Facultatea de Agricultură din cadrul USAMVB Timișoara în parteneriat cu Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă (SCDA) Lovrin organizează vineri, 26 noiembrie 2021, conferința internațională cu tema „Cânepa - cultură cu utilizări multiple”. Evenimentul se va desfășura online, va reuni participanți din România și din Serbia și va beneficia de participarea prof. univ. dr. emerit Valeriu Tabără, președinte al Academiei de Științe Agricole și Silvice București (ASAS).

Tematica abordată în cadrul conferinței vizează potențialul utilizării cânepii atât ca plantă industrială, pentru fibră, cât și în scop medical și farmaceutic. Alături de specialiștii din cadrul SCDA Lovrin, USAMVB Timișoara - Facultatea de Agricultură, Academiei de Științe Agricole și Silvice București și Institutului Culturilor Câmpului și Legumicole din Novi Sad, la eveniment vor participa și reprezentanți ai Universității de Medicină și Farmacie din Timișoara, ai Spitalului Clinic Municipal, ai Spitalului Clinic Județean de Urgență și ai Institutului de Boli Cardiovasculare - toate, din Timișoara.

SCDA Lovrin, tradiție de 75 de ani în ameliorarea cânepii

Cânepa este o plantă complexă și completă, puternic ignorată în ultimii ani, dar care este extrem de versatilă, putând fi utilizată în hrana animalelor, a omului și în domeniul medical, precum și în numeroase domenii industriale: fabricarea hârtiei, industria textilă, industria auto și cea a materialelor de construcții.

SCDA Lovrin a realizat numeroase studii în cercetarea și ameliorarea cânepii, inclusiv în elaborarea unor tehnologii de cultivare, pentru a veni în întâmpinarea fermierilor. Există un interes și o cerere de piață foarte mare pentru cultura de cânepă, atât pentru sămânță, cât și pentru producția de fibră. În același timp este cunoscut și interesul specialiștilor internaționali pentru cânepa de la Lovrin, în vederea extracției de CBD.

„SCDA Lovrin este o instituție de cercetare cu o tradiție de 75 de ani în ameliorarea cânepii. În această perioadă a creat soiuri de referință la nivel european și mondial, soiuri cu utilizare în industria textilă, dar în ultimii ani, având în vedere tendința mondială, SCDA Lovrin a orientat cercetările și în direcția utilizării cânepii în scop alimentar și medical. Împreună cu colegii de la USAMVB Timișoara noi creăm și ameliorăm, iar ei testează posibila utilizare la scară largă în alimentația umană și în medicină a extractelor din cânepă. Dorim ca rolul acestei conferințe să fie unul de dezbatere științifică, în primul rând, apoi unul de promovare a importanței și utilizării multiple a acestei plante”, a declarat conf. univ. dr. Marinel Horablaga, directorul Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare Agricolă (SCDA) Lovrin.

Prof. univ. dr. Florin Imbrea, decanul Facultății de Agricultură din cadrul USAMVB Timișoara, a adăugat: „Conferința internațională  cu tema se regăsește în lista evenimentelor științifice deosebit de importante ale universității și facultății noastre. La ora actuală, cercetarea şi inovarea au o importantă dimensiune transnaţională, transferabilă de la o societate la alta, iar în acest context, obiectivul acestei manifestări este acela de a reuni oameni de știință, cercetători și fermieri  cu reputație internațională care vor schimba idei și vor împărtăși o parte din experiența lor, dar și rezultatele cercetării în domeniul cultivării,  valorificării din punct de vedere medicinal și industrial al acestei plante, precum și în ceea ce privește revitalizarea acestei culturi deosebit de valoroase, contribuind în acest fel la progresul ştiinţific şi tehnologic”.

***

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Ultimii ani au lăsat urme adânci în brazdele pământului românesc. Cu toate acestea, pare că încă nu ne-am învăţat lecţia dură a ignoranţei. În timp ce alte ţări alocă milioane de euro zilnic în programe ample de cercetare, autorităţile de la noi aproape că uită chiar şi de existenţa unităţilor de cercetare.

Și atunci, să nu ne mirăm că devenim tributarii importurilor și că randamentul la hectar este sub media europeană, chiar dacă avem printre cele mai mari suprafețe cultivate din Uniunea Europeană. Nu se găsesc resurse bugetare pentru finanțarea cercetării, iar aceasta supraviețuiește datorită valorificării producției din unitățile proprii.

O discuție despre cercetare, bani și viitor cu prof. dr. ing. Mihai Nicolescu, secretarul general al Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești” (ASAS).

Cercetarea suferă din cauza subfinanțării

Toată lumea este de acord că, fără cercetare, agricultura oricărui stat, indiferent cât este de avansată, va rămâne tributară deciziilor externe. Din păcate, România nu face excepție deși rezultatele cercetării agricole din țara noastră au fost cândva exportate și apreciate în toată lumea. Cea mai mare problemă rămâne finanțarea deficitară. „Căutăm ca în cadrul celor două Comisii de agricultură de la Senat și de la Camera Deputaților să argumentăm anumite solicitări și cu preponderență la ora actuală se pune problema finanțării cercetării agricole. Suferim în continuare de subfinanțare și cu toate că avem un temei legal - Legea 45, Legea 72 - finanțarea este deficitară, adică perpetuăm același fenomen de a turna apă într-o fântână pentru a avea resursele necesare, la limita supraviețuirii”, spune Mihai Nicolescu.

Nici măcar autofinanțarea, rezultată din cercetare și producție, nu mai asigură decât o foarte mică parte din necesarul de fonduri curente și investiții. „Dacă în anul 1990, la nivelul unităților de cercetare din țară Academia deținea 120.000 de hectare, la ora actuală mai avem în jur de 40.000 de hectare. Mă rog, a fost problema retrocedărilor care au apărut conform legislației în vigoare, dar aceste terenuri asigurau și o bază financiară unităților de cercetare privind dotarea și salariile”, adaugă secretarul general ASAS.

2020, an atipic și pentru cercetare

Pandemia a afectat inclusiv activitatea de cercetare. Totul s-a mutat online în luna martie a anului trecut și fiecare institut și stațiune de cercetare subordonată Academiei au fost obligate să ia toate măsurile specifice anti-covid. „Norocul nostru a fost că am putut ține o serie de prelegeri, conferințe, simpozioane online, prin dotările făcute anii trecuți, și atunci am putut să organizăm la distanță aceste întâlniri cu specialiști și cu factorii decizionali; de asemenea domnul președinte (n.r. Valeriu Tabără, președintele ASAS) organizează periodic teleconferințe în sala de consiliu și astfel luăm legătura cu unitățile de cercetare din întreaga țară. Efectiv este un apel nominal în care conducătorii acestor unități își spun păsurile, se dau soluții, se transmit informații și aceasta este o treabă care reduce foarte mult cheltuielile. Vă dați seama ce însemna să vină un director de la o stațiune de la Iași: tren, cazare, or, online poți să ai dialogul direct și constructiv, și găsirea unor soluții adecvate”, spune Mihai Nicolescu.

