Pentru prima dată, Zilele Câmpului Horsch 2023 se desfășoară în afara Germaniei. Chiar proprietarii renumitului producător german de utilaje agricole, Cornelia și Michael Horsch, au ales România și ferma Agro Fondinvest din județul Călărași, de la Valea Argovei.

Pe parcursul lunii iunie, sute de fermieri din 17 țări din Europa au ajuns în țara noastră la Zilele Câmpului Horsch 2023 pentru a vedea tehnica agricolă de vârf la lucru, precum și pentru a afla noutăți. Totodată, evenimentul înseamnă schimb de experiență, de idei.

Ferma gazdă pentru Zilele Câmpului Horsch 2023, Agro Fondinvest (Valea Argovei – județul Călărași) are în exploatare 600 de hectare și este administrată de Ionel și Doru Gheorghe, tată și fiu. „În 2023, evenimentul Zilele Câmpului Horsch se desfăşoară pentru prima dată în afara Germaniei. Totul a început anul trecut, odată cu vizita familiei Horsch în luna septembrie în România, lună în care operaţiunile de semănat la rapiţă ar fi trebuit să fie în toi, dar nimeni nu făcea nicio mişcare pentru că lipsea apa cu desăvârşire. Şi atunci Cornelia şi Michael Horsch au spus: OK, România ar putea fi un potenţial candidat pentru Zilele Câmpului 2023, în ideea de a învăţa, pentru că tot ce se întâmplă astăzi aici e posibil ca peste câţiva ani, sau chiar în acest an, să se întâmple şi în Germania, şi în Franţa, şi în Cehia, şi în toate ţările din Europa. De aceea, familia Horsch a zis că e mai uşor de învăţat de la fermierii români, care deja trec de câţiva ani, adică dacă numărăm din anul 2020 deja se poate observa o revenire a acestor condiţii extreme de temperaturi în timpul verii sau lipsa completă a precipitaţiilor, care a afectat sudul şi estul României în 2020, dar şi în 2022, şi se pare că şi anul 2023. Prin urmare, ne-am dorit să vedem în aceste condiţii, cu toate restricţiile impuse şi de normele europene, cum se descurcă fermierul român şi cum reuşeşte totuşi fermierul român în continuare să lucreze într-un asemenea sol, să supravieţuiască şi să mai facă şi profit pentru a putea continua activitatea. Așadar, pe parcursul a patru săptămâni, în luna iunie, în această fermă, la Agro Fondinvest de la Valea Argovei, județul Călăraşi, au ajuns fermieri din Germania, Austria, Elveţia, Luxemburg, Olanda, Bulgaria, Ungaria, Franţa, Belgia, Cehia, Polonia, Ţările Baltice și, desigur, fermieri din toată România”, a arătat Constantin Curcă, reprezentant Horsch în România.

Vremuri provocatoare pentru fermieri

Evenimentul Zilele Câmpului Horsch are și scopul de a pregăti fermierii pentru provocările actuale și viitoare. Peste tot în lume, agricultorii trebuie să facă față presiunilor impuse de schimbările climatice, de crizele de tot soiul și, în același timp, să facă față unei instabilități permanente a pieței. „Am observat în ultima perioadă un schimb foarte activ de informaţii şi foarte multe griji din partea unor fermieri din vestul Europei. Deja ce se întâmplă la noi se manifestă şi la ei, poate pe suprafeţe şi pe zone mai reduse ca teritoriu, doar local, dar tendinţa este clară, schimbările climatice îi afectează şi pe ei în mod direct. Nu vrem să învăţăm din evenimentul ăsta decât cum să ne pregătim mai bine ca fermieri, cum să-i pregătim mai bine pentru ceea ce-i aşteaptă în viitor, pentru că pe lângă opinia publică care este de obicei în vestul Europei împotriva agriculturii, de aici şi toate măsurile politice care se nasc de la nivel european, toate restricţiile care survin în urma politicilor la nivel european au loc şi în contextul în care agricultura este privită un pic mai sceptic de către populaţia vest-europeană. În acest context, în lipsa precipitaţiilor şi în împărţirea lor inegală pe parcursul anului agricol, pe fermieri îi aşteaptă vremuri provocatoare. Se pot întâmpla oricând aceste evenimente şi vreau să plecăm de la evenimentul ăsta cu următoarea concluzie: nu există un sistem perfect de prelucrare a solului sau o direcţie clară care funcţionează peste tot. Vrem să transmitem mesajul că trebuie să fii cât mai flexibil, să te adaptezi noilor tehnologii sau să cauţi tehnologii, cover-crops. Nu vrem să plecăm cu ideea că în 4, 5, 7, 10 ani în Europa se va semăna doar direct, pentru că nu va fi cazul, adică nu vrem să plecăm nici de la ideea de a nu mai face nicio prelucrare a solului, pentru că trebuie să păstrezi apa în sol, bine, o păstrezi pe cea pe care o ai, dar cealaltă care vine, dacă e un sol care nu se pretează foarte mult la compactare, atunci cea care vine va sta deasupra solului, nu se va infiltra. De aceea urmărim prin practicile pe care fermierul de aici, familia Gheorghe de la Agro Fondinvest, le practică în ultimii ani să le transmitem mai departe. Adică, se caută cumva o agricultură care, pe lângă faptul că urmăreşte să obţină şi profit în final, să îmbunătăţească calitatea solului, sănătatea lui, porozitatea, capacitatea de a se lăsa prelucrat, de a atrage şi de a reţine apa şi elementele nutritive în sol. Cu ideea asta vrem să plecăm de aici”, a punctat Constantin Curcă.

Reprezentantul Horsch în România este de părere că tehnologia va juca un rol important în viitorul agriculturii. „Probabil acum e un proces de aşezare, se caută soluţii, se caută direcţii de către toţi fermierii pentru a-şi proteja investiţiile şi pentru a-şi amortiza aceste investiţii – care sunt de sute de milioane de euro la nivelul României – şi atunci noi, ca producători, nu facem decât să dăm o mână de ajutor. Ascultăm ceea ce ni se transmite şi încercăm cumva ca împreună să găsim soluţii din ce în ce mai bune pentru a ajuta fermierul în continuare să rămână fermier.”

Soluții tehnologice pentru performanță

Pe 13 iunie am fost și noi prezenți la evenimentul Zilele Câmpului Horsch 2023 de la Valea Argovei – județul Călărași, care a început încă de dimineață într-o hală a fermei familiei Gheorghe, unde agricultorii au socializat și au discutat cu reprezentanții producătorului german de utilaje agricole. Apoi, în restul zilei am vizitat câmpurile și am asistat la demonstrații.

Vizita în câmp a început la un profil de sol. „Fiecare fermier din România ar trebui să aibă un profil de sol sau cel puţin un profil de sol, ca să-şi cunoască foarte clar terenul: care este stratul fertil de sol, cât de adânc este stratul de cernoziom, dacă acel sol depozitează foarte bine substanţele nutritive, dacă acel sol permite hrana sau cum se comportă el în momentul în care se usucă, cum se comportă la umiditate. Toate lucrurile astea pot fi simulate şi pot fi făcute într-un profil de sol foarte simplu. Şi atunci poţi să-ţi adaptezi strategiile de prelucrare a solului, de însămânţat, în funcţie de solul pe care-l ai. E foarte important. Acel profil de sol teoretic ar trebui să fie abecedarul agriculturii din fermă, ar trebui să fie foarte bine cunoscut, ca toate lucrările care se execută să fie în concordanţă şi să nu dăuneze acelui sol. Pentru că pentru fiecare tip de sol sunt o grămadă de tratate şi de cărţi scrise şi experienţe care-ţi arată nişte linii directoare, cum ar trebui să te comporţi în funcţie de solul pe care te afli, pe care-l exploatezi”, a precizat Constantin Curcă.

După profilul de sol au urmat culturile de rapiță și grâu, unde discuțiile au încins și mai mult atmosfera deja încinsă de arșița Bărăganului. Sigur, au fost dezbateri constructive, practic am asistat la o lecție de agricultură. „Această cultură de rapiţă, anul trecut, s-a înfiinţat într-un covor vegetal care nu s-a vrut a fi acolo, ci un covor vegetal de la această plantă, de latir, care a fost recoltată şi resturile de la combină şi ce a căzut pe sol au încolţit şi au pornit în vegetaţie. La sfârşitul lunii septembrie, fermierul a decis să lase cultura de latir și să semene direct în ea rapița. Cumva a fost un experiment în final reuşit, unde el a semănat cu semănătoarea Horsch Focus şi cu semănătoarea Horsch Maestro din 70 în 70 cm rapiţă, bob cu bob. Lucrul acesta a funcţionat şi a funcţionat foarte bine, a avut rezultate foarte bune, a avut o acoperire completă pe perioada toamnei târzii, adică evapotranspiraţia a fost foarte redusă, după care a avut în primăvară plantele, acest latir care a murit peste iarnă la îngheţ a protejat solul de evapotranspiraţie şi de alte buruieni care ar fi putut creşte, le-a acoperit foarte bine, plantele au intrat în vegetaţie foarte repede şi am ajuns ca astăzi să avem o cultură de excepţie, la care rezultatele aşteptate sunt probabil unele dintre cele mai mari, în condiţiile date”, a explicat Constantin Curcă.

La grâu am văzut o altă tehnologie, mai ales că fermierul Ionel Gheorghe caută de fiecare dată soluţii legate de densităţi, de distanţă între rânduri, fiind şi cultivator de seminţe. „De asta, la grâu, am văzut şi rândurile deplasate cu distanţă între ele, distanţă care permite celor care vin şi ajută la purificarea loturilor să treacă şi să meargă fără a călca plante pe câmp. O plantă călcată, lăsată la un anumit stadiu de vegetaţie, la un moment dat poate transmite anumite boli la celelalte plante vecine şi de asta este un pic de ordine. Am văzut toate problemele sau toate nevoile cu care se confruntă clientul nostru, deci el îşi caută soluţii singur pentru a putea să facă faţă la toate provocările”, a menționat reprezentantul Horsch în România.

