De fiecare dată este o plăcere să stăm de vorbă cu Jean Ionescu, Country Leader al companiei Corteva Agriscience pentru România și Republica Moldova, deoarece este un adevărat expert în domeniul agricol. Vorbește cu ușurință despre tot ce înseamnă agricultura, și nu doar despre cea practicată în țara noastră. Cunoaște fermele și piața agricolă, are opinii pertinente despre strategii și viitorul agricol. Jean Ionescu și-a început cariera în urmă cu 22 de ani la Stațiunea de Cercetare Agricolă Șimnic și are un doctorat în genetica și ameliorarea plantelor.  

Reporter: Suntem la început de an și aș vrea să ne uităm un pic în urmă, cum caracterizați anul abia încheiat, 2021?

Jean Ionescu: Fără exagerare, cred că este cel mai bun an agricol din ultimii 20 din punctul de vedere al producţiilor obţinute şi al valorii preţului per tona de produs cereală vândută. Cred că marea majoritate a fermierilor o confirmă. Practic, din punctul de vedere al exerciţiului financiar, 2021 nu încape îndoială că este un an excelent.

„Progresul în agricultură înseamnă productivitate. Nu putem obţine productivitate bună dacă nu avem tehnologie.”

Reporter: Era nevoie de un an excelent pentru ca fermierii să-și acopere pierderile din 2020. Dar le acoperă cu adevărat?

Jean Ionescu: Din păcate, anul precedent, adică anul 2020, a fost unul dezastruos pentru mare parte din România, e vorba de sud-estul României, Moldova şi Moldova de peste Prut. Mulți fermieri au fost foarte aproape de a intra în faliment şi 2021 a venit efectiv ca un an foarte bun pentru redresarea economică a fermelor din zonele afectate de secetă și arșiță. Productivitatea din 2021, corelată cu preţurile de vânzare ale cerealelor, a făcut fără nicio exagerare ca 2021 să fie unul dintre cei mai buni ani agricoli pentru România, ca ţară. Anul trecut a fost unul la care nimeni nu s-a aşteptat şi aş avea curajul să spun că meteodependenţa agriculturii, practic recuperarea din punct de vedere pluviometric, a fost excelentă pentru România, iar corelată şi cu productivitatea, care în 2021 a fost peste medie, plus această conjunctură mondială privind preţurile cerealelor, a dus la un an financiar bun pentru ţara noastră.

Reporter: Pe de altă parte, trebuie să avem în vedere tehnologia, genetica semințelor, produsele de protecția plantelor, toate evoluează și ajută fermierii în obținerea unei materii prime de calitate.

Jean Ionescu: Agricultura mondială practic este cu paşi repezi către cea mai înaltă tehnologie, adică inclusiv în România fermierii doresc accesibilitate la toate tehnologiile, la, să spunem, tehnologiile de ultimă oră din lume. Fără îndoială, Corteva Agriscience este unul dintre cei mai importanţi provideri de tehnologie mondială în agricultură, ţinând cont de experienţa noastră. Cele trei companii din care este formată Corteva, respectiv Pioneer, Dow şi DuPont, au activitate de peste 400 de ani consolidată şi suntem compania din lume cu cele mai multe patente, inovaţii, atât în partea de genetică, cât şi în partea de protecţie a plantelor. Nu încape îndoială, progresul în agricultură înseamnă productivitate, este ce are nevoie fermierul din România şi aş preciza, are nevoie de o constanţă productivă, adică România corelată în exerciţiul cel mai bun cu o capacitate de irigare aproape de regimul comunist, să avem un 2-2,5 milioane suprafaţă irigată, cu certitudine poate fi un jucător mondial de primă clasă în piaţa cerealelor.

Reporter: E posibilă o strategie integrată a apei, aceea care să vină în completarea sistemelor existente de irigații cu sisteme proprii, locale, ale fermierilor. Tocmai de aceea Planul Național Strategic (PNS) este unul foarte important pentru înglobarea unor astfel de măsuri.

Jean Ionescu: PNS-ul are multe precizări în această arie şi, nu încape îndoială, marea majoritate a fermelor premium din România deja lucrează în partea de agricultură sustenabilă, adică acele covoare verzi, număr minim de lucrări, număr de treceri cât mai mic, care practic lucrează la conservarea apei în sol pentru cultura care urmează. E ce se va întâmpla cu siguranţă în următorii ani la marea majoritate a fermelor din România, pentru că apa este clar unul dintre cei mai importanţi factori pentru o productivitate medie ridicată.

Alegerea hibrizilor, importantă în productivitate

Reporter: Utilajele agricole pot să favorizeze realizarea unei agriculturi conservative, sustenabile, durabile, în condiţiile în care fermierul are acces la această tehnologie. Ca de altfel şi la tehnologia pe care o pot pune la dispoziţie companiile precum Corteva, referindu-ne la produsele de protecţie a plantelor. Pentru că în ultima vreme se discută şi se pune în balanţă până la urmă rentabilitatea la hectar, randamentul la hectar, venind aici cu paralela între inputuri şi producţie şi preţul pe care-l poate obţine la produs fermierul.

Jean Ionescu: Sunt multe lucruri de discutat pe această temă şi cu siguranţă managementul unei ferme agricole trebuie să considere ce spuneaţi mai devreme, practic costul pe hectar, estimarea producţiei şi estimarea vânzării sunt parte integrantă din afacerea unei ferme, iar managerul unei societăţi agricole trebuie să cunoască toate aceste elemente. E motivul pentru care noi dezvoltăm foarte multe lucruri care intră în partea de agricultură digitală, adică de pe un telefon practic fermierul va putea să vadă foarte multe lucruri în fermă, monitorizarea de la A la Z a stării de sănătate a culturilor, programele de fertilizare, productivitatea per parcelă corelată cu condiţii de sol, cu semănat variabil – sunt foarte multe lucruri pe care agricultura digitală le oferă în momentul de faţă şi cu siguranţă vor fi upgradate în viitor. Dar aş spune, ducându-ne un pic la condiţiile României, responsabila de productivitate la ora actuală într-o fermă, determinant, în proporţie de 40% pe unitatea de suprafaţă, şi aş începe cu lucrul basic, este alegerea celor mai buni hibrizi, a celor mai bune varietăţi adaptate la condiţiile zonale. E ce face Corteva prin brandul Pioneer, oferind – aş avea curajul să spun de departe – cele mai avansate soluţii genetice. Corteva Agriscience, mai precis Pioneer, este brandul premium care deţine cea mai mare colecţie de germoplasmă la nivel mondial şi este prima companie din lume care a realizat hibrizi de porumb în 1926. Este şi motivul prin care suntem compania-lider în vânzările de seminţe hibride de porumb, iar ce oferim noi în partea hibrizilor între 250 FAO şi 550 FAO aş spune că oferă o performanţă excelentă, sunt foarte mulţi fermieri în România care cu hibrizii noştri realizează pe cele mai bune parcele producţii de peste 20-22 de tone la hectar, recordul în România a fost undeva la 24 de tone, iar protecţia plantelor practic, începând de la partea de curăţenie a culturii, adică combaterea buruienilor, până la partea de combatere a bolilor şi dăunătorilor este din ce în ce mai bine pusă la punct astăzi. Sunt soluţii în piaţă cu un eco-profil european care permit, în momentul în care sunt utilizate corespunzător conform normelor, dozelor de omologare, să avem o agricultură sustenabilă la cel mai înalt nivel din România.

Reporter: Cu alte cuvinte, remanenţa în cultură, în plantă, uneori este ca şi inexistentă, a venit, şi-a făcut treaba şi nu o mai găseşti.

Jean Ionescu: Cu siguranţă da, şi aici sunt multe materiale informative. România este o ţară care în momentul de faţă foloseşte cam de 2,5 ori sub media europeană din punctul de vedere al substanţei active pe hectar, suntem undeva la 700 g substanţă activă în partea de protecţie a plantelor pe unitatea de suprafaţă, versus Comunitatea europeană, media care este undeva la 2,1 – 2,2 kg, deci suntem practic mai mult în partea de agricultură eco, bio, decât în partea de agricultură super-ultra intensivă. Suntem, vă repet şi aici discut în special de portofoliul Corteva, o companie care oferă un eco-profil excelent al produselor de protecţie a plantelor, bineînţeles, care trebuie să fie utilizate corespunzător în normele omologate.

„Aşteptările pentru preţuri bune la cereale în 2022 sunt foarte ridicate.”

Reporter: Cum vedeți viitoarele strategii ale Uniunii Europene?

Jean Ionescu: România e o ţară clar capabilă să hrănească, în momentul în care agricultura va fi intensivă, cu adevărat să hrănească de patru ori populaţia. Potenţialul nostru este excelent, ne lipsesc câteva lucruri care sunt esenţiale în infrastructura agricolă, şi primul arhicunoscut este capacitatea de irigare a României, care deocamdată este departe de a fi la un nivel corespunzător, şi aici sunt în toate programele diverse discuţii, nevoia de finanţare clar este foarte mare, suntem o ţară agricolă europeană de importanţă majoră, suntem a cincea ţară europeană ca potenţial agricol, ca suprafaţă şi, sigur, aş spune cred că suntem a doua sau a treia din punctul de vedere al calităţii solului… Avem, însă, această variabilitate a producţiei agricole foarte mare. Cât ne ajută Dumnezeu şi natura este darnică, suntem capabili să obţinem productivitate mare, în schimb când avem un an mediu sau un an slab din punct de vedere pluviometric, lucrul acesta se vede. Dacă vă uitaţi pe mediile obţinute de România şi le analizăm, sigur, e clar că suntem în partea de jos a clasamentului european şi lucrul acesta din păcate nu poate fi rezolvat decât cu o strategie de cel mai înalt nivel, cu investiţii majore în infrastructura de irigaţii. România e capabilă să obţină producţii foarte ridicate dacă are controlul minim al apei de irigat. Lumea trebuie să poată să irige, nu încape îndoială, şi aici, mergând un pic mai departe pe acest subiect, suntem capabili să avem 400.000-500.000 de hectare de soia, putem să facem 2,5 milioane de hectare de porumb la nivel înalt, păioase undeva la 2,6-2,7 milioane de hectare cu productivitate şi calitate foarte bune, floare şi rapiţă undeva la 1,6-1,7, adică suntem o ţară agricolă foarte competitivă, dar avem nevoie de aceste investiţii în irigații, avem nevoie de un minimum de apă pentru culturile agricole pentru a fi cu adevărat constanţi din punctul de vedere al productivităţii. Noi ce facem? Corteva investeşte enorm în potenţialul agricol din România şi acesta este motivul pentru care avem cea mai mare staţie de producere de sămânţă, Pioneer este un important hub de producere sămânţă în România, suntem de departe compania numărul unu în piaţa producerii seminţei din România.

Reporter: Care este capacitatea?

Jean Ionescu: Staţia din Afumaţi are o capacitate undeva între 1,6-1,65 milioane de saci. Este una dintre cele mai moderne la nivel mondial. Cea mai mare din Europa este în Ungaria, la Szarvaş, și aş spune că ambele staţii reprezintă un obiectiv strategic de importanţă majoră pentru Corteva, pentru că pe lângă asigurarea necesarului intern, o mare parte din producţie este exportată cu valoare adăugată de la producătorii de sămânţă şi aşa mai departe. Producem sămânță şi pentru ţările din jur, iar cei mai mari consumatori ai seminţelor produse în România sunt Germania, Ucraina, Rusia, Bulgaria, Republica Moldova, care clar este o ţară care nu este încă în UE, adică avem foarte mulţi clienţi ai producţiei din România.

Reporter: Lucrați de foarte multă vreme cu fermierii pentru multiplicarea seminţei. Care a fost evoluţia capacităţii de producţie a fermierilor? Mă refer nu doar la cantitate, ci mai ales la calitate.

