Într-un moment în care agricultura românească are nevoie mai mult ca oricând de soluții sustenabile și inovație științifică, Centrul de Orientare, Asociere și Consiliere în Cariera de Cercetător COACH-USV prezintă rezultatele remarcabile ale cercetătorilor care modelează viitorul. Centrul, care are sediul în cadrul Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava, oferă servicii psiho-socio-juridice și servicii de mentorat și coaching studenților, cadrelor didactice și cercetătorilor din întreaga Regiune de Dezvoltare N-E a României. Articolul de față prezintă parcursul profesional și contribuțiile remarcabile ale cercetătorului dr. Ioan Cătălin Enea, directorul Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare Agricolă (SCDA) Suceava, un reper național în domeniul agronomic.

Într-o lume agricolă tot mai afectată de schimbările climatice, degradarea solurilor și presiunea pe resursele naturale, cercetarea românească își caută cu și mai multă intensitate vectorii de inovație. Unul dintre aceștia este dr. Ioan Cătălin Enea, directorul Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare Agricolă (SCDA) Suceava, o instituție cu aproape 80 de ani de activitate și o misiune clară: să aducă știința în slujba fermierului și a consumatorului român.

Un lider format în teren, laborator și comunitate științifică

Ioan Cătălin Enea are 49 de ani și peste două decenii de experiență în cercetare agricolă. A absolvit în 2001 Universitatea de Științele Vieții „Ion Ionescu de la Brad” din Iași, și-a aprofundat studiile printr-un masterat în evaluarea și conservarea terenurilor agricole, iar în 2012 și-a susținut doctoratul cu o temă actuală: combaterea biologică a gândacului din Colorado prin utilizarea bioinsecticidelor și a metaboliților vegetali autohtoni.

Dr. Ioan Cătălin Enea a urcat treptat în ierarhia profesională, de la asistent de cercetare stagiar în 2003, la cercetător științific, apoi secretar științific, și din 2021, director general al Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare Agricolă (SCDA) Suceava. Parcursul său reflectă nu doar o traiectorie profesională solidă, ci și o fidelitate rară față de o instituție și o regiune.

SCDA Suceava, un bastion al agriculturii durabile

Stațiunea, fondată în 1946, este prima unitate de cercetare agricolă din Regiunea de Nord-Est a României. Activitatea sa se axează pe cultura plantelor de câmp, ameliorarea genetică și dezvoltarea de tehnologii sustenabile pentru protecția plantelor.

Până în prezent, stațiunea a creat și omologat 64 de soiuri și hibrizi adaptați zonelor cu climat rece și umed, un sprijin crucial pentru agricultura din Regiunea de Nord-Est a României și nu numai.

Infrastructura de cercetare este complexă: laboratoare moderne, sere, casă de vegetație, un laborator de condiționare și depozitare semințe cu o capacitate de 6.000 de tone, bibliotecă și spații experimentale pe 570 de hectare, plus puncte satelit la Pojorâta și Moldova Sulița. Centrul experimental de la Pojorâta este unicul din România specializat în testarea rezistenței cartofului la patogenul de carantină Synchytrium endobioticum.

Hibrizi și soiuri pentru provocările viitorului

Sub conducerea lui dr. Ioan Cătălin Enea, SCDA Suceava a făcut pași importanți în modernizarea agriculturii românești. Un exemplu concret este hibridul de porumb Suceava M – extratimpuriu, rezistent, cu adaptabilitate largă, dar și soiurile de cartof Event și Impuls, premiate internațional pentru productivitate, calitate și rezistență la stres climatic, datorită cercetătorului Dumitru Bodea.

În plus, stațiunea desfășoară în prezent programe de ameliorare genetică pentru cinci specii majore: grâu, secară, orzoaică, porumb și cartof. „Am reușit să creștem randamentele la porumb, cartof și plante furajere de peste patru ori față de perioada de început. Aceste rezultate nu rămân în reviste, ci ajung pe câmp, în hambare și, în cele din urmă, în buzunarul consumatorului”, precizează dr. Ioan Cătălin Enea.

Protecția plantelor, o misiune cu miză ecologică

Pentru dr. Ioan Cătălin Enea, protecția plantelor nu este doar o disciplină academică, ci o responsabilitate față de mediu și societate. Activitatea sa s-a concentrat pe dezvoltarea de metode ecologice de combatere a bolilor și dăunătorilor, raționalizarea utilizării pesticidelor și promovarea insecticidelor bioraționale. Este un adept al agriculturii sustenabile și al echilibrului ecosistemic. „Știința trebuie să lucreze cu natura, nu împotriva ei”, afirmă cercetătorul.

Cercetătorul dr. Ioan Cătălin Enea este autor sau coautor a zece cărți de specialitate și peste o sută de lucrări științifice. A fost implicat în numeroase proiecte naționale și internaționale, în calitate de director, coordonator sau cercetător, acumulând o experiență vastă în cercetare aplicativă. În 2016, a fondat Revista Bucovina Agronomica, cu scopul de a disemina rezultatele cercetării agricole și de a sprijini formarea fermierilor prin informații accesibile, actualizate și relevante.

Printre distincțiile recente pe care le-a obținut se numără Premiul „Nicolae Săulescu” al ASAS pentru lucrarea „Cultura bobului”, medalii de aur și diplome de excelență obținute în 2023 pentru soiurile de cartof dezvoltate la Suceava. Dar poate cea mai valoroasă contribuție rămâne formarea tinerilor specialiști. „Stațiunea și-a îndeplinit misiunea nu doar prin soiurile create, ci și prin oamenii pe care i-a format. Tineri care înțeleg cât de importantă este știința pentru viitorul agriculturii”, subliniază directorul SCDA Suceava.

Provocările prezentului: climă, resurse, subfinanțare

Cercetarea agricolă se confruntă însă și cu dificultăți majore. De la schimbări climatice accelerate, la rezistența crescută a dăunătorilor, lipsa apei și degradarea solurilor, până la subfinanțarea cronică a sistemului de cercetare. În plus, decalajul dintre cercetare și aplicare practică rămâne un obstacol greu de depășit. „Chiar și așa, nu ne putem opri. Cercetarea trebuie să livreze soluții rapide, sustenabile și adaptate realităților de azi. De asta are nevoie agricultura, de știință, nu de improvizație”, afirmă dr. Ioan Cătălin Enea.

Tinerii interesați de agricultură primesc un mesaj direct: „Primul sfat ar fi… să-și dorească! Da, e greu, da, e un domeniu subfinanțat. Dar impactul pe care îl poți avea este uriaș. Dacă vrei să schimbi lumea, cercetarea e locul potrivit.”

Dr. Enea încurajează formarea încă din facultate: participare la conferințe, proiecte, cercuri științifice, dar și deschiderea spre noile tehnologii: senzori, drone, software agricol. „Trebuie să știi să vorbești cu fermierul, să-i traduci știința în soluții simple și aplicabile.”

Pentru directorul SCDA Suceava, cercetarea agricolă este o misiune globală, un domeniu care nu doar creează cunoștințe, ci influențează direct hrana, sănătatea și echilibrul ecologic al planetei. Pentru dr. Ioan Cătălin Enea, cercetarea agricolă este mult mai mult decât o activitate științifică, este o misiune cu miză globală, care combină știința, natura și responsabilitatea socială. Într-un context marcat de schimbări climatice, insecuritate alimentară și presiuni tot mai mari asupra mediului, rolul cercetării este vital. „Facem asta pentru a hrăni o lume în creștere, pentru a proteja natura și pentru a aduce știința mai aproape de oameni. Iar dacă nu facem asta acum, s-ar putea să nu mai avem timp să corectăm ce se poate încă salva”, afirmă cercetătorul.

Dincolo de laboratoare, hibrizi, soiuri și grafice de producție, munca unui cercetător agricol înseamnă curajul de a inova și răbdarea de a construi pe termen lung, chiar și atunci când resursele sunt limitate. Este o chemare care cere pasiune, perseverență și o viziune clară asupra viitorului, un viitor în care agricultura sustenabilă devine cheia echilibrului dintre om și natură.

Articol de: prof. univ. dr. ELENA-BRÂNDUŞA STEICIUC - director COACH USV & drd. OANA GROSU - consilier psiholog & lector dr. SERGIU RAIU - consilier sociolog COACH USV

Materialul a fost realizat cu sprijinul Proiectului cu codul 9/31.01.2023 „Crearea și dezvoltarea Centrului de orientare, asociere și consiliere în cariera de cercetător pentru Regiunea de dezvoltare Nord-Est a României în cadrul Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava (COACH USV)”

„Green Campus 2025 - Facultatea e mai cool decât credeai!” este un eveniment găzduit anual de USAMV Cluj-Napoca (Facultatea de Zootehnie și Biotehnologii) pentru sute de liceeni, care vor învăța despre biotehnologii în artă, falsuri alimentare, biotopul acvacol, comportamentul și bunăstarea animalelor sau viața albinelor și a viermilor de mătase.

Campusul Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) Cluj-Napoca își deschide porțile sâmbătă, 10 mai 2025, pentru sute de liceeni pasionați de științele vieții.

„Green Campus 2025 - Facultatea e mai cool decât credeai!” este evenimentul dedicat în fiecare an tinerilor care nu cunosc încă programele atractive de studii de licență ale Facultății de Zootehnie și Biotehnologii: Zootehnie; Biotehnologii; Comportamentul și bunăstarea animalelor.

Au confirmat deja prezența circa 150 de elevi din clasele XI-XII de la licee și colegii tehnologice din Seini, Dej, Șimleu-Silvaniei, Cluj-Napoca și Bistrița, care vor avea parte, prin grija profesorilor și a celor 45 de studenți voluntari, de un program variat în campusul USAMV Cluj-Napoca.

Astfel, evenimentul organizat în parteneriat cu Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Avram Iancu” Cluj include ateliere și prezentări atractive, alături de activități curriculare, după cum urmează:

• Biotehnologii în artă - realizarea prin intermediul biotehnologiei de micropropagare de pandantive din plante crescute in vitro, care pot fi purtate ca accesorii;

• Chimia altfel - atelier la care au loc experimente, cum ar fi realizarea unui vulcan sau a unei reacţii chimice, cu obținerea unei oglinzi de argint depuse pe pereții unei eprubete;

• Lapte sau vrăjeală? – atelier în cadrul căruia elevii vor deveni detectivi, încercând să descopere falsurile alimentare;

• Alimente funcționale – elevii vor învăţa care sunt alimentele cu beneficii pentru sănătate şi vor realiza un aliment-medicament sau un aliment inovativ. Se va prepara, într-un mod amuzant, o înghețată delicioasă din iaurt probiotic, cu ajutorul azotului lichid;

• Bee smart, bee heathy, bee good! – atelier ce aduce la lumină, cu ajutorul unui stup de observație, viața unei familii de albine, plus degustare de produse ale stupului (miere, polen etc). De asemenea, la acest atelier se va intra și în lumea mai puțin cunoscută a viermilor de mătase, cu prezentarea etapelor din viața acestora și a aplicațiilor produselor sericicole;

• Animal quizz – un atelier distractiv care transpune elevii în lumea văzută prin ochii animalelor, încurajând competiția printr-un set de întrebări despre comportamentul și bunăstarea animalelor (de companie, de fermă și exotice);

• Biotop acvacol – vizită la Complexul acvaristic al universității, urmată de atelierul de amenajare și populare a unui acvariu;

• MicroVerse – prezentarea lumii nevăzute a celulei umane, unitatea fundamentală a vieții. Prin observație directă la microscop, elevii vor descoperi structura și misterul care stau la baza existenței noastre;

• Molecula vieții – atelier demonstrativ de extragere și utilizare ADN;

• Univesul plantelor – elevii vor învăța despre plantele și semințele folosite în hrana animalelor și a omului, precum și despre o metodă de evaluare a producției de iarbă din pajiști;

• ISU Cluj – prezentare și demonstrații de măsuri prim-ajutor;

• Vizionarea clipurilor realizate de echipe studențești în cadrul Atelierului de cinematografie ”Comunicarea științifică prin povestiri, filme și animație”, organizat cu Asociația Persona, cu sprijinul SciFilmIt. Tematica scurtmetrajelor: provocările și realizările muncii de cercetare la USAMV Cluj-Napoca.