Cercetare strategică pentru dezvoltarea agriculturii

Începutul anului 2020 a coincis cu elaborarea de către ASAS a unei strategii de dezvoltare a agriculturii românești, la o inițiativă mai amplă coordonată de Academia Română. „La inițiativa guvernatorului Băncii Naționale, Mugur Isărescu, s-a lansat proiectul de strategie în dezvoltare economică a României pe termene scurt, mediu și lung. Practic, se dorește crearea unui model economic cu țintă 2040. Coordonarea la acest nivel s-a făcut de către Academia Română și de directorul revistei Economistul, Constantin Boștină. Conducerea ASAS a elaborat în acest sens strategia referitoare la viitorul agriculturii românești.

De asemenea, ASAS a ținut o permanentă legătură cu Academia Română, cu secția respectivă de specialitate, și periodic s-au dat soluții la anumite fenomene care au apărut în agricultura și zootehnia românești; mă refer la pesta porcină, la pesta aviară, iar secțiile științifice care sunt în Academia noastră, cele nouă - de pedologie, cultura plantelor, horticultură, de industrie alimentară, de mecanizare, de economie agrară - au căutat întotdeauna, prin membrii ASAS, să ofere răspunsuri la problematica apărută”, ne explică Mihai Nicolescu.

Suntem prea săraci ca să acceptăm sfaturi ieftine

Deși e la limita supraviețuirii din punct de vedere financiar, cercetarea românească nu-și dezminte renumele câștigat în aproape o sută de ani. Cu resurse puține și terenul decimat, cercetătorii noștri încă generează performanță în laboratoarele stațiunilor din țară. Mai mult, ASAS derulează, prin structura proprie, proiecte de cercetare împreună cu producătorii agricoli pe diverse probleme care afectează producția, în condițiile în care din ce în ce mai multe substanțe de protecție a plantelor sunt interzise pe piața comunitară. Pactul verde european va impune o serie de restricții pentru agricultură, iar cercetarea trebuie să vină cu un răspuns documentat științific la dilemele fermierilor și să le ofere acestora cele mai potrivite soluții. În aceste condiții, secretarul general al ASAS arată cu degetul spre cei din exteriorul României care ne oferă lecții de bune practici fără să cunoască măcar condițiile specifice ale țării noastre în ceea ce privește microclimatul, solurile și condițiile de cultură. „E adevărat că „drumul spre iad e pavat cu intenții bune”. Cred că și aici apare acest fenomen, în sensul că vin reprezentanții occidentali și ne dau lecții. Vreau să vă spun că în anii trecuți, prin 2016, 2017, a apărut tot așa o idee a unora, conform căreia Academia de Științe Agricole și Silvice ar trebui să aibă un singur institut în care să facă orice sau de toate. Mai mult, au venit în vizită reprezentanții institutului de cercetare din Franța, IRA, să ne spună cum să facem tehnologia, ce agrotehnică să folosim. Și la un moment dat s-a pus următoarea întrebare: domnule director, nu vă supărați, cine a fost înainte? Oul sau găina? Și am explicat foarte simplu: dacă în 1927 academicianul Șișești înființează în România Institutul de cercetări agronomice al țării, în 1947 se înființează IRA în Franța, după chipul și asemănarea ICAR-ului. Și atunci, cine de la cine să învețe? E adevărat că trebuie să ținem cont de noutățile apărute pe plan mondial, dar trebuie să avem decența și să recunoaștem niște realizări deosebite ale înaintașilor noștri. În primul rând, trebuie să explicăm fermierilor ce înseamnă aceste programe, modul în care se pot accesa fondurile europene, pentru că, după cum constatați și dvs. din experiența pe care o aveți în teritoriu, oamenii nu prea știu despre ce este vorba. Or, noi trebuie să găsim un limbaj comun, un limbaj pe înțelesul tuturor, ca oamenii să știe ce-i așteaptă, pentru că, vedeți și dvs., consultanța agricolă este sublimă, dar lipsește cu desăvârșire!”, argumentează Mihai Nicolescu.

Cercetarea poate fi cea mai bună prevenție

După un an extrem de secetos, dublat de pandemia de Covid-19, speranțele fermierilor români se îndreaptă tot către... starea vremii. Ce-i drept, precipitațiile din acest început de primăvară au reușit să mai reducă din deficitul de umiditate din sol. Însă agricultura e un șir întreg și continuu de probleme și măsuri care trebuie luate uneori fără nicio clipă de răgaz, iar soluțiile trebuie să vină din domeniul cercetării. Specialiștii din unitățile de cercetare, la cererea producătorilor agricoli, dar și prin programe proprii, trebuie să anticipeze și să studieze efectele schimbărilor din ce în ce mai accentuate de climă și mediu și impactul lor asupra agriculturii. „Noi la Academie căutăm să argumentăm științific toate deciziile care se iau, căutăm să venim în sprijinul Ministerului Agriculturii cu soluții la toate solicitările. Probleme sunt din toate punctele de vedere, dar noi trebuie, prin toate mijloacele, să găsim soluții. Din fericire, deocamdată sunt premise pentru un an agricol bun. Chiar am văzut niște culturi de grâu pe care se dădeau îngrășăminte și arătau foarte frumos din punct de vedere agronomic. Pe de altă parte, cum spuneați și dvs., probleme au fost, sunt și vor fi întotdeauna. Încă din 1927, de când a fost înființat primul institut de cercetări agronomice al României, sub inițiativa academicianului Gheorghe Ionescu-Șișești, domnia sa și-a făcut studiile în Germania cu niște rezultate deosebite, și atunci a simțit nevoia, întorcându-se în țară, să creeze din punct de vedere genetic și pe latura vegetală, și pe latura zootehnică, cu specii și creații adaptate condițiilor pedoclimatice ale țării.

La inițiativa domnului academician Cristian Hera, anii trecuți s‑au publicat cele trei volume ale jurnalului ținut de dl academician Șișești și, citindu-le, am constatat ce gândire creativă a avut domnia sa. Și dau un exemplu, pe care îl argumentez. Dacă aduc în România un soi din Germania și voi constata că, deși în Germania îmi dă 7-8 tone la hectar, la noi va da 2-3, în mod evident apare întrebarea: de ce? Pentru că acel soi nu era adaptat condițiilor pedoclimatice. Și atunci a apărut necesitatea ca pe solurile țării noastre să se facă aceste cercetări pentru obținerea creațiilor agricole.

La ora actuală, sunt fel de fel de inițiative la nivelul Comunității Europene, în sensul că mulți specialiști din țările europene, din comunitatea europeană, vin să ne dea lecții. Nu spun că nu ar fi utile aceste lecții, dar pe undeva sunt puțin lipsite de cunoașterea realităților țării noastre; mai ales acum, cu noile programe, Green Deal și reducerea consumului de pesticide, nu se ține cont de faptul că în România sunt anumiți dăunători care, dacă nu sunt combătuți, vor diminua semnificativ producțiile. Și toată lumea cunoaște cazul neonicotinoidelor. ASAS a intervenit în acest subiect și, prin președintele Valeriu Tabără, a inițiat, în urmă cu trei ani, cercetări specifice care să argumenteze că folosirea acestor pesticide nu afectează viața albinelor. Bineînțeles că din nou ne-am lovit de piedici, deoarece toate probele de plantă, de albine n-am putut să le analizăm în țară pentru că nu avem un laborator acreditat RENAR. Aceste analize s-au făcut în Germania, în Bulgaria și, după trei ani de cercetări, s-a constatat că influența acestor pesticide este nesemnificativă. Mai mult, argumentăm și prin faptul că numărul de familii de albine a crescut, nu a scăzut, în cei trei ani de studiu, și recent a fost organizată o conferință online în care s-au prezentat rezultatele acestor cercetări. Așadar, subliniez încă o dată necesitatea dezvoltării cercetării agricole în țara noastră, pentru a găsi soluții la toate aceste aspecte care apar inevitabil în practica agricolă”, explică Mihai Nicolescu.