Jean Ionescu: Orice companie, şi în cazul acesta Pioneer, când a început producerea de sămânţă în România a început-o cu paşi scurţi, dar cu o viziune pe termen lung prin care şi-a clădit acea imagine de cel mai important jucător, atât în partea de vânzare, cât şi în partea de producere de sămânţă. Calitatea pe care noi o obţinem în România este la cel mai înalt nivel şi aş spune că partea aceea cu standard 1, 2, 3 este o simplă poveste, nu există aşa ceva. România în mod normal, din punctul de vedere al calităţii seminţelor, produce la cel mai înalt nivel de calitate şi nu vă ascund că este de multe ori lucrul care ne asigură supremaţia din punct de vedere comercial, pentru că toată lumea trebuie să fie conştientă, avem fel de fel de studii care ne permit o analiză foarte clară de la client, iar în momentul când avem o rată de satisfacţie a clientului de peste 97%, vă daţi seama, ca să vă dau un exemplu, nu există niciun produs în lume care are 100%, nu contează că este telefonul x, y, televizorul z sau… nu există niciun produs mondial care are 100% customer satisfaction. Avem o rată de satisfacţie atât din punctul de vedere al performanţelor, cât şi din punctul de vedere al calităţii seminţelor care sare de 97% şi care este de departe cea mai ridicată din industria în care activăm.

Producerea de sămânţă, dacă e făcută la cel mai înalt nivel, asigură o superioritate semnificativă din punctul de vedere al veniturilor pe hectar, dar are şi un minus, pentru că fermierul trebuie să fie foarte atent la detalii. Pioneer are o echipă de agronomi foarte bine pregătită care-l ajută şi sunt nişte paşi procedurali foarte importanţi în producerea de sămânţă, dar aş avea curajul să spun că avem fermieri de un profesionalism desăvârşit care produc seminţe, la care aceste detalii sunt atât de bine cunoscute, încât avem clienţi foarte fideli din punctul de vedere al producerii de sămânţă care, agronomic, sunt la cel mai înalt nivel, iar dotarea tehnologică, tehnică, la ora actuală este una de-a dreptul la cel mai înalt nivel mondial, aş spune. România este un jucător mare în partea de producere sămânţă şi specializarea producătorilor de sămânţă de la un an la altul a crescut foarte mult. Nivelul este foarte ridicat în producerea de sămânță în țara noastră.

„România, până nu va avea o soluţie viabilă de înlocuire a neonicotinoidelor în tratamentul seminţelor de porumb şi floarea-soarelui, cu siguranţă va fi obligată moral pentru fermier să vină cu derogare la neonicotinoide.”

Agricultura sustenabilă are nevoie de produse de protecţie a plantelor

Reporter: Să vorbim un pic despre neonicotinoide. Anul acesta, România a obținut din nou derogare pentru folosirea acestora. Corteva, știu că are în studii şi cercetări, produse care să înlocuiască neonicotinoidele.

Jean Ionescu: Autoritățile au cântărit foarte bine şi au luat cea mai bună măsură pentru fermieri, practic acordarea acestei derogări pentru porumb şi floarea-soarelui. Nu încape îndoială, România fără o soluţie care să asigure protecţia pentru acest dăunător din bazinul Mării Negre, Tanymecus dilaticollis, respectiv răţişoara, nu am putea merge mai departe ca stat agricol fără o protecţie a seminţelor ca la carte. La sfârşitul zilei pe noi trebuie să ne vedeţi ca fermieri. Pioneer, producătorul de sămânţă numărul 1 din România, este un fermier, pentru că avem suprafeţe foarte mari în care noi producem seminţe şi nu ne permitem ca formele parentale să nu aibă un tratament corespunzător care să asigure o protecţie bună la Tanymecus. Adică, inclusiv noi avem nevoie de această derogare, pentru că, dacă nu avem aşa ceva, din păcate suntem forţaţi să mutăm producerea de sămânţă din România într-o ţară care nu are aceleaşi probleme.

România până nu va avea o soluţie viabilă de înlocuire a neonicotinoidelor în tratamentul seminţelor de porumb şi floarea-soarelui cu siguranţă va fi obligată moral pentru fermier să vină cu această derogare la neonicotinoide. Într-adevăr, Corteva Agriscience are în fază de testare anumite produse şi cred că marea majoritate cunosc, este vorba de Lumiposa, soluţia care este omologată pentru tratarea seminţelor de rapiţă în Europa şi în România. Suntem în ultimul an de testare, practic produsul se califică, va primi omologare pentru că rezultatele ne arată că este un produs cu siguranţă care oferă protecţie de la A la Z culturii de porumb, e vorba de dăunătorii Agriotes şi Tanymecus dilaticollis, pentru că suntem în ultimul an în care vom efectua aceste teste, vom aplica pentru omologarea produsului la autorităţile competente şi nu văd probleme. Până acest produs va fi omologat, cu siguranţă autorităţile vor avea nevoie de derogare pentru a sprijini fermierii.

Toate produsele noi, şi aici vreau să precizez, au un minus pentru piaţă. Inovaţia şi moleculele noi au cu siguranţă alte costuri de producţie, din cauza unor aspecte care ţin de eco-profil, de investiţia în cercetare pentru astfel de molecule, şi aş spune că partea care întotdeauna este mai senzitivă şi nu place este preţul. Pentru că diferenţa este costul pe hectar, adică cu soluţiile noi, cum am remarcat cu toţii, au și costuri mai mari. Practic, costurile întotdeauna sunt mai mari, dar soluţiile, aş avea curajul să spun, au un eco-profil excelent pentru mediu, pentru planta de cultură şi, la sfârşitul zilei, pentru hrana care rezultă din aceste culturi. Adică, gândiţi-vă că de multe ori produsele de protecţie a plantelor au norme de omologare mai dure decât medicamentele care se omologhează pentru consumul populaţiei, pentru medicina umană. Şi plantele de cultură, oricât de duri am fi, nu pot trăi fără aceste medicamente, fără produsele de protecţie a plantelor. Nici noi, oamenii, la ora actuală nu putem trăi fără aceste – la un moment dat, cei care avem probleme – medicamente din farmacii. Acelaşi lucru este cu plantele.

Reporter: Preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, la preluarea preşedinţiei Consiliului UE, a spus că de aici încolo nu mai scoatem nimic de pe piață până nu avem cel puţin unu sau doi înlocuitori care să fie de aceeaşi valoare.

Jean Ionescu: Agricultura sustenabilă are nevoie de produse de protecţie a plantelor care, repet, trec prin nişte teste de cea mai înaltă calitate şi practic nu scapă nimic. Dacă produsele de protecția plantelor sunt folosite în mod corespunzător, conform omologărilor, sunt nişte produse foarte sigure pentru consumul alimentelor rezultate din tratamentele efectuate.

Fermierul are nevoie de soluţii sustenabile. Pentru că nu putem doar să tăiem şi la un moment dat nu mai punem absolut nimic acolo, pentru că nu mai rezolvăm problemele. Vor apărea foarte multe lucruri care ţin de boli, dăunători pe care nu-i mai putem controla, pentru că nu avem soluţii. E clar că partea de autoritate din România trebuie să fie conectată european cu ce se întâmplă. Sunt foarte multe ţări, una dintre ele aţi dat-o exemplu mai devreme, Franţa, care a revenit la decizii, se întâmplă şi în Germania. Sunt ţări care la ora actuală realizează că sunt foarte multe lucruri care nu se pot rezolva. România – clar suntem parte din Comunitatea Europeană, trebuie să ne aliniem regulilor UE, dar nu putem deveni o oază a omenirii care va avea hrană doar eco şi bio, pentru că la sfârşitul zilei constatăm cu toţii: coşul zilnic de alimente ca valoare a crescut semnificativ, adică în România cred că ne apropiem la un cost de peste 50% din venituri, or, lucrurile acestea, dacă vor continua doar în trend ascendent, vor face la un moment dat ceva „poc”. Totul se duce la omul de rând, care mănâncă, trebuie să se încălzească, trebuie să aibă electricitate pentru o viaţă normală şi aşa mai departe. Adică, toate costurile sunt… închipuiţi‑vă, şi vă dau exemplu eco şi bio: e clar că e un segment de produse care costă mai mulţi bani din multe motive. La sfârşitul zilei omenirea, eu cu tărie susţin, are nevoie de hrană convenţională, pentru că e cea care asigură securitatea alimentară.

Cultura-regină rămâne porumbul

Reporter: Pentru că sunteţi un fin cunoscător al pieţei porumbului, cum vedeţi evoluţia la nivel mondial a acestei pieţe? Cine şi cum influenţează preţul?

Jean Ionescu: Foarte greu de spus, dar nu e niciun dubiu, preţul la porumb – şi nu numai la porumb – este influenţat, după cum ştim cu toţii, de raportul cerere-ofertă. Nu încape niciun fel de îndoială, aşteptările pentru preţuri bune la cereale în 2022 sunt foarte ridicate, şi aici aş începe cu rapiţa. Uitaţi-vă, rapița are un preț de peste 800 euro pe tonă; uitaţi-vă la porumb ce preţuri sunt, adică e un deranj mondial major, într-un cuvânt. Uitaţi-vă ce se întâmplă cu seceta din Argentina, adică sunt lucruri care sunt corelate clar cu schimbările climatice. Din cauza acestui aspect, aceste schimbări climatice lovesc major, din experienţa noastră, a tuturor, întotdeauna într-o parte a planetei. Se fac stocuri. Fermierul american preferă să aibă nu dolari în cont, preferă să aibă silozul plin. Este o regulă banală moştenită din tată în fiu, prin care el spune: ştim foarte clar că dacă vom avea silozul plin, cu siguranţă valoarea adăugată pe care o aduce e mai mare decât dolarii pe care-i am în bancă vânzând recolta.

Factorul limitativ pentru noi, românii, este seceta. Ştim cu toţii că poate fi atât de dură, în special în sudul României, încât de multe ori nu reuşeşti să recoltezi nimic la porumb, dar nu încape niciun fel de îndoială, pentru fermierii buni, fermierii performanţi care reuşesc să facă producţie şi mai ales pentru cei care reuşesc să facă producţie mare, fără nicio ezitare cultura care va produce cei mai mulţi bani în ferme va fi porumbul. Porumbul va rămâne în continuare cultura-regină. Anul viitor, datorită preţului, cred că rapiţa va deveni un jucător important, iar dacă ne ducem mai departe la celelalte culturi – uitaţi-vă la preţurile uleiurilor vegetale – şi floarea stă sus, şi păioasele stau acolo, adică toate plantele de cultură în mod normal au nişte preţuri la cereale. Nu e niciun dubiu, preţul îngrăşămintelor este prohibitiv astăzi, dar nici nu putem face rabat foarte mult, pentru că ne va taxa din punct de vedere productiv. Şi aici fermierul ştie mai bine ce are de făcut, dar noi personal încurajăm fermele să facă tehnologie. Nu putem obţine productivitate bună dacă nu avem tehnologie. Degeaba noi oferim cea mai bună genetică, dacă ea nu are un minim sau un mediu normal de dezvoltare din punct de vedere nutritiv. Şi merg mai departe: ne pregătim pentru o eră în care într-adevăr vom reduce îngrăşămintele, şi nu vă ascund că e unul din programele de cercetare Corteva, vom oferi la un moment dat hibrizi de porumb capabili să-şi absoarbă azotul atmosferic şi normele de azot vor scădea semnificativ. Vom oferi, începând cu 2023-2024, soluţii care vor ajuta planta de cultură să fie capabilă să-şi ia mult mai mult din azot din atmosferă. Adică vor fi soluţii ajutătoare majore pentru culturi. Dar nu putem astăzi să spunem că reducerea normelor de îngrăşăminte va fi un factor care nu va influenţa producţia, pentru că nu este adevărat.

Reporter: Care sunt provocările Corteva pentru perioada următoare?