Noi utilaje născute din necesitățile și dorințele agricultorilor

Pe câmpul fermei de la Valea Argovei – Călărași au demonstrat în fața agricultorilor unele dintre cele mai reprezentative mașini agricole Horsch. „Am încercat cumva pe partea de echipamente de semănat să punem în evidenţă cele trei sisteme: sistemul clasic, prelucrarea solului pe profunzime cu cultivatorul Tiger şi semănatul cu Pronto, sistemul Strip-Till, o prelucrare superficială cu un Joker, un dezmiriştit superficial, după care semănatul direct cu cuţitele de la Focus şi sistemul no-till cu un tocător de resturi vegetale şi cu semănătoarea Avatar, care e special gândită pentru semănatul direct. Vrem să arătăm toate cele trei sisteme ca un tot şi ca soluţii de ales în momentul în care fermierul trebuie să optimizeze fiecare suprafaţă, pentru că în funcţie de condiţie, de planta premergătoare, de cantitatea de precipitaţii, solul se lasă a fi prelucrat într-un fel sau altul. Ar fi ideal să prelucrăm solul în fiecare an, în condiţiile în care să nu investim energie, să scoatem bolovani ca să investim altă energie, să-i distrugem apoi mecanic cumva. Dar în momentul în care nu avem soluţii, în momentul în care nu avem precipitaţii, să avem şi o soluţie de backup, în care pur şi simplu a face mai puţin e probabil mai interesant şi mai sănătos decât a încerca să faci prea multe. Că trebuie să ţii costurile sub control, astea sunt singurele lucruri care fluctuează. Producţiile, preţurile la vânzarea produselor finite, nimeni nu le poate defini înainte de semănat, dar costurile sunt un element pe care fermierul îl poate ţine sub control. Câteodată e mai important să nu acţionezi decât să acţionezi la impuls şi să-ţi creezi alte probleme în viitor”, a arătat Constantin Curcă.

În dialogul cu reprezentantul Horsch în România am amintit de faptul că în urmă cu ceva ani producătorul german a construit semănătoarea Focus 12.50 ST, cu care se seamănă în Insula Mare a Brăilei atât păioasele, cât și prășitoarele, utilaj care poartă semnătura respectatului inginer Lucian Buzdugan, cel care a imaginat și a lucrat alături de inginerii Horsch la crearea acestui utilaj. Prin urmare, țara noastră „a născut” o mașină Horsch. L-am întrebat pe Constantin Curcă dacă România va mai da naștere altor utilaje marca Horsch. „Cu toate că portofoliul nostru este vast, de fiecare dată ajungem într-un punct în care un fermier şi-ar dori să combine calităţile mai multor tipuri de semănători într-una singură şi care să facă toate lucrările la un moment dat. Da. Ţara noastră chiar mai are potenţial de a mai naşte încă o semănătoare Focus, de genul celei pe care am dezvoltat-o în Insula Mare a Brăilei alături de prietenul nostru domnul Lucian Buzdugan. Chiar anul acesta suntem sub acoperire, suntem chiar cu trei sisteme de semănat prin România pe care le testăm, cele trei sisteme la un moment dat probabil se vor completa într-unul singur, din care va ieşi un nou sistem. Avem nevoie de încă un prieten bun precum Lucian Buzdugan, care să vină şi să ne tragă de mânecă, şi să ne spună clar: asta aş avea nevoie de la voi, iar voi aţi putea să-mi faceţi. Lucrăm, suntem tot timpul în legătură cu fermierii noştri, schimbăm foarte des impresii pe toate gamele de utilaje, echipa noastră din România transmite mai departe de fiecare dată, constant, tot fluxul de informaţii către Germania şi lucrurile sunt cumva îndosariate, pregătite şi la câţiva ani să ştiţi că tot ce apare nou apare şi ca necesitate sau ca o dorinţă a clienţilor noştri.”

Agro Fondinvest, un model de urmat

La Valea Argovei, în județul Călărași, familia Gheorghe practică deja de opt ani agricultura conservativă, regenerativă sau durabilă, se poate denumi în oricare dintre aceste trei variante. Agro Fondinvest este un model de urmat. „Am încercat să anticipăm condiţiile grele cu care ne vom confrunta în viitor, şi acum deja suntem în mijlocul lor, şi am tot adaptat tehnologia de aşa natură încât să diminuăm costurile cât mai mult şi să reuşim să supravieţuim în condiţii grele. Vorbim de o tehnologie cu lucrări minime ale solului, dar care să nu compromită dezvoltarea armonioasă a plantelor şi care să nu afecteze producţiile de care depindem atât de mult, având în vedere şi ce preţuri avem, şi ce cheltuieli, şi ce investiţii s-au făcut de-a lungul anilor. Pentru că, bineînţeles, tehnica agricolă costă, tehnologiile moderne costă, şi trebuie să reuşeşti să amortizezi costurile acestea pe termen lung. Am început această tranziţie cu opt ani în urmă şi am luat-o pas cu pas, şi atunci şi investiţiile au venit pe rând. Dar cred că cineva care vrea să facă pasul ăsta, dacă-şi face calculele foarte bine şi se gândeşte foarte atent ce să-şi achiziţioneze şi ce tip de tehnologie să adopte, cred că-l poate face. Bineînţeles că şi noi, chiar şi după opt ani, încă învăţăm şi încă ne adaptăm în continuare, adică tot îmbunătăţim an de an strategia pe care o abordăm. Din păcate, la noi în ţară rotația culturilor este un pic deficitară, pentru că nu reuşim să găsim culturi care să fie profitabile şi la care să avem o piaţă de desfacere şi să ne fie uşor să valorificăm. Aşadar, avem în rotaţie culturile obişnuite: grâu, rapiţă, porumb şi anul acesta şi ceva floarea-soarelui. În rest, am integrat culturi de leguminoase, covoare vegetale de leguminoase de scurtă durată, menite să îmbunătăţească calitatea solului. Ca tehnologie, așa cum am spus, avem tehnologia strip-till, prelucrare în bandă şi o prelucrare superficială în spatele combinei ca să securizăm suprafaţa terenului, să nu se mai evapore apa, să creăm acel mulci de suprafaţă practic, un amestec de resturi vegetale cu pământ şi în felul acesta sigilăm terenul şi reuşim să păstrăm apa din adâncime cât mai mult, ca să putem să o utilizăm când vom avea nevoie la semănat, pentru germinarea următoarei culturi”, ne povestește Doru Gheorghe.

Tânărul fermier, gazda evenimentului Zilele Câmpului Horsch 2023, a ținut să ne spună că semănătoarea de strip-till de la producătorul german este piesa principală din ferma pe care o administrează împreună cu tatăl său. Un astfel de utilaj n-ar trebui să lipsească din fermele românești. „Este o semănătoare care permite prelucrarea în bandă şi permite semănatul dintr-o singură trecere, concomitent cu aplicarea localizată a îngrăşămintelor, cu un consum foarte mic de motorină şi cu timpi de lucru foarte reduşi, pentru că nu mai suntem nevoiţi să facem o mie de lucrări, pur şi simplu facem o lucrare superficială în spatele combinei după recoltat, după care ulterior, la momentul potrivit, venim şi semănăm direct cu această semănătoare care face o prelucrare la nivelul rădăcinilor plantelor, adică permite rădăcinilor să se dezvolte armonios.”

Un vecin al lui Doru Gheorghe, tânăr și el, a urmat exemplul fermei Agro Fondinvest și a trecut la agricultura conservativă. Alex Simon, împreună cu tatăl său, exploatează 300 de hectare la Valea Argovei (Călărași). „Am ales acest drum, al agriculturii conservative, pentru că am observat că are efecte pozitive şi ni s-a redus destul de mult timpul de lucru, iar principalul motiv a fost reducerea risipei de apă. Am ales să lucrăm cât mai puţin terenul şi cât mai eficient, cât mai protejat. Să avem grijă de el cât mai mult, pe termen lung, pentru a avea beneficii în urma acestor treceri reduse”, ne-a zis Alex Simon.

În urmă cu vreo opt ani, a cumpărat primul utilaj Horsch, un disc, iar după câțiva ani, a achiziționat o semănătoare de păioase, pe care ulterior a înlocuit-o cu un alt model, tot Horsch, o semănătoare care se potrivește mai bine zonei. „Este vorba de Horsch Focus, avem una de patru metri, suficientă pentru suprafaţa noastră, iar discul este Joker de cinci metri. În prezent este cam singura tehnologie pe care o mai aplicăm. În principiu facem dezmiriştitul după ce recoltăm rapiţa, grâul sau depinde ce avem în cultură, după care în toamnă venim şi semănăm. Doar aceste două lucrări le mai facem. La arat am renunţat în urmă cu cinci ani, după care am continuat cu scarificarea terenului undeva la 35 cm, mai apoi să lucrăm ceva şi mai superficial, cu un cultivator de mirişte, undeva la 17-20 cm. Iar acum am renunţat complet şi la aceste utilaje, pentru că semănătoarea aceasta de la Horsch face ceea ce făceau acele utilaje, doar că o face în momentul semănatului. Puţina apă pe care o avem reuşim să o conservăm, să o păstrăm cât mai mult, pentru că de la an la an deficitul de apă este semnificativ şi nu avem decât această variantă, în momentul de faţă. Am ales agricultura conservativă ca să reușim să avem şi noi ceva rezultate cu un minim de efort, nu și cu un minim de investiţii, pentru că aceste utilaje înseamnă ceva investiţie, pe care am făcut-o cu forţe proprii, fără niciun proiect pe fonduri europene. Utilajele le-am achiziţionat prin credite personale şi doar atât putem acum să reuşim să facem, să rezistăm în faţa acestei lipse de apă”, a încheiat tânărul fermier Alex Simon.

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) informează că, pentru a pune în aplicare corect standardul GAEC 6 – „Acoperirea minimă a solului pentru a evita solul descoperit în perioadele cele mai sensibile” se face o completare la Ghidul fermierului privind condiţionalitatea - 2023, subcapitolul „A.3.2. GAEC 6 - Acoperirea minimă a solului pentru a evita solul descoperit în perioadele cele mai sensibile”.  

Astfel, după paragraful „Dacă în perioada 15 iunie - 30 septembrie cultura principală este în vegetaţie, nefiind încă recoltată, atunci aceasta asigură acoperirea solului. Miriştea rămasă după recoltare include şi resturile vegetale existente pe terenul arabil.”, se introduce următorul text:

„Pentru meţinerea umidităţii solului, îmbunătăţirea capilarităţii şi reducerea pierderilor de apă, fermierul poate efectua o lucrare superficială a solului fără răsturnarea brazdei (dezmiriştire), cu menţinerea resturilor vegetale la suprafaţa solului. Lucrarea superficială a solului care asigură ruperea capilarităţii şi dezvoltarea samulastrei la suprafaţa solului poate fi asigurată prin:

1. discuirea superficială a miriştii;

2. afânarea superficială a solului cu combinatorul echipat cu cuţite daltă.”