ASAS: surse și resurse umane

Secretarul general ASAS ne-a explicat care este structura instituției și cum funcționează secțiile Academiei: „Precizez că Academia noastră are patru categorii de membri: membri de onoare, membri titulari, membri corespondenți și membri asociați; fiecare secție are repartizat un anumit număr de membri și, în cadrul acestor secții, alegerea unor noi membri se face pe baza unui regulament strict al nostru, adică acced personalități cu realizări deosebite în domeniul referențial. Membrii plini, titulari clar sunt cei care au avut rezultate deosebite în domeniul cercetării agricole; membrii corespondenți și cei asociați sunt cei care ușor, ușor încep să-și spună cuvântul.

Organele de conducere ale Academiei noastre sunt: biroul prezidiului, care reunește personalități precum președintele, cei patru vicepreședinți (doi vicepreședinți remunerați și doi vicepreședinți onorifici) și secretarul general. Organul superior este prezidiul ASAS, în care, pe lângă membrii biroului prezidiului, sunt cei nouă președinți ai secțiilor științifice. Iar organul suprem de conducere al Academiei este Adunarea generală. Din punct de vedere legal, în fiecare an această Adunare generală trebuie să fie organizată cu participarea membrilor. În fiecare an noi trebuie să aprobăm execuția bugetară a anului precedent și bugetul anului următor, atât pentru Academie, cât și pentru fundație, cea care gestionează patrimoniul Academiei. Acum, din cauza pandemiei trebuie să găsim soluții legale să desfășurăm adunarea generală conform prevederilor legale. Drept de vot au membrii titulari, membrii corespondenți și membrii de onoare. În ultimul an, chiar făceam zilele trecute o statistică, membrii de onoare, titulari și corespondenți sunt în număr de 221 și ne-au părăsit 18 membri, iar alegerile se fac în momentul în care se eliberează, pe cale naturală, un loc de membru din secția respectivă.

Cine dorește să ajungă membru titular al Academiei trece prin toate furcile caudine, începând ca membru asociat, apoi membru corespondent și, în tot acest timp trebuie să demonstreze, prin realizările sale, că merită pe deplin această alegere. Referitor la modalitățile de obținere a unui punctaj între cele trei categorii, se echivalează realizările. Mă refer la creații, publicații, participări la conferințe, simpozioane interne, internaționale. Din cauza pandemiei, anul trecut aceste participări au fost mult diminuate. Sperăm ca anul acesta să fie mai bine.”

Salariul minim pentru un tânăr cercetător

În cercetare e mare nevoie de forță de muncă specializată, la fel ca și în celelalte ramuri ale agriculturii. Dar ce-i oferă cercetarea? „Un tânăr absolvent de facultate cu medie foarte bună are capabilitate de cercetare. Dar în momentul în care vine în producție și eu îi ofer salariul minim pe economie, automat se pierde o valoare, în sensul că tânărul preferă să se ducă la o firmă să vândă adidași, firmă care îi pune la dispoziție o mașină și un telefon, și un salariu de două-trei ori cât i se oferă în cercetare. Aici trebuie reglate lucrurile...”, spune Mihai Nicolescu.

Se mai întâmplă un fenomen. Un cercetător se formează în cel puțin zece ani. Statul investește în el, apoi cumva își ia mâna de pe el pentru că, neplătindu-l cu un salariu decent, e foarte posibil ca tânărul să fie cooptat și să accepte oferta unei companii private. „După zece ani, poți să spui că știi câte ceva din domeniul cercetării. Or, aceste două aspecte, reducerea fondului funciar și salariile neatractive, creează disfuncționalități majore. Pentru că cercetarea, vă spun, este ca pescuitul: dacă ți-a intrat microbul în sânge, îl vei avea toată viața. Și țin minte de primul meu șef, domnul Modiga, Dumnezeu să-l ierte, am avut repartiție dublă după terminarea facultății, a trebuit să fac doi ani de stagiatură, am venit în cercetare și în primele zile de serviciu mi-a zis: „Mihai, n‑ai să faci o avere din cercetare”. Și a avut dreptate. „Pot să spun că trăiesc decent, dar din punct de vedere spiritual mă simt împlinit”, mărturisește cercetătorul de la ASAS.

Viitorul e tot al cercetării!

Nevoia de hrană pentru populația în creștere a lumii exploatează la maximum resursele Pământului. E greu de crezut că producția ecologică va suplini cererea din ce în ce mai mare de hrană îndestulătoare. Dar, cu siguranță, biotehnologiile o vor face. Tocmai de aceea este foarte important ca cercetarea, inclusiv cea românească, să fie mult mai bine conectată cu producția și educația agricolă. Iar comunicarea rezultatelor cercetării către potențialii beneficiari, pentru a putea fi transpuse în practică, ar trebui să devină cap de afiș pentru toate institutele și stațiunile membre ASAS. „Vedeți dumneavoastră, «tonul face muzica». Un om, chiar dacă are dreptate, dar nu știe să-și spună punctul de vedere într-o formă, să zicem, diplomatică și lejeră, n-are sorți de izbândă. Or, noi avem la ora actuală un președinte care a împletit armonios știința cu politica, domnia sa a fost și de două ori ministru al agriculturii, deputat de două mandate și cunoaște bine specificul comunicării în politică, pentru că nu oricine poate să perceapă modalitățile de abordare a unor probleme și căile, și mijloacele prin care să ajungi la rezultatul scontat. Domnia sa având rezultate deosebite în cercetarea agricolă, de asta a fost și ales președinte de către comunitatea științifică din Academie, dar, mai presus de toate, Valeriu Tabără a fost un vizionar privind cercetarea geneticii. Da, viitorul se pare că va fi al geneticii și al biotehnologiilor, pentru că vedem unde ne îndreptăm ca populație a Globului, această populație trebuie să fie asigurată cu o hrană îndestulătoare și în același timp de calitate. Dar chiar și aceste creații biologice din domeniul vegetalului au niște limite. Or, dacă noi obținem la grâu o producție de 10-12 tone, în Vest poate să ajungă și la 18 tone pe hectar. Există o limitare și trebuie să găsești căi și mijloace ca să asiguri o producție mai mare, de calitate și se pare că numai genetica și biotehnologiile vor da rezultate în acest domeniu. Chiar acum, în cadrul Academiei, dorim să realizăm două laboratoare în acest domeniu. Sperăm că vom găsi și sursele financiare”, afirmă Mihai Nicolescu.

Fosta-i tu, mecanizare românească...

Fabrică de tractoare am avut, de combine, la fel, de utilaje, nu mai vorbim. Unde și de ce au dispărut toate? Era industria românească un pericol atât de mare pentru concurența externă? Sau România a devenit, după anii 2000 mai ales, o piață atractivă care făcea cu ochiul marilor producători de utilaje agricole ai lumii?!