Jean Ionescu: Provocările Corteva sunt multe şi aş începe cu capacitatea noastră de a livra inovaţie şi produse de cea mai înaltă clasă. Este provocarea numărul unu şi aş spune fără echivoc că ne ţinem de cuvânt şi în fiecare an lansăm în România cel puţin 10-15 produse noi, începând de la hibrizi de porumb, floarea-soarelui, rapiţă până la partea de substanţe active noi în partea de protecţie a plantelor. Lucrul acesta se face cu investiţii majore în cercetare şi e o mândrie a noastră să vă spunem că inclusiv în România situl de la Afumaţi reprezintă cel mai mare punct de cercetare agricolă din România, iar în partea comercială Corteva Agriscience este liderul detaşat în furnizarea soluţiilor seminţe şi produse de protecţie a plantelor în România, suntem lideri pe foarte multe segmente, începând de la vânzarea seminţelor hibride de porumb, floarea-soarelui, soia, suntem compania numărul doi la rapiţă, dar planul este ca în 2-3 ani să fim compania numărul unu, pentru că am lansat o gamă de hibrizi de-a dreptul uluitoare, conceptul Sclerotinia Protector la rapiţă, e vorba de hibridul PT303, care împreună cu hibridul PT298 va face o revoluţie productivă pe care fermierii cu siguranţă o vor simţi în productivitate. De asemenea, suntem cel mai mare vânzător pentru erbicide la cereale, suntem compania-lider. În partea de fungicide la cereale, Verben va fi soluţia numărul unu în T1. Venim cu Inatreq care va domina T2 ca performanţă. La rapiţă suntem compania-lider detaşat prin furnizarea soluţiilor de crop protection Galera Super, Korvetto, Inazuma, Capartis, adică avem foarte multe locuri de lider de performanţă. Ăsta e şi motivul pentru care fermierul, la sfârşitul zilei, alege soluţiile noastre. Şi mă duc către partea de culturi speciale, gama Zorvec este cea mai avansată, nu numai din România, din lume în protecţia manei la viţă-de-vie, iar pe partea de făinare, ce oferă de asemenea Corteva sunt de-a dreptul pachete de lider în furnizarea soluţiilor pe care le avem. Sigur, suntem parte integrantă din tehnologia fermierilor şi cea mai mare provocare pentru noi este să ne autodepăşim, să reuşim să venim în fiecare an să ţinem acest trend de lansare a noilor produse, a noilor tehnologii pentru piaţă. E lucrul care se întâmplă şi, vă repet, ne ajută foarte mult ce avem în spate, pentru că avem o echipă de peste 13.000 de cercetători la nivel mondial care lucrează doar pentru a aduce în piaţă produse şi tehnologii noi.

Articol scris de: MIHAELA PREVENDA & ȘTEFAN RANCU

Asociația „Plantăm fapte bune în România”, alături de studenții Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București (USAMVB), marchează Ziua Internațională a Pădurilor – 21 martie - cu o inițiativă de împădurire, pe o suprafață de 1,7 hectare la Stațiunea Didactică de Cercetare-Dezvoltare Agronomică Moara Domnească. Această acțiune este susținută de Syngenta România, una dintre principalele companii globale prezente local, furnizoare de inputuri agricole, contribuind astfel la eforturile globale de împădurire, la refacerea ecosistemelor deteriorate și atenuarea efectelor schimbărilor climatice.

8.000 de puieți forestieri reprezentând mai multe specii de arbori și arbuști vor acoperi o suprafață de aproximativ 1,7 hectare, acțiune ce are ca scop creșterea gradului de conștientizare a importanței perdelelor forestiere în agricultură. În cadrul proiectului, va fi plantată o perdea forestieră în zona fermei și o suprafață de un hectar pe un teren cu un sol depreciat.

„Activitățile de împădurire pe care le organizăm la Stațiunea Didactică și de Cercetare-Dezvoltare Agronomică Moara Domnească, alături de „Plantăm fapte bune în România”, cu sprijinul Syngenta România prezintă atât o componentă silvică (plantarea a 8.000 de puieți forestieri din 16 specii: stejar pedunculat, stejar brumăriu, stejar roșu, mesteacăn, tei, frasin comun, ulm, paltin, arțar tătărăsc, salcâm, sălcioară, măceș, păducel, salbă moale, sânger și porumbar, sub forma unei perdele de protecție), cât și una educativă, prin implicarea studenților noștri în toate etapele acestui demers, de la proiectare la execuție”, a declarat Asist. Univ. dr. ing. Mihai Enescu (USAMV București, Facultatea de Agricultură, specializarea Silvicultură).

În agricultură, perdelele forestiere pot atenua efectele schimbărilor climatice și pot contribui la creșterea calității solurilor. În 2018, compania Syngenta, împreună cu Stațiunea Didactică de Cercetare-Dezvoltare Agronomică Moara Domnească, au pus bazele centrului Interra^® Farm cu scopul pregătirii și instruirii viitoarei generații de fermieri în domeniul practicilor agriculturii sustenabile.

La acțiune au participat studenți ai Facultății de Horticultură din București, pentru care experiența practică are un impact semnificativ, prin planificarea unei astfel de activități, obiectivele pe care le urmărește crearea unei perdele forestiere și impactul asupra comunității.

„Activitățile ecologice sunt un obiectiv al misiunii noastre, fiind o modalitate excelentă de a cultiva responsabilitatea socială și de a crea ecosisteme durabile ca suport al educației și al valorilor științifice pentru generațiile actuale și viitoare”, spune decanul Facultății de Horticultură, Adrian Asănică.  

Acțiunea de împădurire a fost precedată de o prezentare a importanței perdelelor forestiere în agricultură, pe care Asist. Univ. dr. ing. Mihai Enescu a susținut-o pentru studenții participanți.

*****

Din 2011, Asociația „Plantăm fapte bune în România” a contribuit la plantarea și îngrijirea a peste 2.000.000 de puieți care împăduresc astăzi 524 de hectare din 42 localități (35 de județe) ale țării. Dacă până în pandemie, 44.000 de voluntari au participat la aceste acțiuni, în ultimii doi ani munca acestora a fost înlocuită cu zilieri și echipamente mecanizate.

Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti (USAMV) este o instituţie de învăţământ superior şi de cercetare acreditată, pol de excelenţă al învăţământului universitar de specialitate, transformată constant pe parcursul celor 170 de ani de existenţă. USAMVB are șapte facultăți și peste 11.000 de studenţi, fiind definită ca „o universitate pentru viaţă şi agricultură, prin educaţie şi cercetare de înaltă calitate”. Universitatea are în vedere patru direcţii strategice de dezvoltare în contextul actual: învăţământ de calitate (cu accent pe abilităţile practice urmărite de angajatori), cercetare avansată, internaţionalizare şi parteneriat cu mediul de afaceri.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Observăm că începutul lunii martie este unul răcoros. Temperaturile scăzute înregistrate în primele șapte zile ale lunii au oprit activitatea adulților de Ceutorhynchus sp. care au ieșit de la iernat în ferestrele calde ale lunii februarie. Acum gărgărițele s-au adăpostit și pot fi găsite în rozeta de frunze sau sub frunze. Bineînțeles că stau adăpostite și în vegetația de la nivelul solului și în crăpături.

Luna martie a debutat cu temperaturi medii cuprinse între 1 - 4  grade C, maxime între 6.3 - 9.2  grade C și minime între  minus 4.5 și 0  grade C. La 10 cm în sol temperaturile medii au fost cuprinse între 6.3 - 6.4  grade C, maxime între 6.5 - 6.6  grade C și minime de 6.2  grade C. Precipitațiile au fost foarte scăzute în această perioadă la Lovrin, înregistrându-se doar 0,4 mm. Când temperaturile vor crește, trebuie acordată maximă atenție gărgărițelor tulpinii, deoarece își vor relua activitatea de hrănire, împerechere și apoi depunere ouă și este posibil ca momentul optim de combatere să nu fie surprins.

La Lovrin, primele gărgărițe ale tulpinilor de rapiță au apărut în culturi la data de 15 februarie 2022 și erau din specia Ceutorhynchus pallidactylus. La această dată, temperatura minimă înregistrată a fost de 3.6  grade C, maxima de 16.6 grade C, iar media de 7.9  grade C. Temperatura medie la 10 cm în sol a fost de 5.5  grade C. Temperatura medie a decadei a II-a a lunii februarie a fost de 5.6  grade C, maxima de 12.6  grade C, iar minima înregistrată a oscilat între 3.6 - 3.7  grade C. Decada a III-a s-a caracterizat prin temperaturi medii cuprinse între 1.9 - 6.0  grade C, maxime între 4.5 - 15.8  grade C și minime între -5.0 (24 februarie) - 3.0  grade C. La 10 cm în sol, temperatura medie a lunii a fost cuprinsă între 4.7 - 6.3  grade C, maxima între 4.9 - 6.5  grade C, iar minima între 4.6 - 6.2  grade C. Precipitațiile înregistrate au fost de 19,8 mm. Analizând parametrii climatici amintiți, pot spune că temperatura medie a lunii februarie a depășit normala acestei luni, care la Lovrin este de 0,8 grade C. În cazul precipitațiilor, cantitatea căzută a fost mai mică decât media multianuală a lunii februarie (29,8 mm), înregistrându-se deficit de 10 mm. Datele climatice înregistrate au favorizat ieșirea de la hibernat a gărgărițelor tulpinilor de rapiță.

Ceutorhynchus napi a apărut mai târziu în culturile de rapiță de la Lovrin, mai precis la data de 24 februarie 2022. Din 12 gărgărițe capturate doar una era Ceutorhynchus napi, restul erau C. pallidactylus. La data de 3 martie doar trei indivizi capturați în capcane (vremea era deja foarte rece).

Deoarece specia C. pallidactylus este mai puțin cunoscută, în cele ce urmează vă aduc în atenție aspecte despre biologia, ecologia și combaterea acesteia. Despre C. napi voi scrie într-un viitor articol. De altfel, biologia și modul de dăunare al celor două specii sunt identice.

Ceutorhynchus pallidactylus

Ceutorhynchus pallidactylus Marsham (gărgărița tulpinilor de varză)

Populațiile de gărgărițe ale tulpinilor sunt în creștere în culturile de rapiță datorită cultivării intensive. În zona Lovrin sunt prezente speciile Ceutorhynchus pallidactylus și C. napi. Din observațiile mele, specia C. pallidactylus are ponderea mai mare decât C. napi în această zonă. Specialiștii consideră că, dintre cele două gărgărițe, mai periculoasă și mai păgubitoare este Ceutorhynchus napi. Fermierii nu fac diferența între cele două specii [Šedivý et Kocourek, 1994].

Specia este cosmopolită și cunoscută pentru daunele care le produce rapiței, dar și altor brassicaceae. Este considerată un dăunător important al rapiței, dar poate fi dificil de detectat, deoarece adulții petrec mult timp pe pământ [Gratwick, 1992].

C. pallidactylus ascuns în frunze

Biologia și ecologia dăunătorului

C. pallidactylus are o singură generație/an. În perioada septembrie - martie, adulții iernează sau hibernează în locuri adăpostite, printre resturile vegetale, în sol, de cele mai multe ori în apropierea plantelor gazdă. În perioada aprilie - mai (cel mai adesea) adulții migrează în culturi. În Banat, la Lovrin, aceste gărgărițe sunt observate foarte devreme în culturi, uneori chiar în ferestrele mai calde din timpul iernii, atunci când temperaturile trec de 6 grade C. De regulă, își încep activitatea când temperatura solului ajunge la 8 - 9  grade C. La astfel de temperaturi, gărgărițele pot zbura în căutarea plantelor gazdă. Totuși, cea mai mare parte a timpului o petrec la nivelul solului sau pe tulpina plantelor gazdă. După ieșirea de la iernat, adulții se hrănesc cu tulpini și frunze fragede, fără a produce însă daune semnificative. De obicei, se hrănesc cu pețioli și nervuri groase de pe suprafața inferioară a frunzei, uneori rod găuri în frunze.

După Klukowski (2006), masculii și femelele de C. pallidactylus părăsesc locurile de hibernare în momente distincte. Masculii apar primii, după care încep să apară și femelele. Faptul că femelele apar mai târziu limitează posibilitățile de copulare de la începutul migrației și depunerea ouălor. Astfel, infestarea plantelor în această etapă este redusă [Büchs 1998]. Multe studii arată că femelele tind să apară în grupuri mai ales la marginea culturilor [Perry et al. 1996; Klukowski, 2006].