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Forumul Agricultorilor și Procesatorilor Profesioniști din România (Forumul APPR), anunță că Ziua Porumbului Orezu, eveniment aflat la a 14-a ediție, nu va avea loc în acest an. Platforma din ferma ialomițeană, administrată de președintele Forumului APPR Nicolae Sitaru, este grav afectată de condiţiile pedoclimatice extreme, fapt ce a dus la incapacitatea culturii de porumb de a fecunda. În aceste condiţii extreme, organizatorii, Forumul APPR şi partenerii se află în faţa unei situaţii fără precedent, imposibilitatea realizării evenimentului mult aşteptat de către actorii din sectorul agricol. 

Întreg Bărăganul, zone extinse din Moldova și Dobrogea sunt afectate de secetă pedologică puternică și de temperaturi caniculare. „Temperaturile caniculare și seceta pedologică sunt critice pentru porumb. Prin procesul de transpirație, planta pierde o cantitate foarte mare de apă, se deshidratează și planta de porumb se usucă ireversibil. Platforma Ziua Porumbului Orezu, aflat la cea de-a 14 a editie, este grav afectată de condiţiile pedo-climatice extreme, fapt ce a dus la incapacitatea culturii de porumb de a fecunda. În aceste condiţii extreme, am decis să nu mai organizăm evenimentul mult aşteptat de fermieri și toți ceilalți actori din sectorul agricol. Anual, la Orezu, în ferma Elsit se întâlneau peste 2000 de participanţi pentru a celebra cultura de porumb. Ziua Porumbului Orezu nu era doar o ocazie de a împărtăși cunoștințe și expertiză, ci și o modalitate de a întări legăturile din comunitatea agricolă. Participanții aveau ocazia să socializeze, stabilind noi relații și dezvoltând colaborări viitoare”, transmite Forumul APPR.

Instrumente pentru gestionarea riscurilor în agricultură

În contextul actual, precizează Forumul APPR, este importantă susţinerea unui proiect de interes pentru fermieri privind utilizarea instrumentelor de gestionare a riscurilor în agricultură.

Un proiect de act normativ prezintă trei instrumente pentru gestionarea riscurilor care afecteaza sectorul agricol:

1. Fondul de risc-instrumentul de sprijin al fermierilor afectaţi de pierderi ale producţiei, format din procentul de 3% reţineri anuale din plăţile directe acordate de APIA pentru fiecare fermier în parte începând cu anul de cerere 2023. Sumele acumulate vor fi suplimentate cu contribuţia publică provenind din Fondul European pentru Dezvoltare Rurală şi din cofinanţarea de la bugetul de stat aferente. Sumele aferente Fondului de risc, colectate de APIA sunt gestionate de către această instituție printr-un cont în lei purtător de dobândă, deschis la o instituție financiar bancară din România.

2. Instrumentul financiar de garantare pentru finanţarea capitalului de lucru necesar fermierilor până la încasarea sumelor cuvenite din fondul de risc pentru pierderile de producţie înregistrate ca urmare a unor fenomene climatice nefavorabile.

3. Instrumentul fiscal prin care fermierii vor beneficia de unele facilităţi privind impozitele si taxele datorate bugetului de stat. Astfel, fermierii persoane juridice pot constitui provizioane de risc, în scopul acoperirii pierderilor generate de riscuri care afectează producția agricolă. Valoarea provizioanelor reprezintă cheltuiala deductibilă.

Același proiect de act normativ menționează înființarea unui Comitet de Gestionare a Riscurilor în Agricultură, coordonat de MADR.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

În cadrul Consiliului Agricultură și Pescuit (AgriFish), care a avut loc la Bruxelles marți - 25 iulie 2023, unul dintre subiecte a fost utilizarea pesticidelor. Ministrul român al Agriculturii, Florin Barbu, a solicitat ca documentul referitor la reducerea utilizării produselor chimice pentru protecția plantelor să fie analizat în profunzime la nivel tehnic pentru a evita ca producția europeană și securitatea alimentară a UE să fie grav afectate.

România este țara din Uniunea Europeană care utilizează una dintre cele mai mici cantități de substanță activă la hectar în comparație cu media europeană, respectiv 0,57 kg substanță activă/ha, față de 2,6 kg/ha.

În opinia ministrului Florin Barbu, reducerea acestei cantități în termeni de procente, aplicată unitar fără a ține cont de particularitățile fiecărui stat membru în parte, ridică serioase semne de întrebare atât cu privire la viabilitatea fermelor și competitivitatea fermierilor, cât și asupra asigurării securității alimentare a întregii Uniuni Europene.

„Sunt motive suficiente și ușor de înțeles pentru care nu putem fi de acord cu țintele obligatorii stabilite la nivel național. România înțelege necesitatea obiectivului general de reducere a pesticidelor și riscurilor asociate, însă consideră că trebuie avută în vedere existența alternativelor viabile pentru a evita ca producția europeană și securitatea alimentară a UE să fie grav afectate.

Considerăm că studiul de impact aferent propunerii SUR asupra disponibilității alimentelor și furajelor în UE este nesatisfăcător deoarece nu oferă date cuantificabile privind influența asupra producției agricole, care determină reducerea exporturilor și dependența de importuri, ca urmare a reducerii utilizării de produse de protecție a plantelor.

Reiterăm că România este unul dintre statele membre care utilizează una dintre cele mai mici cantități de substanță activă la hectar în comparație cu media europeană (0,57 kg substanță activă/ha, față de 2,6 kg/ha). Reducerea acestei cantități în termeni de procente, aplicată unitar fără a ține cont de particularitățile fiecărui stat membru în parte, ridică serioase semne de întrebare atât cu privire la viabilitatea fermelor și competitivitatea fermierilor, cât și asupra asigurării securității alimentare a întregii Uniuni Europene. Sunt motive suficiente și ușor de înțeles pentru care nu putem fi de acord cu țintele obligatorii stabilite la nivel național.

Pe baza unor măsuri adaptate la sectorul nostru de producție agricolă, suntem în favoarea unor acțiuni la nivel național care să conveargă spre obiectivele generale ale UE. Însă aplicarea unei metodologii comune ar fi dificil de stabilit și imposibil de calibrat pe nevoile și condițiile agronomice și de mediu specifice ale fiecărui stat membru.  

O abordare integrată a impactului propunerii în contextul crizelor generate de război și de creșterea prețurilor la inputuri, a inflației prețurilor la alimente, ar fi fost utilă la relevarea  problemelor reale, inclusiv socio-economice cu care ne confruntăm și ar fi fundamentat corespunzător deciziile politice privind SUR.

Evaluarea complementară a Comisiei nu oferă din păcate suficiente răspunsuri care să ne ajute în luarea unor decizii responsabile și să valideze propunerea de regulament. Implicațiile acțiunilor propuse asupra producțiilor agricole rămân încă neclare, ceea ce face imposibilă la acest moment stabilirea parametrilor pentru reducerea rațională a utilizării pesticidelor.

În plus, evaluarea complementară nu ne ajută să înțelegem în ce măsură SUR ar putea corecta problema care a stat la baza propunerii, dacă ar avea în mod real impactul scontat sau mai sunt mulți alți factori care trebuie considerați. De aceea, este important ca documentul să fie analizat în profunzime la nivel tehnic”, a arătat Florin Barbu, ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR).

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

În județul Ilfov, Alina și Mihai Istrate administrează trei ferme vegetale ce însumează o mie de hectare. În proprietate au două ferme, una de 560 de hectare și cealaltă de 150 de hectare, suprafețe pe care cultivă grâu, rapiță, mazăre, floarea-soarelui și porumb. Soții Istrate și-au înființat prima firmă cu profil agricol în anul 2009, când făceau deja agricultură de vreo doi ani.

Alina Istrate: „Avem nevoie să facem toate lucrările la timp și de calitate, nu doar să le facem.”

Ultimii ani au fost extrem de secetoși. În 2020 au recoltat doar 1,9 tone de grâu pe hectar. Anul 2021 a fost mai bun, dar 2022 a fost dezastruos pentru culturile de primăvară, așa că anul acesta mai au doar 88 de hectare cu porumb, au crescut suprafața cu culturi de toamnă și, pentru a conserva apa din sol, pe circa 400 de hectare cultivate cu grâu și cu rapiță au renunțat la arat. „Înainte, aram la toate culturile de toamnă. În anul agricol curent, am făcut doar o trecere minimă cu cultivatorul Horsch Tiger pentru cultura de grâu, iar pentru cultura de rapiță am făcut o dezmiriștire cu Horsch Joker, pentru nivelarea solului, încorporarea resturilor vegetale și mai apoi am intrat la semănat. În condițiile acestui an, cu deficit de apă în toamnă, pe parcelele unde am făcut lucrări minime, rapița a răsărit mult mai uniform decât pe parcelele unde terenul a fost pregătit convențional și am semănat în pământ uscat”, arată Alina Istrate, administrator ferma Anabia Internațional din Moara Vlăsiei – Ilfov.

La ambele culturi, grâu și rapiță, a fost realizată o prelucrare superficială a solului cu Horsch Joker 8 RT, imediat după recoltat, pentru închiderea capilarităților și conservarea apei în sol.

Semănatul rapiței a fost încheiat pe 30 august 2022. Cultura premergătoare a fost grâu. Precipitațiile de la înființarea culturii până la finalul lunii martie (n.r., când a fost realizat reportajul) au fost de 190 l/mp. Au fost administrate 150 kg/ha îngrășăminte complexe DAP 18-46-0, în profunzime, la 18 cm, cu semănătoarea Horsch Focus 6.35 TD.

La grâu, cultura premergătoare a fost floarea-soarelui. Precipitațiile de la înființarea culturii până la finalul lunii martie au fost de 190 l/mp și au fost administrate 150 kg/ha îngrășăminte complexe DAP 18-46-0, amplasate lângă sămânță, tot cu semănătoarea Horsch Focus 6.35 TD.

Utilaje performante pentru rentabilitate

În urmă cu zece ani, fermierii Alina și Mihai Istrate au început colaborarea cu firma Mewi. La început au cumpărat o combină și un tractor second-hand de la compania Schroeder din Germania, firma-mamă a Mewi.

Mihai Istrate: „Sunt două motive bune care fac rentabilă investiția în utilaje de capacitate mare, respectiv mai puțini angajați și performanțele utilajelor.”

Pe măsură ce ferma soților Istrate a crescut financiar, au cumpărat utilaje noi, în leasing, ceea ce i-a ajutat să crească de la an la an. „Cu Mewi avem o relație de încredere totală”, punctează Mihai Istrate.

La ora actuală, întreaga tehnologie de prelucrare a solului și semănatul culturilor păioase și prășitoare sunt realizate exclusiv cu utilaje Horsch. În 2016, fermierii ilfoveni Alina și Mihai Istrate au achiziționat și un tractor Fendt 828 de 280 CP, iar din ianuarie 2022 au și un Fendt 1050 ProfiPlus, de 517 CP, cumpărat împreună cu semănătoarea Horsch Focus 6.35 TD.

