Marți – 20 decembrie 2022, Parlamentul României a adoptat în regim de urgență „Legea privind integrarea voluntară a organizațiilor de cercetare, dezvoltare și inovare din România în Spațiul european de cercetare, precum și pentru modificarea OG 57/2002 privind cercetarea științifică și dezvoltarea tehnologică” (Plx 791/2022). În forma adoptată, legea aduce prejudicii cercetării agricole românești, a cărei mare problemă este finanțarea la nivel de performanță. ASAS atenționează că întreaga cercetare românească, cu precădere cea agricolă, va fi distrusă.

Conducerea Academiei de Științe Agricole și Silvice Gheorghe Ionescu-Șișești (ASAS) își exprimă dezacordul față de adoptarea Legii privind integrarea voluntară a organizațiilor de cercetare, dezvoltare și inovare din România în Spațiul european de cercetare, precum și pentru modificarea OG 57/2002 privind cercetarea științifică și dezvoltarea tehnologică (Plx 791/2022) fără consultarea cercetătorilor din domeniul agricol, al ASAS și al MADR.

„În forma adoptată, Legea va aduce un prejudiciu grav cercetării agricole, prin fragmentarea actualei structuri unitare a acesteia, integrată de mult timp în Spațiul european și mondial de cercetare prin nenumărate colaborări bilaterale și multilaterale finalizate prin rezultate de excepție aplicate în practica agricolă și nu numai. Dovada grăitoare a acestei integrări este și faptul că ASAS este membru fondator al Uniunii Academiilor Europene pentru Științe Aplicate în Agricultură, Alimentație și Natură (UEAA), a cărei vicepreședinție o asigură în urma alegerii în această poziție de către Adunarea Generală a UEAA în octombrie a.c. Actuala structură a cercetării agricole a fost fundamentată de marele savant Gheorghe Ionescu-Șișești, gândită ca un tot unitar determinat de particularitățile cercetării agricole, derulate în mare parte direct în natură și ale cărei rezultate (noi soiuri de plante, tehnologii, care să satisfacă necesitățile de alimentație ale populației, adaptarea la condițiile climatice tot mai nefavorabile, asigurarea siguranței și securității alimentare a țării în contextul pandemiilor și războiului de la graniță) sunt puternic dependente de zona geografică și condițiile climatice și hidro-pedologice locale. Un soi nou creat la unul dintre institutele sau stațiunile ASAS trebuie preluat și adaptat la condițiile mult diferite din nordul, sau vestul țării, fapt care impune existența unei rețele de stațiuni distribuite cât mai uniform pe întreg teritoriul și coordonate de institute naționale sau de ramură. Ruperea acestei unități va avea același efect pe care l-ar avea, prin comparație, ruperea Rețelei naționale meteorologice și distribuirea componentelor sale, pe baze voluntare, la diferite entități. Conducerea ASAS consideră că cei care au propus modificarea legii față de varianta adoptată de Guvern trebuie să-și asume în totalitate consecințele: distrugerea rețelei unitare de cercetare agricolă coordonată de cel mai înalt și competent for științific, ASAS; dependența totală a României față de importuri; compromiterea siguranței și securității alimentare a țării. Trebuie să-și asume toată răspunderea pentru conținutul legii și mai ales pentru consecințele rezultate din aplicarea acestei legi păguboase pentru tot sistemul de cercetare, dar mai ales pentru economia națională a României”, arată președintele ASAS, prof. univ. emerit dr. ing. dr. h. c. Valeriu Tabără.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

MSPD 2,5 este rezultatul cercetării agricole românești. Mașina de însămânţare pajişti degradate a fost concepută, realizată şi testată pe sute de hectare în cadrul Institutului de Cercetare - Dezvoltare pentru Pajişti (ICDP) Braşov. În spatele prototipului prezentat de ICDP Brașov există un brevet de invenţie, precum şi proiectele de execuţie pentru utilaj și pentru toate componentele maşinii. Invenția cercetătorilor români are nevoie de un constructor care să producă în serie mașina pentru supraînsămânţarea pajiştilor.

MSPD 2,5 este destinată îmbogăţirii covorului vegetal pentru pajiştile degradate, pentru supraînsămânţarea pajiştilor, aceasta fiind o lucrare de îmbunătăţire a pajiştilor prin lucrări de suprafaţă, lucrări minime. Având în vedere că o mare parte din suprafaţa pajiştilor din România se află într-o stare de degradare avansată, mașina de însămânţare pajişti degradate este o necesitate.

„Supraînsămânțarea este o lucrare necesară, care trebuie să fie făcută şi să respecte tehnologia de supraînsămânţare, adică să respecte verigile componente ale acestei tehnologii. Mașina de însămânţare pajişti degradate este realizată de noi, de Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Pajişti. Suntem un colectiv mic, dar cu inimă mare, care vrem să realizăm lucruri mari chiar dacă noi suntem o echipă mai mică. Avem în dotare un atelier mecanic şi am încercat să facem aceste maşini care să răspundă cerinţelor agrotehnice impuse de lucrarea de supraînsămânţare, astfel încât rezultatul lucrării să fie unul pozitiv pentru pajiști. Nu avem capacitatea să producem utilajul la institut. Este un prototip aprobat şi, în același timp, cu brevet de invenţie pentru lucrarea aceasta. Vreau să accentuez că această maşină a fost concepută, realizată şi testată pe sute de hectare în cadrul institutului. Ar trebui ca întreprinderile constructoare de maşini agricole din țara noastră, câte mai sunt, să fie totuşi stimulate, astfel încât să preia ideile şi rezultatele cercetării româneşti şi să producă utilaje de înaltă performanţă. O mică întreprindere ar putea să producă aceste utilaje, după desenele noastre şi după proiectele de execuţie pe care le deținem. Fiindcă noi, în spatele brevetului de invenţie, avem şi proiectele de execuţie ale acestor maşini, ale tuturor componentelor utilajului”, a precizat cercetătorul și directorul științific al ICDP Brașov, Vasile Mocanu.

Pajiştea trebuie privită ca orice cultură din agricultură. „Are nevoie de utilaje specifice, atât pentru tehnologia de îmbunătăţire a pajiştilor prin lucrări radicale, adică prin distrugerea vechiului covor şi reluarea prin însămânţare, sau prin lucrări de suprafaţă, exact cum am accentuat, lucrarea aceasta de suprafaţă, una dintre lucrările de îmbunătăţire fiind prin supraînsămânţare. Deci este nevoie ca în domeniul pajiştilor să se folosească utilaje specifice, care răspund cerinţelor agrotehnice impuse lucrării respective pe pajişti”, a punctat Vasile Mocanu.

Cercetătorul a ținut să amintească importanța pajiștilor, care, peste tot în lume, reprezintă fondul de aur al zootehniei. Taurinele și ovinele sunt speciile care folosesc cel mai mult pajiștile, în procent de 60% - 80%. „Furajele de pe pajişte reprezintă un procent important în hrana acestor specii de animale.”

Cu toate greutățile sectorului, cercetarea continuă la ICDP Brașov, fiind în curs de omologare două soiuri de graminee perene de pajişti.

Totodată, cercetătorii de la institutul pentru pajiști își îndreaptă atenția către fermierii mici, pentru ca și aceștia să aibă posibilitatea să-și lucreze mecanizat suprafețele.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) împreună cu Asociația Crescătorilor de Ovine „Păstorul Crișana” Arad, cu sprijinul altor forme asociative ale crescătorilor de ovine din România, organizează în perioada 25-27 noiembrie 2022, în curtea MADR, târgul „Stâne, Gusturi și Tradiții românești”. Astfel, MADR continuă campania de promovare a produselor agroalimentare românești și de creștere a accesului românilor la alimente de calitate obținute pe plan local, sub denumirea „Produs românesc – Bun pentru tine, bine pentru fiecare!”

Fermierii din județele Alba, Arad, Botoșani, Brașov, Dâmbovița, Gorj, Harghita, Neamț, Olt, Sibiu, Vâlcea refac unul dintre drumurile parcurse de ciobani cu sute de ani în urmă, pornind pe un traseu de sute de kilometri de-a lungul munților Carpați, poposind în mijlocul Bucureștiului, în curtea MADR, cu tolba plină de povești și bunătăți de la stână. Astfel se aduce în atenția bucureștenilor și nu numai farmecul uneia dintre cele mai vechi îndeletniciri ale poporului român, păstoritul.