Ovipoziția are loc cel mai adesea în aprilie și mai. Femelele fac mici orificii în tulpini, la baza pețiolurilor, unde introduc grupe de câte 3 - 4 ouă. Fertilitatea este de aproximativ 40 de ouă depuse câte 3 - 4 în cavitățile tulpinilor, pețiolurilor sau nervurilor mijlocii ale frunzei. Oul este transparent, ovat, are 1,7 mm lungime și 0,5 mm lățime. Țesutul frunzelor se extinde în jurul ouălor, ca un neg. La începutul verii, mici vezicule prezente în zona nervurilor principale indică locul unde au fost depuse ouăle. Embriogeneza durează 4 - 7 zile. Larva are culoare albă, și trece prin 3 sau 5 stadii. Lungimea corpului larvei mature este de 5,3 mm. Capul este mare și gălbui. Larva roade galerii în interiorul tulpinilor, ascendente sau descendente [Roșca et al., 2011]. Se deplasează în jos de-a lungul tulpinii, uneori până la colet, devorând miezul tulpinii. Uneori, până la 80 de larve pot fi găsite într-o plantă. Din cauza atacului, tulpinile se vor ofili și vor muri uneori, mai ales când atacul este masiv. Larvele ajung la maturitate cam în trei săptămâni, apoi își sapă orificii de ieșire sau le măresc pe cele de ovipoziție și cad la sol unde se împupează în celule la 4 - 5 cm în sol. Stadiul de pupă durează două săptămâni. Noii adulți apar de la sfârșitul lunii iunie până în august. Se hrănesc o perioadă de timp după care se retrag pentru iernat în locuri adăpostite, sub frunziș. Densitatea populației depinde în natură de activitatea entomofagilor (de ex., paraziții larvari Diospilus affinis Wsm. și prădătorul larvar Muscina stabulans Fallen) [Alford et al., 2003].

Ceutorhynchus pallidactylus

Influența condițiilor climatice

Temperatura influențează foarte mult activitatea acestor gărgărițe. Ceutorhynchus pallidactylus începe să iasă din hibernare când temperatura solului trece de 6  grade C și începe să zboare la 12  grade C. C. napi își începe zborul la 9 - 10  grade C [Büchs, 1998; Juran et al., 2011).

Bűchs (1998) a studiat relația dintre temperatura solului și activitatea de zbor a gărgărițelor tulpinilor. Rezultatele obținute arată că adulții încep să iasă de la iernat atunci când temperatura solului la 5 cm este în jurul valorii de 6 °C. Cei mai mulți autori arată că gărgărițele părăsesc locurile unde au hibernat când temperatura din stratul superior al solului ajunge la 9 - 10  grade C [Sekulič et Kereši 1998; Juran et al., 2011].

Dacă apar variații de temperatură, activitatea gărgărițelor poate fi întârziată, mai ales atunci când apar temperaturi scăzute în luna martie.

C. pallidactylus ascuns în crăpăturile din sol

Daune produse

Dăunătorul are importanță economică deoarece poate distruge plantele prin reducerea creșterii lor, afectând în final producția de semințe. În principal, stadiul larvar este cel care produce daune rapiței, dar și altor brassicaceae (varză, conopidă, ridichi, muștar). Din cauza atacului larvelor tulpinile se deformează, crapă și se pot frânge foarte ușor. Zonele lezate sunt o poartă de intrare pentru agenții patogeni ai tulpinii dar și pentru alți fungi ce pot produce putrezirea. Uneori plantele ramifică excesiv, nu mai cresc și în cazurile grave chiar nu mai formează silicve [Roșca et al., 2011]. Pagubele pot ajunge uneori la 50% din producție și chiar mai mult.

Recunoaștere

Adulții de Ceutorhynchus pallidactylus au lungimea corpului cuprinsă între 2,3 și 3,5 mm și rostru lung (sunt mai mici decât cei de C. napi). Culoarea corpului este gri închis, acoperită cu un strat fin de solzi gălbui - albicioși. Prezintă o pată albă în mijlocul spatelui. Picioarele și antenele sunt roșietice. Larvele au culoare albă - crem, capul maroniu, sunt apode și pot ajunge la 4 - 5 mm lungime. Când ajung la maturitate își sapă un orificiu de ieșire prin care ies și cad în sol unde se împupează.

Ceutorhynchus napi

Cum combatem acest dăunător?

Măsuri profilactice

Cele mai importante măsuri de prevenție în cazul acestor gărgărițe sunt: izolarea culturii, îndepărtarea resturilor de plante care rămân după recoltare, arătură adâncă după recoltare (mai ales atunci când infestarea a fost mare), fertilizare cu azot echilibrată. Dacă arătura se execută mai tarziu, va fi ineficientă, deoarece adulții iernează înafara culturii infestate.

Combaterea chimică

Măsurile chimice vizează omorârea adulților deoarece larvele, prin modul de hrănire în interiorul tulpinilor sunt foarte greu de combătut. Tratamentul împotriva gărgărițelor tulpinilor de rapiță trebuie efectuat înainte ca femelele să depună ouă (ar fi ideal). Scăparea momentului optim reduce eficacitatea tratamentului.

Eficiența unui tratament este dată de momentul aplicării. Tratamentul ar trebui efectuat atunci când primele femele fără ouă apar în capcane sau când procentul de femele care urmează să depună ouă este în creștere. După Spitzer et al. (2014), cele mai eficiente tratamente sunt cele aplicate atunci când în capcanele galbene încep să apară femelele. Dar, cel mai eficient moment de aplicare a fost la 16 zile de la prima activitate de zbor, moment în care și femelele erau prezente în capcane.

Riscul de a pierde momentul optim de combatere este foarte mare, mai ales atunci când se așteaptă creșterea numărului de femele cu ouă [Spitzer et al., 2014]. În general, fermierii trebuie să surprindă dăunătorii în perioada de migrare, hrănire și chiar depunerea ouălor.

Tratamentul cu insecticid este necesar la abundență mare a dăunătorilor imediat după apariție și apoi o dată sau de două ori la interval de 7 - 8 zile [Graham et Gould, 1980; Winfield, 1961]. Goga et al. (2020) recomandă două tratamente la interval de 12 - 14 zile.

Eficacitatea tratamentelor poate fi evaluată de către fermieri la sfârșitul înfloritului (BBCH 65 - 69). Se aleg la întâmplare 20 de plante și se numără larvele din tulpini, lăstari, pețioli, după care se face media/plantă (conform standardului PP 1/219 (1) al EPPO).

În România sunt omologate mai multe insecticide pentru combaterea gărgărițelor din genul Ceutorhynchus. Amintesc aici: acetamiprid, cipermetrin, deltametrin, fosmet, lambda - cihalotrin, etofenprox, cipermetrin + piperonil butoxid, acetamiprid + lambda - cihalotrin. Respectați dozele recomandate, fenofazele când pot fi aplicate (la unele insecticide), timpul de pauză etc.

Momentul aplicării tratamentelor chimice este foarte important, de aceea insecta trebuie atent monitorizată.

Măsuri biologice

În mod natural, larvele gărgăriței tulpinilor de varză pot fi parazitate în procent de peste 50% de Tersilochus spp. [Alford et al., 2000].

Cum putem monitoriza aceste gărgărițe?

Pentru monitorizarea zborului gărgărițelor se recomandă utilizarea capcanelor galbene cu apă. Capcanele galbene cu apă (vase Moericke), clasice, sunt utilizate cel mai des pentru monitorizarea celor două specii de gărgărițe ale tulpinilor cu scopul de a stabili momentul optim pentru efectuarea tratamentului chimic.

Capcanele „Csalomon KLP+ trap” cu atractant pot fi utilizate cu succes. Ele ar trebui amplasate la locul de iernare, adică în apropierea culturii de rapiță de anul trecut. Momeala sintetică a acestor capcane atrage toate speciile de gărgărițe Ceutorhynchus. Pentru C. pallidactylus există și momeli optimizate special pentru capturarea acestora. Alte specii pot intra în capcană doar accidental. La 3 - 4 săptămâni, producătorii recomandă schimbarea momelilor. Capcana KLP+ (pălărie) poate fi utilizată pentru detectarea și monitorizarea populațiilor în câmp. Cu ajutorul acestei capcane poate fi capturat un număr mare de gărgărițe, atât masculi cât și femele. Se recomandă plasarea unui agent de distrugere în containerul de captare. De obicei capcanele sunt livrate și cu niște benzi lipicioase ce pot fi introduse în container. Ele pot fi achiziționate de la Institutul de Protecția plantelor din Budapesta [http://www.csalomontraps.com].

Acest tip de capcană și-a dovedit eficiența mai ales pentru detectarea timpurie a primelor gărgărițe care ies de la iernat, atunci când a fost amplasată în vecinătatea fostelor culturi. Când primele capturi în aceste zone se înregistrează, fermierul trebuie să știe că, în una - două zile, gărgărițele vor migra către noile culturi.

 Când pragurile de dăunare sunt atinse se recomandă efectuarea tratamentelor cu insecticide. Pentru C. napi, un prag des utilizat este cel de 4 - 6 gărgărițe/capcană la trei zile, iar pentru C. pallidactylus, 12 gărgărițe/capcană la trei zile [Šedivý, 2000]. Aceste praguri sunt relative de cele mai multe ori [Seidenglanz et al., 2009].

Pe lângă pragurile menționate anterior, mai sunt utilizate și altele. De exemplu, în Europa Centrală, pentru C. pallidactylus se recomandă pragul de 10 - 20 gărgărițe/capcană consecutiv în trei zile, iar pentru C. napi, 10 gărgărițe/capcană pe parcursul a trei zile consecutive [Alford et al., 2003]. Însă, cel mai adesea, pentru că fermierii nu pot face diferența între cele două specii, pragul recomandat este de 10 gărgărițe/capcană timp de trei zile consecutiv [Alford et al., 2003] . 

Alte praguri utilizate: 3 gărgărițe/capcană/zi atunci când temperaturile maxime zilnice ajung la 6  grade C. Acest prag este recomandat mai ales în zonele unde rapița se cultivă intensiv și plantele sunt atacate în mod regulat.

În România, Goga et al. (2020) indică un prag economic de 2 adulți per plantă.

Se crede că, actualele praguri ar trebui revizuite pentru ca momentul optim de combatere să fie cât mai precis [Seidenglanz et al., 2009]. În practică însă, este destul de dificil de prins momentul optim de combatere, iar gărgărițele reușesc să infesteze culturile în fiecare an.

Articol scris de: DR. ING. OTILIA COTUNA, CSIII Laborator de protecția plantelor SCDA LOVRIN, Șef lucrări USAMVB Timișoara

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Aurel Pană, un expert recunoscut în agribusinessul românesc, cu o experiență totală de 23 de ani în producția vegetală şi distribuția de inputuri agricole, s-a alăturat echipei Expert Agribusiness în poziția de director comercial, pe fondul creşterii accelerate a businessului, care a înregistrat o apreciere constantă a cifrei de afaceri în ultimii ani.

„Pentru mine este o provocare să activez într-o companie românească, care duce mai departe cercetarea agricolă în mediul privat, prin genetica proprie, 100% autohtonă, alături de o echipă tânără şi dinamică, fondată pe o structură de cercetători renumiți, cu experiență în agricultură. Targetul meu este să devenim un jucător important pe piața de semințe pentru cultura mare din România, având atuu-ul geneticii româneşti produsă de noi. Consider că orice fermier din țara noastră, în managementul integrat al riscului din ferma sa, trebuie să aibă în structura culturilor minimum 25% de semințe româneşti, ținând cont de contextul condițiilor pedoclimatice actuale. Aşadar, vom fi un partener serios al fermierilor, nu vrem să vindem simple produse, ci vrem să le propunem adevărate soluții, oferindu-le agricultorilor consultanță de specialitate pentru produsele Expert, aclimatizate perfect”, a declarat Aurel Pană.

Mariana Olteanu, director general al societății a menționat: „De la prima întâlnire cu Aurel Pană, am ştiut că este omul potrivit, care va face ca în această etapă la care a ajuns businessul nostru, activitatea să se desfăşoare planificat într-o strânsă legătură cu fermierii români şi, bazându-ne pe experiența şi profesionalismul lui, să ajungem acolo unde ne-am propus”.

De asemenea, Georgeta Dicu, pe care Aurel Pană o numeşte „port-drapelul cercetării româneşti aplicate din domeniul privat”, şi-a manifestat aprecierea la venirea noului coleg: „Sunt convinsă că puntea de legătură între Cercetare şi Fermieri se va realiza la un alt nivel, profesional, cu responsabilitate şi implicare, prin alăturarea în echipa noastră a lui Aurel Pană, un profesionist foarte bun, care a demonstrat dorință şi ambiție imediat. Eu îi mulțumesc că a acceptat această provocare, deloc uşoară. Mult succes, Aurel!”