Mihai Istrate afirmă că „sunt două motive bune care fac rentabilă investiția în utilaje de capacitate mare pentru o fermă de dimensiune medie, respectiv mai puțini angajați și performanțele utilajelor”. Însă nu este suficient să investești în utilaje performante dacă îți lipsește factorul uman, și anume operatorul. „Atuul nostru este că soțul meu este pasionat de tehnica agricolă, de utilaje și el este cel care lucrează pe aceste mașini agricole. Ne împărțim sarcinile și, din cauza lipsei personalului calificat, am ajuns să apreciem și mai mult performanța utilajelor complexe și de mare capacitate, pentru că e clar că dacă ai un utilaj mare cu care să lucrezi toată suprafața, ai nevoie de un singur operator. Noi lucrăm, în total, în jur de o mie de hectare și avem nevoie să facem toate lucrările la timp și de calitate, nu doar să le facem”, precizează Alina Istrate.

Cu utilajele pe care le dețin în prezent, reușesc să lucreze toată suprafața de o mie de hectare cu doar trei persoane. Alina Istrate recunoaște că ajută și ea câteodată, dacă e nevoie să conducă o remorcă, și știe chiar să seteze GPS-ul tractoarelor și să calibreze semănătorile.

Prețurile, marea problemă

În opinia soților Istrate, cea mai mare problemă a agricultorilor este prețul producției agricole. „În anii precedenți, păstram o parte din cereale, în special grâu, în magazie, și vindeam prin ianuarie, pentru că, în principiu, prețul mai creștea peste iarnă. În 2022, grâul l-am vândut din câmp cu 1,65 lei kilogramul, iar ce am vândut din magazie am dat cu 1,5 lei kilogramul, și asta pentru că am vândut devreme. Acum prețurile sunt și mai mici. Ce putem noi face este să încercăm să avem producții constante, ca să avem mai multă stabilitate. De aceea am și pus mai mult culturi de toamnă în acest an agricol, 2022 – 2023, și lucrăm cu utilaje performante”, a conchis Alina Istrate.

Alina și Mihai Istrate

Miercuri, 19 iulie 2023, la Varșovia, a avut loc întâlnirea miniștrilor Agriculturii din Polonia, Bulgaria (online), Ungaria, România și Slovacia. Tema principală a reuniunii a vizat situația de pe piețele agricole ca urmare a agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei și măsurile posibile pentru a asigura reguli corecte pentru fermierii din statele membre UE și țările candidate. Participanții au căutat o abordare comună pentru problemele cu care se confruntă fermierii din cadrul celor cinci țări, care va fi prezentată și susținută în următorul Consiliu AgriFish.

La finalul reuniunii de la Varșovia, oficialii au semnat o declarație comună a miniștrilor Agriculturii din Bulgaria, Ungaria, Polonia, România și Slovacia privind necesitatea prelungirii măsurilor preventive ale UE asupra importurilor de grâu, porumb, rapiță și semințe de floarea-soarelui originare din Ucraina. De asemenea, prin această declarație, miniștrii au propus ca lista produselor care fac obiectul măsurilor preventive să rămână deschisă pentru a permite ca utilizarea acestora să răspundă eficient la probleme similare din alte sectoare decât cerealele și semințele oleaginoase.

„Măsurile preventive, care sunt în vigoare din luna mai a acestui an, au făcut posibilă reducerea presiunii asupra piețelor locale din țările noastre, permițând, în același timp, tranzitul mărfurilor ucrainene către piețele sale tradiționale din țările non-UE. În același timp, în cadrul așa-numitei Platforme Comune de Coordonare, se lucrează pentru îmbunătățirea tranzitului prin țările noastre și pentru căutarea de noi canale de transport prin UE. Această activitate se îndreaptă în direcția corectă, cu toate acestea, încă nu a ajuns la o stare care să permită exportul fără probleme a unor cantități suplimentare de mărfuri ucrainene care cu siguranță vor intra pe piețele țărilor noastre ca urmare a retragerii măsurilor preventive pe 15 septembrie 2023. În cazul nereînnoirii Inițiativei privind cerealele Mării Negre, termenul actual va cauza cu siguranță perturbări suplimentare ale pieței în țările noastre. Amploarea cantităților excedentare de cereale și alte produse agricole de pe piețele țărilor noastre va fi cunoscută abia după recoltare, care nu va fi finalizată până pe 15 septembrie. Cu toate acestea, pe baza primelor estimări, putem anticipa volumul crescut al recoltei din acest an în unele state membre. În cazul în care măsura preventivă nu este extinsă, aceasta va avea un impact profund în statele membre din prima linie asupra prețurilor și capacității de depozitare, care este esențială pentru recoltarea cerealelor. Prin urmare, considerăm că măsurile preventive ar trebui prelungite cel puțin până la sfârșitul anului”, se arată în declarația comună a miniștrilor Agriculturii din cele cinci țări afectate de importurile de produse din Ucraina.

Ministrul român al Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Florin Barbu, a declarat: „Suntem hotărâți să-i sprijinim pe fermierii noștri să își valorifice corect producția și rezultatele muncii lor pentru a ne asigura tuturor securitatea alimentară. Fermierii români au fost puternic afectați de războiul din Ucraina, la fel cum au fost afectați și fermierii din statele din apropierea conflictului. Vom merge în fața Comisiei Europene cu o poziție comună privind prelungirea măsurilor preventive pentru o listă mai largă de produse provenite din Ucraina, cel puțin până la finalul acestui an. Cetățenii europeni în momentul de față se confruntă deja cu efectele inflației și este datoria noastră de decidenți politici să luăm toate măsurile pentru a evita presiunea suplimentară pe cei care produc alimente deja la costuri greu de suportat. Am încredere că împreună vom putea să susținem punctul de vedere în fața colegilor din celelalte state și în fața Comisiei Europene, iar decizia va fi cea corectă pentru viitorul agriculturii europene și pentru securitatea alimentară a întregii Uniuni”.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Ascultăm știința sau vocea străzii? Despre provocările agriculturii în contextul noii Politici Agricole Comune și al strategiilor Bruxelles-ului, am vorbit cu Achim Irimescu, ministru plenipotențiar în cadrul Reprezentanței Permanente a României la Uniunea Europeană.

Reporter: Cum arată azi agricultura în Uniunea Europeană?

Achim Irimescu: Problema cea mai presantă este calitatea managementului. Importanţa gestiunii corespunzătoare a fermelor este esenţială în reuşita afacerii. Dacă ne uităm la provocările de astăzi în faţa fermierilor europeni, este clar că numai managerii, deci cei care au capacitatea de a face faţă cerinţelor, vor reuşi în afaceri. Să privim o statistică foarte simplă, în 2003 erau 14 milioane de ferme în UE, iar în 2023 avem nouă milioane, tocmai datorită faptului că sunt tot mai mari cerinţele şi mulţi fermieri nu reuşesc să facă faţă. În general, fermele care nu au specialitate, care nu au consultanţă nu reuşesc, pentru că nu fac faţă cerinţelor foarte înalte pe piaţa europeană.

„Noi cerem la Bruxelles să se ofere finanţare corectă pentru toate statele membre din bugetul european şi nu din ajutor de stat, care discriminează foarte mult fermierii noştri.”

Green Deal şi cele două strategii, „Farm to Fork” și „Biodiversitate” vin cu cerinţe extrem de înalte pentru agricultorii noştri. Chiar dacă nu cred că vor fi atinse aceste ţine în 2030, este clar că eforturi se vor face şi deja se fac, pentru că în Politica Agricolă Comună deja avem 25% din plăţile directe îndreptate către ecoscheme, pe lângă faptul că aveam deja ecocondiţionalitatea introdusă în PAC. La fel avem pe pilonul doi alte 35% cereri pentru mediu, deci deja e un efort foarte mare al agricultorilor noştri. Pe deasupra au venit şi noile cerinţe care, repet, sunt cerinţe de reducere a pesticidelor, reducerea îngrăşămintelor, reducerea antibioticelor şi chiar lăsarea a 10% din teren neprelucrat pentru biodiversitate, şi să nu uităm că deja avem GAEC 8 în PAC, care spune că trebuie să lăsăm 4% din teren nelucrat în fiecare an. Deci, sunt eforturi extrem de mari ale fermierilor noştri, europeni în general, dar sigur fermierii români au o provocare în plus pentru că, din păcate, România n-a reuşit să stabilească un sistem de consultanţă naţională de înaltă calitate, pentru că vă reamintesc un lucru esenţial, în noul Regulament privind reducerea utilizării pesticidelor se prevede foarte clar ca fiecare stat membru să deţină consultanţă specifică pentru reducerea pesticidelor. Ori, noi nu avem nici consultanţă generală, cu atât mai puţin pe cea specifică pentru pesticide. Şi atunci fermierii noştri se vor confrunta într-adevăr cu provocări enorme în plus faţă de alţi fermieri. Să nu uităm şi un alt aspect extrem de important, acela al finanţării, în contextul în care de la o vreme Comisia Europeană îndrumă mult statele membre să folosească fondurile naţionale, deci ajutoare de stat din bugetul naţional, în loc să se dea bani europeni. Noi am cerut sistematic la Bruxelles să nu se mai facă aşa ceva pentru că se produce discriminare. Vă dau un exemplu foarte simplu: în momentul în care preţurile la îngrăşăminte practic au explodat, România nu a avut buget ca să compenseze fermierii, dar Polonia a dat aproape un miliard de euro compensaţii pentru creşterea preţurilor la îngrăşăminte. Recent, Polonia a reintrodus o schemă de ajutor de stat pentru susţinerea fermierilor, de alt miliard de euro. În contextul în care România şi alte state membre nu au acest buget masiv pentru susţinerea fermierilor şi fiind pe o piaţă comună, este clar că fermierii care nu beneficiază de aceste ajutoare sunt discriminaţi. Tocmai de aceea, sistematic noi cerem la Bruxelles să se ofere finanţare corectă pentru toate statele membre din bugetul european şi nu din ajutor de stat, care discriminează foarte mult fermierii noştri. Un fermier care primeşte o sumă importantă faţă de un fermier din alt stat membru e clar că este mai competitiv şi nu ne mirăm că o serie de produse poloneze le găsim în galantarele noastre, deşi vin de la distanţă, iar producătorii români sunt discriminaţi.

„UE îşi permite să înfometeze zeci de milioane de cetăţeni? Eu cred că nu. Tocmai de aceea cred că trebuie să primeze raţiunea.”

Reporter: Apropo de discriminare, referitor la produsele de protecția plantelor, România le folosește în cantități mult mai mici, comparativ cu celelalte state UE. Prin urmare, ce să mai reducem, în condiţiile în care există un mare decalaj între media europeană şi media din ţara noastră?