Cercetătorul Mihai Nicolescu este de părere că toate aceste aspecte au dus la dispariția industriei de tractoare românești. Pur și simplu „nu a fost lăsată” să se dezvolte: „Noi eram un potențial concurent cu fabrica de tractoare. Vă dați seama că totuși noi în ’90 aveam o dotare în jur de 147.000-150.000 de tractoare și care erau înlocuite anual. Or, firmele din Occident aveau tot interesul să își vândă echipamentele tehnice. Și vă dau un exemplu: dacă un tractor U650 în țară îl produceam cu 10.000 de euro, la ora actuală același tractor, cu aceleași caracteristici, îl cumpăr cu 30.000 de euro, deci aveam concurență și poate și „cozile de topor” din țară au făcut ca acești potențiali concurenți să dispară. Aduceți-vă aminte, același fenomen s-a întâmplat cu combinele românești și vă dau un exemplu: eram în stagiatură, făceam un curs de specializare la Ștefănești, unde era director general dl Victor Neagu, un mare mecanizator și un om care a făcut multe lucruri bune pentru agricultură; știind că lucrasem și în cercetare ca student, mi-a propus următoarea treabă: pe o combină românească să montez două seturi de curele Pirelli. Marea deficiență a acelor combine în exploatare era ruperea curelelor, că erau curele făcute în țară, de proastă calitate. Și spre surprinderea mea și a dânsului, am constatat că timp de doi ani n-am avut nicio rupere de curele. Vreau să vă spun că, din punct de vedere conceptual, combinele noastre erau nemaipomenite, adică de multe ori băteau la parametri combinele străine. Iar acum spunem „vai, Doamne, ce-am făcut!”. Cam așa a fost și cu pădurile, cu perdelele forestiere, cu acei copaci de pe marginea șoselei. Se spune: vine viscolul și nu mai pot să circul sau vine zăpada peste sat! Păi, dacă ți-ai tăiat perdeaua de protecție, normal că vine. Dar, mă rog... toate acestea sunt un ciclu care se repetă la 30-40 de ani. Dacă vom avea înțelepciune și bani, le vom reface pe toate”, concluzionează Mihai Nicolescu, secretar general al ASAS.

Articol scris de: CARMEN NICOLAE

Publicat în Revista Fermierului, ediția print - mai 2021

Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Condițiile climatice din această primăvară sunt favorabile patogenilor ce produc boli ale rădăcinii și bazei tulpinilor la cerealele păioase. Amintesc aici fungii Rhizoctonia cerealis, Gauemannomyces graminis și Pseudocercosporella herpotrichoides. Acești patogeni realizează infecții în condiții de vreme umedă și răcoroasă, condiții întrunite în acest an.

Goluri rămase în urma înghețurilor din iarnă 

În urma controlului fitosanitar realizat în mai multe culturi de cereale păioase de pe raza județului Timiș am constatat că temerile mele s-au adeverit. Culturile de grâu din județ arată foarte bine la acest moment la prima vedere. Din păcate, în culturile de grâu semănate mai devreme este prezentă ciuperca Rhizoctonia cerealis. Pe tulpini, la bază sunt prezente petele tipice fungului, necroze, putreziri, țesuturi mecanice distruse deja și chiar micelii. Probabil, în scurt timp vom vedea și primele plante căzute la sol (atac în vetre).

Pe lângă Rhizoctonia, plantele sunt atacate și de Septoria tritici, care la unele soiuri a ajuns la jumătatea plantei, deși s-au efectuat tratamente. Nu exclud prezența fungului Drechslera tritici repentis în unele sole și nici a altor patogeni ai bazei tulpinii. De regulă, într-o cultură se instalează un singur patogen al bazei tulpinii. Foarte rar doi.

Septorioză 

Pe alocuri frunzele cerealelor păioase au fost atinse de frig. Zona afectată s-a albit. Acum vedem foarte bine golurile rămase în urma înghețurilor din iarnă. Unele soiuri nu au rezistat.

Vă îndemn să controlați culturile cu mare atenție. Depistate la timp, bolile bazei tulpinii pot fi ținute sub control, deși este foarte dificil. Verificați mai ales culturile care au suferit din cauza înghețurilor din iarnă. Plantele moarte au creat un suport foarte bun pentru dezvoltarea patogenilor. Pe de altă parte, întrețin o umiditate ridicată la baza tulpinilor. În astfel de culturi am constatat o frecvență ridicată a plantelor care prezintă simptome de rizoctonioză.

În cazul în care condițiile climatice se mențin răcoroase și umede, aveți în vedere și rugina galbenă care adoră astfel de climat. Luna mai este luna în care încep să apară și ruginile.

În cele ce urmează, voi prezenta câteva aspecte importante despre ciuperca Rhizoctonia cerealis.

Cum recunoaștem rizoctonioza cerealelor

Rizoctonioza cerealelor este produsă de fungul Rhizoctonia cerealis (forma sexuată Ceratobasidium cereale D. Murray & L. L. Burpee) și este o boală a bazei tulpinilor. Peste anotimpul de iarnă, fungul supraviețuiește sub formă de miceliu sau scleroți (pseudoscleroți) în sol și materialul vegetal infectat. Acest patogen nu formează spori asexuați, iar stadiul telomorf este foarte rar întâlnit în natură [Carling et Sumner, 1992; Popescu, 2005; Lemańczyk et Kwaśna, 2013]. Simptomele bolii pot apărea încă din toamnă dacă sunt condiții favorabile. Sunt atacate rădăcinile, tulpinile și tecile frunzelor. Inițial, pe rădăcini apar pete de culoare deschisă care mai târziu capătă culoară brună. Țesuturile necrozate se rup cu ușurință lăsând descoperit cilindrul central. După Popescu (2005), tinerele plante au tendința de a forma alte rădăcini, astfel, o plantă bolnavă va avea rădăcini mai multe, dar scurte. Pe tulpini și teci apar pete de formă ovală, alungite. Culoarea petelor este albicioasă – cenușie, iar de jur împrejur se formează o margine de culoare brun - închis. De multe ori aceste pete pot fi confundate cu ușurință cu cele produse de Pseudocercosporella herpotrichoides și Fusarium sp. [Murray et al., 2009]. Adesea, leziunile produse de patogen sunt superficiale. Rareori, în condiții de vreme rece și umiditate mare în zona bazei tulpinilor, miceliul ciupercii străpunge teaca și infectează tulpina. Din cauza enzimelor secretate se produce necroza țesuturilor, căderea plantelor sub acțiunea ploilor și vântului, albirea prematură a spicelor, șiștăvirea cariopselor [Cromey et al., 2005]. Toamnele și primăverile reci sunt favorabile infecțiilor cu Rhizoctonia cerealis.

Condiții pentru instalarea bolii

Factorii care concură la instalarea infecțiilor la cereale sunt: virulența agentului patogen, sensibilitatea gazdei și condițiile favorabile de mediu [Francl, 2001].