Timp de trei zile, vizitatorii târgului „Stâne, Gusturi și Tradiții românești” au ocazia să experimenteze viața la stână, unde timpul pare că se oprește în loc, având toate ingredientele necesare, ca de pildă produse tradiționale pregătite ca la stână: bulz, pastramă, mici pe grătar, precum și muzica populară. Atracția târgului pare că va fi un ceaun în care se va prepara tocanul, mâncarea de bază a ciobanilor.

Așadar, iubitorii de tradiție, de viață petrecută în satul românesc, precum și de produse pregătite după rețete tradiționale vor descoperi viața bacilor și a băcițelor din plaiul mioritic și se vor putea delecta cu o varietate de produse din lapte și carne de oaie precum: caș proaspăt, urdă, telemea de oaie proaspătă sau maturată, brânză de burduf în membrană naturală, cașcaval, lapte bătut, smântână, telemea de capră sau pastramă de oaie proaspătă sau afumată, mezeluri, mici, tocan de oaie, sloi de oaie.

Asociația Crescătorilor de Ovine „Păstorul Crișana” Arad este implicată în dezvoltarea sectorului zootehnic și derulează programul de ameliorare al rasei Țurcană. Totodată, a aderat la diverse forme asociative internaționale care au drept obiectiv stabilirea unor indicatori de performanță privind producția de lapte de ovine. Prin implicarea în campania inițiată de MADR, asociația și-a propus să contribuie la consolidarea lanțului scurt de aprovizionare, prin întâlnirea directă dintre producătorul de produse din specia ovină și caprină și consumator.

O parte dintre preparatele din carne și lapte sunt atestate ca produse tradiționale, iar cei interesați pot afla mai multe detalii despre acestea, dar și despre producători, accesând Registrul Național al Produselor Tradiționale pe site-ul www.madr.ro, precum și în aplicația CPAC, care poate fi descărcată pe telefonul mobil.

Bunătățile de la stână pot fi asezonate cu vinurile de la cramele Lucaci și de la Stațiunea de Cercetare - Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Blaj, cu o tărie de la Trămuța sau, de ce nu, cu un pahar de suc de la Voinești.

Asociația Producătorilor de Telemea de Sibiu oferă vizitatorilor unul din cele zece produse românești recunoscute la nivel european, Telemeaua de Sibiu – Indicație Geografică Protejată.

Pe lângă produsele din lapte și carne de oaie sau capră, la târgul din curtea Ministerului Agriculturii vor fi legume și fructe aduse de producătorii din Olt, Dâmbovița și Vrancea. De asemenea, de la târg nu pot lipsi produsele de patiserie, precum Cozonacul Domnesc din Botoșani, cu renumitele poale în brâu sau alivenci, atestate tradițional de MADR.

Casa de Comerț Agroalimentar Unirea va fi prezentă cu stand, de unde vor putea fi achiziționate produse precum: gemuri, dulcețuri, conserve, fructe uscate, mere, legume și verdețuri aduse de producătorii români care au contracte de colaborare încheiate cu Casa Unirea.

Având în vedere sezonul rece, de la târg vă puteți procura articole de îmbrăcăminte obținute din pielicele de ovine.

Atmosfera și voia bună vor fi întreținute de Ansamblul Nedeia, de solistul Robert Târnăveanu, de grupul de chitariști „Zâmbete și acorduri” din comuna Sadu, județul Sibiu, precum și de mulți alții. 

Târgul „Stâne, Gusturi și Tradiții românești” va fi deschis în perioada 25-27 noiembrie, între orele 9.00 - 19.00.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

În urma controlului fitosanitar efectuat în săptămâna 17 – 23 octombrie 2022 în culturile de rapiță de pe teritoriul Stațiunii de Cercetare – Dezvoltare Agricolă (SCDA) Lovrin am constatat prezența larvelor și adulților de Plutella xylostella în număr mare, aspect care ne îngrijorează. Chiar dacă acest dăunător este considerat secundar la rapiță, în anii favorabili poate produce daune semnificative.

Pe lângă larvele și fluturii de Plutella, pe rapiță se hrănesc masiv și larvele de Helicoverpa armigera. Afidele sunt prezente și ele în toate stadiile de dezvoltare. Fluturii de Helicoverpa armigera, Plutella xylostella, Pieris brassicae și Autographa gamma încă zboară prin culturi. Toamna blândă cu temperaturi ridicate în timpul zilei permite acestor dăunători să se dezvolte în condiții bune.

Helicoverpa armigera pe rapiță, 20 octombrie 2022

Autographa gamma, 20 octombrie 2022

Plutella xylostella (molia verzei) este considerată un dăunător important al cruciferelor cultivate, mai ales la varză, conopidă, rapiță, muștar etc. Se cunoaște că managementul actual al moliei Plutella xylostella (și nu numai) se bazează în mare măsură pe tratamentele chimice. În cele ce urmează readuc în atenția dumneavoastră aspecte legate de biologia și combaterea integrată a moliei mai sus amintite pentru a vă ajuta în gestionarea ei în următoarea perioadă de timp. Pentru un control mai bun și mai durabil pe termen lung, managementul acestui dăunător trebuie îmbunătățit, în așa fel încât combaterea să nu se bazeze strict pe aplicarea insecticidelor (mai ales la varză, conopidă).

Molia Plutella xylostella (L.) (Lepidoptera: Plutellidae), este unul dintre cei mai serioși dăunători ai Brassicaceaelor cultivate la nivel mondial [Talekar & Shelton, 1993; Sarfraz et al., 2006]. În țara noastră este răspândită în zonele unde se cultivă varză, conopidă, rapiță [Roșca et al., 2011].

Adult de molia verzei care zboară prin culturile de rapiță, 20 octombrie 2022

Aspecte generale despre biologia și ecologia moliei Plutella xylostella

În condițiile climatice ale țării noastre prezintă trei generații de an. Insecta poate ajunge chiar la șase generații pe an în zonele din lume unde climatul permite dezvoltarea. În lunile mai - iulie se dezvoltă prima generație, în iulie - august a doua generație, iar generația a treia din august până anul următor [Roșca et al., 2011]. Insecta iernează în stadiul de pupă în cocon pe frunzele atacate. În anul următor, primii adulți vor apărea spre sfârșitul lunii mai.

Ciclul de viață are patru etape sau stadii: adult, ou, larvă, pupă. Durata fiecărui stadiu este condiționată de condițiile climatice (temperatura mai ales). Adulții sunt mici (cam 9 mm lungime) și au culoare predominant maro - cenușiu către ocru. Aripile au culoare variabilă de la ocru la maro, cu pete negre. Când sunt pliate, în partea superioară formează trei sau patru zone în formă de diamant de culoare alb - cenușiu. Din acest motiv i se mai spune „molia diamantată” [Talekar et Shelton, 1993; Golizadeh et al., 2007; Sarnthoy et al., 1989; CABI, 2015]. Adulții au activitate maximă la amurg și în timpul nopții. Dacă intrăm într-un lan de rapiță și atingem plantele, vom observa zborul în zig - zag al adulților.

Larvă de Plutella și rosăturile produse pe frunze de rapiță

Imediat după apariția adulților, începe împerecherea. La câteva ore după împerechere, femelele încep depunerea pontei. O femelă poate depune 80 - 100 ouă. După unii autori, pot depune până la 200 de ouă pe parcursul a zece zile. Aproximativ 95% din femele încep să depună ouă la câteva ore după împerechere. Ouăle sunt ovale, au culoare gălbuie și aproximativ 0,5 mm. De regulă, sunt depuse mai ales pe partea inferioară a frunzelor (lângă nervuri de obicei) și mai puțin pe cea superioară. În acest fel, ele sunt protejate de lumina directă, de vânt, de ploi [Silva și Furlong, 2012; Talekar și Shelton, 1993; Åsman et al., 2001].