Achim Irimescu: În Consiliul de miniştri privind regulamentul pentru reducerea pesticidelor a fost o coaliţie de 16 state membre, din care face parte şi România, care a cerut să se facă o analiză socio-economică. Comisia pune nişte ţinte foarte ridicate, 50% reducerea pesticidelor până în 2050, şi o uşoară diferenţiere între statele membre care nu reflectă realitatea, privind reducerea efectivă. Pentru România, reducerea efectivă ar fi de 35%, dar dacă ne uităm la state membre care au undeva cam de zece ori mai multe pesticide substanţă activă pe hectar decât România, chiar dacă reduc cu 65%, ele oricum vor continua să producă, dar fermierul român, care de la 0,7 kg/ha, ar trebui să reducă cu 35%, practic, ar reduce foarte mult producţia. Este un nonsens să continui să produci în nişte zone unde deja terenul e poluat, şi în România, unde terenul este mult mai sănătos, să nu mai poţi produce sau să reduci foarte mult producţia. De aceea, repet, România şi mai multe state membre au cerut imperios să se ţină cont de impactul socio-economic. Comisia trebuie să vină cu o evaluare de impact socio-economic, asta presupune să ţii cont efectiv de ce se întâmplă din punct de vedere social şi economic, pentru că fermele îşi vor pierde clar competitivitatea şi atunci mulţi fermieri ar urma să dea faliment. Practic, rezultatul e că nu mai producem în UE, unde avem cele mai înalte standarde, vom aduce din ţări terţe care pot să producă fără niciun fel de restricţie, deci vom aduce produse care sunt mult sub standardele europene, practic putem să spunem că efectiv putem otrăvi populaţia europeană, omorând producţia europeană de înaltă calitate. Sperăm să nu se ajungă acolo şi vom vedea cum se va tranşa această chestiune extrem de importantă, pentru că este o chestiune absolut relativă să stabileşti din birou nişte ţinte de reducere fără să ţii cont de realitatea existentă în fiecare stat membru, şi noi asta am cerut sistematic. Sigur, trebuie să facem eforturi, dar nu stabilind ţinte fără nicio bază ştiinţifică sau reală.

Să ne uităm chiar pe datele Comisiei Europene, la nitrați, de pildă. O să vedeţi că România este verde, iar Germania, Olanda, Belgia sunt roşii, ceea ce arată că au practicat o agricultură extrem de intensivă de-a lungul deceniilor şi sigur că acum o reducere la ei nu e atât de catastrofală cât ar fi într-o ţară care utilizează mult mai puţine îngrăşăminte chimice de sinteză. Pentru că trebuie menţionat un lucru foarte important: propunerea strategiei Biodiversitate este reducerea cu 20% a îngrăşămintelor de sinteză până în 2030. Or, la fel, aici este o mare discuţie. Discuţiile pe care le-am avut la Bruxelles au vizat inclusiv faptul că există o limitare şi practic nu se mai poate înlocui îngrăşământul chimic de sinteză cu îngrăşământul natural de la animale, şi în acest context rămâne întrebarea: reducem îngrăşămintele – reducem producţia, reducem medicamentele plantelor, pesticidele? Numai reducerea pesticidelor este o estimare care va duce la reducerea producţiei cu 40%, şi atunci fermierul care astăzi este la limită ce va face mâine, când va înregistra o reducere a producţiei cu cel puţin 40%? Sigur, piaţa dictează, preţurile vor urca, dar întrebarea este: UE îşi permite să înfometeze zeci de milioane de cetăţeni? Eu cred că nu. Tocmai de aceea cred că trebuie să primeze raţiunea.

Mai trebuie menţionat un lucru foarte important: poluarea mondială a UE reprezintă 8%, şi chiar dacă vom face zero, tot rămâne 92% pe restul mapamondului. Cred că foarte important ar fi să luăm decizii care, sigur, să asigure tranziţia aşa-spusă verde către o agricultură modernă cu emisii reduse, dar cu o finanţare corespunzătoare, cu alternative pentru fermieri. Pentru că fermierii vor face, dacă li se pune la dispoziţie o finanţare corespunzătoare şi, în plus, soluţii, cercetare, inovare. Există soluţii. Am văzut în Belgia un utilaj care costă aproape un milion de euro şi care poate reduce cu aproape 90% pesticidele. Dar câţi fermieri din Belgia își permit un astfel de utilaj? La fel şi în România, pentru că investiţia de un milion nu se poate face uşor, în condiţiile actuale. Deci nu discutăm de România, repet, ci de Belgia, unde creditele sunt la câteva procente. Şi atunci ne punem întrebarea: încotro, agricultura europeană? De aceea sunt dispute foarte aprige. Și mai trebuie precizat un lucru: este foarte important cât de bine intenţionat eşti atunci când vrei să introduci eforturi suplimentare. Şi vă dau un exemplu extrem de relevant: Comisia Europeană a întreprins un sondaj public privind bunăstarea animală. Şi a întrebat cetăţenii europeni dacă sunt de acord cu creşterea bunăstării la animale. Aceasta înseamnă investiţii foarte serioase în plus, de exemplu la găini ouătoare înseamnă să renunţi total la cuşti, să faci doar la sol. În contextul ăsta, cetăţeanul a spus: da, suntem de acord! Dar niciodată Comisia nu a pus a doua întrebare consumatorului: sunteţi de acord să plătiţi 20, 30, 40% în plus pentru această bunăstare? Deoarece, cu certitudine, consumatorul nu ar accepta. Pentru că odată cu inflaţia care e recunoscută la nivel european, a depăşit 12% de mult, sigur, sunt categorii de cetăţeni foarte afectaţi, în ţările din Vest – nu discutăm de România – şi vor avea dificultăţi, au deja dificultăţi în a-şi procura hrana de toate zilele. De aceea trebuie mult echilibru şi multă analiză atunci când se iau decizii de genul acesta.

„CE a întrebat cetăţenii europeni dacă sunt de acord cu creşterea bunăstării la animale. Cetățenii au spus: da, suntem de acord! Niciodată Comisia nu a pus a doua întrebare consumatorului: sunteţi de acord să plătiţi 20, 30, 40% în plus pentru această bunăstare? Cu certitudine, consumatorul nu ar accepta.”

Reporter: Fermierii români, crescătorii de bovine și de porci, continuă să aibă probleme. Am ajuns să importăm peste 80% din necesarul de consum al populaţiei, importăm sau mai bine zis procesatorii importă lapte, în timp ce fermierii români, crescători de vaci pentru lapte, şi aşa puţini, câţi au mai rămas, se străduiesc să rezolve această problemă, având în vedere preţul extrem de scăzut la care s-a ajuns în ultimele luni. Mai mult decât atât, au rămas şi fără contracte din partea procesatorilor. Cum vedeţi rezolvarea acestor probleme? Şi care ar putea să fie intervenţia pe care s-o cerem la Bruxelles?

Achim Irimescu: Referitor la preţul laptelui. Ne amintim că au fost într-adevăr preţuri destul de remuneratorii după ce au explodat preţurile la inputuri şi Comisia Europeană explică reducerea preţurilor, care nu e doar în România, din ianuarie până în prezent în fiecare Consiliu de miniştri. Țările baltice au ridicat problema preţului, care a ajuns derizoriu în statele respective, de fiecare dată România a susţinut nevoia intervenţiei Comisiei în acest sens. Comisia Europeană poate să despăgubească din rezerva de criză, una dintre soluţiile din care s-au şi dat banii în cazul fermierilor afectaţi de importurile din Ucraina, sau din banii de piaţă, sau cu ajutoare de stat. În acest context, până acum Comisia nu a reacţionat în niciun fel, a spus că monitorizează piaţa, că preţurile sunt cât de cât remuneratorii şi că situaţia nu este atât de gravă pe cât se menţionează. Şi mai ştim ceva, sigur că ştim doar câteva state, îi este mai greu Comisiei să decidă pentru câteva state. Dacă ar fi fost un număr de state mult mai mare, cu certitudine Comisia ar fi văzut cu totul altfel lucrurile.

Referitor la carnea de porc, acolo avem o veste foarte bună, s-a adoptat „Legea porcului” şi, sperăm, cu ajutorul acestei legi odată pusă în funcţiune, să reuşim să controlăm pesta porcină africană, pentru că acolo este problema cea mare. Eu am spus întotdeauna că nu este nevoie să numărăm porcii din gospodărie, pentru că nu avem de ce, există un Regulament european, 853/2004, care spune că orice producător care produce pentru consum propriu e treaba lui, dar în momentul în care produce pentru piaţă trebuie să aibă produse sănătoase. Asta presupune ca veterinarul să-şi pună ştampila că acest produs este bun. El poate să aibă doar doi porci. Ştiţi că s-a pus la un moment dat problema de cinci porci: poate să aibă doi porci, unul îl pune pe piaţă şi pe unul îl consumă el. Porcul acela trebuie să fie sănătos. Deci noi nu trebuie să interzicem ca producătorul să pună pe piaţă, ci trebuie să ne asigurăm că acel porc este sănătos. Şi aşa s-a făcut legea, şi e foarte bună. Să nu uităm un lucru esenţial, faptul că există pesta porcină necontrolată în România a dus la mari critici, la reducerea sumelor pe care Comisia le acordă României pentru despăgubire în acest sens, şi în al doilea rând, UE a pierdut pieţe, piaţa din China, țară care nu respectă regionalizarea, adică dacă în Germania, mare exportator pe piaţa chineză, nu am pestă porcină africană, practic ea ar putea să exporte, dar pentru că am în România, China a blocat exporturile din UE. Deci impactul este foarte mare, iar România a fost criticată pentru faptul că n-a reuşit să controleze pesta porcină africană, pentru că are impact şi asupra altor state membre.

„Cu restricţiile pe care le introducem agricultorilor europeni nu facem altceva decât să mutăm producţia în alte zone de pe glob.”

Reporter: În ceea ce privește ovinele și interzicerea exportului de animale vii către ţările arabe, la nivel de Comisie Europeană a rămas în discuţie partea de bunăstare a animalelor pe timpul transportului. Unde s-a ajuns?

Achim Irimescu: În septembrie o să avem un nou proiect de Regulament privind bunăstarea animalelor, pentru toate speciile. Sunt temeri mari pentru că, să nu uităm, a venit, de exemplu, Cehia, care a propus să se încheie utilizarea cuştilor pentru găinile ouătoare, or, fermierii au investit sume mari în modernizarea cuştilor şi acum ei nici măcar nu şi-au recuperat investiţia, deci e o problemă. Revenind la subiect, trebuie amintit că în Parlamentul European a fost o comisie care a discutat pe îndelete această propunere privind interzicerea exportului de animale vii, recomandarea a fost transmisă CE, iar Comisia a spus că nu putem interzice exportul de animale vii, pentru că n-avem nicio bază legală în acest sens, dar cu certitudine se vor înăspri regulile.