Expert Agribusiness, Fundulea - județul Călărași, este o societate cu capital integral românesc care a fost fondată în anul 2010, fiind un producător autohton de top de semințe profesionale pentru cultura mare cu genetică proprie, creator de soiuri şi hibrizi ameliorați local. La această oră, compania posedă hibrizi proprii de porumb din toate grupele FAO şi floarea-soarelui cu rezistență la erbicidele pe bază de tribenuron-metil. Compania mai comercializează cu succes şi genetică de grâu românească, precum şi o gamă complementară de fertilizanți foliari şi produse fitosanitare. Nu în ultimul rând, Expert Agribusiness are şi o stație proprie de condiționat și tratat semințe, cu tehnologie modernă, dotată exclusiv cu utilaje de ultimă generație şi cu o echipă calificată şi dinamică, ceea ce asigură o capacitate de procesare care poate satisface exigențele de calitate ale oricărui beneficiar.

Abonamente Revista Fermierului, ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

De curând am primit la laborator probe constând în lăstari de prun ce prezentau gale rotunde, localizate în jurul mugurilor, sub formă inelară. Practic, mugurii erau sufocați de aceste gale. Analiza de laborator a arătat prezența acarianului galicol al mugurilor de prun, Acalitus phloeocoptes.

Despre acest dăunător, Acalitus phloeocoptes, sunt cunoscute mai puține aspecte cu privire la biologia sa. Probele analizate provin de la prun din zona Vaslui.

Acest acarian galicol este capabil să producă daune serioase deoarece poate distruge mugurii floriferi. De aici și pagubele în producție. Dintre speciile atacate, pagube mai mari poate produce mai ales la cais, prun, migdal.

Acarianul galicol al mugurilor de prun

În această perioadă puteți observa cu ușurință galele de pe ramuri. Controlați livezile și respectați recomandările pe care le găsiți în materialul de față.

Vin în sprijinul pomicultorilor cu informații și fotografii ale acestui acarian extrem de dăunător.

Acarianul galicol al mugurilor de prun a fost identificat și raportat pentru prima dată de către Nalepa în anul 1980 la prun [Nalepa, 1890]. Pe lângă prun, mai atacă caisul, piersicul, cireșul, migdalul. Este un acarian oligofag (nutriție restrânsă la un număr limitat de specii). Aparent, este limitat la gazde din genurile Prunus și Cotoneaster [Jeppson et al., 1975].

La nivel mondial sunt raportate daune la migdal, cais și prun, cu mențiunea că, cele mai mari prejudicii le aduce migdalului [Temreshev et al., 2016].

Cum recunoaștem atacul acestui acarian Eriophyd

La prun, dar și la celelalte specii pomicole atacate, acarienii formează gale foarte mici, rotunde cel mai adesea sau neregulate uneori, cu diametrul de 1,3 - 1,8 mm. Galele se formează de jur împrejurul mugurilor, ramurilor, cicatricilor (sub formă de inele suprapuse), deformându-i în cele din urmă. Pot fi solitare sau grupate în jurul mugurilor. Galele noi au culoare roșie. Mai târziu capătă culoare gri, maro sau chiar neagră și au consistență lemnoasă. În interiorul galelor trăiesc acarienii [Li et al., 2021].

Forma cea mai gravă de atac este la lăstarii fructiferi. În astfel de situații, producția va fi scăzută.

Acalitus phloecoptes este un acarian Eriophyd considerat un dăunător important din punct de vedere economic. Prin modul de hrănire, acești acarieni sunt capabili să afecteze creșterea și fiziologia plantelor pe care trăiesc [Larson et al., 1998; Van Leeuwen et al., 2010; Li et al., 2021]. Datorită galelor lemnoase formate, lăstarii vegetativi și fructiferi se pot usca. Mugurii acoperiți de gale vor muri și ei. În timp, ramurile tinere se usucă, iar pomii atacați se devitalizează și chiar pot muri în câțiva ani [Ben - David et Shamian, 2011]. Există câteva soiuri recunoscute pentru rezistența la acești acarieni.

Acarieni de culoare ivorie în interiorul galei

La soiurile sensibile, impactul economic poate fi ridicat, deoarece dăunătorul duce la reducerea producțiilor. Pierderi importante în producție se înregistrează mai ales la migdal și la cais. Acarianul galicol al mugurilor produce daune mari la cais în întreaga lume, fiind prezent în Europa, America de Nord și de Sus, Asia de Est [Castagnoli et Oldfield, 1996].

Aspecte generale despre biologia și modul de răspândire al acestui acarian Eriophyd

Acarianul galicol al mugurilor de prun supraviețuiește peste anotimpul de iarnă în gale, sub formă de adult (femele), ouă și nimfe. Unele studii arată prezența adulților în procent de 70%, nimfe 15% și ouă 13% [Li et al., 2021]. Primăvara, când temperaturile cresc, galele se crapă, iar acarienii ies și caută muguri noi pe care îi infestează. De obicei, migrarea din gale se face în timpul nopții. Pe măsură ce mugurii sunt atacați, noi gale se formează de jur împrejurul lor. Din cauza asta, mugurii se deformează și mor. În aceste gale acarienii se înmulțesc. Acarianul poate avea câteva generații pe an [Jeppson et al., 1975]. Într-o singură gală pot trăi sute și chiar mii de acarieni care proliferează în timpul verii [Sternlicht et al., 1973]. 

Gale ale acarianului Acalitus phloeocoptes. Printre ele se observă și ouă de afide

În timpul verii are loc depunerea ouălor. Fiecare femelă depune câte un ou în fiecare zi timp de 20 - 25 de zile. După Jeppson et al. (1975), femelele de Acalitus phloeocoptes pot produce între 700 - 850 ouă.

Vara, o nouă generație se formează cam la trei săptămâni. Toamna reproducerea se oprește. O gală poate conține aproximativ între 4000 - 5000 de acarieni [Diekmann et al., 2019].

Ou de afide printre gale

După Vacante (2016), femelele adulte au aproximativ 0,15 mm lungime, sunt albe și au corpul vermiform. Alți autori arată că, acarienii femele au formă vermiformă și culoare cel mai adesea ivorie. Partea anterioară a corpului este mai largă și are formă de morcov. Ouăle au culoare albă și sunt ovale. Acarianul adult este albicios, de aproximativ 0,13 - 0,15 mm lungime [Sternlicht et al., 1973; Li et al., 2021]. Pot fi observate și alte culori, roz și violet, de exemplu (observație personală).

În general, acești acarieni sunt microscopici, au până la 0,15 mm în lungime sau chiar mai puțin, formă cilindrică, vermiformă și doar două perechi de picioare. Fără microscop sunt foarte greu de observat. De regulă, nu sunt observați decât atunci când galele sunt formate. Galele se văd foarte bine în timpul iernii când pomii nu au frunze.

Acalitus phloeocoptes este răspândit în principal cu ajutorul vântului și al insectelor în timpul primăverii când ies din gale [Sternlicht et al., 1973; Jeppson et al., 1975; Li et al., 2021]. Păsările pot fi implicate și ele în dispersarea dăunătorului.

Potențialul de reproducere și răspândire al acestui acarian este unul ridicat. Migrația prelungită și rata ridicată de reproducere sunt strategii de supraviețuire de succes ale acarianului Acalitus phloeocoptes.

Secțiune în gale. Se observă culoarea violacee

Combaterea dăunătorului

Dăunătorul poate fi ținut sub control dacă este descoperit la timp.

Lăstar cu muguri înconjurați de gale

Profilactic, se recomandă tăierea lăstarilor infestați în timpul iernii când galele pot fi observate ușor. După tăiere, ramurile cu muguri infestați trebuie scoase din livadă. O metodă bună, ecologică este solarizarea acestor ramuri. Ele pot fi introduse în saci de plastic care pot fi lăsați apoi la soare o perioadă de timp. Temperatura ridicată care se formează în interior va omorî acarienii. După această operație sacii pot fi aruncați la gunoi [Vacante, 2016].

Chimic, se recomandă două tratamente. Ele ar trebui să fie efectuate la momentul migrării femelelor din galele în care au iernat și la începutul formării galelor [Vacante, 2016]. Pot fi efectuate stropiri cu sulf umectabil sau cu abamectin. Abamectinul (Vertimek una din denumirile comerciale) este omologat în România pentru combaterea acarienilor eriophyzi, nu se specifică pentru care. Temreshev et al. (2018) a obținut rezultate foarte bune în combatere cu abamectin. Pentru eficiență ridicată, tratamentele trebuie sincronizate cu ieșirea adulților din gale primăvara, înainte de formarea noilor gale. Cel mai bun moment pentru efectuarea primului tratament este la dezmugurit când acarienii încep să iasă din gale [Diekmann et al., 2019].

Studii realizate de Lacasa et al. (1990) în Spania la prun au arătat că femelele adulte de Acalitus phloeocoptes migrează din gale de la sfârșitul lunii martie până la începutul lunii mai. Ei au observat primii acarieni la data de 2 aprilie. Aceasta este perioada în care pot fi efectuate tratamentele pentru a omorî acarienii. Autorii arată că cele mai eficiente au fost tratamentele de la începutul lunii aprilie care au redus infestarea cu 95% [Lacasa et al., 1990]. Tratamentele de la sfârșitul lunii aprilie nu au fost eficiente, mortalitatea înregistrată fiind de 30%.

Tratamentele de iarnă nu controlează acest dăunător.

În caz de infestare se recomandă ca materialul de înmulțire să nu fie scos din livezi sau pepiniere pentru a preveni răspândirea dăunătorului.

Bibliografie

Articol scris de: DR. ING. OTILIA COTUNA, CSIII Laborator de protecția plantelor SCDA LOVRIN, Șef lucrări USAMVB Timișoara

Puteți accesa articolul și pe www.scdalovrin.com la secțiunea „Articole de informare”.

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

În prezent, păduchele din San Jose se înmulțește nestingherit prin livezi și plantații de arbuști alături de alți dăunători (Eriosoma lanigerum, Eulecanium corni, Panonychus ulmi, Scolytus rugulosus etc). În livezile tinere, în sistem ecologic, acești dăunători pot produce pagube mari. În ultimii ani, am constatat prezența păduchelui de San Jose în plantații tinere de măr și de cătină. Pe lângă San Jose, se extinde atacul de Scolytus rugulosus. Verificați cu atenție pomii tineri. Eliminați ramurile și lăstarii cu orificii, acolo dăunătorul iernează în stadiul de larvă.

Suntem în plină iarnă. În această perioadă ar fi bine ca pomicultorii să finalizeze tăierile la pomi. Trebuie eliminate toate ramurile uscate și cele cu simptome de boală sau atac masiv de dăunători. Tot materialul lemnos rezultat trebuie scos din livadă și distrus. Poate fi compostat doar dacă nu există în livadă probleme deosebite cu patogenii. După tăieri, trebuie făcut un prim tratament cu un produs pe bază de cupru sau cu zeamă bordeleză. Pentru distrugerea stadiilor hibernante ale dăunătorilor, tratamentul trebuie efectuat la sfârșitul repausului vegetativ sau la începutul dezmuguritului (urechiușă de șoarece la măr) cu un produs pe bază de ulei de parafină sau ulei vegetal amestecat cu un insecticid.

Depistarea timpurie poate salva plantația

Păduchele din San Jose poate face ravagii în plantațiile de arbuști și cele pomicole, în sensul că poate duce la moarte în 2 - 3 ani un pom tânăr și în 7 - 10 ani un pom mai bătrân. Momentele optime în care puteți să vă dați seama că dăunătorul este prezent în livadă sunt: la culesul fructelor, când puteți observa în zona caliceală, dar și a pedunculului pete roșietice-violacei (se formează de jur împrejurul scutului larvelor) și atunci când efectuați tăierile. Dacă sunteți atenți, veți observa scuturile localizate pe vârfurile ramurilor (sunt preferate), trunchiuri și chiar pe frunzele uscate care mai atârnă prin pomi. De asemenea, vă atrag atenția că, distribuția dăunătorului în livadă poate fi neuniformă. În această situație este important să descoperiți focarele și să insistați cu tratamentele în zonele infestate puternic pentru a preveni răspândirea în livadă.

Colonii de San Jose pe ramuri de măr

Atenție mare în livezile și plantațiile de arbuști cultivate în sistem bio sau eco. Este bine să apelați la specialiștii în protecția plantelor pentru identificarea la timp a dăunătorului. Depistarea timpurie vă poate salva plantația. Dacă nu aveți specialiști prin preajmă, puteți apela SCDA Lovrin, unde puteți trimite probe pentru un diagnostic corect și eventuale recomandări.