După 3 - 5 zile de incubație (funcție de temperaturi) apar larvele care încep să se hrănească, fiind recunoscute pentru lăcomia lor. În primul stadiu, au un mod de hrănire minier, consumând parenchimul frunzelor. După două - trei zile încep să se hrănească pe partea inferioară a frunzelor, rozând epiderma inferioară și parenchimul, cu excepția epidermei superioare (ferestruire). În următoarele trei stadii, larvele devin foarte lacome consumând frunzișul non - stop, lăsând găuri ovale de diferite dimensiuni în frunze iar aspectul de ferestruire dispare [Talekar și Shelton, 1993; Roșca et al., 2011; Castelo Branco et al., 1997]. Ajunse în stadiul patru, larvele nu mai consumă frunze și intră în stadiul prepupal. Acest stadiu durează între 1 - 3 zile, atunci când temperaturile sunt cuprinse între 10 - 20 grade C. Perioada pupală durează și ea între 3 și 20 de zile, funcție de planta gazdă și temperaturi (10 - 30 grade C). Suma de temperaturi necesară dezvoltării unui ciclu de viață este de aproximativ 260 grade C. Ciclul de viață al unei generații se poate întinde pe 60 - 80 de zile funcție de condițiile de temperatură ale zonei, pornind de la pragul de 7 grade C și o temperatură medie de 10 grade C. Dacă temperaturile sunt mai ridicate, numărul de zile necesare dezvoltării se reduce la jumătate [Golizadeh et al., 2007; CABI, 2015; Liu et al., 2002].

Larvă de Plutella xylostella care se hrănește pe rapiță, 20 octombrie 2022

În zonele foarte calde din lume, această insectă are un ciclu de viață scurt, în jur de 18 zile, iar populația sa poate crește de până la 60 de ori de la o generație la alta [De Bortoli et al., 2011]. Studiile indică că moliile pot rămâne în zbor continuu câteva zile, putând zbura până la 1000 km/zi. Nu se cunoaște încă cum reușesc moliile să supraviețuiască la temperaturi scăzute și la altitudine mare [Talekar & Shelton, 1993].

Cum și când combatem acest dăunător

Este foarte important să monitorizăm insecta. Pentru asta, cercetarea pe teren este necesară. Capcanele cu feromoni pot fi utilizate pentru monitorizarea moliei și stabilirea curbelor de zbor. Curbele de zbor pot fi un bun indicator pentru alegerea momentului optim de combatere. Studiile efectuate în India arată că monitorizarea populațiilor de Plutela xylostella cu ajutorul capcanelor feromonale au dat rezultate foarte bune în combatere. Datele obținute au putut indica un moment optim de aplicare al tratamentelor, în așa fel încât populațiile au fost drastic diminuate și daunele reduse. Pe lângă asta, numărul de tratamente a fost și el redus [Venkata et al., 2001].

În același timp, câmpurile ar trebui verificate de cel puțin două ori pe săptămână. Controlul trebuie să se facă în mai multe puncte din lan sau cultură (cel puțin cinci). Se vor verifica în fiecare punct măcar 0,1 m². Pe această suprafață se vor număra larvele.

Funcție de planta gazdă, fenologie, există mai multe praguri de dăunare calculate. După Tanskii (1981), la varză, PED-ul este de 8 - 10 larve/plantă. Momentele de observație: rozeta de frunze, începutul formării căpățânii. După „Canola Encyclopedia” (2015), pragul economic de dăunare la care trebuie efectuat tratamentul este de 20 - 30 larve/m².

Ferestruiri produse de Plutella xylostella

Combaterea moliei Plutella xylostella se poate face printr-o serie de măsuri, agrofitotehnice, chimice și biologice. Dintre măsurile agrofitotehnice, amintesc: distrugerea buruienilor (a cruciferelor spontane mai ales), arăturile adânci pentru îngroparea resturilor vegetale, irigarea prin aspersiune (stresează adulții, larvele cad de pe frunze), cultivarea soiurilor tolerante [Roșca et al., 2011]. Există zone în lume unde se practică intercroping-ul (cu usturoi, salată verde) și înființarea de culturi capcană pe marginea culturilor [Shelton, Badenes-Perez, 2006].

Măsuri chimice de combatere

Din păcate, în cadrul sistemului de combatere integrată, măsurile chimice ocupă un loc fruntaș. În primul stadiu, larvele nu pot fi omorâte datorită modului minier de hrănire. Din stadiul doi ele pot fi combătute chimic.

La varză, pentru combaterea moliei Plutella xylostella sunt omologate în România câteva insecticide: ciantraniliprol, clorantraniliprol, cipermetrin, gama – cihalotrin, emamectin benzoat, spinosad, clorantraniliprol + lambda-cihalotrin. Pentru rapiță nu sunt omologate produse, dar cele omologate pentru alți dăunători omoară și populațiile de Plutella [după aplicația Pesticide 2.22.10.1, 2022].

Dintre pesticidele recomandate, grupul chimic al piretroizilor este cel mai important și mai utilizat pentru controlul moliei P. xylostella. Controlul chimic al P. xylostella se recomandă atunci când densitatea larvelor depășește pragul economic, care variază în raport cu stadiul de creștere al culturii și condițiile de mediu [Micic, 2005; Miles, 2002]. Utilizarea de multe ori incorectă a acestor substanțe chimice a crescut rezistența moliei verzei [Carazo et al., 1999; Castelo Branco et al., 2001]. Multe studii arată că populațiile de P. xylostella sunt considerate foarte predispuse la dezvoltarea rezistenței la insecticide. De altfel, P. xylostella a fost primul dăunător raportat a fi rezistent la dicloro-difenil-triclor-etan (DDT), la numai 3 ani de la începutul utilizării sale [Ankersmit, 1953]. Mai târziu a dezvoltat rezistență semnificativă la aproape orice insecticid aplicat, inclusiv la substanțe chimice noi [Sarfraz & Keddie, 2005; Ridland & Endesby, 2011].

Gestionarea populației de P. xylostella folosind metode de control chimice poate fi o strategie foarte interesantă dacă este bine utilizată, din cauza numărului mare de grupe chimice cu substanțe active diferite, care permit alternarea substanțelor chimice, prevenind astfel apariția fenomenului de rezistență. De asemenea, se recomandă ca tratamentele chimice să fie alternate și cu alte metode de control (biologice de exemplu) pentru a reduce numărul de aplicații de pesticide și pentru a îmbunătăți astfel calitatea produsului vegetal.

Un aspect foarte important în alegerea produsului chimic este selectivitatea acestuia, deoarece multe substanțe chimice au o selectivitate ridicată pentru gazdă, dar nu și pentru agenții de control biologic, care contribuie la menținerea populațiilor considerate benefice pentru managementul integrat al P. Xylostella.

Combaterea biologică, de interes în viitor

În combaterea biologică a P. xylostella pot fi utilizate preparate pe bază de Bacillus thuringiensis subsp. Kurstaki (tulpina PB 34). Managementul integrat al P. xylostella bazat pe controlul biologic cu bacteria entomopatogenă B. thuringiensis este o metodă importantă pentru reducerea densității populației acestui dăunător în culturile de Brassicaceae. Cu toate acestea, utilizarea acestui entomopatogen trebuie să fie bine planificată, deoarece această molie se află printre primele insecte care au dezvoltat rezistență la insecticidul biologic pe bază de Bacillus thuringiensis [Kirsch & Schmutlerer, 1988; Tabashnik, 1990].

De interes sunt și fungii entomopatogeni Metarhizium anisopliae și Beauveria bassiana pentru controlul P. xylostella. Beauveria bassiana este disponibilă ca produs pe piață pentru gestionarea insectelor dăunătoare. Utilizată în combaterea moliei verzei, a redus cu succes populațiile și s-a constatat că se răspândește eficient de la moliile contaminate la cele sănătoase [Sarfraz et al., 2005].

În mod natural, toate stadiile moliei Plutella xylostella sunt atacate de numeroși parazitoizi și prădători, parazitoizii fiind cei mai studiați. Peste 90 de specii parazitoide atacă molia diamantată [Goodwin, 1979]. Paraziții de ouă aparținând genurilor polifage Trichogramma contribuie puțin la controlul natural, necesitând eliberări frecvente de viespi în câmp. Paraziții de larve sunt cei mai predominanți și în același timp cei mai eficienți. De exemplu, în Brazilia au fost observate șapte specii de parazitoizi într-o populație de P. xylostella la culturile de varză, cele mai frecvente fiind două specii: Diadegma liontiniae (Brethes) (Hymenoptera: Ichneumonidae) și Apanteles piceotrichosus (Blanchard) (Hymenoptera: Braconidae). Cotesia plutellae (Kurdjumov) (Hymenoptera: Braconidae) și Actia sp., mai numeroase în trecut, au devenit parazitoizi minori.