În Consiliul de miniştri au venit câteva state nordice, la care s-au adăugat Olanda şi Germania, care au cerut interzicerea exportului de animale vii, pentru că ei nu au exporturi şi ei exportă material seminal şi n-au interes în acest domeniu. Ce nu s-a înţeles la nivel european este că statele în care România trimite – şi nu doar România, cel mai mare exportator e Spania – sunt ţările arabe şi nordul Africii, în principiu. Problema este că în momentul în care a fost un zvon că s-ar putea să se interzică, deja Arabia Saudită a făcut contract de 1,5 milioane de ovine în Africa. Prin urmare, nu facem decât, ca şi cu restricţiile pe care le introducem agricultorilor noştri, să mutăm producţia în alte zone de pe glob. Să nu uităm că în momentul în care a explodat consumul de avocado în UE s-au tăiat pădurile în Africa pentru a cultiva avocado, deci exportăm practic poluarea în alte părţi, ceea ce nu face bine omenirii. Natura şi pământul se refac, nu-i problemă, omenirea dispare…

„Să sperăm că producătorii noştri vor face eforturi în a se adapta inteligent la noile cerinţe. Fermierii care sunt bine informaţi şi care ştiu ce-i aşteaptă, cu certitudine, vor lua cele mai bune decizii şi vor reuşi astfel să rămână pe piaţă.”

Revenind la bunăstarea animală, este cert că se va restrânge la opt ore transportul pe zi la animale vii, ceea ce e o problemă în România, pentru că de la Maramureş până la Marea Neagră cu certitudine nu poţi să transporţi cu camionul, şi dacă ar fi autostrăzi, în opt ore, şi atunci înseamnă cheltuieli suplimentare importante. Pe vase, propunerea Comisiei practic vizează ca pe vapor să ai, dacă se poate, aer condiţionat, în orice caz să nu transporţi decât când temperatura nu trece niciodată peste 30°C. Să ai un veterinar care să monitorizeze starea de sănătate a animalelor, să ai hrană şi apă suficientă, deci sunt condiţii bine intenţionate în principiu, dar vor creşte costurile masiv şi atunci există riscul ca importatorii să aducă din altă parte. Există, sigur, chiar în România o persoană – nu-i spun numele – care militează pentru interzicerea exporturilor şi care practic nu face decât să favorizeze Australia, care are subvenţie la exportul de carcase de ovine şi care e mare producător de ovine şi abia aşteaptă să preia pieţele arabe în detrimentul producătorilor europeni. Ştim că este unul dintre puţinele sectoare cu schimb comercial favorabil României, sectorul creşterii ovinelor, şi cred că este de mare relevanţă să facem tot ce e posibil ca să păstrăm această activitate. Să nu uităm că avem 4,5 milioane de hectare de păşune şi este de fapt hrană bio carnea de la oile noastre. Trebuie să facem eforturi să mergem şi pe piaţa europeană, pentru că vă dau un exemplu: până la Brexit, UE acorda în urma negocierilor 260.000 de tone pentru carnea de miel din Noua Zeelandă, nu discut de impactul de mediu, şi în momentul în care a ieşit Marea Britanie din UE practic a rămas un gol. Noi ar trebui să completăm acest gol, să ducem carnea şi la Bruxelles, şi în celelalte state din vest, şi, sigur, carcasă, pentru că trebuie să diversificăm, e adevărat, modul de comercializare. Aici cred că soluția cea mai bună este ca producătorii să-şi facă cooperative şi să aibă propriile abatoare, pentru că după tot ce am văzut în presă, preţul cu care abatoarele cumpără este mult prea scăzut faţă de preţul oferit de cei care exportă din România ovinele. Şi atunci producătorul, crescătorul de ovine, se orientează, cum e normal, el e om de afaceri, trebuie să supravieţuiască, nu poţi să ceri producătorului la infinit să facă eforturi, pentru că el dă faliment, îşi închide producţia şi la un moment dat devenim net importatori la orice produs. Rămâne de văzut cum se va adopta acest regulament, cu certitudine vă pot spune că la Bruxelles noi am reuşit să blocăm statele care au propus interzicerea, dar normele cu siguranţă vor creşte.

Să sperăm că producătorii noştri vor face eforturi în a se adapta inteligent la noile cerinţe, pentru că, în opinia mea, fermierii care sunt bine informaţi şi care ştiu ce-i aşteaptă, cu certitudine, vor lua cele mai bune decizii şi vor reuşi astfel să rămână pe piaţă. Pentru că un lucru este clar, UE nu poate să rămână tributară importurilor. Sigur, nu putem fi producători de mango sau kiwi, dar, cu certitudine, nu putem să renunţăm la producţia de carne de vită, nu putem să renunţăm la producţia de carne de porc, de pasăre şi aşa mai departe, pentru că este proteina care e hrana de bază a populaţiei europene.

Articol de: MIHAELA PREVENDA & ȘTEFAN RANCU

Am puțină experiență în mediul asociativ, trei ani, deci mai am multe greșeli de făcut din care să învăț.

Despre ceea ce înseamnă leadership și lider cred că am ceva experiență în câmpul muncii (25 de ani) și de viață (48 de ani), încât să pot spune că în mediul asociativ eu nu prea am simțit, ca să nu spun că lipsește, capacitatea de a influența comportamentul fermierilor, în sensul de a-i determina să acționeze, să-și apere drepturile, să ceară un cadru legislativ și financiar care să le permită să se dezvolte sănătos, că asta înseamnă în esență leadershipul. Oamenii acționează atunci când simt o motivație. De aceea, menținerea motivației oamenilor că lucrurile se pot schimba sau că obiectivele setate pot fi atinse într-o perioadă mai scurtă sau mai lungă, într-o proporție mai mică sau mai mare față de ținta propusă, este cheia care ține o organizație vie și implicit un mediu asociativ performant.

Alegerile pentru funcția de președinte la APA Brăila, pe care le-am pierdut în 2 martie 2023, mi-au adus multă înțelegere despre cum funcționează mediul asociativ agricol și despre cum reușesc unii fermieri să rămână de-i uită și Dumnezeu pe funcție sau, atunci când se retrag, din diverse motive, își lasă un discipol după chipul și asemănarea maestrului.

Generic, celor care se află la conducerea organizațiilor de fermieri li se spune lideri și atunci toți se cred lideri. În realitate, sunt extrem de puțini cei care se apropie de ceea ce înseamnă lider, în opinia mea. Dacă ești un bun fermier care ai demonstrat că ai avut capacitatea să-ți construiești o fermă singur sau ajutat de părinți, de statul paralel sau perpendicular, că nu mai contează cum i se spune, conjuncturi de tot felul, nu înseamnă că ai și capacități de lider.

Există o mare diferență între a fi un bun manager/administrator de fermă și a fi un bun lider de organizație profesională de fermieri. Manager înseamnă să-ți stabilești obiectivele, apoi să planifici, să organizezi și să orientezi munca ta și/sau a angajaților tăi, dacă ferma are angajați, și să gestionezi resursele pe care le ai pentru atingerea obiectivelor fermei, care de regulă sunt de natură economică, că doar așa poți menține o fermă viabilă economic. În schimb, lider înseamnă cu totul altceva. Înseamnă să ghidezi oameni care te urmează de bună voie, să-ți transpună în realitate viziunea pe care-o dai organizației și agenda pe care o stabilești împreună cu ei. Sigur, sunt și fermieri care au capacități și de administrator, și de lider, dar nu prea sunt dispuși să se angajeze să dărâme zidul ridicat în jurul organizației unde vor să intre, pentru a nu se alege cu eticheta de om distructiv.

Liderii construiesc încrederea la nivelul organizației că obiectivele sunt realizabile, ceea ce va conduce la mobilizarea echipei pentru a implementa cu succes orice foaie de parcurs. Cu această abordare, liderii îi provoacă pe membrii echipei să fie cât pot de buni, îi stimulează să renunțe la prejudecățile care le limitează performanțele și dau un exemplu personal în a performa, și îi inspiră și pe ceilalți în a face acest lucru. Păi, pe liderii noștri când îi auzi cum vorbesc în spațiul public, că în privat e și mai rău, cât de pesimiști sunt, cât bat câmpii că alții (indivizi, popoare, neamuri) ne vor răul și noi suntem prizonierii acestora, chiar că n-ai de ce să te îndrepți către mediul asociativ, că e pierdere de vreme, nu se schimbă nimic. Mai bine te plângi în oglindă, iar de banii pentru cotizație faci o faptă bună, dai ceva de pomană. Ești mai câștigat decât să-l asculți pe cel despre care tu credeai că e mai bun decât tine și l-ai ales să te reprezinte, plătindu-i și o cotizație pentru reprezentare.

Liderii își cunosc bine oamenii, începând cu abilitățile acestora și până la modul în care le place să lucreze și să relaționeze. Pentru asta trebuie să dedici timp, ca lider, să te întâlnești formal sau informal, să discuți, să-i asculți, să vezi cum gândesc, ce așteptări au de la tine, tu să le spui ce așteptări ai de la ei, altfel nu vei avea niciodată o echipă închegată și te vei plânge mereu că oamenii nu sunt interesați de organizațiile profesionale. În felul acesta, liderii își creează adepți care cred în viziunea și forța lor de a schimba lucrurile în bine. Adepții îi cresc liderului vizibilitatea și credibilitatea la nivelul breslei fermierilor și vor atrage alți fermieri în organizație. Ce lider este cel care declară că organizația din care face parte este în disoluție? Chiar dacă ar fi așa, deși nu este, că fac parte din aceasta, nu declari public sau, dac-o faci, îți recunoști eșecul ca lider, măcar parțial, și lași locul liber, nu rămâi în scaun și speri că va mai veni cineva către organizație să-ți plătească o cotizație ca să cimentezi tu găurile/crăpăturile/fisurile care au condus la stadiul de disoluție.

Ar mai fi multe de spus despre liderii din agricultură care se cocoață în fruntea organizațiilor pentru statutul de lider, nu și pentru rolul de lider, întrucât în mintea lor cred ca e unul și același lucru. Totuși, să rămânem optimiști că lucrurile se pot schimba, depinde doar de noi, de fiecare dintre noi!