„Fiind mereu în contact cu viitorii candidați și cerințele acestora, facultatea noastră a reformat profund programele de studii oferite la admitere. Astfel, pe lângă programele tradiționale de licență și masterat din domeniul Zootehnie, din anul 2023 se organizează admitere pentru programul de studii în limba engleză  Comportamentul și bunăstarea animalelor, singurul program de studii de licență din România cu această specializare, care poate continua tot în limba engleză prin programul de masterat Etologie și interactiune om-animal (Ethology and human-animal interaction)”, arată prof. dr. Daniel Dezmirean, decanul Facultății de Zootehnie și Biotehnologii din cadrul USAMV Cluj-Napoca.

De asemenea, tot din 2023 s-au reformat programele de studii din domeniul Biotehnologii, fiind prima facultate din România care a înființat și a scos la concurs locuri la admitere la acest program.

„Asigurăm astfel specialiști care pot acoperi toate ariile de specializare ale biotehnologiilor, de la sănătate, agricultură, mediu, industrie și până la domenii mai noi în aria noastră de cercetare, cum sunt biotehnologiile farmaceutice, biotehnologiile în acvacultură, bioinformatică, nanotehnologii etc. Și în acest caz studiile se pot continua la masterat în limba română sau în limba engleză prin programul Biotehnologii aplicate (Applied biotechnologies). Considerăm că în acest fel, facultatea noastră a făcut pași importanți în internaționalizare, anual având înscriși studenți străini și primind tot mai multi studenți Erasmus, care vin în mobilitate la programele noastre, mai ales din Franța, Spania, Polonia, Turcia”, a punctat prof. dr. Daniel Dezmirean.

Green Campus 2025 se află la cea de-a VIII-a ediție, iar din 2017 și până în prezent au participat peste 1.500 de liceeni din mai multe județe la evenimentul anual organizat de către Facultatea de Zootehnie și Biotehnologii. Și la ediția din 2025, participanții vor fi invitați la finalul evenimentului la tradiționalele degustări de plăcinte și gulyaș.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

România se află într-un context agricol dificil, în care schimbările climatice severe și instabilitatea economică sunt factori majori ai acestui declin. Soluții care să rezolve pe deplin situația sunt greu de aflat, de aceea orice sugestie capabilă să mai amelioreze din probleme este binevenită. Prin urmare, îndemnul de a folosi sorgul pe post de alternativă de cultură este de luat în seamă. 

Sub egida Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu Șișești” din București și a companiei Sport Agra din Amzacea, județul Constanța, în cadrul Aula Magna a forului amintit, a avut loc, la sfârșitul anului trecut, conferința internațională „Sorgul - plantă de cultură a viitorului”. Organizatorii au dorit să aducă în prim-plan această cultură considerată de ei salvatoare în contextul provocărilor climatice și economice. Participarea la acest eveniment ne-a oferit ocazia de a înțelege mai profund potențialul, limitele și viitorul acestei plante, prin prisma experților și a fermierilor prezenți.

Seceta extremă este un fenomen recurent în regiunile aride ale României, cum ar fi Dobrogea și Câmpia Română, dar acesta s-a accentuat în ultimi ani. Iar condițiile economice nu sunt nici ele de natură să compenseze în vreun fel situația, din contră, adaugă o și mai mare povară pe capul fermierilor afectați. 

Context climatic și economic

Bine-cunoscutul fermier Gheorghe Nițu este de părere că actualele condiții impun o altfel de abordare: „Schimbările climatice nu sunt numai la noi, sunt mai peste tot, iar agricultura pe care noi am făcut-o până în prezent nu mai seamănă cu nimic cu cea care vine. Și trebuie să gândim foarte serios acest lucru, cu creionul în mână, pentru că oricum, ea trebuie să dea economic. Nu putem să mergem în continuare cum au fost învățați unii, pe datorii. Trebuie să facem o agricultură integrată, neapărat. Zootehnia a dispărut, tocmai de aceea nici sorgul nu s-a mai cultivat. Din fermele din jurul Capitalei, probabil 40, au mai rămas fermele de vaci cu lapte ale lui Claudiu Davițoiu și Mihai Petcu. Atât. În rest și în comune, de la 2.000-3.000 de vaci, acum sunt 200-300. Altele o să rămână în tablouri”.

Gheorghe Nițu

Cea mai afectată cultură pare a fi cea a porumbului, despre care Dumitru Manole, cel care a avut inițiativa organizării conferinței, spune că în condiții de secetă paguba este multilaterală: „În județul Constanța, porumbul a scăzut ca suprafață. În dinamică, dacă pornim din 2015, porumbul era undeva la 55.000-60.000 de hectare. În 2024 a ajuns la 27.000 de hectare, aproape 50% mai puțin. Din 27.000 de hectare în 2024 s-au calamitat  21.000 de hectare. Spui că e puțin, dar nu e. Dacă înmulțim 21.000 cu 1.000 lei pe hectar, cât statul urmează să despăgubească aceste suprafețe, deci o dată este bugetul statului atacat prin faptul că n-am avut această alternativă, sorgul, și după aceea, dacă mai luăm cele 21.000 de hectare și le înmulțim cu un minim de producție de numai 5 tone la hectar, ca să fie socoteala rotundă, parcă fac foarte simplu 105.000 tone, care înmulțite cu 900 lei ne dă o cifră. Deci iată pierderile. O dată bugetul, o dată stabilitatea economică. Stabilitatea economică a fermelor este pusă în pericol. Și din acest punct de vedere azi am spus că începe epopeea sorgului”. Așadar, domnul Manole face trimitere la o alternativă pentru această cultură, numind-o, după cum ați văzut, pe cea a sorgului. El aduce ca exemplu situația din propria fermă, de la Amzacea: „Pe lângă problemele pe care le avem la nivelul piețelor – mă refer la partea de est, la granița României, aceasta fiind o provocare —, avem provocarea esențială, această secetă deosebit de agresivă. Începând cu 2020 — mai înainte 2007, 2012 —, după care a urmat 2022, 2023 și iată-l pe 2024, când, la Amzacea, am avut de la 1 ianuarie până în luna iunie 238 mm precipitații. Media pe 69 de ani, până la data pe care am precizat-o, era de 380 mm. În aceste condiții, porumbul s-a calamitat, iar sorgul devine singura alternativă viabilă”.

Cam în aceiași termeni îl susține și vicepreședintele ASAS, Aurel Badiu: „În condițiile unei secete 2020, 2024, care a făcut ca unii hibrizi de porumb să producă – deși termenul nu e corect, pentru că n-au produs — nimic, n-au pus nimic pe cântar, sorgul a pus 3.000 kg. Ceea ce nu e de ici, de colo”.

Cu alte cuvinte, mai bine mai puțin, decât deloc. Pentru că așa cum spune unul dintre participanți, Claudiu Davițoiu, important este „să investești puțin și să câștigi mult. Nu ne mai întreabă nimeni câtă producție am făcut la ora actuală, ne întreabă de bani. Ținem cont și de condițiile astea. Degeaba ai apă, investești mult și vinzi porumbul cu nimic. Trebuie să investești în așa fel încât producția pe care o faci, chiar dacă o faci mică, să ieși pe câștig”. Mai ales că se pare că pentru cultura de sorg e nevoie de investiții mai mici decât pentru cea de porumb. 

Claudiu Davițoiu

Sorgul, o cultură cunoscută

Iar cultura de sorg nici măcar nu este o noutate prea mare pentru agricultura românească, cel puțin așa susține domnul profesor Valeriu Tabără, președintele ASAS: „În primul rând, sorgul nu este o plantă nouă, România n-a fost o țară necultivatoare de sorg ca să o privim în acest moment ca pe o plantă pe care o luăm în cultură. Pornim de la un mic nivel de cunoștințe, chiar a existat un program legat de cultura sorgului, dar cred că momentul de azi este unul de readucere în actualitate a acestei culturi cu importanță excepțională din toate punctele de vedere, alimentar, furajer și tehnic, având astfel acțiune, atât directă, cât și indirectă — prin ceea ce reprezintă animalele, ca sursă de hrană —, asupra securității alimentare. Și este o plantă care vine în contrast cu ceea ce înseamnă schimbările climatice”.

Fermierul Gheorghe Nițu chiar își aduce aminte că a avut în cultură această plantă: „Pe vremea când eram director la fostul IAS Buftea, unde aveam nu mai puțin de 9.000 de hectare, cultivam în jur de 1.000 de hectare cu sorg și am cultivat hibrizi creați la Fundulea, F31 și F38, care aveau producții bune și, mai ales, o calitate nutritivă mare, cu aminoacizi esențiali precum lizina și triptofanul. Aceste sortimente erau folosite cu succes de marii crescători de păsări din apropierea Bucureștiului”, iar clima nici măcar nu era așa de drastică, ca acum. „Atunci clima era mai favorabilă, existau cele patru anotimpuri cu precipitațiile corespunzătoare și nu sufeream ca acum din cauza celor două secete: una pedologică agresivă și alta atmosferică. Producția era între 5-6 tone pe hectar; așa erau acești hibrizi - constanți în calitate nutritivă. De asemenea, prețul de valorificare era cu 20% peste cel al porumbului, iar recolta se realiza în totalitate mecanizat”.

Iar vicepreședintele ASAS își amintește că fost implicat în cercetarea acestei plante. „Lumea știe puține lucruri despre faptul că fostul Institut de sfeclă de la Fundulea era Institutul sfeclei de zahăr și al plantelor furnizoare de substanțe dulci. Una dintre plante a fost sorgul. Ani de zile m-am ocupat de sorgul zaharat și de posibilitatea de extracție a sucului zaharat și a alcoolului-carburant. Din nefericire, mutațiile economice, sociale și politice au sistat acest program. Pentru că se ajunsese într-o fază destul de avansată, în primul rând în ceea ce privește obținerea de alcool-carburant”, a spus Aurel Badiu.

Așadar, nu poate fi vorba despre bâjbâială în acest demers, există cercetări, făcute în chiar arealul nostru, experiență mai veche dar și mai nouă, pentru că, așa cum spuneam, inițiativa conferinței în cadrul căreia li s-a propus fermierilor să folosească această cultură i-a aparținut unuia cu multă experiență, fapt certificat de vicepreședintele ASAS, Aurel Badiu: „Firma privată condusă de un membru de onoare al ASAS, Dumitru Manole, este o companie privată care se ocupă de cercetări de agrofitotehnie a sorgului”, precum și de președintele acestui for, Valeriu Tabără, „Scopul acestei întâlniri de azi, evenimentul de la Academie, care a pornit la inițiativa unui fermier cu foarte multă experiență, dr. Dumitru Manole, care e și membru de onoare al ASAS, a fost o idee să aducem fermieri cu multă știință de carte și cu rezultate obținute, cu îndrăzneală, pentru că Manole este un cultivator de sorg, a testat sorgul, a testat foarte multe varietăți de sorg la el, în condițiile cele mai specifice pentru cultura sorgului, deci nu putea veni cineva cu soluții mai bune sau să dea lecții cuiva decât dânsul”.