Parazitoizii din genul Trichogramma se numără printre agenții entomofagi care au fost mult studiați pentru P. xylostella. Specia T. pretiosum Riley (Hymenoptera: Trichogrammatidae), tulpina Tp8, poate parazita aproximativ 15 ouă de P. xylostella în prima sau a doua generație atunci când sunt crescute în această gazdă în condiții de laborator, cu apariție de 100% și 10 până la 11 zile pentru apariția adulților [Volpe et al., 2006]. Mai mult, modalitatea optimă de a crește în masă acest parasitoid în laborator este de a folosi ouă lipite pe cartoane de culoare albastră, verde sau albă [Magalhaes et al., 2012].

Dintre prădătorii moliei Plutella xylostella, de interes este P. nigrispinus, care are un potențial mare de utilizare în controlul acesteia. P. nigrispinus a fost raportat că se hrănește cu P. xylostella în culturile de crucifere, consumând în medie 11 larve sau 5 - 6 pupe în 24 de ore [Silva - Torres et al., 2010; Vacari et al., 2012]. Despre adulții de Orius insidiosus (Say) (Hemiptera: Anthocoridae) există date care arată că aceștia pot consuma în jur de 6 ouă de Plutella xylostella în 24 de ore [Brito et al., 2009].

Numeroase studii se fac astăzi despre utilizarea nematozilor entomopatogeni în combaterea moliei verzei Plutella xylostella. Cercetările efectuate până acum arată că nematozii Steinernema carpocapsae pot fi utilizați în combatere mai ales atunci când insecticidele se dovedesc ineficiente [Schroer et al., 2005]. Pentru că molia depune ouăle pe suprafața inferioară a frunzelor iar larvele tinere se hrănesc în aceeași zonă, soluția cu nematozi trebuie direcționată cât se poate de mult acolo. Eficacitatea tratamentului depinde foarte mult de tehnica de pulverizare [Brusselman et al., 2012].

Insecticidele de origine vegetală sunt, de asemenea, un grup foarte important pentru gestionarea populației acestui dăunător. Dintre acestea, extractul de neem (Azadirachta indica) a prezentat rezultate semnificative în controlul P. xylostella [Myron et al., 2012].

Metodele amintite în acest material, utilizate corect și conștient, îmbinate armonios, pot duce la obținerea unor produse vegetale de o bună calitate, lipsite de reziduuri de pesticide.

Bibliografie

Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef Laborator Bioinginerii Vegetale SCDA Lovrin, șef lucrări Facultatea de Agricultură - USV „Regele Mihai I” Timișoara

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Recolta de porumb din acest an este parțial și chiar total compromisă, în funcție de zona de cultură. Seceta cumplită din timpul verii a contribuit masiv la acest dezastru.

La Stațiunea de Cercetare – Dezvoltare Agricolă (SCDA) Lovrin, până în acest moment producția se învârte în jurul a 3.000 kg/ha. Așadar, producții foarte scăzute sau chiar deloc (porumbul a fost întors în unele zone). După ce că sunt producții foarte mici, constatăm că și calitatea recoltei lasă mult de dorit din cauza atacului dăunătorilor specifici (Ostrinia nubilalis și Helicoverpa armigera) și a patogenilor micotoxigeni (Fusarium verticillioides și Aspergillus flavus și/sau A. parasiticus).

Am început evaluarea atacului de Ostrinia nubilalis la porumb, dar și a fungilor prezenți pe știuleți. Ce am constatat? O frecvență ridicată de știuleți cu micelii de Aspergillus flavus, dar și Fusarium verticillioides. Dacă în alți ani frecvența știuleților cu Fusarium era mai ridicată decât cei cu Aspergillus flavus, în acest an balanța înclină în favoarea fungului Aspergillus flavus.

Cu privire la intensitatea atacului la știuleți, am constatat că este mai ridicată decât în alți ani și asta ar trebui să ne îngrijoreze. La finalul evaluării voi reveni cu rezultate concrete. Până atunci, vă pot spune că plantele de porumb din loturile experimentale sunt deja frânte din cauza atacului larvelor de Ostrinia nubilalis, iar primele analize efectuate arată că în tulpini sunt larve multe, de la 2 până la 9 larve într-o tulpină. A doua generație de Ostrinia nubilalis a făcut prăpăd la porumbul din lotul experimental, unde nu am efectuat nici un tratament. Helicoverpa armigera s-a hrănit intens pe știuleți, provocând multe leziuni pe care s-au instalat cu ușurință fungii micotoxigeni amintiți mai sus. Pe lângă cei doi fungi, putem vedea micelii de Penicillium sp. și Aspergillus niger.

În cele ce urmează, aduc în atenția dumneavoastră fungul micotoxigen Aspergillus flavus, producător major de micotoxine numite aflatoxine.

Aspergillus flavus, producător major de aflatoxine la porumb

Se cunoaște despre Aspergillus flavus că este un patogen/saprofit oportunist care se dezvoltă în condiţii tropicale şi subtropicale (sunt preferate). Chiar dacă preferă condiţiile tropicale, Aspergillus flavus este raportat peste tot în lume cu menţiunea că predomină în solurile tropicale. Este considerat producător major de aflatoxine care sunt puternic carcinogene pentru oameni și animale (Maren, 2007].

Aspergillus flavus produce mucegai galben – verzui la culturile agricole importante, cum sunt: cerealele (porumbul, grâul), seminţe de leguminoase (alune de pământ, mazăre, năut), nucile braziliene, seminţele de bumbac, soia, orezul, sorgul. Poate apărea şi în turtele, făina şi uleiurile vegetale care nu sunt bine păstrate şi condiţionate, în fructele uscate, nuca de cocos şi chiar în condimente. De asemenea, ciuperca se poate instala pe multe tipuri de materie organică (nutreţuri, produse alimentare şi furaje).

Recunoașterea atacului în lanurile de porumb

La porumb, fungul Aspergillus flavus se recunoaște după miceliul de culoare galben – verzuie sau galben – maronie de la suprafaţa boabelor sau între ele. De regulă, fungul se instalează pe mătasea porumbului în momentul în care aceasta are culoarea galben – maronie şi este umedă, dar şi pe boabele din vârful ştiuletelui atacate de insecte şi păsări [Robertson, 2005]. Pe cariopsele de porumb apar micelii de culoare verde până la galben. Pe măsură ce fungul se dezvoltă, miceliile capătă culoarea verde închis până la maro. Aproape întotdeauna simptomele apar la vârful ştiuletelui şi adesea afectează doar câteva boabe sau zone mici ale vârfului. În anii favorabili (cum este și anul 2022) fungul poate cuprinde zone mai mari de la suprafața știuletelui, iar miceliile pot fi observate și în zona de mijloc și de la baza știuletelui. Când larvele de Helicoverpa armigera și Ostrinia nubilalis se hrănesc pe boabe, se observă că pe zonele lezate se instalează și Aspergillus flavus cu ușurință.

Condițiile în care se instalează Aspergillus flavus la porumb

Aspergillus flavus și/sau A. parasiticus se instalează în anii secetoşi, deoarece se dezvoltă foarte bine atunci când vremea este călduroasă în timpul nopţii şi secetoasă în timpul zilei. Grindina, seceta, îngheţul timpuriu şi rănile cauzate de insecte favorizează infecţia. La temperaturi peste 30^oC, porumbul începe să sufere, creându-se astfel condiţii optime pentru contaminarea cu aflatoxine.

Condiţiile favorabile creşterii ciupercii (temperaturi ridicate, umiditate scăzută) nu sunt favorabile pentru alţi agenţi patogeni, ceea ce este un avantaj pentru ciupercă [Bhatnagar et al., 2000]. Factorii favorizanţi sunt: temperaturile cuprinse între 26 – 37⁰C, canicula şi seceta din perioada de creştere a porumbului (mai ales dacă intervine în timpul polenizării şi a maturării boabelor), deficienţa de azot şi ştiuleţii atacaţi de insecte. Pe lângă asta, grindina, furtunile şi îngheţul timpuriu produc crăparea boabelor şi predispun porumbul la infecţia cu această ciupercă [Koenning et Payne, 1999].