Editorial scris de: NINA GHEORGHIȚĂ, fermier, vicepreședinte LAPAR

Nu toate poveștile de succes încep spectaculos. Unele pur și simplu se întâmplă. Pornești într-o direcție și te lași purtat de oportunități și dintr-odată vezi că lucrurile s-au legat. Este povestea familiei Bîcu din Unirea, județul Alba.

Dificultatea călătorului nu constă în a alege unde să ajungă, ci la ce să renunțe. Ce să lase în urmă? De multe ori, totul. N-ai cum să ajungi prea departe dacă nu ai libertatea de a te desprinde. De a renunța la obiceiuri, la dorințe, la proiecte mai vechi. Să ai libertatea și curajul de a păși în necunoscut, de a accepta noul, oricum ar fi el. Și zic călător oricărui dintre noi, pornit fiind pe drumurile vieții. Iată de ce unii au succes, ajung departe, alții nu. Poate ar trebui să punem în această rețetă și o doză de șansă. Dar fără libertate și curaj, șansa e inutilă.

Când vorbim despre cineva care a realizat ceva, care a reușit într-un domeniu, ne imaginăm un moment zero în care acela a fost determinat de un vis, de o mare pasiune, de o solidă credință în biruință, cu ambiție și tenacitate. Realitatea este însă, uneori, altfel. Cheia nu este începutul, ci continuarea, parcursul. Lucrul bine făcut, inteligența, deschiderea către nou și către noi direcții, atitudinea, abilitatea de a ține frâiele unei afaceri pe care ai început-o, fie și din întâmplare, sunt caracteristicile succesului familiei Bîcu, din Unirea, județul Alba.

Marius Bîcu senior a fost chimist și, după ce și-a petrecut toată viața în cercetare, a început, în primii ani de după '90, o afacere în domeniul chimiei, împreună cu fratele său. Produceau săruri de decapare pentru industria metalurgică, în baza unui invenții proprii. Au achiziționat un teren la Unirea, al unui vechi CAP, pentru a face un depozit în care să poată stoca produsele pe care le făceau spre vânzare.

Marius Bîcu junior

Faptul că nu avea experiență de vreun fel în agricultură sau zootehnie nu l-a împiedicat să investească, ai putea spune, într-un hobby. De fapt, a fost mai mult decât un hobby, a fost o oportunitate pe care a simțit-o ca fiind de viitor. Atributul principal se pare că a fost altul decât priceperea în domeniul agricol, anume capacitatea de a mobiliza oamenii. Oameni pricepuți, evident. „Tatăl meu a fost chimist și a lucrat o viață întreagă în cercetare, și a lucrat o viață întreagă cu oameni și este un lider înnăscut. Întotdeauna a avut zeci de oameni în subordine și întotdeauna i-a iubit, și întotdeauna oamenii l-au iubit pe el, și am învățat asta de la el, copil fiind, că în jurul nostru și în casa noastră era plin de oameni, și când tata ridica o problemă erau zece oameni care să ne ajute. Și târziu am aflat că ăsta e un semn se leadership extrem de bun și tata nu l-a învățat din carte, că s-a născut cu el”, ne-a spus Marius Bîcu junior.

Un „matelot” priceput

Unul dintre oamenii pe care i-a mobilizat a fost și Marius Ganea. Tânărul absolvent de facultate venise cu trenul din Câmpia Turzii în căutarea primului loc de muncă și a ajuns la ferma de la Unirea pe 3 august 1999. De atunci, a rămas și a crescut împreună cu ferma. Aflăm de la el că în primii ani ferma avea un efectiv de doar zece vaci, pe care le-au cumpărat de la o fermă din Liebling, județul Timiș.

La început, efectivul era format în cea mai mare parte din rasa Bălțata Românească, dar, încetul cu încetul s-a făcut o transformare înspre rasa Holstein, ceea ce a dus la o îmbunătățire semnificativă a producției de lapte. „Și acum mai avem Bălțate, dar mai puțin, undeva la 25% din efectiv, restul sunt Holstein și Montbeliarde. Mare parte a efectivului a fost creată pe niște importuri pe care le-am făcut în 2016 din Franța, vaci în lapte, am adus cam 150 de capete de vaci în lapte și 35 de juninci gestante din Olanda”, ne explică Marius Ganea, care e inginer-șef al fermei încă de la început.

Marius Ganea

Se vede treaba că și el este un om curajos, pentru că experiența altora arăta că este riscant să aduci animale din alte țări, dar în cazul acestei ferme, toate animalele s-au acomodat foarte bine. „Ce s-a întâmplat aici a fost un pic atipic, la mine toate animalele pe care le-am adus s-au acomodat foarte bine. Chiar și cel cu care am adus importurile din Franța era foarte mirat, pentru că în foarte multe ferme în maximum jumătate de an pierdeau undeva la 80% din animale. Eu pot să vă arăt acum că la momentul de față, din ultimul lot de animale pe care l-am adus în 2021, am pierdut două animale din 35 de capete, din diferite probleme medicale care au fost inerente, și restul sunt animale care deja au intrat în producție, au fătat aici, au rămas gestante, iar au fătat și n-au nicio problemă”, ne explică cu mândrie Marius Ganea.

Este convins că reușita ține de managementul fermei și de felul în care te ocupi de ele. „Este adevărat că în prima lună trebuie să fii un pic mai atent cu ele, să ai răbdare cu ele, pentru că suferă, mai ales dacă aduci vaci în lactație. La juninci nu este așa problemă mare, dar la vacile în lactație e destul de complicat cu ele.”

Hrana e asigurată din propria fermă vegetală. „Mare parte din furaje le producem în regie proprie, bineînțeles cumpărăm inputurile, partea de furaje proteice, șroturi, premixuri, vitamine, minerale, dar cam atât. Restul este produs în regim propriu, aici, la noi în fermă, pe cele 800 de hectare pe care le deține ferma în momentul de față”, ne detaliază Marius Ganea.

Generația următoare

Deși Marius Bîcu senior avea în gând, încă de la început, să facă și procesare, după cum ne mărturisește tot Marius Ganea, fabrica a fost construită ulterior. Marius Bîcu junior s-a apucat de construcție prin 2002 și a finalizat-o prin 2004. S-au ajutat de fonduri SAPARD.

Este foarte interesant că nici băiatul domnului Bîcu nu avea afinități cu domeniul în care avea să performeze. „Eu am venit să construiesc fabrica, nu s-o conduc. Am construit-o, aveam business în construcții, atunci mi-a fost destul de ușor să înțeleg mersul lucrurilor și am terminat, era autorizată și voiam să predau cheia. Dar tata a zis: «Dacă tot ai făcut-o, tu știi fiecare colțișor, fiecare robinet, eu nu prea știu ce e aici… nu rămâi să o conduci?». Și am zis «da»”. Chiar dacă susține că nu s-a născut cu flerul tatălui său pentru afaceri, pentru că a trebuit să învețe din cărți ce alții din generația precedentă simțeau, noi credem că a moștenit în mod evident talentul. Școala nu te face mai priceput, ci doar capabil să înțelegi ceea ce simți. „Toată lumea cumpăra terenuri, case și apartamente, și el lua tractoare, camioane, mai făcea un grajd, mai făcea încă o investiție și, la fel, cred că s-a născut cu un fler fantastic pentru business. Eu n-am avut norocul ăsta, eu a trebuit să învăț din cărți și cred că majoritatea antreprenorilor din anii ’90 care și-au ținut afacerile până în ziua de astăzi, majoritatea, sunt născuți pentru business, majoritatea sunt lideri extraordinari și toți au avut fler pentru treaba asta. Unii zic noroc, dar eu cred că au fost născuți pentru asta”, ne spune cu admirație Marius Bîcu junior, dând astfel dovadă de o calitate care l-a ajutat în activitatea sa. Cel ce-i poate admira cu sinceritate pe alții dă dovadă de smerenie, iar aceasta este cheia deschiderii către nou. Poți să accepți că nu știi tu mai bine, că sunt alții care vin cu ceva nou. Ești capabil în felul acesta să delegi cu încredere responsabilitățile, devenind mai eficient.

Împreună, dar neamestecat

Dând dovadă de înțelepciune, pentru că a eliminat din start orice posibil conflict între generații, Marius Bîcu senior a decis ca ambele afaceri să fie de sine stătătoare. „Tata a fost așa de deștept atunci și a zis: «Tu te ocupi de ea (de fabrică, n.r.), eu mă ocup de fermă, nu intrăm unul peste altul. Dacă vii, asta e regula… ăsta e businessul tău, ăsta, al meu». Am făcut conturi separate, am făcut parteneriate separate, nomenclatoare de furnizori… Acum nu știu dacă este o rețetă de succes, în general, să fie două firme, să fie trei, să fie un grup de firme, să fie unite sau nu. Din punctul meu de vedere, pentru moment asta e cel mai bine. În viitor cred că vom schimba lucrurile și va trebui să facem un grup de firme. Dacă mai intervine și altă activitate, și dau un exemplu, dacă facem un magazin propriu, atunci trebuie să fie alt SRL. Nu cred că e bine să fie al fermei…”, concluzionează Marius Bîcu junior, subliniind importanța împărțirii responsabilităților și a organizării clare a afacerii pentru a asigura succesul acesteia pe termen lung. 

În acel moment, în care a fost inaugurată fabrica, s-au definit două entități economice distincte: Unilact Transilvania, care realizează producția vegetală și pe cea de lapte, și „Ferma cu omenie”, care reprezintă fabrica de procesare și comercializare, cu un depozit logistic și birouri în Cluj. „Sunt două companii care au crescut împreună, care se dezvoltă în continuare împreună frumos, anul trecut a fost cel mai bun pentru ambele companii și suntem tare recunoscători pentru treaba asta, pentru că în vremuri dificile și tulburi, cu mii de provocări, cu schimbări majore, noi am reușit să avem două companii bune, care au crescut frumos.”

Cu ochii spre viitor

Așadar, au făcut și au văzut că este bine. Și pentru că este bine, nu vor să se oprească aici. Deși contextul macroeconomic actual i-a determinat să-și reevalueze planurile de expansiune și să se concentreze asupra consolidării businessului existent, realizarea unei noi fabrici, pentru care deja achiziționaseră un teren, nu a fost abandonată. Se lucrează la masterplan, în așteptarea unei oportunități de investiții cu fonduri europene.

În ceea ce privește fabrica actuală, Marius intenționează să facă investiții în tehnologie și energie verde. „Vrem doar să schimbăm niște utilaje și să eficientizăm din punct de vedere energetic, prin panouri solare și panouri de producere a apei calde. Vrem să investim în niște utilaje pentru fabrică, utilaje de ambalat, niște tancuri de recepție a laptelui, ca să ne putem crește capacitatea fabricii actuale”, arată Marius Bîcu.