Nu va înlocui porumbul

În esență, propunerea nu vine în ideea de a înlocui o cultură cu alta, nu asta a fost intenția, ci, așa cum spune domnul Badiu, ea are rolul doar de a fi o alternativă conjuncturală. „Sorgul nu este o plantă care să înlocuiască porumbul, mai ales în mentalul colectiv al fermierului român. Însă este o plantă care, în condițiile în care suprafețele în curs de aridizare se extind, poate să aducă un venit considerabil fermierilor care acceptă ca o parte din suprafețele cultivate tradițional cu porumb, și subliniez: o parte din suprafețe, să fie cultivate cu sorg”. Și tot domnia sa explică: „Sorgul într-adevăr, are niște caracteristici în unele cazuri inferioare porumbului, dar are și boabe când porumbul n-are boabe. Și atunci degeaba porumbul este strălucit când nu face nimic, în timp ce sorgul mai face câte ceva și la el se poate valorifica tot. Deci toată masa supraterană la sorg se poate valorifica. La porumb puțintel mai greu. Deci, nu înlocuiește porumbul, îl suplinește, ceea ce e cu totul altceva. Vă aduc aminte de termenul «suplinitor» în școală. Nu e profesor, dar ține locul profesorului”.

Chiar inițiatorul, Dumitru Manole, consideră sorgul ca fiind o cultură complementară, nu înlocuitoare pentru porumb. „Sorgul trebuie privit în complementaritate cu porumbul, pentru că acolo unde n-am minimum 600 mm de precipitații și până când nu vom produce și vom pune în aplicare «marele proiect de irigații», avem o alternativă care este sorgul, pentru Dobrogea, pentru Câmpia Română, tot ce merge până în Dolj și până la granița de sud-vest a României, mă refer sud-vestul extrem”. 

Rețineri și impedimente

Este de presupus că și alți fermieri s-au gândit la o astfel de soluție în perioada aceasta atât de secetoasă, dar sunt aspecte care i-a făcut să fie reținuți. Cea mai mare problemă este cea legată de valorificare. Nu este piață pentru sorg, spun cei mai mulți. Și nu poți spune că nu au dreptate. Dumitru Manole susține, însă, că piața se va realiza atunci când va exista suficientă cantitate ca să o justifice: „Dacă produci 10.000 de tone de sorg evident că n-o să ai piață. Anul ăsta s-au semănat 18.000 de hectare, după aproximările mele – c-am discutat cu companiile multinaționale, după numărul de saci care s-au livrat. 18.000 de hectare ar fi fost de sorg. Nici nu s-au aplicat tehnologiile care trebuie, cunosc treaba asta și o spun, plus atacul de schizafis graminum, care nu a fost cunoscut și nu s-au făcut tratamentele, dar oricum, cu 18.000 de hectare de sorg faci undeva la 50.000 tone de sorg. Aceste tone s-au dus către crescătorii de animale. La Izocon Călărași am livrat numai eu aproape 200 de tone de sorg. Plus că au mai fost crescătorii de ovine care, calamitându-se porumbul, n-au avut ce da de mâncare. Și vreau să vă spun că tulpinile de sorg au fost foarte apreciate de crescătorii de ovine. Tulpina de sorg are mai mult siliciu, și am vorbit cu crescătorii de ovine care spuneau: au consumat foarte bine și suntem foarte mulțumiți! Deci iată primele semnale. Iar piața sorgului se va rezolva, pentru că avem hectare – avem tone. Un exemplu, Ungaria în doi ani a ajuns la 50.000 de hectare de sorg. Credeți că fermierii unguri aruncă sorgul undeva pe Dunăre ca să ajungă în portul Constanța? Nu. Categoric au piață la 50.000 de hectare, au minimum 300.000 tone de sorg, ceea ce înseamnă piață sigură”. Președintele ASAS, domnul profesor Valeriu Tabără, este de părere că piața scăzută pe care o are sorgul este determinată de involuția pe care o cunoaște în ultima perioadă zootehnia de la noi. „Problema pieței sorgului este artificială, pentru că la nivel mondial, inclusiv european, dacă luăm Spania de pildă, și acolo unde sunt preocupări foarte puternice pentru monogastrice, pasăre-porc, sorgul este un component al rațiilor furajere de mare importanță. La noi problema aceasta este legată de reducerea unor structuri sau domenii ale agriculturii, inclusiv a monogastricelor, reducerea efectivelor de păsări. Sau faptul că n-am mai avut ferme mari de porci, comparativ cu Spania, de exemplu, care este preocupată, cu complexe mari, cu ferme foarte bine organizate în domeniile respective, care consumă foarte mult porumb și sorg”, explică prof. dr. univ. Valeriu Tabără.

Valeriu Tabără

Un alt motiv pentru care piața sorgului este scăzută în România îl reprezintă lipsa unei industrii care ar putea folosi această cultură ca materie primă, mai ales că plaja de utilizare este foarte mare. „Problema este să vedem domenii de utilizare, de transformare a acestor culturi. Îl las pe fermier, produce și săracu n-are ce face cu ce produce, că celorlalte sectoare nu le-am dat atenția cuvenită. Acele domenii să le finanțăm, să le facem funcționale, și atunci sorgul nu mai are probleme de valorificare, ca și orzoaica, orzul și așa mai departe. Nu ne oprim doar la furaj. Este o plantă industrială cum am spus-o mereu, și cartoful și sfecla sunt la fel. Din păcate le-am neglijat. Sorgul face parte din acea structură de plante tehnice și inclusiv energetice pe care noi le-am neglijat. Ce fel de industrializare fac, cu ce încep? Nu cumva trebuie să încep cu această industrie de transformare, de valorificare a materiilor prime din agricultură? Inclusiv sorgul. Dar nu mai vorbesc de alte plante, din legumicultură, pomicultură, viticultură, că și acolo mergem doar pe vin, dar la producția secundară uleiurile din sâmburi, pe urmă substanțele pe care le conțin pielița din vin. Pielița de la bobul de strugure, mai ales de la cel roșu, taninul din sâmburi, taninul din sorg, taninul care înainte era sursă pentru tăbăcitul pieilor tescovina, care poate fi o materie primă. Nu există deșeu în agricultură, decât materii prime. Agricultura nu conține deșeuri”, spune prof. univ. dr. Valeriu Tabără, președinte al ASAS. 

O cultură uimitoare

De altfel e uimitor cât de multe sunt modurile în care sorgul poate fi valorificat. Domnul prof. univ dr. Valeriu Tabără, enumeră „câteva” dintre ele: „Din punct de vedere tehnic sorgul este superior porumbului. E o chestiune legată de ce se poate obține, ca hârtia albă. Hârtia albă nu înseamnă o hârtie oarecare, hârtia de xerox, alții din astfel de tipuri de hârtie făceau inclusiv bancnote. Sunt forme de sorg care sunt o excepțională materie primă pentru producerea de energie, sau cum este sorgul zaharat, din care se extrage sucul, o substanță dulce-lichidă, pe care o pot duce spre industria sucurilor, a patiseriei și cofetăriei, înlocuind zahărul cristal, care are, după unii, și efecte negative. Poți să faci și zahăr cristalizat din sorg, dar îți trebuie anumite amenajări tehnice. Sorgul este excepțional ca materie primă pentru un anumit sortiment de bere. Se poate obține malț și din sorg. Pigmenții pe care-i poți extrage din sorg și fără diluant, în apă efectiv, se pot extrage pigmenți care nu au elemente de toxicitate, ca și la șofrănel”. Iar vicepreședintele ASAS, Aurel Badiu, care, așa cum am văzut, a fost implicat în cercetare, tocmai în valorificarea sorgului, completează și detaliază cele spuse de președinte: „În primul rând face grăunțe care  sunt un furaj excepțional. Este foarte adevărat că sorgul respectiv trebuie să fie sorg-furaj. De asemenea, sorgul poate să producă furaje verzi pentru animale, în forma lor conservată, fiind absolut comparabile cu porumbul. Apoi sorgul zaharat, care este un sorg care oferă o cantitate considerabilă de carbohidrați sub formă de sucuri dulci, care pot deveni un înlocuitor de zahăr, în condițiile în care pe terenurile pe care se cultivă sorgul zaharat sfecla nu visează să ajungă niciodată, că nu are apă, sfecla fiind o plantă căreia îi trebuie teribil de multă apă. Din resturile de la stoarcerea sorgului zaharat se obține o materie primă impecabilă pentru produs alcool-carburant, alcool în primul rând și după aceea carburant. Destinațiile sunt multiple, de la alcoolul ca atare la alcool-carburant, la polimeri de tip bio-degradabili și terminând cu combustibil foarte asemănător cu combustibilii rafinați din combustibili fosili. Ceea ce rămâne după transformarea alcoolică sau transformarea în bioreactoare după obținerea alcoolului devine un extraordinar fertilizant organic, capabil, la o socoteală făcută și de optimiști, și de pesimiști, să asigure în jur de 5 tone de biofertilizant, nu chiar de calitatea gunoiului de grajd, dar apropiat. Și poate că trebuie să ne gândim la sorgul alimentar. Sorgul alimentar este o formă de sorg care hrănește Africa Centrală și Africa subtropicală de vreo 3000-4000 de ani, ca fiind principala sursă de carbohidrați, pentru că în zona respectivă, din păcate, nici porumbul, nici grâul nu reușesc să aibă randamente asigurătoare pentru hrană. Deci, dacă tragem linie și adunăm, sub o plantă de sorg sunt 10-12 zone în care se poate utiliza, ca specie, și sunt cel puțin 5-6 domenii ale industriei alimentare în care poate să devină materie primă”. La toate acestea se poate adăuga și dezideratul președintelui ASAS, prof. univ. dr Valeriu Tabără: „Îmi pun speranța că odată și odată, parte din decidenții și de la Bruxelles, și din România, vor înțelege ce înseamnă să ai o astfel de plantă precum sorgul, din care eu aș putea muta gene de toleranță la arșiță atmosferică, de rezistență, la porumb, fără să fie probleme de interpretare că este toxică sau mai știu eu cum. Nu luăm de la bacterii, ci luăm de la aceste plante care-și demonstrează fiabilitatea în condiții climatice de accentuare a schimbărilor climatice, a arșiței atmosferice, sorgul fiind total diferit ca reacție față de porumb”.

Nevoia de promovare

După ce enumeri atâtea avantaje te întrebi ce se întâmplă de sunt atâtea rețineri. Valeriu Tabără crede că este și o chestiune culturală: „Părerea mea este că nu este numai o problemă legată de moment, ci și de modul de a vedea lucrurile. E mult mai ușor să cultivi grâu, orz, floarea-soarelui și să export materii prime. Sorgul nu este o plantă care să meargă doar ca materie primă, trebuie s-o transformi, ori în carne, ori să o industrializezi”.

Am putea spune că este și teama pentru ceva nou, părere pe care Aurel Badiu o contrazice: „Nu știu dacă neapărat fermierului îi este frică de noutatea de a cultiva sorg. Nu are informații despre el. Deci către el trebuie împinse cunoștințe, pentru că nu noi decidem, cum s-a discutat la un moment dat. Noi sugerăm, noi recomandăm. Decizia e a fermierului. Pe el trebuie să-l convingem că ceea ce-i recomandăm noi este valid, este fezabil, este profitabil în condițiile în care alte plante de cultură nu prea îi dau aceeași satisfacție, calculată în valută forte sau în lei, n-are nicio importanță, dar n-au cum să-i dea aceeași satisfacție în condițiile de schimbare climatică. Și atunci asta este opțiunea pentru sorg”. 