Insectele au importanță deosebită în epidemiologia acestui fung micotoxigen. Infecţiile primare sunt realizate de conidiile produse de miceliu, dar şi de scleroţii din sol. Sclerotul ar putea reprezenta sursa principală de inocul din timpul iernii, în agroecosistemele cerealelor [Wicklow et al., 1982]. Infecţiile secundare sunt produse de conidii când condiţiile de mediu sunt favorabile pentru dezvoltarea bolii [Scheidegger et Payne, 2003].

Forma saprofită a fungului este importantă în ciclul de viaţă. Ţesuturile infectate ale plantelor (boabele de porumb, ştiuleţi, frunze), care rămân pe sol până în primăvara următoare, constituie sursa principală de inocul pentru următorul ciclu de viaţă. Lucrările minimale ale solului favorizează ciclul de viață al fungului.

Despre Aspergillus flavus se știe că îşi petrece majoritatea ciclului de viaţă în sol, asemenea unui saprofit. Producerea de conidii din scleroţi poate fi anihilată prin îngroparea resturilor vegetale în sol, însă s-a constatat că scleroţii rămân viabili chiar şi după un an de la îngropare [Wicklow et al., 1993].

Contaminarea cu aflatoxine a porumbului

Aflatoxinele (AF) sunt un grup de micotoxine mutagene, teratogene, și imunosupresoare care includ cele mai multe aflatoxine studiate pe scară largă B1 (AFB1), B2 (AFB2), G1 (AFG1) şi G2 (AFG2). AFB1 este considerat cel mai cancerigen compus produs în mod natural. Aceste micotoxine sunt produse ca metaboliți secundari în mare parte de fungul Aspergillus flavus atunci când crește pe produse vegetale și alimentare. Aflatoxinele sunt suspectate a fi implicate în cancerul de ficat uman, la doze ridicate. Se presupune că sunt responsabile şi de hemoragii ale intestinelor şi rinichilor [Hawk, 2008].

Aflatoxicoze la om au fost raportate foarte des în țările afro-asiatice, A. flavus fiind considerat, după A. fumigatus, a doua cauză a aspergilozei la oameni. Numeroase studii arată că aflatoxinele au fost implicate în carcinomul hepatocelular, hepatita acută, sindromul Reye, ciroză la copii subnutriți (Saleemullah et al., 2006). Expunerea la doze mari de aflatoxine (mai mari de 6.000 mg), poate cauza toxicitate acută cu efecte letale, iar expunerea la doze mici pe perioade prelungite de timp este cancerigenă (atacă ficatul). Toleranţa la aflatoxine este ridicată la adulţii umani. În cazurile de otrăvire acută relatate, copii sunt cei care mor [Williams et al., 2004].

Cercetările au scos în evidenţă că la vitele care au fost hrănite cu furaj contaminat cu aflatoxina B1 s-a regăsit în lapte aflatoxina M1 (metabolitul aflatoxinei B1). Prezenţa aflatoxinei M1 în lapte constituie o problemă importantă pentru sănătatea publică, dat fiind consumul frecvent de lapte şi produse din lapte de către copii sub 7 ani. Pentru aflatoxina M1 care se regăseşte în lapte, limita permisă este de 0,5 ppb [Koenning et Payne, 1999].

Toxicitatea acută a aflatoxinelor a fost demonstrată atât la animale, cât şi la oameni.

Riscul contaminării este mult mai ridicat la porumbul mucegăit în proporţie mare decât la cel mai puţin mucegăit. Aflatoxinele sunt stabile în condiţii de depozitare, manipulare şi chiar procesare a seminţelor sau a furajelor. De asemenea, sunt stabile termic, rezistă la temperaturi ridicate şi la temperaturi de fierbere.

Aspergillus flavus nu este asociat cu reducerea producţiilor ci cu reducerea calităţii [Duncan et Hyler, 1986]. În anii favorabili infecției, nivelul de aflatoxine din boabe poate fi ridicat. Aflatoxinele se pot forma în boabe pe câmp, dar şi în timpul depozitării.

Concentraţia de aflatoxină produsă în timpul depozitării este influenţată de condiţiile de depozitare. Factorii care concură la contaminarea cu aflatoxine sunt umezeala şi temperatura. Temperaturile optime pentru ca A. flavus să se dezvolte sunt de 26⁰ C – 32⁰ C, iar umiditatea cerealelor să fie de 18 - 18,5%. Dacă umiditatea este mai mică de 13%, ciuperca nu apare, indiferent de temperatură. Pentru creştere sunt necesare temperaturi ridicate.

Creşterea va fi încetinită la temperaturi de 4 – 10⁰C şi rapidă la 26 – 32⁰C. Important de reţinut este că, porumbul bolnav şi depozitat se va deteriora rapid chiar dacă umiditatea şi temperatura sunt scăzute, spre deosebire de cel sănătos sau liber de Aspergillus flavus [Malvick, 2007; Wrather et Sweets, 2008]. De asemenea, concentraţia aflatoxinelor nu scade niciodată în timpul depozitării. Eventual poate să crească sau să rămână la acelaşi nivel.

Putem preveni instalarea fungului la porumb?

Foarte dificil atunci când condițiile climatice sunt favorabile infecțiilor. Totuși ce putem face? Putem verifica culturile pentru a depista la timp infecțiile. O primă verificare ar trebui realizată în perioada de creștere a porumbului. Cu câteva săptămâni înainte de recoltare mai trebuie făcut un control. Dacă constatăm că avem infecții este bine să fim foarte atenți la insectele care au un rol important în diseminarea fungului prin modul lor de hrănire (Ostrinia nubilalis, Helicoverpa armigera, Diabrotica virgifera virgifera). Tratamentele pentru combaterea acestor dăunători ar trebui realizate la momentele optime stabilite în urma monitorizării atente cu ajutorul capcanelor.

Ce mai putem face? Să folosim la semănat hibrizi de porumb adaptaţi zonei unde se doreşte cultivarea lor. Fertilizarea să se facă în mod echilibrat iar data semănatului să fie respectată şi să corespundă zonei. În caz de secetă este necesară irigarea culturilor, pentru a elimina stresul produs de caniculă (mai ales la apariţia mătăsii şi în perioada de maturare).

La recoltat, combina trebuie reglată în aşa fel încât numărul de boabe sparte să fie minim. După recoltat, porumbul trebuie păstrat la umiditatea de 16 – 17%. Dacă este mucegăit, trebuie uscat rapid ca să ajungă la umiditatea de 15% şi chiar mai puţin. Porumbul destinat depozitării pe o perioadă lungă de timp trebuie să fie uscat până la 13% umiditate. Porumbul mucegăit nu trebuie depozitat perioade lungi de timp, pentru a se evita formarea unor concentraţii mari de micotoxine.

Pe lângă măsurile enumerate, controlul dăunătorilor de depozit și modul de păstrare al porumbului sunt foarte importante. În perioada de iarnă, după uscare, porumbul trebuie păstrat la 2 – 5⁰ C. Primăvara, temperatura trebuie să fie de 10 – 16⁰ C. Este indicată aerisirea depozitelor pentru menţinerea temperaturii de păstrare. Temperatura este unul din cei mai importanţi factori în prevenirea dezvoltării mucegaiurilor şi a acumulării toxinelor, după umiditate. Depozitele trebuie verificate la două săptămâni, cu privire la temperatură, umiditate şi prezenţa mucegaiurilor.

Pentru a reduce riscul apariției mucegaiurilor în depozit poate fi utilizat acidul propionic, însă acesta nu elimină mucegaiul şi micotoxinele deja prezente. Utilizarea produselor de acest tip implică riscuri şi poate duce la restricţionarea utilizării porumbului.[Wrather et Sweets, 2008; Cotuna et Popescu, 2009].

Bibliografie

Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef Laborator Bioinginerii Vegetale SCDA Lovrin, șef lucrări Facultatea de Agricultură - USV „Regele Mihai I” Timișoara

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Pe 13 octombrie 2022, de la ora 15:30, Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu Șișești” în parteneriat cu Bucharest Food Summit organizează expoziția „Creații ale cercetării agricole românești”, în cadrul căreia se vor prezenta rezultatele cercetării științifice în agricultură.

Expoziția va fi urmată de o degustare de vinuri obținute din soiuri de viță-de-vie realizate în institutele și stațiunile de cercetare din subordinea ASAS.

