sistem intensiv (tratamente la intervale scurte de timp), totuși larvele nu au putut fi suprimate [Reay-Jones et Reisig, 2014].

În general, Helicoverpa poate fi controlată/combătută cu aproape toate insecticidele. Totuși, s-a constat o rezistență a Helicoverpei armigera la insecticidele din grupa piretroizilor. După Yang et al. (2013), H. armigera a dezvoltat în timp rezistență la insecticidele cu spectru larg, în special la cele din grupa piretroizilor. Clasele mai noi de insecticide (spinosinele, diamidele) au asigurat un bun control al H. armigera [Perini et al., 2016; Durigan et al., 2017; Durigan, 2018].

Se recomandă alternarea insecticidelor din grupe chimice diferite pentru a încetini dezvoltarea rezistenței [Ahmad et al., 2019].

Combaterea chimică se poate face cu insecticide pe bază de: clorantraniliprol (CORAGEN 20 SC), clorantraniliprol + lambda - cihalotrin, deltametrin (după Pesticide 2.23.6.1). Aceste produse sunt prietenoase cu entomofagii, au efect ovicid și larvicid foarte bun și pot fi aplicate și la temperaturi mai ridicate (chiar și la 340 C). Produsele care conțin lambda-cihalotrin sau deltametrin au efect de contact și nu sunt prietenoase cu entomofauna utilă și nici foarte eficiente la temperaturi mai mari de 25-26 grade Celsius pentru că sunt volatile. Doar substanța activă clorantraniliprol (conținută de CORAGEN) este prietenoasă cu entomofauna utilă și eficientă la temperaturi ridicate de până la 33-34 grade Celsius. Insecticidul Ampligo conține clorantraniliprol + lambda-cihalotrin și este eficient și la temperaturi mai ridicate, dar nu este prietenos cu entomofauna utilă datorită substanței active de contact. Respectați dozele și momentele optime de aplicare.

Controlul biologic

În controlul biologic pot fi utilizate viespi parazite oofage din genul Trichogramma, dar și larve de Chrysopa carnea. Dintre entomopatogeni amintesc: virusul poliedrozei nucleare (NPV - nucleopoliedrovirus), fungii Beauveria bassiana, Metarhizium spp., Nomuraea spp., bacteria Bacillus thuringiensis (Bt).

Studiile efectuate arată că, fungul entomopatogen Nomuraea rileyi a dus la mortalitatea larvelor de Helicoverpa armigera în procente mari, cuprinse între 90 până la 100%. Beauveria bassiana a dus la reducerea cu 10% a daunelor. De asemenea, formulările de Bacillus thuringiensis (Bt) sunt utilizate cu succes în controlul Helicoverpei.

Tratamentele cu entomopatogeni și mai ales cele pe bază de Bacillus thuringiensis ar trebuie efectuate seara. Tratamentele efectuate seara s-au dovedit mai eficiente decât cele executate în alte momente din zi [Tang 2003, Nguyen et al., 2007; Luo et al., 2014].

În mod natural, larvele pot fi infectate de entomopatogenii amintiți. Infecțiile cu NPV apar adesea în câmp, uneori la sfârșitul lunii august fiind observate larve moarte pe mătase sau știuleți. Larvele atacate de NPV au aspect de flașerii (au culoare neagră și se lichefiază înainte de dezintegrare). O altă boală este produsă de un ascovirus și este răspândită de viespile parazite.

Disponibile pentru controlul larvelor de Helicoverpa armigera sunt preparate pe bază de NPV și Bacillus thuringiensis. În România este omologat un produs pe bază de Bacillus thuringiensis subs. Kurstaki, tulpina ABTS - 351. Produsul comercial pe bază de NPV este selectiv, infectând doar larvele de Helicoverpa armigera și punctigera. Este inofensiv pentru oameni, animale sălbatice și insecte utile.

Când se fac tratamentele

Primul tratament se aplică la avertizare, când aceasta a fost lansată este timpul să efectuați un control în culturi. Verificați într-un lan mai mult de 100 de plante. Larvele de Helicoverpa armigera pot fi văzute la vârful știuleților, pe mătase și sub pănuși.

Decizia de a utiliza insecticide sau bioinsecticide pentru combaterea acestui dăunător trebuie luată doar după un control fitosanitar serios al culturilor, dar nu trebuie să întârzie mai mult de 2 - 3 zile de la momentul primirii avertizării.

Repetarea tratamentului se recomandă după 7 - 8 zile acolo unde densitatea dăunătorului este mare. Este bine ca tratamentele să fie efectuate atunci când larvele pot fi combatute cu ușurință.

Momente recomandate:

• Când larvele sunt mici și foarte mici, între 1 - 7 mm (pot fi controlate cu doze mici de insecticid);

• Când se hrănesc la suprafața organelor sau în timpul deplasării (pot fi combatute mai ușor);

• Înainte de a pătrunde în inflorescențe, știuleți, păstăi, capsule (sunt mai greu de controlat sau chiar imposibil).

Recomand fermierilor să acceseze aplicația Arc Farm Intelligence dezvoltată de FMC Agro România pentru a vedea în timp util și gratuit alertele emise pentru combaterea celor doi dăunători monitorizați. Următoarea alertă va fi pentru generația a II-a de Ostrinia nubilalis.

Bibliografie

Articol scris de: DR. ING. OTILIA COTUNA, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Dacă în luna martie, având în vedere condițiile climatice, previzionam instalarea ruginii galbene în culturile de cereale (și nu am greșit), acum atrag atenția asupra riscului de Fusarium la spic. Spun asta deoarece condițiile meteorologice din această perioadă sunt extrem de favorabile realizării infecțiilor cu Fusarium graminearum la spic, cât și la baza tulpinii.