Temperatura și umiditatea joacă un rol important în realizarea infecțiilor și supraviețuirea patogenului [Otten et al., 2004]. Temperatura din zona rădăcinilor este importantă în realizarea infecțiilor. La temperaturi cuprinse între 6 - 19 grade C sau când există variații de la 16 la 27 grade C pot apărea pagube semnificative [Gill et al., 2001]. Wiese (1987) arată că Rhizoctonia la cereale este favorizată îndeosebi de temperaturile cuprinse între 9 - 10 grade C. După Ogoshi (1996), tinerele plante de grâu pot fi atacate în condiții de vreme răcoroasă de izolate de Rhizoctonia care se dezvoltă în astfel de condiții. Alte izolate ale fungului preferă vremea mai caldă. Optimul termic pentru dezvoltarea ciupercii are loc în intervalul 16 - 20 grade C [Sneh et al., 1996]. Canicula și lipsa umidității opresc subit patogenia [Popescu, 2005].

De regulă, boala este favorizată de resturile vegetale infectate din anul anterior, de solurile acide, densitatea mare a plantelor, solurile slab drenate, irigarea excesivă, umiditatea ridicată în zona bazei tulpinii asociată cu temperaturi ale solului între 17 - 23 grade C [Pitt, 1966; Popescu, 2005].

Răspândirea ciupercii pe distanțe mari se realizează prin intermediul sporilor sexuați (basidiosporii) în condiții de umiditate ridicată (peste 90%) și vreme caldă (temperaturi mai mari sau egale cu 20 grade C) - Naito, 1996; Agrios, 2005. Basidiosporii ajunși pe frunze pot produce boli foliare. Rolul acestor spori nu este încă cunoscut în totalitate [Naito, 2006].

Cum se poate controla rizoctonioza cerealelor

Odată instalat, patogenul este greu de combătut. Adesea el este observat când este prea târziu și plantele sunt căzute la sol. Cel mai ușor poate fi identificat atacul la stadiul de creștere GS 39 (frunza stindard vizibilă) - Zadocks et al., 1974.

Măsurile profilactice sunt deosebit de importante în managementul acestei boli. Amintesc: utilizarea soiurilor rezistente, eliminarea sursei de inocul (resturi vegetale), eliminarea gazdelor voluntare, rotații corecte, efectuarea lucrărilor solului (arături sau măcar lucrarea solului până la adâncimea de 8 - 10 cm) - Cook et al., 2002; Fletcher et al., 2010. De reținut că, rotația, lucrările solului și data semănatului influențează instalarea patogenului [Colbach et al., 1997].

La cerealele cultivate în sistem „no tillage” sau „minimum tillage”, rizoctonioza se poate instala, deoarece solul este bogat în materii organice pe care ciuperca supraviețuiște [Oros et al., 2013].

Măsurile chimice au eficacitate variabilă, între 0 și 80%. De regulă, tratamentul semințelor și tratamentele aplicate la cereale în perioada de vegetație ar trebui să protejeze plantele de infecție [Popescu, 2005]. Dintre fungicidele utilizate în combaterea patogenilor cerealelor păioase, fludioxonilul este menționat în unele studii ca fiind eficient în combaterea rizoctoniozei [Smiley et al., 2012]. Pe piață există și combinații de „fludioxonil cu sedaxan” ce pot fi utilizate în combatere. Sedaxanul este o substanță din grupa „pirazolecarboxamide” cu spectru larg de acțiune, recomandată pentru controlul rizoctoniozelor. În combinații cu alte fungicide rezultatele sunt mai bune [după ”Codexul produselor de protecția plantelor omologate pentru utilizare în România”, 2019]. Mai pot fi utilizate și combinații de bixafen cu tebuconazol sau cu protioconazol. S-au dovedit mai eficiente împotriva patogenilor ce produc boli ale bazei tulpinii.

În controlul biologic, de interes sunt bacteriile din genul Pseudomonas și fungii antagoniști din genul Trichoderma [Budge et al., 2009]. Astfel de substanțe trebuie folosite în scop profilactic, nu curativ.

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

„Ghid practic de protecția plantelor pentru fermieri” este o carte care n-ar trebui să lipsească din biblioteca agricultorilor, ghidul conținând informații despre patogenii și dăunătorii din culturile de cereale. Circa 200 de exemplare vor vedea lumina tiparului în câteva zile, cartea putând fi comandată de la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Lovrin, locul în care-și desfășoară activitatea de cercetare autoarea – dr. ing. Otilia Cotuna, din poziția de șef Laborator Protecția Plantelor SCDA Lovrin - CS III, care este și cadru didactic, șef lucrări la Facultatea de Agricultură din cadrul USAMVB Timișoara.

„În această primă ediție veți găsi informații despre patogenii și dăunătorii din culturile de cereale. Informațiile științifice sunt însoțite de fotografii sugestive făcute în culturile de pe teritoriul SCDA Lovrin și nu numai. Aceste fotografii vă pot ajuta în identificarea patogenilor și dăunătorilor din culturile de cereale. Ghidul nu este complet, pentru că se bazează strict pe munca mea din cercetare. Pentru un plus de originalitate, am ales să utilizez doar fotografiile mele”, precizează dr. ing. Otilia Cotuna, care punctează că, la finele fiecărui an, ghidul va fi revizuit și adăugit. Noi patogeni și dăunători vor fi adăugați, atât din culturile de cereale, cât și din alte culturi, rapiță, soia, floarea-soarelui. „Așadar, acest prim ghid a dat startul pentru o serie de ghiduri ce pot face din fiecare fermier un mic cercetător în cadrul fermei pe care o gestionează”, arată autoarea.

Otilia Cotuna a ținut să le mulțumească tuturor celor care i-au fost alături în această realizare. „Această lucrare a fost posibilă cu sprijnul SCDA Lovrin. Îi mulțumesc directorului stațiunii, conf. dr. Marinel Horablaga, care mi-a acordat toată încrederea, susținându-mă în toate activitățile specifice protecției plantelor. Alături de mine, pe parcursul redactării acestei cărți a fost dr. Mirela Paraschivu, șef de lucrări, prietenă și colaboratoare de nădejde, căreia îi mulțumesc. De asemenea, le mulțumesc tuturor referenților pentru susținere.”

Foto: dr. ing. Otilia Cotuna

Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) din Cluj-Napoca a obținut Certificarea Bio pentru culturile și animalele din fermele proprii, precum și pentru produse derivate.

USAMV Cluj-Napoca exploatează peste 970 hectare de teren agricol în cele patru ferme proprii, Stațiunea Cojocna, Stațiunea de Cercetare Horticolă (SCH), Stațiunea Jucu (județul Cluj) și Stațiunea viticolă Apoldia Maior (Apoldu de Sus, județul Sibiu).

Pentru o suprafață de circa 500 de hectare de culturi agricole (grâu, porumb, floarea-soarelui, plante furajere), USAMV Cluj-Napoca a realizat, începând cu anul 2017, toate procedurile pentru reconversia acestora la agricultură ecologică (494,68 ha), iar recent a obținut Certificarea acestor culturi ca produse organice. Alte 174,05 hectare se află în al treilea an de conversie (pentru pomii fructiferi se va obține Certificarea de culturi ecologice în anul 2021).

În privința animalelor deținute în cadrul Stațiunii Cojocna s-a obținut Certificarea de produse ecologice pentru toate bovinele și ovinele (261 bovine și 837 ovine). Astfel, laptele crud de vacă și cel de oaie vor purta sigla și denumirea de „Produs ecologic”, precum și produsele derivate din lapte de vacă (telemea, caș, brânză burduf și iaurt). De asemenea, din cele peste o sută de tone recoltate anul acesta, universitatea va scoate pe piață un alt produs obținut din culturile agricole, respectiv uleiul din floarea-soarelui BIO, presat la rece. Toate aceste produse se vor găsi spre vânzare la magazinele universității din Cluj-Napoca, precum și la magazinele colaboratorilor universității.