Evenimentul se va desfășura la sediul ASAS din București, Bd. Mărăști nr. 61.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

„Toamna Horticolă Bucureșteană”, eveniment aflat la a patra ediție, își deschide porțile între 6 și 9 octombrie 2022, în Campusul Agronomie-Herăstrău (Bd. Mărăști nr. 59). Peste 60 de expozanți cu profil horticol prezintă și oferă spre degustare numeroase soiuri și hibrizi românești, precum și soiuri recent introduse în țară de mere, pere, prune, gutui, struguri, jujube (curmale dobrogene), asimina (banana nordului), kiwi și ardei. Producătorii prezenți la „Toamna Horticolă Bucureșteană” expun și comercializează pentru publicul larg o gamă variată de plante, bulbi, flori, produse pentru grădinărit și delicii tradiționale.

Odată cu creșterea interesului pentru o viață sănătoasă, fructele și legumele proaspete cultivate local, devin din ce în ce mai căutate. Ziua Recoltei este o sărbătoare pentru comunitatea de producători și consumatori, fiind o încununare a unui an îmbelșugat. 

Pe parcursul celor patru zile vor fi prezentate noutățile Centrului de Transfer Tehnologic al USAMV – AgroBioLife spre informarea fermierilor, companiilor, dar și pasionaților de horticultură. Nu vor lipsi sucurile naturale, obținute la Stațiunea Didactică de Cercetare-Dezvoltare Agronomică Moara Domnească, înghețata artizanală și numeroase alte produse inedite, alături de must și vinul universitar produs la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Pietroasa. Se vor expune și comercializa pomi și arbuști fructiferi, inclusiv din speciile pomicole noi, produși la Pepiniera Istrița.

Acceleratorul de antreprenori „Localnicii” este prezent în acest an la Toamna Horticolă Bucureșteană cu un stand unde expun zece antreprenori locali, peste 25 de produse atent selecționate: miere, siropuri, zacuscă și chiar coșuri de răchită artizanale. În zona de bar se vor servi cafea & croissante, precum și băuturi non-alcoolice.

Noile tehnologii sunt o parte importantă a modernizării și digitalizării domeniului horticol, iar specialiștii au oportunitatea să participe la ateliere și demonstrații pe tot parcursul celor patru zile. Da Bacco este una dintre companiile ce susțin ateliere demonstrative în câmpurile experimentale ale Facultății de Horticultură și care furnizează o gamă completă de materiale și servicii necesare înființării și întreținerii plantațiilor viticole, pomicole.

Evenimentul are și o componentă educațională importantă prin conferințele și atelierele care au loc în fiecare zi în Aula Magna „Petre S. Aurelian” a USAMV București și vor fi transmise LIVE pe pagina de Facebook Toamna Horticolă Bucureșteană, unde găsiți și programul detaliat.

Vă invităm să urmăriți programul online și să nu ratați degustările și atelierele din cadrul Toamnei Horticole Bucureștene 2022.

Helicoverpa armigera (posibil și alte specii de Heliothine, Helicoverpa zea, de exemplu) nu încetează să ne uimească în această toamnă. Dacă credeam că frigul o va opri din evoluție, ei bine, datele de la capcanele Csalomon spun altceva.

Timp de șapte zile la Lovrin nu s-au putut citi capcanele din cauza ploilor care nu au permis intrarea în câmp. Pe 23 septembrie 2022 capcanele au fost citite și mare ne-a fost mirarea când am văzut numărul mare de capturi (fluturi vii și morți).

Atac de Helicoverpa la cânepă, la 23 septembrie 2022

Numărul de capturi înregistrat la capcanele Csalomon pentru Helicoverpa armigera a fost: 700 capturi la prima capcană (100 capturi/zi) și 465 la a doua (66,4 capturi/zi).

La capcanele pentru capturarea fluturilor de Ostrinia nubilalis, numărul de capturi a fost: la prima capcană - 1 adult de Ostrinia nubilalis, 74 de Helicoverpa (10,6/capturi/zi) și 11 de Autographa gamma (1,6/zi), iar la cea de-a doua - 5 O. nubilalis, 89 Helicoverpa (12,7/zi) și 33 Autographa gamma (4,7/zi).

La capcana automată pentru Helicoverpa au fost notate 4 capturi (fluturi vii), iar la cea de Ostrinia doar un singur fluture.

La capcanele Csalomon pentru Ostrinia, unde feromonul are o selectivitate redusă sunt atrase și alte specii, în special cele menționate mai sus. În acest an, încă avem capturi de Ostrinia nubilalis la capcane, iar fluturașii pot fi observați cum zboară prin ierburile de la marginea culturilor de porumb. Cu greu am reușit să fotografiez unul, deoarece zburau continuu. În aceeași perioadă, în anul 2021, zborul Ostriniei se oprise. Vom vedea incidența atacului la porumb când începem să evaluăm atacul de Ostrinia la cei șapte hibrizi pe care îi avem în câmpul experimental de la SCDA Lovrin. Deocamdată, vizual apreciez că toate plantele din lot sunt atacate. Dacă la prima generație, incidența a fost undeva către 50%, generația a II-a a făcut prăpăd. O să vă țin la curent cu datele din teren la momentul potrivit.

Capturi numeroase la capcanele Csalomon. Aici 700 Helicoverpe (proiect ARC farm intelligence, colaborare SCDA Lovrin și FMC România)

Capturi de Helicoverpa la capcanele Csalomon pentru Ostrinia nubilalis. Se observă și fluturii de Autographa gamma. 23 septembrie 2022

Nici un știulete de porumb fără boabe roase de Helicoverpa

Cariopse roase de larve de Helicoverpa, la 23 septembrie 2022

Atacul de Helicoverpa la știuleții de porumb este masiv în acest an. Pe rănile produse de larve s-au instalat fungii micotoxigeni Aspergillus flavus și Fusarium sp. Am constatat în câmpul de porumb o frecvență ridicată de știuleți cu mucegai verde produs de Aspergillus flavus. Intensitatea atacului la știuleți este și ea mai ridicată în acest an comparativ cu alți ani, când Fusarium era pe prima poziție. Producție mică de porumb în acest an și parcă nu era suficient asta, iată că și calitatea va fi scăzută. Date mai exacte voi aduce în atenția dumneavoastră imediat după evaluările pe care le vom face în perioada următoare.

Mucegai verde produs de fungul micotoxigen Aspergillus flavus, la 23 septembrie 2022, SCDA Lovrin

Dar ce fac larvele de Helicoverpa?

Larvă de Helicoverpa pe Datura stramonium (ciumăfaie), la 23 septembrie 2022

Ei bine, se hrănesc nestingherite pe rapiță, varză, cânepă, porumb etc. Am observat că se hrăneau și pe buruienile de la capătul culturii de porumb, în special pe Datura stramonium (ciumăfaie). Această generație de toamnă a Helicoverpei (a IV-a credem noi, conform curbelor de zbor înregistrate în acest an și a gradelor acumulate) se dovedește a fi una extrem de numeroasă și posibil ca rezerva biologică pentru anul următor să fie ridicată (deși nu întotdeauna se întâmplă așa). Vom vedea cum vor evolua condițiile climatice. Dacă toamna va fi blândă este posibil ca Helicoverpa să zboare până târziu în octombrie. Vom urmări la capcane evoluția capturilor până la finalul zborului.

Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef Laborator Bioinginerii Vegetale SCDA Lovrin, șef lucrări Facultatea de Agricultură - USV „Regele Mihai I” Timișoara

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

În culturile de rapiță răsărite din zona Lovrin și nu numai, viespea rapiței zboară, se împerechează și depune ouă. Primele larve pot fi observate în culturi. Pe lângă acest dăunător periculos al rapiței, aduc în atenția dumneavoastră și alți dăunători ce pot produce pagube importante și sunt prezenți la această dată în culturi. Este vorba despre larvele de Plutella xylostella (molia verzei), Helicoverpa armigera (omida fructificațiilor), Pieris brassicae (fluturele alb al verzei), Phyllotreta sp. (purici), Brevicoryne brassicae (afide), Trialeurodes vaporariorum (musculița albă).

Toamna caldă încă permite dezvoltarea acestor dăunători. Verificați cu atenție culturile și interveniți dacă densitatea dăunătorilor este mare, iar plantele de rapiță sunt în primele stadii de dezvoltare.

Atrag atenția asupra Helicoverpei armigera deoarece există o încărcătură mare de ouă în culturile de rapiță pe care eu le-am verificat. În acest an, temperaturile foarte ridicate și vremea secetoasă au permis dezvoltarea a trei generații complete și este posibil ca cea de-a patra generație să zboare în această perioadă. Spun asta deoarece în această săptămână s-a înregistrat zbor masiv de fluturi la capcanele Csalomon de la SCDA Lovrin.