Aurel Badiu

Iar „împingerea” aceasta de informații nu se poate face doar pe baza unor conferințe, e nevoie de mai mult, este lucrul pe care-l susține și Aurel Badiu: „Sunt câteva mii de hectare în toată țara. Probabil că se va extinde, însă nu se va putea extinde sub nicio formă dacă nu va avea politici agricole adecvate, dedicate acestei culturi, nu globaliste. Pentru extinderea culturii de sorg, dacă se ajunge la concluzia că trebuie extinsă, pentru că e o decizie politică până la urmă, e absolut nevoie de o anumită politică coerentă dedicată. Dacă este tot globalistă, nu se prea poate obține mare lucru. Nu pentru că nu ar răspunde cultura ca atare sau că tehnologiile de cultură ar fi extrem de dificile, că nu sunt. Sunt aproape comune. Ci, pentru că există ceea ce se cheamă în legislația comunitară și națională decizia de cultură. Dar decizia de cultură trebuie să fie conștientă. Dacă omul nu are informația, iar noi am transmis acum și pe net toată conferința noastră, și au fost peste 200 de oameni care s-au logat, înseamnă că prezintă interes. Noi suntem vehiculul care duce informația în curtea fermierului, de asemenea manieră încât el să poată să ia o decizie oportună, fezabilă și profitabilă pentru el. Pentru că nimeni nu poate să ia decizia în locul lui. Indiferent ce zice lumea, că Academia, Ministerul, Biserica – nu, decizia este a fermierului și fermierul trebuie să fie înarmat cu cunoștințele necesare ca să ia o decizie coerentă și corectă. Că, până la urmă, sorgul, dacă trag linia și adun, constat că este o plantă energetică, că este o plantă alimentară, că este o plantă furajeră. De ce are nevoie un sistem agricol, n-are importanță de unde? De alimente, de energie și de hrană pentru animale. Simplu”

O cultură a viitorului?

Simplu și nu prea, pentru că am putea fi optimiști și să spunem că oamenii vor fi entuziaști și vor alege imediat, măcar să încerce o astfel de cultură, dar am putea fi și pesimiști și să ne întrebăm, câți vor depăși temerile sau obișnuința? Un exemplu pozitiv am și întâlnit deja. Unul dintre participanți, fermierul Claudiu Davițoiu a mărturisit că va încerca: „Nu am cultivat niciodată sorg, de asta am venit și la conferință. Eu am multă zootehnie, am aproape o mie de capete de animale și cred că ar trebui să încerc și eu, având în vedere și seceta. Anul ăsta a fost primul an, din cei 50 de ani de agricultură, în care n-am făcut un kilogram de porumb. La anul o să încerc. Această conferință m-a convins. Încerc un an, doi și pe urmă poate intru în ritm cu sorgul. Dacă o fi bine, dacă o-i avea producție. Până la urmă, dacă nu încerci, n-ai de unde să știi. Fiecare zonă e pe specificul ei. Să vedem la zona noastră de la Afumați dacă vom putea cultiva sorg. Trebuie să fac şi siloz, să văd dacă are producție vegetativă, că până la urmă mie-mi trebuie și masă vegetativă, cum are porumbul. Să văd sorgul cum e, dă sau nu rezultate, un an-doi îl încerc, și pe urmă, dacă e, normal ar fi să mă adaptez, pentru că condițiile de secetă vor persista în continuare de acum încolo”. Dar să nu uităm că cel care rostește aceste vorbe, Claudiu Davițoiu, este unul dintre acei fermieri rezilienți despre care Gheorghe Nițu spunea că e printre puținii care au rezistat să mai facă zootehnie în apropierea Bucureștiului.

„Sorgul poate fi o plantă a viitorului pentru zonele în care se va confirma modificarea climatică sub formă de aridizare, pentru că asta este soluția: să găsim niște plante care să ofere venituri. Sorgul are și calitatea de a oferi, pe lângă veniturile brute, și valoare adăugată fermierului care face lucrul ăsta, pe de o parte, iar pe de altă parte permite aceluiași fermier să introducă principii de economie circulară, de conservare agro-eco sistem de agricultură conservativă ș.a.m.d. Nu că sunt la modă, sunt o necesitate imperioasă, mai ales pentru zonele agricole în care s-a practicat o agricultură intensivă și care în momentul de față se confruntă pasager sau pe mai lungă durată cu modificări climatice. Creștere de temperatură – sorgul e cămila deșertului, lipsă de umiditate – sorgul, cămila deșertului, creșterea concentrației soluției solului – sorgul este adaptat pentru așa ceva, deci ar fi cel puțin pentru momentul de față una din opțiunile agriculturii românești, încă o dată subliniez, pentru zonele în care efectul aridizării este foarte mare. Încă o dată o spun: nu va înlocui porumbul”, subliniază Aurel Badiu, vicepreședintele ASAS.

Sfaturile unui fermier experimentat

Pentru final am lăsat câteva sfaturi tehnologice oferite de cel mai în măsură să le dea, același cu inițiatorul conferinței, dr. ing. Dumitru Manole.

Dumitru Manole

„În primul rând, elementul-cheie este solul. Trebuie să merg în funcție de categoria de sol, cu tehnologiile adecvate. Nu pot să dau o tehnologie de la Amzacea, valabilă pentru Timișoara, unde am apa freatică la 3,5-4 metri și am precipitații de 800 mm medie — colegul meu de breaslă, Dimitrie Muscă, când are 600 mm zice că e secetă. Așa a afirmat! Public! În această situație trebuie să fim foarte atenți cu categoria de sol, apoi să văd timpurietatea sorgului, trebuie să fie timpuriu sau tardiv? În Câmpia Română, în Dobrogea, trebuie să avem hibrizi timpurii. Apoi, el face parte din aceeași familie botanică cu costreiul, sorgum halepense, pentru că de fapt sorgum vulgarae, care se cultivă, provine din sorgum halepense, costreiul popular. Iar sorgul de care discutăm, fie pentru hrana umană, fie pentru hrana animalelor, el face parte din sorgum vulgarae. Deci, atenție mare la gradul de îmburuienare, cartarea buruienilor, și să nu cultivi sorg acolo unde avem costrei. Mai departe: trebuie să adaptezi perioada de semănat la schimbările climatice. Nu mai semănăm sorgul în prima decadă a lunii mai, pentru că mulți suntem înțepeniți acolo în niște – nu canoane, au fost niște lucrări științifice ale perioadei respective! Nu mai trăim în  aceeași perioadă. Schimbările climatice ne-au avertizat și ne vor avertiza. Ca atare, monitorizarea temperaturii din sol și schimbarea perioadei de semănat față de prima decadă a lunii mai. Mai departe: având o creștere foarte lentă în primele fenofaze de vegetație, îmi trebuie erbicide și, din cercetările pe care le-am făcut până la acestă dată, amestecul unor substanțe active, bentazonă 2 litri la hectar, plus acid 2-4V un litru la hectar, face curățenie cu paleta de buruieni care există la Amzacea. Și, de asemenea, e valabilă și pentru Câmpia Bărăganului. A apărut un alt erbicid, nu-i dau denumirea comercială pentru că fac promotion în aceste condiții, și atunci îi spun prosulfuron, plus dicamba 0,4 kg/hectar, face ordine cu paleta de buruieni pe care o avem în cultură. Și mai departe atenție foarte mare la recoltare, pentru că inflorescența sorgului este un panicul care înflorește de la vârful paniculului și categoric de acolo se va produce maturitatea fiziologică de recoltare a sorgului. Și vom avea la bază un amestec cu cele de la vârf, boabe cu 12-13% umiditate și boabe cu 16-17% umiditate. Umiditatea standard este de 14%, și atunci trebuie să fim atenți să aplicăm un desicant înainte de recoltare, dacă n-avem uscătoare. Sigur că mai sunt și alte furci caudine ale culturii de sorg, și una din ele este atacul de schizafis graminum. Este o insectă de 2,5 mm, care are 10-12 generații într-un an. O insectă care înțeapă frunzele, încep ușor să se îngălbenească de la bază în primele zile, apar niște puncte, noi zicem că e secetă, dar e schizafis. Și mai departe ajunge până la inflorescență. Și atunci, dacă eu nu observ această insectă trebuie să aplic insecticidele omologate pentru a controla acest patogen, pentru că altfel e dezastru la recoltare. De exemplu eu am scăpat un moment de tratament de combatere a schizafis și n-am făcut decât 4.800 kg de sorg. A fost o mare greșeală, după 63 de ani de activitate în agricultură, deși eu cunoșteam dăunătorul, nici eu nu l-am văzut. Erau temperaturi mari, 42-43°, mă calasem pe recoltarea grâului, sola era undeva mai departe de zonele mele, mergeam cu mașina, vedeam și spuneam: ce frumos e sorgul! Și iată că schizafis mi-a dat și mie în cap, la nivelul de producție. Îl vezi, dar trebuie să te dai jos din mașină și să intri în lanul de sorg, dar la 46° cât erau astă vară ziceam: ce frumos e sorgul! Și iată că mi-a dat în cap și mie!”

Articol de: Adrian Nedelcu & Victor Mihalache

Președintele Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu Șișești” (ASAS), prof. univ. dr. Valeriu Tabără a murit în dimineața zilei de 29 aprilie 2025. Pentru cei care doresc să își ia rămas bun de la Valeriu Tabără, trupul neînsuflețit al profesorului este depus de miercuri, 30 aprilie 2025, până vineri seara, în holul Aulei Universității de Științele Vieții „Regele Mihai I” din Timișoara. Slujba de înmormântare va avea loc sâmbătă, 3 mai 2025, ora 13:00, în comuna Sălciua de Sus, județul Alba.

Rândurile de mai jos sunt transmise de Prezidiul ASAS

Cu imens regret, Prezidiul Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești” anunță trecerea în eternitate a eminentului om de știință, prof. univ. emerit dr. ing. dr. h. c. Valeriu Tabără, cercetător științific și profesor universitar în domeniul agriculturii, somitate recunoscută pe plan național și mondial, membru titular și președinte al Academiei de Științe Agricole și Silvice ”Gheorghe Ionescu-Șișești”, membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei.

Întreaga sa activitate a fost dedicată cercetării și științelor agricole. Născut în comuna Sălciua, județul Alba, vorbea cu o extraordinară nostalgie, plăcere și mândrie despre locurile natale unde a fost elev al școlii gimnaziale. A absolvit Institutul Agronomic Timişoara, Facultatea de Agricultură în anul 1973. Imediat după absolvire s-a angajat la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Lovrin, unde a activat ca inginer cercetător în perioada 1973-1977. Și-a susținut teza de doctorat intitulată: „Cercetări privind câteva aspecte ale tehnologiei cânepei de sămânță”, în anul 1984, în cadrul Institutului Agronomic Timişoara sub îndrumarea eminentului profesor universitar dr. Constantin Cojocaru. În paralel a desfășurat o activitate didactică prestigioasă începând ca  șef de lucrări 1986-1991, conferențiar 1991-1996, profesor 1996-2018, prorector onorific al USAMV Timişoara 2004-2008. În această perioadă a contribuit la formarea multor generații de ingineri agronomi, dar și a multor doctori în domeniu, începând cu anul 2004, în calitate de conducător științific de doctorat. A fost ales membru corespondent și apoi titular al Academiei de Științe Agricole și Silvice, fiind vicepreședinte în perioada 2013-2017, și președinte al acestui înalt forum științific din 2018 până în prezent.