Tânărul Bîcu are și un plan pentru a completa lanțul scurt de producție și a-și extinde afacerea în zona de vânzare directă către consumator „Avem un proiect că ni s-a aprobat, fiind un proiect european pe măsura 16-4, o investiție în marketing, astfel încât businessul să-și completeze componența de lanț scurt cu ultima verigă, aceea de a vinde direct – local, prin comerțul online și prin rețelele de magazine din jurul nostru, pe o rază de 50 km – care va fi făcută în următoarele 15 luni”. Primul magazin va fi deschis chiar anul acesta, la Cluj-Napoca, urmând încă două, în următorii doi ani – câte unul pe an –, în Alba Iulia și Târgu Mureș.

De asemenea, compania va investi în schimbarea softului de gestiune și va optimiza magazinul online deja existent – www.delaferma.com – pentru a-și livra produsele rapid și eficient. Are deja logistica de livrare cu frig națională.

Și pentru că am vorbit despre magazinele proprii, să spunem că există și acum unul, chiar la poarta fermei, care are o poveste interesantă: „Aveam în holul unde facem livrările, pe unde intră camionul, un frigider vechi pentru sucuri și în frigider puneam din ce produceam și veneau oamenii că «hai că vreau să cumpăr și eu» și, după ceva vreme, ne-am pus casă de marcat, după aia am făcut magazin, după aia am făcut și plata cu cardul, după aia am făcut și livrări la domiciliu, și magazin online, și iată așa, din nimic, dintr-un frigider vechi de suc, ne-am trezit că avem un magazin care e în Top Ten clienți, cam pe acolo se mișcă, pe locurile 8, 9, 10. Și noi avem clienți în toată Europa, avem clienți în retailul modern, avem clienți mari, dar magazinul nostru contează. Eu cred că e frumos și sănătos să vii la fermă să îți cumperi mâncare, e și o conexiune umană, nu doar comanzi ceva”, ne istorisește Marius Bîcu junior.

Un nume de poveste

Și tot de la el am aflat și de unde provine numele atât de interesant, „Ferma cu omenie”. Inițial, vindeau produsele sub brandul „Unilact”, iar cu vreo 12 ani în urmă l-au schimbat, cu ajutorul unei firme din Germania, în „De la fermă”. Dar diversificarea gamei de produse i-a determinat să încerce un nou rebranding, motiv pentru care au apelat la un specialist în packing și branding din București. De aici îl las pe Marius să povestească: „A venit la noi în vizită pentru că a zis «nu pot să lucrez cu voi dacă nu vă cunosc» și a venit la noi să ne cunoască. Și a vizitat ferma, a vizitat fabrica, a văzut tehnologia, a măsurat – chestiuni tehnice la început, apoi a venit ora mesei, și la ora mesei pe atunci mâncam la mama acasă, și i-am zis: mergem să mâncăm la mama. Am mers să mâncăm și când am venit înapoi am făcut o masă mare, am pus toate produsele noastre ambalate, toate produsele desfăcute, le-am degustat și păreri, au fost 12-15 în jurul mesei, toți colegii implicați în proiectul ăsta, și după întâlnirea asta Ianoș s‑a ridicat și a zis: «Eu cred că faceți o brânză de burduf extraordinară, e mult peste necesarul din piață, este prea bună. Brânza de telemea e o telemea care se făcea mai de mult, nu cred că e adaptată la cerințele de acum. Cerințele de acum sunt cu apă mai  multă, să se topească în gură, aici ori lucrăm să ne ducem spre ce vrea piața, ori rămâneți pe o nișă de telemea tradițională. Aici trebuie să discutăm. Și apoi faceți un cașcaval care e cam nemâncabil…» și atunci toți am rămași așa, de produsul nostru… dar omul a spus ce avea pe suflet. A spus «asta să nu mai faceți, să nu mai faceți brânză din asta, că le strică pe celelalte două». N-am zis nimic, bine… și colegii ziceau «ce arogant, cum să zică ăsta așa ceva de noi?», «și ce-ai fi vrut, să nu ne zică?». Și a avut dreptate. Cașcavalul nu se ridica la nivelul la care făceam brânza de burduf și telemeaua și în vreo două luni am și desființat linia aia, am scos utilajele de cașcaval și n-am mai făcut, nici nu reprezenta un volum mare din afacerea noastră și ocupa mult loc în fabrică. A fost un șut în fund să scăpăm, să luăm decizia mai ușor. Și după câteva zile am primit un e-mail de la Ianoș care-mi zice așa: «Am fost în vizită la tine, mulțumesc că m-ai primit, și vreau să-ți spun ce am simțit. Voi aveți o fermă, funcțională, o administrează taică-tău, să-i dea Dumnezeu sănătate, animale faine, îngrijite bine, dar ferma aia nu e de pus în poză, nu e la poalele Alpilor, n-are pădurea în jurul ei. Nu o putem pune pe ambalaj. Am fost în fabrică. Curățenie super. Totul îngrijit, oamenii lucrează relaxat, zâmbesc, vorbesc deschis, nu-s speriați. N-ai tehnologie de ultimă oră, n-ai roboți, nu e de pus pe ambalaj ce tehnologie ai, au alții mult mai mult decât ai tu. Nu putem pune asta». Și ultima frază a fost: «Ce am văzut la tine n-am văzut la nimeni. Nimeni nu m-a dus, de când sunt, la mamă-sa acasă la masă. Și oameni ca la tine să fie deschiși, să vorbească, să zâmbească n-am văzut niciodată. Animalele îngrijite cum trebuie, chiar dacă n-au cel mai fain grajd și cea mai faină casă. Și atunci, dacă vrei să scriem De la ferma cu omenie pe ambalaj, lucrăm. Dacă nu, să fii sănătos! Și ce am făcut până acum nu te costă nimic». Și am stat, m-am uitat, mi-a plăcut și am zis: da, mergem înainte”. Șoc și groază ar fi fost pentru mulți dintre noi. Un discurs peste care nu poți trece decât cu multă modestie. Și așa cum am mai spus, aceasta este calitatea care te face să biruiești. Evident, dublată de curaj și îndrăzneală. Nu a pregetat să renunțe la o linie tehnologică în care cu siguranță investise nu doar bani, ci și pasiune, oameni instruiți, credința că produsul e bun, până a venit cineva să le spună că nu e.

Așadar, brandul sub care vinde marfa în România este „De la ferma cu omenie”, iar în străinătate, unde trimite jumătate din producție, este folosit brandul „Pachet de acasă”, pentru că se adresează, în principal, românilor din diaspora. 

Poate am fi putut povesti și despre ceilalți oameni care dau „omenia” fermei de la Unirea, dar spațiul nu ne permite. Oricum, după cum sunt „căpitanii”, așa sunt și „mateloții”. „Cine se aseamănă se adună”, spune o vorbă românească. Așa s-au unit și oamenii în localitatea ce poartă un nume atât de sugestiv.

Articol scris de: ADRIAN NEDELCU & ȘTEFAN RANCU

În aprilie a avut loc cel mai mare protest al agricultorilor români. Vreo zece mii de fermieri au ieșit pe drumurile patriei cu utilajele, crescătorii de vaci au aruncat laptele, mass-media a relatat 24 de ore din 24 despre marele protest și greutățile cu care se confruntă întreaga agricultură. Gălăgia, care se pare n-a prea deranjat nici Bucureștiul și nici Bruxelles-ul, a durat vreo patru–cinci zile, că, na, au venit sărbătorile pascale.

După Paștele Ortodox, la nivelul Uniunii Europene s-a luat decizia interzicerii importurilor de grâu, porumb, rapiţă, seminţe de floarea-soarelui, originare din Ucraina, în Bulgaria, Polonia, România, Slovacia și Ungaria, din luna mai până la 5 iunie 2023. Totodată, în țările menționate mai sus s-a permis circulaţia grânelor sub regimul de tranzit vamal.

Fac o paranteză, apropo de tranzitul camioanelor din Ucraina, înțeleg că sunt scutite de plata rovinietei. După ce se încheie conflictul din țara vecină, va fi sprijinită România să refacă infrastructura rutieră? Știu, și mie îmi vine să râd, amar.

Revenind, interzicerea importurilor de produse agricole ucrainene până la începutul recoltării culturilor de toamnă ajută în mod real agricultura românească? Având în vedere reprezentanții noștri politici la Bruxelles, și mă refer în mod special la așa-zisul ministru al Agriculturii, credeți că dacă Polonia, Ungaria ori Slovacia n-ar fi avut probleme cu cerealele din Ucraina, țara noastră ar fi fost luată în seamă? Compensațiile rușinoase primite de fermierii noștri de la UE reprezintă răspunsul la această ultimă întrebare.

Ce au transmis fermierii prin protestul lor „pentru demnitate și respect”? Că politicile Uniunii Europene îi afectează și pe ei, și, în final, și pe consumatori. Spre exemplu, de ani buni în UE sunt interzise organismele modificate genetic, însă în spațiul comunității europene ajung produse GMO, porumb, soia, carne, din Brazilia, Argentina, SUA etc., produse care nu respectă trasabilitatea. Vorbim de zeci de milioane de tone anual. Acum, vin și din Ucraina zeci de milioane de tone de cereale fără trasabilitate și la prețuri extrem de mici. Cereale ucrainene la care se folosesc, de pildă, produse de protecția plantelor interzise în UE.

Ajutăm, ajutăm, da, suntem buni, dar nu până acolo încât să ne omorâm agricultura, drumurile, populația, economia.

Câinii latră, ursul merge. După protest, agricultorii s-au întors în fermele lor, la greutățile lor, continuând să muncească și să se descurce cu ce au și cum poate fiecare, așteptând măsuri de la guvernele lor, de la clasa politică pe care toți o girăm prin vot. Doar că a noastră clasă politică are alte preocupări, principala fiind acum lupta pentru ciolan. Ce să faci, n-ai ce să faci (csf ncsf), e vremea rocadei între Ciucă și Ciolacu și începe împărțirea ministerelor, a funcțiilor. La viitorul posibil fără hrană cine se gândește?

Și pentru a demonstra cât de liniștite sunt apele Dâmboviței, mediul asociativ agricol se rupe-n figuri, o organizație e mai europeană, alta-i extremistă, populistă sau antieuropeană. Parcă n-ar avea toți agricultorii fix aceleași probleme. Și, atenție, majoritatea protestatarilor din 7 aprilie nu face parte din niciuna dintre prea multele organizații profesionale existente în țara noastră.
Suntem toți, nu doar agricultorii, pe cont propriu într-un stat eșuat. Or, poate chiar într-o ratată comunitate europeană.

Editorial de: MIHAELA PREVENDA, redactor-șef