Iarna aceasta (deocamdată blândă) a favorizat iernarea în bune condiții a păduchelui din San Jose. Monitorizați cu atenție livezile!

Informații utile despre păduchele din San Jose - Quadraspidiotus perniciosus Comst

Femela adultă are culoare galbenă și corp cordiform. Lungimea corpului este cuprinsă între 0,8 - 1,0 mm. Corpul femelei este protejat de un scut circular, ușor convex. Acest scut protector are culoare brună - cenușie iar în mijloc cu ușurință se poate observa o pată de culoare galbenă - portocalie. Masculul San Jose are aceeași culoare ca și femela, aproximativ aceeași lungime (0,8 - 0,9 mm). Spre deosebire de femelă care nu are ochi și nici aripi, masculul are ochi și aripi membranoase de culoare albă. Scutul protector are formă ovală, culoare cenușie deschis și este puțin bombat [Roșca et al., 2011; Lefter G., Minoiu N., 1990].

Larvele primare au culoare galbenă - portocalie și dimensiuni foarte mici (0,2 - 0,25 mm). Au ochi, antene și picioare și sunt mobile circa 24 - 48 de ore. După acest interval se fixează de substrat și încep să își construiască discul protector. La început, larvele secretă fire mătăsoase cu aspect ceros pentru a-și proteja corpul. În câteva zile se formează scutul de culoare albă. Pe măsură ce trece timpul scutul capătă culoare cenușie iar în centru se vede un inel de culoare mai deschisă.

Când trec în vârsta a doua, larvele sunt apode, nu au ochi și nici antene. În timpul acestei vârste are loc și diferențierea sexelor [Lefter G., Minoiu N., 1990].

Păduchele din San Jose poate avea între 1 și 3 generații în condițiile din țara noastră. Numărul de generații diferă în funcție de zona climatică. Astfel, în zonele mai calde și în anii favorabili insecta poate ajunge chiar la trei generații, pe când în zonele mai reci se dezvoltă doar o generație.

Pragul biologic de dezvoltare este de 7 grade C. Temperatura optimă este de 31,5 grade C, iar cea maximă de 34,5 grade C. După Costescu (1980) citat de Roșca et al. (2011), constanta termică pentru o generație însumează 756 grade C.

Păduchele din San Jose

Quadraspidiotus perniciosus iernează în stadiul de larvă primară pe scoarța trunchiurilor, lăstarilor, ramurilor groase și se înmulțește vivipar.

Odată cu creșterea temperaturilor primăvara (peste 7 grade C), larvele de San Jose încep să se hrănească. Transformarea generației hibernante în insecte adulte are loc în cursul lunii aprilie (masculi și femele). După împerechere, femelele depun între 70 - 450 larve, cu un ritm de 8 - 10 larve/zi, într-o perioadă cuprinsă între 40 - 60 zile. Larvele nou apărute sunt mobile un timp scurt (24 - 48 ore), uneori doar câteva ore. În funcție de condițiile climatice, perioada de mobilitate a larvelor poate fi mai lungă sau mai scurtă. În condiții foarte favorabile larvele sunt mobile câteva ore. Dacă condițiile climatice nu sunt optime, perioada de mobilitate se lungește. În acest timp ele își caută un loc unde să se fixeze cu rostrul pentru a începe să se hrănească cu sucul celular și a-și forma scutul protector. O larvă de San Jose poate parcurge între 40 - 50 cm [Lefter G., Minoiu N., 1990]. În circa trei săptămâni ajung la maturitate, năpârlesc și are loc diferențierea sexelor. În scurt timp (câteva zile) începe împerecherea sau copulația. De regulă, generația de primăvară începe să se dezvolte începând cu sfârșitul lunii iunie. În anii foarte favorabili s-au înregistrat apariții timpurii ale larvelor (decada a treia a lunii mai). Femelele fecundate vor depune larve doar după o perioadă de 23 - 30 zile (de regulă sfârșitul lunii iulie sau începutul lunii august). Dezvoltarea acestei generații se poate întinde pe o perioadă mai lungă de timp, cuprinsă între 65 - 70 zile. Condițiile climatice influențează mult ciclul evolutiv al acestui dăunător.

Dezvoltarea celei de-a doua generații începe în luna august și poate dura 50 - 55 zile. Primele larve secundare apar la mijlocul lunii august. În septembrie năpârlesc și apar primii adulți.

În zonele climatice favorabile dăunătorului (stepă) poate apărea cea de-a treia generație, care constă în larvele depuse de femelele din a doua generație. Dezvoltarea are loc în lunile septembrie - octombrie și continuă până în anul următor.

În general, în zonele de cultură unde se pot dezvolta trei generații de San Jose, ciclul evolutiv se prezintă astfel:

• Prima generație: decada a treia a lunii mai - decada a treia a lunii iulie;

• A doua generație: decada a treia a lunii iulie - decada a treia a lunii septembrie sau decada I a lunii octombrie;

• A treia generație: decada a treia a lunii septembrie sau decada I a lunii octombrie - decada a treia a lunii mai.

• În zonele unde se pot dezvolta două generații, eșalonarea se prezintă astfel:

• Prima generație: luna iunie - luna august;

• A doua generație: luna august - luna iunie (anul următor).

În zonele unde se poate dezvolta o singură generație, ciclul evolutiv se întinde din decada a treia a lunii iunie sau decada I a lunii iulie până în luna iunie a anului următor.

Trei generații se dezvoltă în zonele de stepă, unde temperaturile medii anuale sunt mai ridicate de 10 - 11⁰C (zona I). Două sau trei generații se dezvoltă în zona de silvostepă (zona II). Două generații de San Jose se pot dezvolta în zona pădurilor de stejar (zona III) și 1 - 2 generații în zona pădurilor de fag (zona IV). În zona dealurilor înalte, unde temperaturile sunt mai scăzute, se dezvoltă o singură generație a păduchelui din San Jose (zona V) - după Lefter G., Minoiu N., 1990.

Daune produse

Păduchele din San Jose este polifag și poate fi întâlnit la peste 200 specii de plante gazdă (pomi și arbuști fructiferi, plante ornamentale, plante ierboase, specii silvice).

Atacă tulpinile, ramurile, lăstarii, frunzele și fructele. De regulă se instalează pe scoarță, iar la fructe în zona pedunculului și a caliciului. Pe frunze mai rar, atunci când infestările sunt masive.

La atacuri ridicate, discurile sau scuturile protectoare se suprapun având aspect de crustă. Culoarea acestor cruste este albicioasă - cenușie.

Păduchii injectează salivă toxică în țesuturile pomilor. Ca urmare țesuturile atacate se vor necroza iar uscarea va începe de la vârf. Deoarece ei se hrănesc cu seva organelor atacate, acestea vor fi secătuite iar în final se vor usca. Frunzele se îngălbenesc iar fructele rămân mici și deformate.

Un pom tânăr infestat puternic se poate usca în câțiva ani (2 - 3). Cei mai bătrâni se usucă în 7 - 10 ani. Pot fi observate simptome de uscare care încep de la vârf. Pomii sau arbuștii atacați vor stagna în creștere iar producția va fi redusă (fructele rămân mici). Fructele atacate vor avea valoare comercială scăzută datorită prezenței păduchilor și a petelor roșcat - violete din jurul scuturilor.

Păduchi din San Jose protejați de scut

Combaterea chimică, cea mai eficientă metodă de control

Acest dăunător este destul de greu de controlat datorită eșalonării ciclului evolutiv și chiar a suprapunerii generațiilor.

Combaterea chimică rămâne în continuare cea mai eficientă metodă de control. Tratamentele trebuie efectuate la avertizare, pe baza criteriilor biologic și ecologic. Tratamentele de iarnă pot fi efectuate la temperaturi de peste 40C cu produse pe bază de uleiuri minerale la care se adaugă un insecticid. În Codex există omologat pentru utilizare un ulei de parafină. Lefter și Minoiu (1990) recomandă două tratamente în perioada de repaus vegetativ, mai ales în livezile și pepinierele unde sunt focare de San Jose.

Foarte important! Succesul în combaterea acestui dăunător constă în tratamentele de iarnă. NU ignorați aceste tratamente. Există specialiști care susțin că tratamentul de iarnă ar trebui aplicat în ferestrele din luna ianuarie, în stadiul de „cap negru” al nimfelor care iernează (sensibilitate mai mare la insecticide). La modul general, tratamentul de iarnă împotriva formelor hibernante ale dăunătorilor (adulți, larve, nimfe, ouă) se efectuează la sfârșitul repausului vegetativ sau la începutul dezmuguritului („urechiușă de șoarece” la măr sau „buton verde” la prun). Pot fi utilizate produse omologate, pe bază de ulei de parafină (Ovipron Oil/Vernoil; Plantoil; Estiuoil/Yagos) ce pot fi combinate cu un insecticid. De asemenea, în România este omologat insecticidul Mospilan 20 SG/Krima 20 SG (acetamiprid) + 0,5% Toil (adjuvant pe bază de ulei vegetal). Pentru tratament de iarnă poate fi utilizat și piriproxifenul (Juvinal 10 EC, omologat la măr și păr pentru combaterea stadiilor hibernante).

Tratamentele din timpul vegetației se fac la avertizare pe baza prognozei de scurtă durată, adică la apariția masivă a larvelor fiecărei generații. Pentru fiecare generație se avertizează două tratamente. În pepinierele și plantațiile de unde se recoltează altoii, este bine să se facă tratamente la intervale de 2 - 3 săptămâni pe întreaga perioadă de vegetație.

Insecticidele omologate în România pentru combaterea acestui dăunător se regăsesc în aplicația „PESTICIDE 2.21.10.2”. Amintesc aici: acetamipridul (Mospilan 20 SP/Gazelle), deltametrinul (Poleci/Deca 2,5 EC; Decis 25 WG; Deltagri/Faster Delta), etofenproxul (Trebon 30 EC), piriproxifenul (Juvinal 10 EC; Proximo/Talsior) etc. Respectați indicațiile de utilizare a produselor. Purtați echipamente corespunzătoare de protecție în timpul stropirilor. Nu efectuați stropiri în timpul înfloritului.

Este bine ca primul tratament să se aplice la 5 - 8 zile de la apariția larvelor. Repetarea se va face după 8 - 12 zile. Acolo unde mai există stații de prognoză, tratamentele se vor face în perioada avertizată.

Nu executați stropiri repetate cu același insecticid. Alternați insecticidele pentru a avea succes în combatere.

Atac de San Jose la cătină

Combaterea biologică a păduchelui din San Jose a fost și rămâne în atenția cercetătorilor din întreaga lume. Dintre organismele vii utilizate și-a dovedit eficiența în combaterea biologică viespea Prospaltella perniciosi. În agroecosistemele unde această viespe parazită se dezvoltă mai există și alți entomofagi paraziți ai păduchelui din San Jose. Amintesc aici Aphytis proclia, Azotus sp., Aspiditiophagus citrinus. Pe lângă entomofagii paraziți, mai sunt și prădătorii naturali: Chilocorus bipustulatus, Chilocorus similis, Cybochephalus sp., Exochomus flavines, E. quadripustulatus. Chilocorus bipustulatus și Exochomus quadripustulatus sunt prădători care și-au dovedit eficiența în menținerea populațiilor de San Jose la un nivel scăzut în livezi [Masoodi M. Amin, Trali A. R., 1987; Lefter G., Minoiu N., 1990].

În livezile infestate cu San Jose, viespea Prospaltella perniciosi este întâlnită adesea. După Lefter G. și Minoiu N. (1990), procentul de parazitare naturală poate ajunge la 20%.

În plantațiile ecologice se pot face lansări de Prospaltella perniciosi începând cu sfârșitul primăverii și până toamna. Pentru succes în combatere, lansările trebuie să însumeze aproape un milion de viespi la hectar.

După Simeria G. et al. (2001), rezultate bune s-au obținut prin lansarea viespilor în patru etape: două la prima generație și două la a doua generație, câte 1500 - 2000 viespi/pom. În perioada repausului vegetativ se poate face un tratament cu un ulei horticol simplu, fără insecticid. Este destul de eficient.