În paralel cu bogata sa activitate științifică a găsit timp și putere pentru o prestigioasă activitate socială și politică, având ca fir călăuzitor o dragoste nemărginită față de țara și poporul său. Astfel, a fost vicepreședinte si președinte al Partidului Unității Naționale a Românilor în perioada 1992-2001, deputat 1992-2000; 2004-2012, secretar, vicepreședinte și președinte al Comisiei de Agricultură din Camera Deputaților (1992-2000; 2004-2012), secretar al Biroului Permanent al Camerei Deputaților 2012, președinte al Grupul Român al Uniunii Interparlamentare, 1996-2000, de două ori ministru al agriculturii și dezvoltării rurale în 1994-1996 și 2010-2012.

A avut o bogată activitate editorială cu peste 16 cărți și nenumărate cursuri universitare, peste 270 de lucrări științifice cu numeroase citări în țară și străinătate.

Activitatea sa a fost recunoscută și răsplătită prin numeroase premii printre care menționăm: Premiul „Gheorghe Ionescu-Șișești" al Academiei Romane - 2007, pentru cele doua volume Fitotehnie - Plante tehnice; Premiul „P.S. Aurelian” al Academiei Oamenilor de Știință din România pentru cartea Zonarea, cultivarea si protecția plantelor de câmp în Banat, Ed. Mirton Timișoara-1996; Premiul „Nicolae Săulescu”, Academia de Științe Agricole si Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești” pentru cartea Producerea de semințe la speciile cultivate (2006); Premiul „Gheorghe Ionescu-Șișești” la Gala Excelenței Banatului, ediția I (2014); Premiul „Amilcar Vasiliu”, Academia Oamenilor de Știință din Romania (2009); Premiul „Pentru o viață dedicată tehnologiilor moderne in agricultură, Premiile Top Agribussiness, ediția 2014; Meritul Academic - Academia Română, pentru contribuția adusă la recuperarea patrimoniului Academiei Române (2009), Meritul Academic „Gheorghe Ionescu-Șișești”, pentru contribuții deosebite la dezvoltarea cercetării științifice agricole în România (2019).

Nu în ultimul rând menționăm calitățile sale deosebite de coleg și om, apropiat de colegii și colaboratorii săi, dornic să promoveze tinerii pe care i-a încurajat în permanență să publice și să se facă remarcați, refuzând adeseori ca în ciuda contribuțiilor proprii la respectivele lucrări să-i fie pus numele alături de cei pe care i-a îndrumat științific pas cu pas.

Întreaga comunitate agricolă este îndurerată și profund recunoscătoare pentru munca excepțională, plină de sacrificiu și dăruire, pe care a depus-o pentru România, regretând profund dispariția sa mult prea devreme.

Condoleanțe și putere familiei și celor dragi pentru a putea trece aceste momente grele.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Pământul afânat, mărunțit și nivelat din toamnă, a acumulat peste iarnă cantități importante de apă pe care trebuie să o gestionăm cu cea mai mare grijă. Acest teren în primăvară se zvântă cu 7-10 zile mai devreme, apt pentru însămânțarea culturilor din urgența întâi în epoca optimă.

În primăvară se însămânțează:

• la temperatura în sol de 1-3°C: cerealele de primăvară, mazăre, lucernă, ovăz, borceag, năut, muștar, rapiță;

• la temperatura în sol de 4-7°C: floarea-soarelui, inul, sfecla de zahăr;

• la temperatura în sol de 8-10°C: soia, porumbul, fasolea;

• la temperatura în sol de 10-12°C: sorgul, bostănoasele.

Culturile cu semințe mici din urgența I (lucernă, in, muștar, rapiță ș.a.m.d.), dacă nu au început să apară buruieni, se pot însămânța direct, fără pregătirea patului germinativ, deoarece brăzdarele semănătorilor pot intra ușor în terenul afânat, la 2-3 cm, cât necesită aceste culturi.

Dacă sunt buruieni, abia răsărite sau în curs de răsărire, se trece cu o grapă cu colți (unde se mai găsesc) care dislocă ușor buruienile și se usucă, după care se intră la semănat. Cu grapa cu colți, pierderile de apă sunt mici, 2-3%.

Pentru culturile cu semințe mai mari, patul germinativ se pregătește numai cu combinatorul, printr-o singură trecere, care lucrează și afânează solul numai până la adâncimea de încorporare a seminței. În acest caz, pierderile de apă ajung la 5-6%. În niciun caz nu se folosește grapa cu discuri, care afânează și vântură solul la adâncimi diferite și neuniforme, cu pierderi de apă de 12-15-28%.

În practică se întâlnesc diferite situații privind adâncimea de pregătire a patului germinativ și de semănat pe care la prezentăm în figura alăturată. Menționez că experiența respectivă a fost realizată de mine când eram director general al Institutului de Cercetări pentru Culturi și Industrializarea Sfeclei de Zahăr Fundulea.

Am luat ca exemplu sfecla de zahăr, care este foarte pretențioasă la aceste lucrări. Sămânța este o glomerulă cu un fruct la sfecla monogermă și cu până la 6 fructe la sămânța plurigermă. Ea are nevoie de multă apă la germinare. Dacă, de exemplu, meiul are nevoie de 25% apă din greutatea seminței, sfecla are nevoie de peste 120% apă. Sfecla monogermă se însămânțează la 2 cm adâncime, iar cea plurigermă la 4 cm.

Semănată mai adânc, răsare foarte greu sau nu răsare, având germinația epigeică.

Prezentăm diferitele situații din figură:

a) Patul germinativ pregătit la o adâncime mai mare, pe un teren greu, tasat – compactat. Sămânța a fost încorporată în partea de jos a stratului prelucrat unde este asigurată cu suficiență apă pentru germinare, însă lipsa aerului și a căldurii nu permite pornirea germenului. În asemenea condiții, cel mai adesea sămânța putrezește în pământ.

b) Terenul este favorabil, dar patul germinativ este adânc. Sămânța a ajuns la diferite adâncimi în stratul afânat și nu beneficiază de contactul cu stratul așezat, cu aportul capilar al apei, și nu poate germina. Dacă vine o ploaie de peste 20 mm, apa ajunge la sămânță și germinează. Dacă ploaia este de 8-10 mm, pornește germenele și se usucă. Are loc așa-numitul fenomen de „mințirea colțului”. Dacă nu vine nicio ploaie, sămânța „stă ca în sac”. Asemenea situații trebuie evitate.

c) Teren corespunzător, cu patul germinativ adânc, sămânța este pusă în contact cu stratul de sol așezat, cu aport de apă capilară. Are condiții, germinează, dar rezerva din sămânță se epuizează înainte de a ajunge la suprafața solului și planta rămâne în pământ, se usucă.

d) Condiții asemănătoare cu situația anterioară, dar mai puțin adânc, însă peste adâncimea recomandată. Aici, în cele din urmă, planta ajunge la suprafața solului, însă epuizată, debilitată, fiind ușor atacată de boli și concurată de buruieni.

e) Patul germinativ pregătit la adâncimea corespunzătoare însă prin treceri repetate cu utilaje grele care au distrus structura solului și praful a format o crustă groasă. Germinația a avut lor, dar plantația nu a putut străbate crusta și a rămas în pământ.

f) Teren corespunzător, patul germinativ la adâncimea corectă, sămânța a beneficiat de apă din „patul tare” cu densitatea aparentă (Da) 1,3 g/cm³, de aer și căldură trecute prin „plapuma moale” cu Da 1,0-1,1 g/cm³, a germinat, a răsărit, plantă sănătoasă, viguroasă, aptă pentru producții mari.

Așa trebuie procedat cu toate semințele.

Atenție când solul este uscat!

• Pentru germinat și răsărit, solul trebuie să conțină cel puțin 2,5 ori apă higroscopică;

• La o umiditate de 1-1,5 ori apă higroscopică, sămânța mucegăiește;

• La 1,5-2 ori apă higroscopică este riscant, deoarece continuarea uscăciunii determină scăderea umidității de 1-1,5 ori apă higroscopică și sămânța mucegăiește sau are loc „mințirea colțului”;

• Sub nivelul apei higroscopice, sămânța stă „ca în sac”.

Este necesar tăvălugitul după semănat?

Da – când la nivelul seminței este 1,5 ori apă hogroscopică, iar sub sămânță 2,5 ori apă higroscopică, o aduce la sămânță.

Nu – când la nivelul seminței este 1 apă hogroscopică și o aduce la 1,5 ori apă higroscopică când mucegăiește.

Ce este apa higroscopică?

Este apa conținută de solul uscat la aer și este reținută de sol cu forța de peste 50 bari, deci inaccesibilă plantelor.

Dacă un sol mijlociu conține 7-8% apă higroscopică înseamnă că de 2,5 ori apă higroscopică este egal cu circa 20% apă, care este suficientă pentru germinație.

Rezultă că operațiunile de pregătire a patului germinativ și de semănat sunt lucrări de mare importanță în reușita oricărei culturi agricole.

Articol de: prof. dr. ing. VASILE POPESCU

CITEȘTE ȘI: Cum reducem pierderile de apă din sol

Criza neonicotinoidelor distruge agricultura și procesarea în România

DIRECTO NO, semănătoarea Bednar pentru semănat direct în miriște

Reporter: Auzim din ce în ce mai mult cuvântul „sustenabilitate”. Ce înseamnă și cum îl includeți în strategia BASF?

Gustavo Palerosi Carneiro: Sustenabilitatea este un element fundamental al strategiei noastre, unde ne dorim să fim recunoscuți drept lideri ai industriei.

Sunt patru piloni cheie ai sustenabilității, din punctul de vedere al BASF. Primul pilon este dezvoltarea de soluții pentru reducerea impactului negativ al agriculturii asupra emisiilor de gaze cu efect de seră. Pilonul numărul doi, vrem să dezvoltăm soluții durabile, care să crească mai rapid decât media pieței regionale, aducând la viață portofoliul nostru de cercetare și dezvoltare. Pilonul al treilea, vrem să dezvoltăm soluții digitale care să ajute fermierii să reducă utilizarea resurselor și să producă mai sustenabil/durabil. Pilonul al patrulea, asigurarea că produsele BASF sunt sigure pentru fermieri, mediu și consumatori.

În ansamblu, consider că sustenabilitatea este esențială pentru competitivitate și pentru a sprijini viitorul industriei agricole.

Reporter: Cum se aliniază strategia BASF cu tendințele actuale și cu previziunile viitoare din sectorul agricol global?

Gustavo Palerosi Carneiro: Agricultura, una dintre cele mai mari industrii de pe pământ, se schimbă fundamental. La fel ca în toate sectoarele economiei, fermierii vor trebui să adopte noi metode de gestionare bazate pe date și soluții digitale. Gândiți-vă cum ne-a schimbat viața inteligența artificială. De ce această inteligență artificială nu ar schimba și agricultura?

De aceea, BASF investește în agricultura digitală și monitorizează constant evoluțiile din industrie pentru a contribui la dezvoltarea agriculturii.

Reporter: Cum poate BASF să sprijine fermierii să facă față schimbărilor climatice?

Gustavo Palerosi Carneiro: În ceea ce privește impactul asupra mediului, agricultura este unul dintre principalii contribuitori la emisiile de gaze cu efect de seră, chiar după transport și producerea energiei.