Chiar dacă monitorizarea în cadrul programului ARC farm intelligence (în colaborare cu compania FMC România) s-a încheiat la sfârșitul lunii august, la Lovrin continuăm monitorizarea zborului dăunătorului Helicoverpa armigera până la finalul zborului (luna octombrie). La data de 12 septembrie 2022 la una dintre capcane au fost capturați 602 fluturi, iar la celelalte trei capcane între 158 și 200 fluturi. Zborul maxim înregistrat se corelează cu activitatea de hrănire, împerechere, depunere ouă, eclozare larve pe care eu le-am observat. Adulții se hrănesc acum prin ierburile de la marginea culturilor, livezilor, lizierelor. La această dată pot fi observate ouăle depuse pe frunzele plantelor de rapiță.

Deși rapița nu se numără printre gazdele preferate ale Helicoverpei, făcând parte din categoria gazdelor minore, ei bine, dacă nu are alternative de hrană, femela va depune ouăle și pe rapiță. În acest moment, larvele de Helicoverpa sunt mai active prin culturile de rapiță decât alți dăunători specifici. Puteți observa toate stadiile, de la ou, larve în diferite stadii de dezvoltare și adulți.

Viespea rapiței (Athalia rosae)

În cele ce urmează, readuc în atenția fermierilor interesați informații cu privire la biologia, ecologia și combaterea viespei rapiței (pesticide actualizate).

Viespea rapiței este o specie oligofagă. Atacă crucifere cultivate, dar și spontane. Pe lângă cruciferele cultivate, dăunătorul se hrănește și cu specii sălbatice de crucifere și umbelifere (Raphanus raphanistrum L., Carum carvi L., Conium maculatum L. etc). Insecta este răspândită în Europa, Asia, America de Nord, Africa.

Viespea Athalia rosae este atrasă de plantele din familia Cruciferae datorită substanțelor pe care acestea le conțin (izotiocianați și glucozinolați). Ridichile sunt preferate, dar și alte crucifere ca rapița, muștarul, cresonul, varza etc.

Larvele de Athalia rosae rețin compușii secundari ai plantelor, și anume glucozinolații, în hemolimfa lor. Când sunt atacate, tegumentul lor se rupe relativ ușor și exudă o picătură de hemolimfă („sângerare ușoară”). Aceasta s-a dovedit a fi o apărare eficientă, pe bază de substanțe chimice, împotriva prădătorilor [Boevé J. L. & Schaffner U., 2003; Vlieger L. et al., 2004].

Biologia și ecologia dăunătorului

În România dăunătorul prezintă două generații pe an. Iernarea are loc sub formă de larvă în cocon în sol la adâncimea de 7 - 15 cm. Primăvara în luna aprilie are loc împuparea. Viespile adulte din prima generație încep să zboare în luna mai - începutul lunii iunie. Corpul adulților are culoare portocalie strălucitoare, excepție făcând capul și părțile laterale. Lungimea corpului poate fi cuprinsă între 5 - 8 mm, după unii autori 9 mm. Aripile sunt galbene la bază și negricioase la marginea frontală și la jumătatea exterioară. Abdomenul este gros, ascuțit la femelă, rotunjit la mascul.

După o perioadă de hrănire pe plante din familia Brassicaceae și Apiaceae, adulții se împerechează și începe depunerea ouălor. O femelă poate depune între 200 - 300 de ouă, fiecare într-o cavitate mică tăiată pe marginea frunzei unei plante gazdă. Zona unde a fost depus un ou poate fi recunoscută ușor deoarece țesutul este deformat. Ouăle sunt mari, ovale, transparente, cu aspect sticlos. Perioada embrionară poate dura între 5 - 12 zile funcție de condițiile de climă, cel mai adesea 6 - 8 zile [Mike Lole, 2010].

Larvele tinere se hrănesc în interiorul frunzei la început, apoi extern pe partea inferioară. În cele din urmă, din frunze rămâne doar scheletul. Corpul larvelor are aspect ridat, culoare închisă sau verde - cenușie și este acoperit cu mici veruci. Larvele au capul mic, negru și 11 perechi de picioare. Partea abdominală este mai deschisă, iar partea dorsală prezintă dungi întunecate. La completa dezvoltare pot ajunge la dimensiuni cuprinse între 18 - 25 mm. Dezvoltarea larvelor poate dura 10 - 13 zile la temperaturi peste 20 grade C [Amiridze N., 1973]. Funcție de condițiile climatice, cel mai adesea, stadiul larvar poate dura între 20 și 50 de zile. În perioada iunie - iulie, larvele ajunse la completa dezvoltare se retrag în sol și își țes coconii unde se vor împupa ulterior. În lunile iulie - august apar adulții primei generații și ciclul se reia [Roșca I. et al., 2011]. În luna septembrie sunt predispuse la atacul culturilor de rapiță răsărite unde adulții vor depune ouă. Larvele generației de toamnă pot produce pagube importante culturilor de rapiță, dar și celor de varză de toamnă.

Daune produse

Larvele proaspăt eclozate au un mod de hrănire minier. După câteva zile consumă epiderma inferioară și mezofilul frunzelor. În urma atacului pot fi observate orificii în frunze (în cazul larvelor mici), iar mai târziu rămân doar nervurile principale. La atacuri masive tinerele plăntuțe se pot usca. Dăunătorul poate consuma florile și silicvele în formare. Generația de toamnă poate produce pagube importante culturilor de rapiță semănate devreme. Plantele răsărite pot fi devorate complet de către larve [Mike Lole, 2010; Roșca I. et al., 2011] .

Cum putem monitoriza acest dăunător?

Cea mai sigură metodă este observarea directă a zborului adulților. Viespile adulte se hrănesc cu nectar sau cu polen. Pentru a observa din timp prezența viespilor, pot fi folosite capcanele galbene lipicioase. Acestea trebuie amplasate în zona plantelor gazdă. Zborul adulților are loc atunci când temperaturile zilnice sunt de 18 - 19 grade C. Cele mai favorabile sunt temperaturile de 23 - 26 grade C [Amiridze N., 1973].

Este bine ca monitorizarea să înceapă în luna mai și să continue până în luna septembrie. Scopul monitorizării trebuie să fie stabilirea momentului de activitate intensă a adulților. Dacă constatăm zbor masiv este bine să ne îngrijorăm și să verificăm prezența larvelor pe frunze. Plantele gazdă crucifere pot fi utilizate pentru monitorizarea larvelor. De cele mai multe ori, până când vedem larvele, deja frunzele pot fi scheletuite [Mike Lole, 2010].

Cum putem ține sub control dăunătorul

Măsuri de prevenție

Amplasarea noilor culturi de rapiță mai departe de cele vechi este un aspect important. La această măsură se adaugă: distrugerea buruienilor gazdă, respectarea rotației (cu păioase sau rădăcinoase), efectuarea arăturii imediat după recoltarea rapiței, fertilizarea echilibrată, distrugerea resturilor vegetale, înființarea de culturi capcană.

Măsuri chimice de control

De regulă tratamentele trebuie efectuate la un PED de peste 2 larve/plantă [Roșca et al., 2011].

Tratarea semințelor de rapiță și muștar este foarte importantă. Aceste tratamente conferă 6 - 8 săptămâni de protecție pentru dăunători. Din păcate nu se întâmplă așa.

În combaterea chimică trebuie utilizate insecticide omologate pentru rapiță.

Pentru tratamentele la sămânță în România este omologat insecticidul ciantraniliprol. În vegetație pot fi utilizate: deltametrin, cipermetrin, acetamiprid + lambda - cihalotrin, lambda - cihalotrinul, ciantraniliprol, tau - fluvalinatul, acetamiprid, etofenprox, gama - cihalotrin [după PESTICIDE 2.22.9.1, 2022].

Măsuri biologice

În combaterea biologică poate fi utilizat Spinosad. Spinosad este un pesticid obținut prin fermentare din bacterii naturale (Saccharopolyspora spinosa). Este foarte eficient la doze mici. Acționează prin ingestie și contact asupra insectelor dăunătoare. Impactul asupra entomofaunei utile este mic comparativ cu alte produse biologice. În comparație cu alte produse biologice asigură un control mai rapid. Controlul prin contact este extrem de eficient, dar prin ingestie, eficacitatea crește de 5 - 10 ori.