În Germania, biosistemul Quadraspidiotus perniciosus - Prospaltella perniciosi a fost monitorizat timp de 30 de ani, constatându-se rezultate foarte bune în combatere și menținerea unui echilibru biologic între parazit și gazda sa [Neuffer G., 1990].

În livezile cultivate în sistem convențional se pot face tratamente chimice pentru prima generație iar la a doua generație lansări de viespi pentru reducerea poluării dar și a protejării entomofaunei utile. Se cunoaște că, dezvoltarea viespii parazite Prospaltella perniciosi este foarte mult stânjenită de insecticide. În viitor ar trebui acordată mai mare atenție protejării biosistemului Quadraspidiotus perniciosus - Prospaltella perniciosi. Din cauza multelor tratamente chimice care se fac în livezi în prezent, entomofagii au foarte mult de suferit. Chiar și atunci când sunt utilizate insecticide mai prietenoase cu entomofagii, s-a constatat că aceștia mor în același procent în care moare și păduchele din San Jose. Studii realizate de Kyparissoudas D. S. (1987) în nordul Greciei, arată că Prospaltella perniciosi este prezentă în livezile netratate în perioada aprilie - octombrie, pe când în cele tratate primele apariții au fost înregistrate după jumătatea lunii iunie.

Important de știut în combaterea bio! Eficiența utilizării entomofagilor în combaterea păduchelui din San Jose poate fi bună atunci când populațiile dăunătorului nu sunt mari. Dacă ne confruntăm cu infestări masive eficacitatea scade mult.

Articol scris de: DR. ING. OTILIA COTUNA, CSIII Laborator de protecția plantelor SCDA LOVRIN, Șef lucrări USAMVB Timișoara

Foto: Otilia Cotuna 

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) a organizat,marți – 15 februarie 2022, în sistem de videoconferință, cea de-a treia reuniune a Comitetului Consultativ Tematic pentru elaborarea Planului Național Strategic 2023-2027. Tema a fost prezentarea intervențiilor și alocărilor financiare propuse pentru perioada 2023-2027, așa cum au fost revizuite în urma consultărilor cu partenerii din cadrul celor 12 grupuri/subgrupuri de lucru. Reuniunile, constituite pentru elaborarea Planului Național Strategic 2023-2027, s-au desfășurat în perioada ianuarie - februarie 2022 și la fiecare dintre acestea au participat aproximativ o sută de persoane.

PNS este acum în consultare publică, iar după parcurgerea acestei perioade va fi transmis la Bruxelles. Ministrul Adrian Chesnoiu recunoaște că finanțarea nu e foarte generoasă cu agricultura, satul românesc și industria alimentară, însă se vor face eforturi ca toate aceste sectoare să beneficieze de finanțări complementare de la bugetul statului nostru.

Principalele aspecte ale Planului Național Strategic vizează:

• Legarea sprijinului pe suprafață de efectivul de animale. Astfel, în cazul pajiștilor permanente utilizate pe parcelele agricole situate la altitudini medii de peste 1.600 de metri, menținute în mod natural într-o stare adecvată pentru pășunat, activitatea agricolă minimă constă în pășunat, cu asigurarea unei încărcături minime de 0,3 UVM/ha, în perioada de pășunat, cuprinsă între 1 mai și 30 septembrie a anului de cerere, cu animalele înregistrate în BND pe care fermierul le deține sau ale membrilor asociațiilor;

• Plata pentru înverzire din actuala perioadă de programare va fi înlocuită în perioada 2023-2027 de Eco-Scheme, acestea având rolul de a contribui la atingerea nivelului ridicat de ambiție în materie de mediu al PAC. Prin PNS au fost stabilite cinci Eco-Scheme, dintre care trei vizează practici prietenoase cu mediul în gospodăria tradițională, diversificarea și rotația culturilor în fermele cu suprafețe mai mari de 5 ha, precum și înierbarea intervalelor dintre rânduri în plantațiile pomicole, viticole, pepiniere și hameiști. Acestea contribuie la conservarea și sporirea biodiversității plantațiilor și a mediului înconjurător, precum și la protecția și reconstrucția habitatelor;

• Sprijin pentru gospodăriile tradiționale, cu suprafețe de până la 10 ha teren arabil, pentru care beneficiarii se angajează să asigure cultivarea suprafețelor cu cel puțin 10% plante proteaginoase (soia, fasole, mazăre etc.), să asigure un efectiv mediu anual de animale din speciile: ovine, caprine, bovine, bubaline, suine, ecvidee de minim 0,5 UVM/ha și să realizeze o rotație a culturilor;

• Sprijinirea sectorului zootehnic prin acordarea unor Eco-Scheme privind bunăstarea vacilor de lapte și tineretului bovin;

• Sprijinirea procesării și condiționării prin includerea formelor asociative alături de IMM-uri și întreprinderi mari în categoria beneficiarilor eligibili, având în vedere nevoia stringentă de integrare a producției autohtone în unitățile din industria alimentară. Valoarea acestor proiecte poate ajunge până la 15 milioane de euro în cazul investițiilor noi și 3 milioane pentru modernizarea unităților existente;

• Crearea unui instrument de gestionare a riscurilor privind despăgubirea fermierilor afectați de pierderi ale producției agricole, din Pilonul 1 și din Pilonul 2;

• Includerea unei măsuri destinată sectorului forestier, pentru achiziționarea de echipamente/utilaje pentru lucrările specifice;

• Includerea în schema de ajutor de stat a investițiilor care contribuie la reducerea emisiilor de GES, dar și a proiectelor pentru utilizarea energiei din valorificarea biomasei;

• Sprijinul pentru tinerii fermieri. Este prevăzută cerința ca prin implementarea proiectului să obțină o dimensiune economică de minimum 8.000 SO, iar sectoarele vizate sunt: zootehnic, producția de legume, producția de fructe. Valoarea maximă a proiectului poate fi de 70.000 euro;

• A fost introdusă o intervenție alocată infrastructurii rutiere - drumuri comunale, alături de cea privind infrastructura agricolă - drumuri agricole.

„Planul Național Strategic, așa cum a rezultat în urma dialogului transparent și constructiv, a fost conceput pentru a răspunde nevoilor fermierilor și ale satului românesc, punând accent pe domenii prioritare ale agriculturii românești. Am avut o consultare extinsă cu cei cărora li se adresează măsurile de sprijin incluse în PNS, astfel încât astăzi avem pe masă un document complex și coerent, pe care, după parcurgerea perioadei de consultare publică, îl vom transmite la Bruxelles. Cu siguranță, agricultura și industria alimentară ar fi avut nevoie de o finanțare mult mai generoasă, dar îi asigur pe toți fermierii că vom depune toate eforturile pentru ca acest Plan Național Strategic și celelalte programe complementare finanțate din bugetul național să deschidă drumul către o agricultură modernă, stabilă și predictibilă”, a declarat ministrul Agriculturii, Adrian Chesnoiu.

Pe pagina de internet a Ministerului Agriculturii - www.madr.ro, secțiunea Consultare publică PNS (https://www.madr.ro/dezvoltare-rurala.html) sunt postate documentele ce au făcut obiectul dezbaterilor din cadrul reuniunii Comitetului Consultativ tematic și care au rezultat din consultările cu actorii implicați în agricultură și dezvoltare rurală. Persoanele interesate pot transmite propuneri și sugestii până la data de 26 februarie 2022, la adresa de email: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..

Abonamente Revista Fermierului, ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Pe 15 februarie 2022, cu o zi înainte de cea de-a VII-a ediție a Congresului APPR „De la fermieri pentru fermieri”, la București, Asociația Producătorilor de Porumb din România a organizat Adunarea generală și alegeri (https://revistafermierului.ro/din-revista/stiri/item/5262-alegeri-in-appr-nicolae-sitaru-reales-presedinte-iar-vicepresedinte-este-theodor-ichim-reprezentantul-agricultorilor-dobrogeni.html, aici am publicat despre alegerile pentru funcția de președinte și noul Consiliu director al APPR). În fața fermierilor membri ai Asociației, așa cum era firesc, s-au prezentat faptele anului recent încheiat.

Raportul de activitate pentru 2021, inclusiv raportul financiar-contabil prezentat de directorul executiv, Alina Crețu, a arătat expansiunea rapidă și diversificarea ariei acoperite de APPR, care se apropie tot mai mult de dezideratul său de a deveni un „Institut al fermierului”.

Activitatea de testare a crescut de zece ori în ultimii doi ani, Rețeaua Independentă de Testare și Analiză în Câmp (RITAC) ajungând să numere 31 de locaţii cu 850 de parcele de testare, adică un total de peste 5.300 de microparcele la cele șase culturi de câmp de importanță majoră pentru România (porumb, păioase, floarea-soarelui, rapiță, soia și sorg).

APPR și-a extins parteneriatele de cercetare europene și naționale în proiecte privind digitalizarea agriculturii și practicile de agricultură regenerativă (pentru stocarea carbonului), cu finanțare din programul sectorial al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), din Programul European Horizon 2020, precum și cu suportul unor companii multinaționale furnizoare de soluții bazate pe știință.

În ceea ce privește implicarea în dialogul social cu autoritățile de la București și Bruxelles, Cristina Cionga, director pentru afaceri europene, a arătat că reprezentanții APPR au participat activ la toate consultările prilejuite de creionarea Planului Național Strategic, a propunerilor avansate de fermieri în cadrul PNRR, la grupurile de lucru specializate ale organizației europene Copa-Cogeca, ale Confederației Europene a Porumbului, ale Platformei Agriculture & Progress, ca și la grupurile de dialog civil organizate de Comisia Europeană.

În acest context, echipa APPR a crescut rapid prin atragerea unor tineri profesioniști, agronomi sau specialiști în politici europene, sprijiniți de expertiza unor veterani în cercetarea agricolă.

Abonamente Revista Fermierului, ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Asociația Producătorilor de Porumb din România (APPR) a organizat, marți – 15 februarie 2022 - la București, Adunarea generală și alegeri pentru noul consiliu director.

Organizarea alegerilor pentru noua structură de conducere a APPR a constituit punctul culminant al Adunării generale a APPR din acest an. Conform statutului, Consiliul director numără șapte membri titulari și doi supleanți. În urma votului celor prezenți, mandatul președintelui Nicolae Sitaru a fost prelungit cu încă doi ani. Funcția de vicepreședinte a fost încredințată de cei prezenți lui Theodor Ichim, președintele Asociației Producătorilor Agricoli din Dobrogea (APAD). Din Consiliul director fac parte și reprezentanții organizațiilor teritoriale ale APPR, respectiv Silviu Mihai (ACCPT Ialomița), Tiberiu Stan (ACCPT Iași) și Teofil Dascălu (ACCPT Vrancea).

Adunarea generală a primit, prin vot unanim, în rândurile sale, asociația locală a fermierilor vrânceni, ACCPT Vrancea, organizație care a decis, în această săptămână, aderarea la APPR.

„Mă bucur mai ales pentru că astăzi colegii din Țara Vrancei au hotărât să pășească alături de noi și ne-au creditat cu încrederea lor. Totdeauna am pledat pentru unirea vocilor tuturor organizațiilor profesionale din producția vegetală, pentru a putea stabili strategii coerente. Împreună vom fi mai puternici, mai convingători și mai înțelepți, pledând în interesul agricultorilor și a ceea ce furnizează ei, într-o perioadă cu tot mai multe constrângeri: hrana și pacea socială. Felicit membrii nou-aleși în Consiliul director al APPR și-mi doresc să funcționăm ca o echipă. Cred că România are nevoie să rezolve câteva probleme esențiale în perioada următoare, pentru a restarta agricultura: comasarea terenurilor, irigațiile, măsuri fezabile și realiste în cadrul noii PAC”, a concluzionat președintele Nicolae Sitaru.

Abonamente Revista Fermierului, ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Suntem la începutul lunii februarie din 2022. Pe câmpurile de la SCDA Lovrin culturile de cereale păioase și rapiță se resimt în urma temperaturilor scăzute și a variațiilor de temperatură din luna ianuarie. La această dată culturile suferă din cauza frigului mai mult sau mai puțin, dar este mai bine decât anul trecut în aceeași perioadă, prin comparație.

În urma controlului fitosanitar efectuat la data de 9 februarie 2022 am observat că plantele sunt afectate de frig. Pe lângă asta, sunt prezenți și câțiva patogeni care sunt capabili să mai realizeze infecții în ferestrele calde ale iernii. Frigul a stopat infecțiile, dar fructificațiile patogenilor (micelii, picnidii, peritecii etc.) sunt prezente și vor constitui o importantă sursă de inocul în primăvară.