Vestea bună este că putem reduce acest impact prin utilizarea eficientă a îngrășămintelor și prin inhibitori de nitrificare. Estimăm că în prezent putem reduce emisiile de gaze cu efect de seră cu 30-40% pentru toate culturile, iar obiectivul nostru pe termen lung este agricultura cu emisii nete zero până în 2050. Dacă mă intebați cum reușim să ajungem la această valoare, încă nu știm. Dar facem progrese în fiecare an și asta ne entuziasmează.

Reporter: Pot fi produsele biologice o soluție durabilă și eficientă economic pentru fermierii din Uniunea Europeană?

Gustavo Palerosi Carneiro: În ceea ce privește agricultura ecologică, există o cerere pentru produse organice, iar unii consumatori sunt dispuși să plătească mai mult pentru ele. Deci, fermele organice pot fi profitabile.

Însă, cred că ar trebui să ne întrebăm dacă poate fiecare fermier european să cultive în sistem ecologic. Dacă o luăm spre această direcție mă tem că nu vom fi capabili să producem mâncare suficientă pentru o populație în creștere, o hrană care să fie și accesibilă pentru orice buzunar.

Prin urmare, este datoria noastră să reducem volumul pesticidelor în agricultură. Societatea își dorește asta. Vreau să merg acasă să-i spun familiei, soției mele, că noi contribuim la asta.

Astăzi, totuși, nu vedem soluțiile ecologice la același nivel și eficacitate cu produsele convenționale. Este datoria noastră să continuăm investițiile. Cred că nu ne putem muta cu totul de la produsele convenționale la cele ecologice. Dar, cred că vom trece la tranziții.

În agricultură, în protecția plantelor, avem o situație ca industria auto. Dacă întrebați astăzi despre mașini „poluează ele mediul”?  Răspunsul este da. Dar cât de mult mai poluează astăzi față de trecut? Cât de sustenabilă este o mașină astăzi comparativ cu acum zece ani? Mașinile sunt mult mai bune astăzi.

Este acesta sfârșitul dezvoltării? Nu, cred că putem fi și mai buni, iar BASF face investiții reale în găsirea de soluții care să contribuie, de exemplu, și la agricultura ecologică.

Reporter: Cât înseamnă UE din cifra de afaceri globală a BASF?

Gustavo Palerosi Carneiro: La nivel global, piața europeană reprezintă aproximativ un sfert, 25% din piața globală. Și, coincidență sau nu, UE reprezintă un sfert din afacerea noastră.

Așadar, aceasta este casa noastră, un cămin pentru BASF. Suntem o companie cu sediul central în UE și, în ciuda provocărilor, ceea ce pot spune clienților și fermierilor din UE este că suntem profund angajați în această regiune europeană pentru a aduce soluții care să îndeplinească cele mai înalte standarde impuse de autoritățile de reglementare.

Reporter: Cât investește BASF în inovație și cât durează până să scoată pe piață un produs nou?

Gustavo Palerosi Carneiro: Investim aproximativ 9% din veniturile noastre în cercetare și dezvoltare. În funcție de soluția despre care vorbim, procesul poate dura mulți ani.

Pentru a dezvolta un nou ingredient activ în chimie, poate dura până la 15 ani, de la primul concept până la momentul în care produsul este lansat pentru fermierii europeni. Uneori, chiar mai mult. Când vorbim despre semințe și trăsături genetice, de exemplu, dacă ne dorim o cultură rezistentă la boli sau, în cazul semințelor de legume, un gust diferit sau o culoare diferită, acest proces poate dura până la 20 de ani, dacă nu chiar mai mult.

Așadar, cercetarea și dezvoltarea sunt un angajament pe termen lung. Nu poți decide astăzi să fii o companie de cercetare și dezvoltare, iar mâine să renunți, pentru ca apoi să revii. Acest lucru definește generații întregi de lideri care continuă aceste proiecte. În BASF, spunem întotdeauna că obiectivul nostru nu este doar să obținem rezultate bune astăzi, ci și să lăsăm o adevărată moștenire pentru succesorii noștri, astfel încât aceștia să poată avea chiar mai mult succes decât noi. Cred că procesul nostru de inovații este mai promițător decât cel pe care l-am preluat. Acesta este un aspect important atunci când vorbim despre moștenirea unei companii de cercetare și dezvoltare.

Reporter: Ce ne puteți spune despre noile schimbări organizaționale din BASF, care va fi impactul pentru divizia de agricultură la nivel global, dar și în România?

Gustavo Palerosi Carneiro: Am anunțat că separăm entitățile juridice ale soluțiilor pentru agricultură de restul BASF și, în același timp, implementăm instrumente și sisteme concepute pentru a deservi cât mai bine piața soluțiilor pentru agricultură.

Așadar, ar trebui să ne așteptăm la o organizare mult mai diferențiată și personalizată, adaptată nevoilor noastre pentru a îmbunătăți relația cu clienții noștri.

Acest proiect a început anul trecut și ar trebui să fie finalizat până la sfârșitul anului 2026, moment în care fiecare angajat al BASF Agriculture Solutions va lucra într-o entitate juridică dedicată în totalitate, iar toate înregistrările vor fi transferate în această entitate. Pentru clienți, pot spune că ar trebui să se aștepte la o organizație mai eficientă, iar planul este să nu existe întreruperi în această perioadă de tranziție.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Alianța Industriei Semințelor din România (AISR) a organizat vineri, 14 februarie 2025, Adunarea Generală a Membrilor, în cadrul căreia a fost aleasă noua componență a Consiliului Director.

În funcția de președinte a fost ales Andrei Măruțescu, director Comunicare, Relații Publice și Proiecte de Sustenabilitate Syngenta România. În funcțiile de vicepreședinți au fost aleși Maria Cîrjă - Marketing Manager Corteva Agriscience România și Republica Moldova și Daniel Stanciu - Marketing Manager Corn Bayer. Mandatul membrilor Consiliului Director este de doi ani.

În funcția de trezorier, ca parte din organele de conducere ale AISR, a fost reales Patrick Lafon, Country Manager Mas Seeds.

„Le mulțumesc tuturor membrilor pentru încrederea exprimată prin vot și îmi propun să continuăm toate proiectele începute împreună, pentru ca Alianța Industriei Semințelor din România să rămână în continuare un partener de dialog în relațiile cu toți partenerii din agribusiness-ul românesc”, a declarat Andrei Măruțescu, președinte AISR.

Maria Cîrjă și Andrei Măruțescu

Înființată în octombrie 2012, Alianța Industriei Semințelor din România este o asociație profesională care sprijină agricultura românească și reunește companii de prestigiu din domeniul cercetării, ameliorării, producerii și comercializării seminţelor cu genetică superioară.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Syngenta este recunoscută la nivel global, european și național pentru genetica de top la cultura de floarea-soarelui. Compania investește continuu în cercetare-dezvoltare, iar prin programele riguroase de testare și selecție a hibrizilor, ne asigurăm că ajung la fermieri hibrizi adaptați, stabili și productivi. Această abordare ne-a poziționat drept prima opțiune a fermierilor pentru culturile de floarea-soarelui linoleică și High Oleică.

Deși floarea-soarelui se află printre principalele culturi din România, cu cea mai mare tolerantă la secetă și arșită, anul 2024 a venit totuși cu provocări pentru tot lanțul de producție al florii-soarelui. Anul trecut a debutat promițător, cu o creștere vegetativă excelentă, însă a fost urmat de o perioadă de secetă atmosferică și pedologică accentuată, care a condus la scăderea procentului de fecundare și, implicit, la diminuarea producțiilor. În contextul actual, principala provocare este reprezentată de maximizarea profitabilității, iar segmentul hibrizilor High Oleic oferă o soluție pentru  suplimentarea veniturilor prin bonusurile acordate pentru conținutul de acid oleic.

Hibrizii de floarea-soarelui High Oleic ar putea reprezenta cel mai profitabil segment în cultura de floarea-soarelui, cu condiția ca această abordare să fie planificată și implementată de la bun început.

Potențial genetic de producție la nivelul hibrizilor linoleici

Există de ceva timp o percepție în rândul fermierilor că hibrizii High Oleici sunt mai puțin productivi. Acest lucru, cel mai probabil, pentru că primii hibrizii High Oleici au fost introduși pe piață având la bază același tip de genetică utilizată în Vestul Europei, făra a avea o adaptabilitate bună pentru arealul geografic din România. Această percepție încă mai există și, de aceea, este foarte bine de subliniat faptul că tot segmentul de hibrizi High Oleic propus de Syngenta este adaptat condițiilor din România, cu un potențial genetic de producție la nivelul hibrizilor linoleici, păstrându-și, în același timp, conținutul ridicat de ulei și acid oleic.

Syngenta a făcut primul pas în segmentul Clearfield^® cu hibrizii deja consacrați - Talento și SY Experto care au devenit un etalon, un punct de referință pentru acest segment. Acești hibrizi confirmă an de an, menținându-se în topul preferințelor fermierilor datorită potențialului ridicat de producție și stabilității, demonstrat constant de la introducerea lor pe piață.

Hibrizi și soluții pentru toate segmentele

Menționam anterior că, primul pas pe care l-a făcut Syngenta cu acest segment, a fost introducerea pe piață a hibrizilor Talento și SY Experto. Astăzi putem vorbi de un al doilea pas, în care Syngenta vine cu doi hibrizi foarte competitivi, Subeo HTS și Suliano HTS, reprezentând noua generație de hibrizi High Oleici cu toleranță la erbicidele Fluence™/ Express™. Sunt prezentați împreună pentru că pot merge în tandem ca recomandare, fiind din grupe diferite de maturitate. Așa cum v-a obișnuit Syngenta, ambii hibrizi vin cu o toleranță foarte bună la mană, cu o masă hectolitrică ridicată, precum și cu un conținut bun de ulei si acid oleic.

Aceeași tehnologie și pentru hibrizii linoleici și pentru cei High Oleici

Verigile tehnologice aplicate în cultura de florea-soarelui High Oleică sunt identice cu cele din cultura de floarea-soarelui linoleică. Acestea trebuie să urmărească maximizarea producției pe hectar, precum și a conținutului general în ulei, prin:

• Alegerea unor hibrizi adaptați pentru o zonă pedoclimatică sau chiar fermă;

• Alegerea unei rotații potrivite, evitând rotațiile scurte de 2-3 ani;

• Executarea la timp a tuturor lucrărilor de control al bolilor, dăunătorilor și buruienilor, inclusiv al lupoaiei;

• Executarea la timp a lucrărilor de fertilizare și alegerea dozei potrivite recoltei scontate (o atenție sporită asupra dozelor de azot, excesul influențând de multe ori conținutul de ulei).

Recomandări pentru o cultură de succes

Pentru o cultură productivă, sunt de menționat două aspecte foarte importante de care depinde succesul producției de florea-soarelui High Oleică.

Primul aspect se referă la evitatea polenizării încrucișate, pentru că aceasta produce semințe de tip Mid-Oleic în aceleași calatidii de floarea-soarelui, reducând media conținutului de acid oleic al câmpului respectiv. Astfel, este esențial să nu cultivăm floarea-soarelui High Oleică în aceeași solă, pe același teren cu floarea-soarelui linoleică, ținând cont de importanța asigurării unei distanțe de izolare de minimum 300 m față de cultura de floarea-soarelui linoleică învecinată.

Izolarea în timp a florii-soarelui High Oleică este, de asemenea, o altă opțiune. Prin decalarea, efectuarea semănatului înainte sau după floarea-soarelui linoleică, evităm înflorirea în același timp cu aceasta.