Produsele pe bază de Bacillus thuringiensis (B.t.), controlează larvele de lepidoptere foarte bine, dar nu și pe cele de viespe.

Bibliografie

Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef Laborator Bioinginerii Vegetale SCDA Lovrin, șef lucrări Facultatea de Agricultură - USV „Regele Mihai I” Timișoara

 Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Pe 8 septembrie 2022 are loc a XIII-a ediție a evenimentului „Ziua Porumbului Orezu”, organizat de Asociația Producătorilor de Porumb din România (APPR) și găzduit de ferma Elsit, administrată de președintele APPR – Nicolae Sitaru. Manifestarea la care an de an participă peste 2.000 de persoane se desfășoară în satul Orezu, comuna Ciochina, din județul Ialomița, de la ora 10. Partener principal este compania Bayer Crop Science România.

„Ziua Porumbului Orezu” reprezintă un prilej de bucurie în fiecare an şi vine în întâmpinarea agricultorilor cu prezentarea unor soluţii integrate în cultura porumbului, fie că vorbim de genetică de top, fie de tratamente fitosanitare avansate, cu amprentă redusă asupra mediului.

Misiunea ce stă la baza organizării acestei sărbători devenită tradiţie este promovarea, susținerea și încurajarea culturii de porumb. La ediția din acest an vor fi prezentaţi cei mai noi hibrizi de porumb aparținând companiilor semincere naționale și internaționale. Vor fi prezenți furnizori de îngrășăminte, echipamente de irigat, utilaje, bănci și asiguratori.

Cristina Cionga, directorul de afaceri europene al APPR, adresează un îndemn de participare la „Ziua Porumbului Orezu” tuturor fermierilor care doresc să fie informaţi despre obligaţiile cărora trebuie să se conformeze cultivatorii de porumb, începând cu 2023, odată cu intrarea în vigoare a Planului Național Strategic.

Locul în care toamna se numără prietenii, experienţa şi rezultatele de peste an

„Ziua Porumbului Orezu” a crescut în fiecare an sub ochii agricultorilor, inclusiv a fondatorilor ei. Nicolae Sitaru a creat o comunitate de fermieri cu scopul de a împărtăși informații din propriile experienţe din câmp. Au învăţat împreună, s-au ambiţionat reciproc, și-au spus ofurile, dar s-au și bucurat atunci când au fost premiaţi pentru excelenţa în productivitate. „În urmă cu doi ani, domnul Sitaru, un excelent administrator, a hotarăt să cedeze evenimentul asociaţiei de fermieri pe care de asemenea a fondat-o și care era de mulți ani deja implicată în organizare, însă nu primise oficial imensa responsabilitate a sărbătoririi muncii producătorilor de porumb. Aşa se face că APPR a devenit, oficial, organizatorul Zilei Porumbului. Colaborările de succes pe care organizaţia le are cu o multitudine de companii din industrie, cât şi conexiunea directă cu agricultorii, au făcut ca Ziua Porumbului Orezu să se dezvolte mult mai mult, graniţele judeţelor fiind spulberate de legăturile strânse pe care echipa APPR le are în teritoriu. Ceea ce a diferenţiat evenimentul de toate celelalte a fost, cu siguranţă, interacţiunea dintre fermieri, care în fiecare an se întâlnesc ca la o reuniune de familie unde prezenţa este deja tradiție şi se bucură de multitudinea de beneficii ce decurg de aici. Omul Sitaru a strâns o întreagă familie din rândul fermierilor, a schimbat perspectiva atâtor cultivatori de porumb şi le-a dat posibiltatea cunoaşterii. Satul românesc se ridică la un alt nivel, făcând cunoscută importanţa muncii ţăranilor români. Ecoul demersurilor domniei sale încă răsună, iar numele îi va fi totdeauna asociat cu Ziua Porumbului”, punctează Alina Crețu, director executiv APPR.

Deşi prezenţa la prima ediţie a evenimentului nu a fost de o amploare atât de mare, vestea s-a dus repede că la Orezu hibrizii de porumb excelează, că sunt roditori şi îndestulători. Aşa se face că de la a doua ediţie din ce în ce mai multe companii producătoare de genetică şi-au dorit să ia parte la eveniment, companii care şi astăzi sunt prezente şi contribuie direct la ceea ce înseamnă notorietate, fidelitate, parteneriat stabil, atunci când discută despre „Ziua Porumbului Orezu”. O dată cu trecerea anilor, atunci când fermierii şi-au făcut simţită prezenţa într-un număr foarte mare, impresionant chiar, atât alte entităţi ce-şi desfasoară activitatea în zona agricolă (asiguratori, bănci, transportatori, furnizori de inputuri, combustibili), cât şi autorităţi de seamă, şi-au dorit să participe la evenimentul din ferma lui Nicolae Sitaru, care ne-a spus că „acesta este locul în care toamna se numără prietenii, experienţa şi rezultatele de peste an”.

Istoria unei zile care arată că şi în pământ românesc cultura de porumb poate fi profitabilă

Nicolae Sitaru este un fermier cu o experință vastă de peste 35 de ani în domeniul agricol care, la începuturi, a pornit cu 80 hectare, iar în prezent gestionează 4.000 hectare. De un profesionalism și o modestie de nedescris, președintele APPR continuă să se comporte natural, iar amploarea evenimentului pe care l-a creat nu i-a influențat caracterul curat.

Nicolae Sitaru este o persoană vizionară, cu o deschidere largă spre inovare, care a înteles încă de acum 13 ani că dincolo de granițele țării există oportunități excelente. „În una dintre vizitele externe am discutat despre posibilitatea de a crea un eveniment de amploare națională dedicat culturii celei mai răspândite în România. Ideea s-a conturat într-un dialog cu Federația Franceză a Producătorilor de Porumb și Sorg (FNPSMS), reprezentată de Anna Kolakowska. Am gândit împreună o platformă și o sărbătoare ce reunesc producătorii de sămânță și le dau posibilitatea să-şi prezinte realizările în cel mai concret mod, prin cultivarea hibrizilor în câmp, unde pot fi văzuți și evaluați. La prima ediţie, o suprafaţă de 8 ha a fost semănată cu o diversitate de hibrizi, iar la momentul optim aceştia au putut să se etaleze sub soarele de septembrie”, își amintește Nicolae Sitaru. 

Cu o discretă mândrie în glas, el ne prezintă faptele natural, accentuând că România ocupă o poziţie fruntaşă pe harta cultivatorilor de porumb, la nivel european. Totuși, dacă ne raportăm la randamentele medii, se remarcă un decalaj substanțial între România și celelalte țări mari producătoare, pentru că în țara noastră coexistă ferme extrem de performante și mici gospodării, care cultivă pentru autoconsum. Fondatorul Zilei Porumbului a simţit că era nevoie de un eveniment care să aducă în atenţie această diversitate, mai ales să sublinieze că există o varietate de hibrizi dintre care fermierii pot alege pentru a-și crește producția, pentru că tehnologia evoluează continuu. A ales să organizeze sărbătoarea în parteneriat cu o companie globală, renumită la vremea aceea în industria farmaceutică, dar și pentru soluțiile sale integrate și eficiente de protecție a plantelor, Bayer Crop Science România, iar parteneriatul dăinuie și astăzi. Evenimentul a avut parte de o lansare timidă, dar a fost mult apreciat. „Prezenţa unor consilieri de specialitate din Franţa a fost, cu siguranţă un atu, deoarece aceștia au putut veni cu sfaturi la problemele concrete ale fermierilor. Atunci când le vorbeşti oamenilor despre randamente, argumentele convingătoare sunt recoltele din combină. Așa s-a întâmplat la sărbătoarea porumbului. Fermierii prezenţi au avut posibilitatea de a se convinge că ceea ce le era transmis, este o realitate, că şi în pământ românesc cultura de porumb poate fi profitabilă, genetica este îmbunătăţită constant, adaptată diferitelor condiții de cultură şi nevoilor fermierului”, punctează Nicolae Sitaru.

„Ziua Porumbului Orezu” este terenul fertil, informația este sămânța, iar roadele pot fi culese numai prin prezența la eveniment, concluzionează fondatorul celei mai așteptate manifestări a toamnei.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici:https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html