„În anul 2017, USAMV Cluj-Napoca și-a stabilit noua strategie de dezvoltare a stațiunilor didactice și experimentale aflate în subordine. Unul dintre obiectivele prioritare stabilite este implementarea conceptului prin care am încercat să realizăm, pe lângă producție, procesarea și comercializarea tuturor produselor obținute în fermele universității. Un alt obiectiv strategic a fost implementarea sistemului de agricultura ecologică. După trei ani de investiții în infrastructură și în utilajele din cadrul fermelor, am reușit să facem dovada că am implementat cele mai bune practici de mediu, precum și că am aplicat standardele necesare privind bunăstarea animalelor. În urma acestui amplu proces de reconversie și dezvoltare, studenții noștri dobândesc competențele practice necesare prin participarea la toate activitățile necesare producției, procesării și comercializării de produse alimentare Bio. Această certificare este doar răsplata eforturilor depuse pe parcursul ultimilor ani”, a precizat directorul general administrativ al USAMV Cluj-Napoca, ec. dr. Lucian Naș.

Potrivit Ministerului Agriculturii (MADR), termenul de „Agricultură ecologică” este protejat şi atribuit României de către UE, pentru definirea acestui sistem de agricultură, fiind similar cu termenii „Agricultură organică” sau „Agricultură biologică”, termeni utilizaţi în alte state membre. Rolul sistemului de agricultură ecologică este de a produce hrană mai curată, mai potrivită metabolismului uman, în deplină corelaţie cu conservarea şi dezvoltarea mediului. Unul dintre principalele scopuri ale agriculturii ecologice este producerea de produse agroalimentare proaspete şi autentice, care să respecte factorii naturali şi de mediu.

Astfel, în perioada de producţie la fermă se interzice utilizarea organismelor modificate genetic (OMG-uri şi derivatele acestora), a fertilizanţilor şi pesticidelor de sinteză, a stimulatorilor şi regulatorilor de creştere, hormonilor, antibioticelor etc. Mai mult, în etapa de procesare a alimentelor se interzice folosirea aditivilor alimentari, a substanţelor complementare şi a substanţelor chimice de sinteză pentru prepararea alimentelor ecologice.

Dr. Angela Ionică, cercetător științific în cadrul Disciplinei de Parazitologie și Boli parazitare de la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) din Cluj-Napoca, a fost recompensată cu prestigiosul Premiu Memorial „Odile Bain”, acesta acordându-se prin competiție, pe bază de nominalizări, pentru tineri cercetători cu rezultate excepționale și contribuții semnificative în domeniul Parazitologiei medicale și veterinare. Premiul se acordă anual de către „Parasites & Vectors”, una dintre revistele științifice de top din domeniul parazitologiei, și este sponsorizat de către compania Boehringer-Ingelheim.

Angela Ionică este prima câștigătoare a acestui premiu din țara noastră și chiar din Europa de Est. Tânăra noastră cercetătoare a fost recompensată cu acest prestigios premiu pentru rezultatele cercetării în domeniul biologiei, ecologiei și epidemiologiei unor boli produse de nematode parazite la animale domestice și sălbatice în Europa și Africa Subsahariană. Ceilalți doi laureați ai distincției din 2020 sunt Adnan Hodžić și Alicia Rojas, de la universități din Viena și Ierusalim.

Angela Ionică a fost nominalizată între competitori de prof. dr. Andrei Mihalca, de la Disciplina de Parazitologie și Boli parazitare din cadrul USAMV Cluj-Napoca. „Cred că Angela merită cu prisosință acest premiu. A muncit mult atât pe durata doctoratului, al cărui coordonator am fost, cât și în calitate de cercetător științific în cadrul Institutului pentru Științele Vieții de la USAMV Cluj-Napoca. Trebuie să recunosc că ideea de a o nominaliza îmi aparține și eram ferm convins că are șanse mari de a câștiga. Dacă vă uitați la lista țărilor din care sunt câștigătorii precedenți, acestea sunt în general poluri de excelență în cercetarea mondială. Sunt mândru că am reușit să punem și România pe această hartă și mă consider privilegiat că am avut ocazia să lucrez cu Angela”, a spus prof. dr. Andrei Mihalca.

Dr. Angela Ionică s-a aflat, în luna martie, alături de asis. univ. dr. Ioana Matei, și în prima echipă detașată de universitatea clujeană la Spitalul Clinic de Boli Infecțioase din Cluj-Napoca, pentru a sprijini diagnosticarea rapidă a testelor prelevate de la persoane suspecte de infectare cu virusul SARS-CoV-2. Ea activează și în prezent la spitalul clujean.

Odile Bain (1939-2012) a fost una dintre figurile proeminente ale parazitologiei mondiale și și-a petrecut aproape întreaga carieră științifică în Franța, la Muzeul Național de Istorie Naturală din Paris. Premiul Memorial „Odile Bain” a fost înființat în anul 2014, până acum fiind desemnați câștigători (doi-trei într- an) 16 tineri cercetători din Austria, Costa Rica, Belgia, Italia, Franța, Olanda, Brazilia, China, Statele Unite ale Americii, Australia și Marea Britanie.

Foto: Angela Ionică (arhiva personală)

Specialiștii recomandă pomicultorilor să nu se grăbească cu plantarea, fiind timp suficient pentru această lucrare. Indiferent de zonă, pomii se pot planta făra probleme în perioada 20 octombrie - 20 noiembrie, iar în zonele de câmpie se poate prelungi plantatul chiar și în luna decembrie, până la survenirea înghețului la sol, dacă avem o iarnă mai blândă. 

„Scoaterea materialului săditor din pepinieră trebuie să se facă după ce plantele intră in repaus vegetativ. În caz contrar acestea nu sunt pregătite pentru a intra în iarnă și pot avea de suferit. De preferat este să se aștepte data de 20 octombrie. Sezonul plantărilor se prelungeşte până la sfarşitul lunii noiembrie și în unele zone se poate prelungi chiar și în luna decembrie. E adevărat că în supermarketuri deja au apărut pomi și trandafiri, plante care sunt scoase mult prea devreme, iar mare parte dintre acestea nu se vor prinde sau vor îngheța peste iarnă. Din păcate, sunt pepinierişti care au scos plantele din pepinieră foarte devreme, încă de la sfarşitul lunii august. Vorba unui coleg . În situația în care circulația sevei nu este oprită și pomii sunt în plină vegetație, pomii respectivi vor îngheața peste iarnă, iar şansele să se prindă sunt extrem de mici, mai ales în cazul speciei cireş, care este o specie foarte sensibilă și suferă destul de mult şocul transplantării. Foarte multe persoane nu sunt informate și plantează în această perioadă, iar ulterior nu îşi explică ce s-a întâmplat cu pomul/pomii care nu s-au prins. De aceea, sfatul meu este să nu se mai planteze pomi mai devreme de 15 - 20 octombrie”, arată dr. ing. Marius Viorel Roman, proprietar Pepinierele Roman, producător autorizat de material săditor pomicol (peste 100.000 de pomi fructiferi anual).