De asemenea, recomandăm aplicarea măsurilor agrotehnice preventive de combatere a samulastrei, împreună cu evitarea rotațiilor scurte în care regăsim floarea-soarelui linoleică cultivată anterior pe parcelele unde se cultivă hibrizi High Oleici, evitând în acest fel riscul de diminuare a conținutului de acid oleic.

Al doilea aspect de care trebuie să ținem cont este contaminarea încrucișată, evitarea amestecului cu alte semințe pe parcurusul întregului fluxul de producție, de la semănat până la livrarea semințelor la procesator. La nivel de fermă, trebuie acordată o atenție sporită curățării semănătorilor, a combinelor și a mijloacelor de transport a recoltei până la baza de recepție.

Recomandări pentru creșterea veniturilor cu hibrizii High Oleici de la Syngenta

Punctul de plecare trebuie să fie întotdeauna contractarea recoltei (parțial sau integral) cu un bonus fix. Cuvântul de bază este planificarea și nu ar trebui aleasă o abordare speculativă sau de așteptare a momentului de recoltat, când prețurile sunt cele mai mici. Nu știe nimeni cum va fi evoluția bonusului, însă știm că, pe termen lung, el este pozitiv și vine ca un venit suplimentar în fermă.

Permanent trebuie ținut cont de ajustarea costurilor de producție la recolta scontată. De aceea, este foarte important de subliniat faptul că hibrizii Syngenta au un pontențial de producție la nivelul hibrizilor linoleici. Astfel, la nivel de fermă, se poate obține același nivel de recoltă cu costuri de producție similare. Profitabilitatea de bază rămâne neschimbată, însă diferența semnificativă în veniturile fermierului provine din bonusul acordat pentru conținutul ridicat de acid oleic.

Indiferent de tehnologia de erbicidare aleasă: Clearfield^® (hibrizii Talento și SY Experto), Clearfield^® Plus (hibridul SY Gracia CLP) sau tehnologia Fluence™/ Express™ (hibrizii Subeo HTS și Suliano HTS), vorbim de hibrizi High Oleic la potențial de producție al hibrizilor linoleici, capabili să redefinească standardele acestui segment.

Articol de: MIHAI POPOVICI, Manager Marketing Semințe floarea-soarelui și cereale Syngenta RO & MD

CITEȘTE ȘI: Culturi de floarea-soarelui curate, fără buruieni

O nouă soluție de la Syngenta pentru protecția culturilor de porumb

Colaborare pentru a accelera lansarea pe piață a produselor biologice inovatoare

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Sudul Olteniei este cunoscut pentru solurile sale nisipoase, un teren dificil pentru agricultură, dar plin de potențial dacă este corect gestionat. Iată câteva dintre încercările specialiștilor de a da valoare acestei zone.  

Solurile nisipoase au apărut în urma unor procese geologice care au inclus depuneri fluviale și eoliene. În perioadele recente, defrișările și agricultura intensivă au accentuat eroziunea, transformând zone fertile în regiuni aride. Clima este continentală cu o ușoară influență mediteraneană, ce se caracterizează prin uscăciune accentuată în perioada iulie – septembrie și o cantitate normală de precipitații în mai și în iunie. Temperatura medie anuală este de 11,1℃. Media multianuală a precipitațiilor este 548 mm, fiind repartizate neuniform pe luni și cu variații mari de la un an la altul.

Astăzi însă, Stațiunea de Cercetare – Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri (SCDCPN) Dăbuleni, situată în comuna doljeană Călărași, conduce eforturile pentru reabilitarea acestor terenuri, utilizând tehnologii moderne de agricultură și irigații.

SCDCPN Dăbuleni a schimbat istoria locului

Rostul Stațiunii de Cercetare – Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri Dăbuleni este ca, prin intermediul cercetării, specialiștii de aici să caute soluții pentru creșterea productivității pe aceste tipuri de soluri. Dr. ing. Aurelia Diaconu, director al stațiunii, explică faptul că cercetarea aici a început într-un moment în care în zonă se valorifica doar vița-de-vie, iar oamenii pribegeau pe alte meleaguri pentru a putea cultiva cele necesare traiului. Doar eforturile cercetărilor de aici au făcut ca acum să existe o mare diversitate de culturi adaptate acestui tip de sol. „La Dăbuleni se cultivau foarte puține specii. Ponderea o deținea vița-de-vie înființată prin șanțuri, pe care localnicii o duceau cu rădăcina cât mai aproape de pânza freatică, pentru că în această zonă lipsa apei a fost o problemă dintotdeauna. Încă deținem o colecție cu soiuri pentru vinuri roșii, pentru vinuri albe, cu Roșioara, străvechea Roșioară, și cu struguri de masă – pentru că zona este ideală pentru vița-de-vie cu struguri de masă. Din Dăbuleni, locuitorii plecau în Dobrogea și în Banat pentru a-și realiza necesarul de cereale. Dar după ce Stațiunea a pus în aplicare un proiect amplu de exploatare agrosilvică a solurilor nisipoase, zona s-a schimbat, pentru că au început să cultive și alte specii în afară de puținul grâu pe care-l obțineau și de strugurii pe care-i recoltau pentru vinul de Roșioară, au început să cultive pepeni verzi, piersici, nectarine, caise, au apărut arahidele, ca noutate, fasolița și zona a început să prospere și am zis eu că dăbulenii au câștigat în lupta cu deșertificarea și s-au realizat aici la ei acasă cultivându-și pepeni, cartofi timpurii, viță-de-vie cu struguri de masă, aveau locuri de muncă și n-au mai fost nevoiți să plece în alte zone pentru a-și câștiga existența. De aici, de la Stațiune, a plecat ideea exploatării acestei zone printr-un proiect amplu de exploatare agrosilvică a zonei solurilor nisipoase din România, suprafața fiind de circa 430.000 de hectare, din care numai în Dolj sunt 100.000 de hectare. Ăsta e și motivul pentru care s-a înființat stațiunea de cercetare în Dolj, pentru că aici sunt cele mai multe suprafețe cu soluri nisipoase. Nisipurile zburătoare din Sahara olteană, cum a denumit-o presa. Pe lângă vița-de-vie, care a ocupat suprafețe însemnate în zonă, s-au dezvoltat pomii fructiferi în acea perioadă, stațiunea având până în ’90 o suprafață foarte mare de pomi. Din cele 4.000 de hectare, vreo 300 erau cu plantații de pomi fructiferi și vreo 500 cu viță-de-vie”, povestește Aurelia Diaconu.

Un proiect gigant

Printre cele mai mari realizări ale SCDCPN Dăbuleni este realizarea unui amplu proiect finanțat internațional care a modificat substanțial geografia locurilor. „Ideea acestui proiect amplu de exploatare agrosilvică, care a pornit de la Stațiune, a constat în defrișarea a 9.000 de hectare de păduri și înființarea a 2.000 de kilometri de perdele de protecție. Și atunci s-au redat agriculturii aceste terenuri printr-un proiect finanțat cu bani împrumutați de la BIRD. S-au nivelat solurile, s-au decopertat, nivelat, un domeniu foarte important era ameliorarea solurilor nisipoase, prin diferite metode, și după aceea înființarea sistemului de irigații, pentru că un factor limitativ a fost dintotdeauna apa, care nu este suficientă de la natură pentru nicio specie. Deflația eoliană a fost înlăturată prin înființarea de perdele forestiere”, ne explică Aurelia Diaconu. Și cum tot domnia sa susține, odată ce s-a realizat terenul, mai lipseau doar speciile pe care să le cultive și, evident, de acestea s-a ocupat tot stațiunea. „Și s-au început testări pe foarte multe specii, dintre care s-a remarcat drept cea mai pretabilă la acea dată cultura de pepeni verzi. Iar Stațiunea a fost cea care a elaborat tehnologiile de cultură, a avut mai multe proiecte prin care a și creat soiuri adaptate la aceste condiții. În 1986, s-a creat soiul Dulce de Dăbuleni, după aceea De Dăbuleni și Oltenia, soiuri care se cultivau la început și care au dat, practic, brandul Dulce de Dăbuleni și, de aici, pepene de Dăbuleni.” Și așa a ajuns Dăbuleniul să fie cunoscută drept „Patria pepenilor” renumiți pentru gustul lor dulce.

Tehnologii moderne pentru pepeni

Dr. ing. Ștefan Nanu, director adjunct științific al Stațiunii, subliniază că în prezent pepenii verzi de la Dăbuleni se cultivă folosind tehnologii avansate, cum ar fi irigarea prin picurare, mulcirea solului cu folie de polietilenă și răsadurile altoite. Tehnologia este cheia succesului în intenția de-a ajunge cu pepeni pe piață înaintea tuturor. „Dacă acum 30 de ani pepenii se puneau prin semănat direct în sol, în cuiburi, manual, acum se cultivă doar prin răsaduri altoite, se irigă doar prin picurare, se mulcește terenul în folie de polietilenă, se fac tunele de protecție pentru a ieși mai repede și, într-adevăr, Dăbuleniul este zona din care ies primii pepeni la nivel de România. Noi abordăm două mari probleme în Stațiunea Dăbuleni, și mă refer acum strict la cultura de pepeni: abordăm partea de ameliorare, adică partea în care noi, Stațiunea, creăm soiuri de pepeni verzi adaptate acestor zone, acestor soluri, acestor condiții climatice. Și, bineînțeles, producem sămânță pentru cei interesați de aceste soiuri, pe care avem obligația, ca menținători de soi, să le menținem. Pe de altă parte, un alt aspect foarte important este dezvoltarea tehnologiilor de cultivare, pentru că soiul este doar o verigă. Tehnologia de cultivare are mult mai multe. Degeaba am un soi bun, dacă restul tehnologiei nu-l fac la un nivel înalt. Și atunci trebuie să venim și cu tehnologii adecvate, adaptate acestor condiții climatice care se schimbă de la an la an și care sunt cumva din ce în ce mai neprielnice cultivării pepenilor verzi, în special, dar și a altor specii. În dorința de a dezvolta o tehnologie cât mai performantă, am venit cu câteva precizări față de veriga fertilizare, care ani la rând în zonă se făcea puțin mai rudimentar, se foloseau îngrășăminte care nu erau cele mai potrivite sau la vremea aia erau, acum au apărut variante mult mai bune și mai economice. Am venit acum cu o variantă de fertilizare dezvoltată în colaborare cu firma Green Has din Italia, rezultatele sunt promițătoare, nu sunt definitive, mai avem un an de cercetări, după care vom veni exact cu cea mai bună rețetă de fertilizare pentru pepenii verzi. Este important ca noi să venim cu toate verigile tehnologice, să le dezvoltăm, să facem, de fapt, o tehnologie completă a pepenilor verzi, iar această tehnologie s-o predăm, s-o „vindem” cultivatorilor din zonă, pentru ca ei să facă performanță, să profite. De fapt, rezultatul muncii noastre se vede în rezultatele financiare ale oamenilor din zonă. Dacă ei sunt mulțumiți, atunci și noi suntem mulțumiți”, arată Ștefan Nanu.