Marea majoritate a soiurilor de grâu se află acum în fenofaza de burduf, iar unele chiar au început să înspice. Parametrii climatici cu mare importanță în favorizarea fuzariozei la grâu sunt: temperatura, cantitatea de precipitații și umiditatea relativă a aerului (Cook, 1981; Magan și Lacey, 1984; Popescu, 2005).

Fusarium graminearum. Foto din 2019

Schimbările climatice din ultimii ani au influențat puternic dezvoltarea ciupercilor din genul Fusarium favorizând apariția epidemiilor în culturile de grâu. Ne aducem aminte că, cea mai recentă epidemie de Fusarium graminearum la cerealele din Câmpia Banatului a fost în anul 2019, când calitatea boabelor de grâu a fost foarte scăzută, în principal din cauza prezenţei micotoxinelor în rate care au depășit concentrațiile maxime admise, conform standardelor UE (Cotuna et al., 2019). Să sperăm că primăvara 2023 nu va fi la fel.

Multe studii arată că umiditatea continuă determinată de precipitațiile puternice din luna mai și temperaturile înregistrate înainte de etapa de înflorire, după înflorire și în timpul dezvoltării boabelor favorizează epidemiile de FHB la grâu (Nopsa et al., 2012; Wegulo, 2012). Pe măsură ce expunerea la umiditate este mai lungă, intensitatea atacului crește. De Wolf et al. (2003)] au arătat că infecțiile sunt favorizate în special de durata în ore a precipitațiilor cu șapte zile înainte de înflorire și temperaturile aerului cuprinse între 15 și 30⁰C. Chandelier et al. (2011), în cercetările desfășurate pe parcursul a șapte ani, au constatat o corelație puternică între umiditatea relativă medie a aerului mai mare de 80% și cantitatea de DON acumulată în boabe (precipitațiile înregistrate în timpul cercetării determinând condițiile de umiditate ridicată). Astfel, este bine cunoscut faptul că, în condiții de vreme cu temperaturi cuprinse între 15 și 30⁰C și umiditate continuă, simptomele de Fusarium la spic pot apărea în 2 – 4 zile de la inițierea infecției (Wegulo, 2012).

Având în vedere condițiile climatice actuale, cât și cele previzionate, trebuie acordată atenție maximă efectuării tratamentelor fitosanitare. Când spun asta mă refer la alegerea fungicidelor și la momentul aplicării.

În altă ordine de idei, la această dată, rugina galbenă urcă încet și sigur în etajele superioare de frunze, mai ales la soiurile sensibile. În urma observațiilor efectuate am constatat că, la soiurile sensibile, Puccinia striiformis a ajuns la frunza de sub steag. Pe lângă rugină, Septoria tritici își continuă evoluția, la fel și Blumeria graminis.

Mulți fermieri sunt supărați deoarece nu pot ține rugina galbenă sub control chiar dacă au făcut tratamente. De ce se întâmplă asta? Motivele pot fi multe: aplicarea incorectă a tratamentelor fitosanitare, rezistența fungului la fungicide, sensibilitatea soiurilor etc. Dintre patogenii specifici, rugina galbenă necesită o atenție deosebită, fiind extrem de periculoasă și cu o capacitate mare de răspândire a sporilor la distanță. De aceea, în anii favorabili pot fi necesare chiar două tratamente pentru stoparea infecțiilor (deși este greu deoarece ciuperca este destul de rezistentă la fungicide) - Brown și Hovmøller, 2002.

Septoria tritici pe frunzele din etajul superior, la data de 6 mai 2023

Puccinia striiformis, la data de 6 mai 2023

Momentele optime pentru combaterea fuzariozei

Studiile arată că, cea mai ridicată eficiență s-a înregistrat atunci când tratamentul a fost efectuat la BBCH 59 - când grâul nu este înflorit. Dacă ratați tratamentul de la BBCH 59, puteți aplica fungicidul la BBCH 63 - 65 - început înflorit, moment optim pentru bolile spicului.

În situațiile grave, când există risc de infecții secundare, se poate face un tratament la BBCH 69 - sfârșit înflorit (de obicei nu se recomandă deoarece este prea târziu pentru tratament, infecțiile fiind deja realizate).

Din păcate, atunci când clima este foarte favorabilă infecțiilor, patogenul cu greu poate fi ținut sub control. În anul epidemic 2019, fungicidele aplicate nu au stăvilit infecțiile.

Făinare pe teaca și pe frunze, la data 6 mai 2023

Ce fungicide putem aplica?

Dintre fungicidele omologate amintesc: tebuconazol, protioconazol + tebuconazol (eficiență bună), bixafen + spiroxamină + trifloxistrobin, fluxapiroxad + piraclostrobin, mefentrifluconazol+piraclostrobin, mefentrifluconazol, fluxapiroxad+ mefentrifluconazol, protioconazol (eficiență bună), fenpropidin, azoxystrobin, metconazol (eficiență bună), piraclostrobin, bixafen + tebuconazol (după Aplicația Pesticide 2.23.3.1., 2023). Aceste substanțe controlează și patogenii Puccinia striiformis, Blumeria graminis, Septoria tritici.

Spice albite din cauza fusariozei (foto din 2019)

Bibliografie

Puteți accesa acest articol și pe www.scdalovrin.com la secțiunea „Articole de informare”. Pentru detalii cu privire la patogenul Fusarium graminearum puteți accesa articolul scris de mine anul trecut la aceeași secțiune.

Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef Laborator Protecția Plantelor SCDA Lovrin, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html