Totodată, inginerul horticol, care este și cercetător, îi îndeamnă pe cei care aleg să cumpere material săditor din supermarketuri, cu toate că nu recomandă acest lucru, să o facă totuși spre sfarşitul lunii octombrie sau început de noiembrie, deoarece procesul de la scoatere, pregătire, ambalare, transport și până la raft poate dura și două săptamâni și prin urmare pomii din 10 octombrie sunt scoși încă din septembrie.

În ceea ce privește pregătirea terenului, pichetarea și executarea gropilor, pomicultorii trebuie să se mobilizeze din vreme. Și tot din vreme ar trebui să contracteze materialul săditor, pentru a avea garanția că vor găsi sortimentul dorit. 

„Recomand să se cumpere material săditor cu rădăcina nudă, direct de la pepiniere pomicole autorizate. Ori, pomi containerizați la ghivece, cu substrat. Trebuie să se evite materialul săditor cu sistemul radicular ambalat, deoarece prin procesul de ambalare se distruge un procent foarte rididicat din sistemul radicular (radăcini), mai ales în cazul speciilor sâmburoase care prezintă un sistem radicular bine dezvoltat, neavând spațiul necesar în punga respectivă. Pomii care au sistemul radicular ambalat sunt traumatizați. Din acest motiv foarte mulți pomi trecuți prin procesul de ambalare nu se prind, sau dacă se prind prezintă o dezvoltaree anemică în primii doi ani, din cauza faptului că sistemul radicular este foarte mult diminuat sau rădăcinile frânte în urma procesului de ambalare”, precizează dr. ing. Marius Viorel Roman.

Despre Pepinierele Roman și despre proprietarul lor - dr. ing. Marius Viorel Roman, aici: https://pepinierele-roman.ro/

Foto: Pepinierele Roman

Clubul Fermierilor Români a devenit membru al European Landowners’ Organization (ELO), organizație europeană cunoscută și apreciată pentru poziția de lider în reprezentarea intereselor unui număr mare de afaceri și întreprinderi familiale rurale din Europa. Ambele organizații profesionale au obiective și interese comune, iar acțiunile lor vizează subiecte de interes major pentru agricultură, precum Politica Agricolă Comună, biodiversitatea, dezvoltarea rurală, clima și mediul. „Parteneriatul Clubului cu ELO este reciproc avantajos în primul rând pentru fermieri, având în vedere că ambele asociații susțin sustenabilitatea și progresul în zonele rurale, implementarea pe scară largă a agriculturii digitale, accesul la tehnologie pentru toți fermierii, indiferent de amplasarea geografică, inovația și posibilitatea de a o implementa împreună cu tehnologia, educația tinerilor fermieri, accesul rapid la informații, precum și reprezentarea agricultorilor la nivel european”, a precizat Florian Ciolacu, director executiv Clubul Fermierilor Români.

ELO este o organizație-umbrelă care are obiective ambițioase, extrem de activă și implicată în activități de reprezentare a fermierilor și lansare de proiecte dedicate agriculturii, cu peste 54 de asociații membre din toată Europa. Fără afiliere politică, sprijinindu-se pe rețeaua puternică și eficientă a membrilor săi, ELO are acces la informații în timp real, pe care le gestionează cu experții săi, pentru a înțelege mai bine activitățile și mecanismele specifice din agricultură, pentru a explica și pentru a influența deciziile UE care vizează acest domeniu.

Sprijinul ELO, important în demersurile la Bruxelles pentru susținerea intereselor fermierilor din România

Clubul Fermierilor Români a luat parte la prima Adunare Generală ELO în calitate de membru, pe 16 iunie 2020, prin reprezentantul său, directorul executiv Florian Ciolacu. În cadrul reuniunii, în calitatea sa nou-dobândită de membru, Clubul a votat agenda și conducerea ELO și a luat contact cu alte asociații europene de profil. „Clubul Fermierilor Români este foarte impresionant, cu așteptări și obiective înalte, iar noi, la rândul nostru, împărtășim aceleași obiective. Țelul nostru este unul comun, iar acest parteneriat reprezintă un câștig pentru ambele părți. Sprijiniți fermierii de succes, care au un model de afaceri bazat pe inovație, tehnologie și ghidul de bune practici în agricultură. În armonizarea legislației, avem domenii comune de acțiune, care vizează problemele care impactează profitabilitatea fermelor. Este foarte important să lucrăm împreună în consultarea și implementarea reglementărilor și să explicăm factorilor de decizie care sunt nevoile noastre, ceea ce este acceptabil pentru noi și cum ne pot ajuta. Sunt foarte încântat să vă urez bun venit și să colaborăm împreună de acum și pe viitor. Trebuie să recunosc că această colaborare cu fermierii români este captivantă, interesantă și pot doar să vă felicit pentru energia de care dați dovadă și pentru felul în care vă gândiți la viitorul dumneavoastră”, a spus Thierry de l’Escaille, secretarul general ELO.

Subiectele dezbătute au vizat noile strategii ale Pactului Ecologic European și viitorul Politicii Agricole Comune. La întâlnire au participat miniștrii germani pentru agricultură și mediu, în contextul în care Germania se pregătește să preia președinția rotativă a Consiliului UE.

Prin parteneriatul cu ELO, implicarea Clubului în acțiuni și proiecte comune aduce câteva beneficii concrete: modele și idei de proiecte care pot fi lansate și implementate la membrii Clubului, acces la rețeaua de experți ELO, acces în timp real la informații și analize de impact privind politicile europene, care sunt transmise rapid către membrii Clubului, creșterea gradului de experiență și expunere a Clubului și a membrilor săi în proiecte europene.

ELO dezvoltă numeroase proiecte care adresează diferite sectoare din agricultură. Unul dintre cele mai importante, de interes pentru Club, este Programul E-Natura 2000, al cărui obiectiv este de a oferi managerilor de terenuri oportunitatea să se conecteze și să rezolve împreună problemele specifice gestionării ariilor protejate. „Acest parteneriat reprezintă pentru ambele părți un beneficiu, întrucât ambele organizații au teme de interes comun, structuri și modele de lucru similare. Pentru noi este important schimbul de informații, analizele și studiile elaborate de ELO privind noua PAC sau diverse sectoare din agricultură, pe care le punem la dispoziția membrilor asociației noastre, sprijinul ELO în demersurile pe care le facem la Bruxelles pentru susținerea intereselor fermierilor din România. Programul de pregătire este foarte important pentru noi și apreciem implicarea ELO care asigură facilitarea de stagii de practică pentru tinerii fermieri în cadrul reprezentanței sale de la Bruxelles. Stagiarii vor putea înțelege mai bine mecanismele de funcționare a instituțiilor de la Bruxelles, modul în care sunt elaborate politicile și strategiile la nivel european, își vor putea coordona mult mai eficient afacerile și vor avea posibilitatea de a comunica cu părțile de decizie de la Bruxelles. Mulțumim partenerilor noștri de la ELO pentru încrederea acordată asociației noastre, ne bucurăm de colaborarea pe care o avem și pentru oficializarea alianței noastre - avem încredere că ne vom atinge obiectivele comune prin comunicare continuă și sprijin reciproc în avantajul fermierilor”, a subliniat Florian Ciolacu.