Analizând datele climatice înregistrate la Stația Meteorologică a SCDA Lovrin, se poate spune că regimul termic al lunii ianuarie, dar și cel de la începutul lunii februarie 2022 au dus la apariția fenomenelor de îngălbenire, albire respectiv învinețire/înroșire (acumulări de antociani) a cerealelor păioase. Fenomene de înroșire și albire a frunzelor s-au înregistrat și la rapiță. Combinațiile de temperaturi negative și pozitive, variațiile de temperatură, umiditatea relativă ridicată, precipitațiile excedentare din luna decembrie în special și deficitare din luna ianuarie, au fost nefavorabile culturilor de orz, orzoaică, grâu, triticale, ovăz, rapiță. Dintre aceste culturi, cele mai afectate sunt cele de orz, urmate de orzoaică, grâu, ovăz și triticale. La rapiță fenomenul de albire și înroșire a frunzelor este generalizat.

Pentru o mai bună înțelegere a fenomenelor produse de frig în culturile de cereale în această iarnă, voi face o scurtă caracterizare climatică a lunilor decembrie și ianuarie pe decade (zona Lovrin).

În prima decadă a lunii decembrie 2022, temperaturile minime înregistrate s-au încadrat în intervalul - 5,7 grade C și 4 grade C, maximele între 3,6 și 11,0 grade C, iar temperaturile medii între - 0,5 și 5,4 grade C. Umiditatea relativă maximă în această decadă s-a situat între 92 - 100%, iar cea minimă între 58 – 100%. A doua decadă a lunii decembrie s-a caracterizat printr-un regim termic în care temperaturile nu au depășit 6 grade C. Astfel, temperaturile minime s-au situat în intervalul - 3,5 și - 2 grade C. Temperaturile maxime ale decadei au fost cuprinse între 1,6 grade C și 5,8 grade C. Umiditatea relativă maximă a fost cuprinsă între 99 - 100%, iar cea minimă între 57 - 99%. Decada a treia a lunii decembrie a ieșit în evidență prin temperaturi minime situate în intervalul - 7,8 - 5,8 grade C, temperaturi maxime între 0,5 - 14,8 grade C și umiditate relativă maximă între 97 - 100% și minimă între 74 - 100%. Cantitatea totală de precipitații căzută în luna decembrie a fost de 76,8 mm, înregistrându-se excedent de 37,1 mm față de media multianuală a lunii care este de 39,7 mm.

În prima decadă a lunii ianuarie 2022, temperaturile minime au fost cuprinse între - 7,5 (10 ianuarie) și 4,9 grade C, iar cele maxime între - 1 și 14,5 grade C. Temperatura medie a fost cuprinsă între - 3,7 grade C și 8,3 grade C. Umiditatea relativă maximă a acestei decade a fost cuprinsă între 92 - 100%, iar cea minimă între 54 - 99%. În această decadă au căzut 4,2 mm precipitații. Decada a doua a lunii ianuarie este cea care a pus probleme cerealelor și în general culturilor de toamnă (rapița a fost afectată și ea). Temperaturile minime ale decadei s-au situat între - 17,5 (înregistrată la 13 ianuarie) și -1,9 grade C. În această decadă, nouă zile consecutiv s-au înregistrat temperaturi minime de sub - 4 grade C, în următoarea ordine: - 9,8 grade C, - 17,5 grade C, - 8,1 grade C, -7,8 grade C, - 8,3 grade C, - 8,6 grade C, - 8,5 grade C, - 4,4 grade C, - 7,9 grade C și -6,2 grade C (din 12 ianuarie până în 20 februarie). Temperaturile maxime s-au situat între - 5,5 grade C și 4,9 grade C, iar cele medii între - 10,3 grade C și 0 grade C. Umiditatea relativă maximă a decadei a fost cuprinsă între 95 - 100%, iar cea minimă între 66 - 99%. În această decadă au căzut 8 mm precipitații. În cea de-a treia decadă ianuarie 2022, temperaturile minime au fost cuprinse între - 12,1 (25 ianuarie) și 0 grade C, iar cele maxime între - 1,5 și 10,3 grade C. Temperatura medie a fost cuprinsă între -6,2 grade C și 3,8 grade C. Umiditatea relativă maximă a acestei decade a fost cuprinsă între 93 - 100%, iar cea minimă între 43 - 90%. În această decadă au căzut 0,8 mm precipitații. Cantitatea de precipitații înregistrată în luna ianuarie a fost de 13 mm, înregistrându-se deficit de 19,7 mm față de media multianuală a lunii, care este de 32,7 mm în zona Lovrin.

Culturile agricole prezintă mai multe tipuri de simptome, ca urmare a condițiilor climatice

La grâu, fenomenul de îngălbenire, albire și învinețire se manifestă la frunze și este generalizat. Frunzele sunt afectate în general în treimea superioară. Punctul de creștere nu este afectat. Comparativ cu fenomenul de îngălbenire din iarna 2021 (când plantele au fost afectate destul de grav de îngheț) la această dată plantele de grâu se comportă destul de bine.

Patogeni prezenți la grâu:

• Septoria tritici (septorioza frunzelor) - pe frunzele mai vechi de la baza plantelor sunt prezente pete cu picnidii la suprafață. Frecvența plantelor cu simptome este de 5%, iar intensitatea nu depășește 10% (1-2 pete pe frunzele infectate).

• Blumeria graminis (făinarea cerealelor) - micelii pe frunzele mai bătrâne. Frecvența plantelor cu micelii este de 3%, iar intensitatea este cuprinsă între 5 - 15% (1 - 5 pete pâsloase pe frunză).

Patogenii sunt prezenți mai ales pe plantele de la marginea culturilor.

Rozătoare prezente - șoarecele de câmp (Microtus arvalis) - 1 - 2 vetre/ha. Nu sunt probleme cu șoarecii deocamdată.

La orz, aparatul foliar este mai afectat de frig decât grâul. Fenomenul de îngălbenire este generalizat, dar intensitatea este diferită, existând zone (vetre) unde frunzele sunt îngălbenite în proporție de 30 - 40%. Este prezent simptomul de frunză transparentă ale cărei țesuturi par a fi îmbibate cu apă (astfel de frunze mor). Punctul de creștere nu este vătămat, plantele își vor reveni odată cu creșterea temperaturilor. Orzoaica suferă de frig mai mult decât orzul, aparatul foliar fiind îngălbenit în proporție de 60%. Vârful de creștere nu este afectat.

Patogeni prezenți la orz și orzoaică:

• Pyrenophora teres (pătarea reticulată a frunzelor) - pe frunzele mai vechi de la baza plantelor sunt prezente pete. Frecvența plantelor cu simptome este de 30% iar intensitatea nu depășește 10% - 15%.

• Blumeria graminis (făinarea cerealelor) - sunt prezente micelii pe frunzele mai bătrâne. Frecvența plantelor cu micelii este de 2%, iar intensitatea este cuprinsă între 5 - 10%.

Patogenii sunt prezenți mai ales pe plantele de la marginea culturilor.

Ovăzul suferă și el din cauza frigului, prezentând fenomene de învinețire, înroșire, albire a frunzelor în treimea superioară (vârful frunzelor). Prin comparație cu grâul și orzul, ovăzul prezintă fenomen de învinețire a frunzelor generalizat și mai puțin de îngălbenire. Îngălbenirea se manifestă în vetre.

Patogeni prezenți la ovăz:

• Septoria tritici - pe frunzele mai bătrâne de la baza plantelor sunt prezente pete. Frecvența plantelor cu simptome este de 3%, iar intensitatea nu depășește 10% - 15%.

• Blumeria graminis (făinarea cerealelor) - sunt prezente micelii pe frunzele mai bătrâne. Frecvența plantelor cu micelii este de 1%, iar intensitatea este cuprinsă între 5 - 10%.

Triticalele de la Lovrin nu suferă din cauza frigului până acum, frunzele fiind verzi. Pe alocuri (mici pâlcuri) există frunze ce prezintă o ușoară învinețire și îngălbenire a vârfurilor cu aspect de arsură.

Patogeni prezenți la triticale:

• Septoria tritici - sporadic. Câte o plantă din loc în loc prezintă câte o pată. Nu poate fi notat atacul în acest moment ci doar semnala prezența.

• Blumeria graminis (făinarea cerealelor) - idem Septoria.

Triticalele sunt sănătoase, frunzele sunt libere de pete și au culoare verde.

Culturile de rapiță de pe teritoriul SCDA Lovrin au suferit și ele de pe urma frigului. La această dată se văd efectele variațiilor de temperatură. Frunzele plantelor de rapiță sunt afectate de frig în proporție de 100%. La unii hibrizi este prezent fenomenul de colorare violacee a frunzelor, iar la alții este mai pregnant fenomenul de albire. Punctul de creștere nu este afectat, iar plantele își vor reveni. Rapița are capacitatea de a se recupera repede când temperaturile cresc.

La rapiță întâlnim Phoma lingam, patogenul fiind prezent pe frunzele bătrâne de la baza plantelor. Frecvența plantelor cu pete este de aproximativ 50%, iar intensitatea este cuprinsă între 15 - 25%. Sunt prezente picnidii la suprafața petelor.

Patogenii prezenți în culturile verificate nu pun probleme la această dată deoarece din cauza temperaturilor scăzute sunt inactivi. În ferestrele din timpul iernii ei pot realiza mici infecții care sunt stopate de temperaturile scăzute. Prezența fructificațiilor care iernează (picnidii, micelii, peritecii, clamidospori) constituie însă o importantă sursă de inocul pentru viitoarele infecții din timpul primăverii. Deocamdată, pe teritoriul SCDA Lovrin, acești patogeni nu pun probleme.

Important de știut!

Daunele produse de îngheț la cerealele cu talie mică depind de mai mulți factori: stadiul de vegetație al plantelor, temperaturile scăzute (mai ales cele de sub punctul de îngheț), durata temperaturilor scăzute, condițiile climatice de dinainte de îngheț, lipsa zăpezii. Cunoaștem cu toții că, în primele stadii de dezvoltare ale cerealelor, punctul de creștere se află sub nivelul solului. Din acest motiv el este protejat de frig, iar primele afectate vor fi frunzele supraterane care se vor pierde, dar planta nu va muri. Pe măsură ce plantele se dezvoltă punctul de creștere va fi deasupra solului fiind predispus la îngheț. Trebuie să știm că temperaturile scăzute sau foarte scăzute care se întind pe o perioadă mai mare de timp pot distruge punctul de creștere al plantelor chiar și atunci când acesta se află sub nivelul solului. De asemenea, gerurile severe, cu temperaturi sub – 7 grade C pot duce la apariția daunelor mari.

Cele mai des întâlnite simptome produse de frig în etapele timpurii de vegetație la cereale sunt: îngălbenirea și necrozarea frunzelor (aspect de arsură), frunze transparente ale căror țesuturi par a fi îmbibate cu apă (astfel de frunze mor), arsuri ale vârfurilor frunzelor, punct de creștere maroniu sau cu aspect apos, frunze cârlionțate de la punctul unde au fost afectate de frig. În cazurile grave apare și un miros de siloz în vetrele afectate de frig.

Uneori, arsurile produse de frig se limitează doar la vârfurile frunzelor sau alternativ, frunzele mai mari, orizontale, pot suferi arsuri la punctul de expunere (pierd căldura mai repede decât frunzele erecte). În zonele mai joase, plantele pot fi afectate mai grav de frig deoarece aerul rece este mai greu decât cel cald. La fel se întâmplă și în cazul temperaturii și umidității din sol. Temperaturile se schimbă mai lent în solurile umede comparativ cu cele uscate. De aceea, riscul ca plantele să fie lezate în solurile uscate crește.

În general, frunzele afectate de îngheț se vor îngălbeni inițial, iar în câteva zile se vor brunifica. Dacă punctul de creștere nu este afectat, în 3 - 5 zile de vreme caldă ar trebui să vedem creșteri noi. Efectul asupra producției viitoare va fi redus.

Articol scris de: DR. ING. OTILIA COTUNA, CSIII Laborator de protecția plantelor SCDA LOVRIN, Șef lucrări USAMVB Timișoara

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html