Corteva Agriscience a anunțat că a primit înregistrarea europeană a primului produs din  gama de produse Inatreq™ active. Questar™ cu Inatreq™ active, aprobat pentru comercializare în Franța, este un fungicid inovator, de origine naturală, care oferă un control curativ și eradicativ pentru toate tulpinile de Septoria, oferind astfel o strategie de combatere pe termen lung pentru fermierii europeni.

Produsul va fi disponibil la vânzare în Franța începând cu finalul anului 2020, pentru anul agricol 2021. Următoarele omologări a produselor pe bază de Inatreq se vor face anul viitor și vor oferi fermierilor care cultivă cereale noi soluții pentru controlul bolilor în Regatul Unit al Marii Britanii, Danemarca, iar ulterior pe toate piețele europene importante. „Această soluție inovatoare pentru controlul și combaterea Septoriozei, cea mai păgubitoare boală care afectează cultura de grâu, va răspunde cerințelor fermierilor în România,” a afirmat Jean Ionescu, Country Leader România și Republica Moldova.

Rezultat al muncii asidue a cercetătorilor Corteva Agriscience, acest nou fungicid - Questar™ cu Inatreq™ active va răspunde provocărilor unui management durabil și va satisface dorința fermierilor pentru produse inovative care să asigure protecția și siguranța culturilor.

Inatreq prezintă performanțe biologice excepționale, oferă fermierilor un nou instrument care să ajute la gestionarea bolilor deoarece nu prezintă rezistență încrucișată la fungicidele chimice deja existente pentru combaterea bolilor din culturile de cereale. De asemenea, fermieri vor beneficia și de flexibilitatea în aplicare a produsului, precum și de performanțele sale consistente și de spectrul larg de acțiune. „Inatreq reprezintă cea mai recentă soluție, rezultat al inovațiilor tehnologice dezvoltate de compania noastră. Suntem încântați și vom continua să ne dezvoltăm portofoliul cu produse naturale. Datorită originii naturale a produsului Inatreq, îndeplinim cerințele consumatorilor europeni pentru produse mai durabile”, a precizat Susanne Wasson, președinte Platforma Crop Protection - Corteva Agriscience.

Substanța activă Inatreq protejează, totodată, și plantațiile de bananieri de boala numită Black Sigatoka. Câteva țări, printre care Belize, Columbia, Ecuador, Guatemala, Honduras, Coasta de Fildeș și Panama, au omologat fungicidul Kyventiq™ pe bază de Inatreq™ active pentru utilizarea în culturile de bananieri.

Au lucrat o viață de om în cercetarea pomicolă, au urcat treaptă cu treaptă în ierarhia Stațiunii de Cercetări Pomicole de la Caransebeș, județul Caraș-Severin. Momentul în care stațiunea și-a închis porțile, prin anul 2006, a fost, poate, cel mai dificil din viața familiei Băncilă, aproape de pensie, fără prea multe perspective și doar cu știința de a face pomi roditori.

Măriuța Băncilă: „Aș minți dacă aș spune că fac munca asta doar din pasiune. Totuși, dacă n-ar fi pasiune, n-ar fi nici profit.”

Mai degrabă de nevoie decât de voie, soții Băncilă au închiriat o bucată de teren în lunca Timișului, în cartierul Teiuș al orașului Caransebeș, și au pus pe picioare o  mică pepinieră. „Sunt pomicultoare, vreau să propag pomicultura pe care am făcut-o o viață, vreau ca omul să aibă fructele pe masă, să aibă mere, pere, prune, cireșe”, motivează cu emoție doamna dr. ing. Măriuța Băncilă decizia luată în urmă cu 12 ani.

Drumul succesului a fost unul presărat cu multe obstacole. Efortul fizic și financiar a fost consistent, însă piața i-a răsplătit pe măsură. Așa se face că, în această primăvară, tot materialul săditor produs a fost vândut, ba chiar ar mai fi fost nevoie. „Anul acesta, am altoit cam 16.000 de puieți, s-au prins în jur de 14.000 și apți pentru vânzare au fost circa 10.000 de pomișori. Am vândut tot, pentru că suntem o pepinieră de familie, nu producem în șarje mari, producem puțin și bun. Pomii care sunt sub STAS se selectează și nu se vând. Încercăm să producem mai mult ce se cere în zona noastră, iar cel mai căutat este prunul. Soiul Anna Spath are cea mai mare căutare, iar soiul de prun Stanley, mai puțin, dar îl recomandăm și pe el, pentru că este un bun polenizator. Acestea ar fi cele două soiuri, devenite cumva clasice. Pe lângă ele, am introdus și soiuri mai noi. Am început să producem puieți din soiul Centenar, precum și un soi de la vecinii sârbi - Cacanska Lepotica, un soi asemănător cu Bistrița noastră. Ei bine, toate soiurile astea au nevoie de polenizare și justifică nevoia de a introduce și soiul Stanley printre materialul săditor vândut”, arată doamna dr. ing. Măriuța Băncilă.

Pomii, îngrijiți cu dragoste, te răsplătesc

La pepiniera Băncilă, se produc pomi din categoria CAC, în conformitate cu standardele comunitare. „Pomii sunt sănătoși, sunt liberi de principalele boli virotice. La început, am procurat portaltoi și ramuri certificate din Ungaria, pentru că la noi nu se produc. Cu alte cuvinte, plantațiile nou-înființate din fonduri europene nu pot folosi decât material săditor certificat, care, din păcate, trebuie adus din import, și asta nu pentru că ai noștri cercetători români nu o pot face, ci pentru că e nevoie de investiții, consideră Măriuța Băncilă. Nu cred că la Institutul de la Mărăcineni nu ar exista capacitatea intelectuală și chiar materială să se producă material săditor din această categorie biologică, dar lipsesc banii. Trebuie făcută investiție în sâmburi, se fac anumite tratamente, chimioterapie, termoterapie, devirozări, se păstrează în izolatoare ani întregi, pentru ca pomul să fie liber total de orice boală. Este o întreagă tehnologie care, din păcate, lipsește”.

Chiar dacă nu produce puieți în cantități mari, familia Băncilă face profit din micuța afacere, atât cât să aibă satisfacția succesului. „Aș minți dacă aș spune că fac munca asta doar din pasiune. Totuși, dacă n-ar fi pasiune, n-ar fi nici profit. Totul merge până la o limită. Să stai aici în câmp, să transpiri și să te schimbi de nu știu câte ori și să stai cu nasu-n jos de când începe să mijească primul mugure și să plivești până când pomul ajunge la dimensiunile de plantare chiar nu este ușor. Am numărat, anul trecut: de 12 ori m-am aplecat la fiecare pomișor. Deci, aș minți dacă aș spune că nu e important profitul”, arată pomicultoarea din Caransebeș.

Tenacitatea cu care familia Băncilă a luptat să-și pună afacerea pe picioare este remarcabilă și demonstrează că niciodată nu este prea târziu să-ți iei destinul în propriile mâini. În plus, când pui, laolaltă, pasiunea și priceperea, calitatea este garantată, mai cu seamă că vorbim despre pomi fructiferi, despre care se zice că simt atunci când sunt îngrijiți cu dragoste și te răsplătesc.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print – iulie 2018

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html