Extinderea culturilor

SCDCPN Dăbuleni nu se limitează la pepeni. Au făcut cercetări asupra culturilor de piersici, nectarine, caise și arahide, culturi de viță-de-vie, fasoliță, mazăre, cartofi timpurii, diferite legume și dovleci de copt. Au elaborat tehnologii de cultivare la grâu, secară, porumb, sorg, soia, fasoliță, arahide, floarea-soarelui, lucernă, lavandă, cimbru de cultură, isop, ipcărige, fenicul, crăițe, gălbenele și altele. Ultima realizare a stațiunii este omologarea soiului „Valim 24”, un dovleac de copt cu un gust deosebit și o culoare intensă. Acest dovleac, omologat în 2024, va fi disponibil fermierilor din anul 2025. „Are niște calități deosebite, are o culoare aparte, un portocaliu intens și un gust foarte bun. Nu doar că este foarte dulce, are și o textură plăcută. Deci pe lângă gustul foarte dulce, depășește 12% zahăr, nu este nici foarte înecăcios, nici foarte apos. Am copii mici care-l preferă. În perioada de toamnă nu consumă altceva, e fructul lor preferat și, da, ne putem mândri cu această nouă realizare a Stațiunii, nu-i spun ultima realizare, pentru că sperăm să nu fie ultima, este cea mai recentă realizare a Stațiunii, dovleacul pentru copt Valim 24. Am ținut să-i punem și 24 tocmai pentru că el a fost omologat anul 2024. Fermierii, cultivatorii de dovleac, să știe că din această toamnă avem la dispoziție semințele. Pentru că principalul rol al Stațiunii este de a produce semințe din specii românești pentru cultivatori, iar acest nou soi va fi pe piața semințelor începând cu această toamnă, pentru a fi cultivat începând cu 2025”, a precizat doamna biolog Alina Paraschiv.

O carte pentru fermieri și specialiști

Recent, au lansat o carte care să reflecte munca cercetătorilor de aici, după cum spune directorul științific Ștefan Nanu: „O carte în care am adunat toate rezultatele muncii noastre, ale celor de la Stațiunea din Dăbuleni”. Cartea numită „Cultura pepenilor verzi și a pepenilor galbeni în câmp” poartă semnătura unui colectiv format din dr. ing. Ștefan Nanu, dr. ing. Gheorghe Marinescu, dr. ing. Zoltan Felfoldi și drd. biolog Alina-Nicoleta Paraschiv. 

Drd. biolog Alina Paraschiv, cercetător științific în cadrul Stațiunii, ne prezintă în câteva cuvinte această lucrare: „Cartea s-a dorit a fi, în primul rând, o noutate științifică, dar, pe de altă parte, este și una practică, fiind utilă atât breslei noastre științifice, cât mai ales fermierilor, elevilor și studenților care se apleacă spre acest capitol, al horticulturii. Am încercat să adunăm toată informația de care dispuneam până la momentul actual, pe care am încununat-o cu cercetările care s-au realizat de-a lungul timpului la noi la Stațiune, cercetări mai vechi, dar și actuale. Am făcut o retrospectivă a tehnologiilor, de la înființat direct în câmp prin sămânță până la cea mai nouă și performantă tehnologie, care se aplică astăzi în zonă. Și nu doar atât, am tratat și partea de protecție a acestei specii, am vrut să trecem în revistă toate bolile și toți dăunătorii cu care se confruntă specia ca atare, precum și problemele pe care le întâmpină cultivatorii în încercarea lor de a stopa acțiunea nocivă a insectelor sau a bolilor”.

Și pentru că doamna Paraschiv este specialist în fiziologie, zice că prin intermediul acestei cărți, pe lângă detaliile tehnice care sunt expuse acolo, a încercat să fundamenteze aceste tehnologii cu cercetările de fiziologie și biochimie care s-au făcut de-a lungul timpului, pentru că i se par niște informații deosebit de importante. „Pentru a înțelege planta în amănunt, trebuie să ajungi până acolo încât să știi ce se întâmplă cu capacitatea ei fotosintetică, cu rezistența ei față de stresul termic, hidric care sunt în zonă și nu numai, stresul produs de boli, de dăunători, și cumva toate datele astea vin și încununează tot ceea ce se știa despre pepenii verzi și pepenii galbeni.” 

Sigur că sunt importante aceste cunoștințe, pentru că plantele au nevoie de hrănire adecvată și de aceea este important să știi câtă apă, ce fertilizanți sau substanțe de protecție să le dai și când trebuie să le fie administrate, mai ales că schimbările climatice au dus la un regim hidric extrem de redus, fără să mai punem la socoteală că la Dăbuleni precipitațiile sunt oricum reduse. De altfel, aici irigarea este absolut necesară. Iar irigarea prin picurare a început să se impună pe scară largă, fiind soluția pe care specialiștii au recomandat-o. „Noi nu avem oferite de la natură cantitățile de apă necesare pentru niciuna dintre speciile cultivate, și cu atât mai mult dacă vorbim de bostănoase, pentru că ele sunt specii mari consumatoare de apă, și atunci a trebuit să găsim această soluție de irigare prin picurare, care vine cu aport de apă localizat, controlăm cantitatea necesară speciilor, dar nici nu pierdem, pentru că noi nu avem foarte multă apă în zonă, și bineînțeles că are și avantajul de a putea administra și fertilizanții pe timpul perioadei de vegetație. Deci dacă fertilizarea de bază o putem face înainte de a înființa cultura, prin aceste sisteme de irigare prin picurare omul are un ajutor, în sensul că vine și practică fertilizarea, fertirigare, cum spunem noi, odată cu apa administrează și fertilizanții, ceea ce îi reduce foarte mult munca. Pentru că și asta este o problemă asupra căreia trebuie să atragem atenția: forța de muncă este din ce în ce mai puțină, oamenii sunt din ce în ce mai puțin interesați să muncească în agricultură, tinerii fug de agricultură și atunci fermierii, cei care încă sunt și se ocupă, încearcă să-și găsească soluții și să se ajute în producerea acestor legume, și în special a bostănoaselor”, argumentează biologul Alina Paraschiv necesitatea acestei tehnologii. 

Pepenele de Dăbuleni, o posibilă marcă înregistrată

Pe lângă tot acest sprijin realizat sub formă de genetică, tehnologie și asistență pe care stațiunea le oferă fermierilor din zonă, putem să adăugăm următoarea recomandare făcută de directorul SCDCPN Dăbuleni, Aurelia Diaconu: „O problemă foarte grea este aceea a valorificării, la pepeni și nu numai. Pentru că ne confruntăm și la celelalte specii cu probleme de valorificare. Zona noastră a rămas în urmă în ceea ce privește asocierea și de aceea nici nu poate accesa fondurile pe care le are la îndemână prin programele europene de finanțare. Astăzi am tras un semnal de alarmă, că noi, Stațiunea, venim să-i sprijinim cu partea de logistică, adică să le punem la dispoziție în mare parte documentația de care au nevoie pentru Caietul de sarcini, ca ei să se autentifice și să dea identitate pepenilor de Dăbuleni. Așa cum am spus, noi am și delimitat un areal, numele îl avem stabilit, «Pepenele de Dăbuleni», și de trei ani tot facem determinări pentru a defini tipul de pepene pe care să-l autorizăm, istoric avem și partea de documentație să dovedim că Pepenele de Dăbuleni în acest areal pe care l‑am delimitat este reprezentativ și se cultivă din cele mai vechi timpuri, tot noi avem date pe care să le furnizăm, lor nu le rămâne decât să se hotărască să facă parte dintr-o cooperativă, dintr-un grup operațional și să aplice. Nu putem să facem asta în locul lor. Putem fi parteneri, putem fi cei care îi îndrumă, dar nu putem să aplicăm noi. Și atunci, dacă ei își vor vinde producția sub un brand, alta va fi situația. Vor reuși să vândă pepenele la adevărata lui valoare și să-și recupereze fondurile și energia pe care le consumă cu producerea pepenilor de la Dăbuleni, atât de renumiți”.

Poate că mulți dintre cei care viețuiesc în zona de sud a Olteniei nu-și dau seama cât de norocoși sunt că au avut în preajmă un asemenea colectiv, care i-a împins de la spate să învingă, de astă dată, nenorocul de a fi avut parte de o astfel de climă și de un astfel de sol. O dovadă că prin muncă se poate birui orice fel de adversitate, iar ei, ajutați de stațiunea de la Dăbuleni, au reușit.

Articol de: ADRIAN NEDELCU & ȘTEFAN RANCU

CITEȘTE ȘI: Renumiții pepeni de Dăbuleni scot din necaz fermierii Olteniei

Popas în Sahara Olteniei

Trecut, prezent și viitor în cercetarea agricolă românească

Dacă privim cu atenție cât de complex este tot ceea ce ne înconjoară, de la lumea vegetală la cea animală, de la fenomenele fizice la cele chimice, de la profunzimea psihicului uman până la amploarea fenomenelor sociale, te poți întreba: cum de mai poate pretinde cineva că acestea sunt rodul întâmplării? Relativ la scara istoriei, abia dacă am început să le înțelegem. Științe precum biochimia și genetica sunt relativ recente, iar cu cât le pătrundem mai mult, cu atât ne minunăm mai mult. Ne dăm seama că mecanismele care fac ca viața să meargă înainte sunt extrem de sofisticate. 

Cineva, pe care abia îl cunoscusem, într-un cadru natural, îmi mărturisea că singurul loc unde se simte aproape de Dumnezeu este acolo, în natură, și că intervenția omului face ca această conexiune să se piardă. Nu am fost de acord cu el, cu toate că, din politețe, nu am vrut să-l contrazic foarte tare, dar, mă întreb, de ce ar pune o barieră între om și Dumnezeu tocmai acela căruia Dumnezeu i-a acordat cea mai mare importanță, dăruindu-i capacitatea de a fi creativ, deci împreună lucrător în lumea atât de complexă, despre care vorbeam mai sus. Cred cu tărie că oamenii își doresc, ca de fiecare dată când realizează ceva, s-o facă bine. Atunci, de unde percepția că omul este la originea degradării acestei lumi? De altfel, o percepție justificată, dacă privim cu sinceritate evoluția istorică a lumii. 

Omul, ca parte a regnului animal, duce cu sine mai multe instincte prin care fiecare specie devine capabilă să se conserve. O specie lipsită de instincte precum cel de apărare, de supraviețuire, de reproducere, de organizare ar fi sortită pieirii imediate. Un animal căruia nu îi este frică, foame, sete, nu are dorință de împerechere, în mod instinctiv, toate acestea fiind lăsate la voia deciziei arbitrare, cu siguranță ar muri în scurt timp. Iar un grup neorganizat, fără un lider, s-ar risipi într-o clipă. Faptul că oamenii își doresc o cât mai bună poziție socială este parte a acestor instincte și nu este nimic rău în asta.

Doar că omul poate mai mult decât are nevoie și asta strică echilibrul. Omul are capacități pe care nicio altă specie de animale nu le are, printre acestea și posibilitatea de a proiecta viitorul. Din păcate, proiecțiile nu sunt întotdeauna bine făcute. Apare astfel teama, care nu este consecința unui pericol imediat, ci a unuia proiectat în timp. Și iată motivul pentru care foarte mulți își doresc să acumuleze cât mai mult, atunci când pot, pentru a-și menține poziția socială și în perspectiva în care nu vor mai putea s-o facă. Așa apare un defect al naturii umane, lăcomia. Aceasta stă la baza dezechilibrelor pe care le constatăm. Nu lucrarea omului în sine, nu exploatarea naturii, ci modul cum aceasta este făcută.

Omul a primit natura în dar pentru a o exploata, dar i-a lipsit înțelepciunea de a o face corect. A fost ca un manager nepriceput care nu are grijă de mijloacele de producție, uzându-le mai degrabă decât amortizarea lor. De-a lungul timpului, omul a dezvoltat tehnologii prin care să obțină cât mai mult, într-un cât mai ușor mod. Efectul este cel pe care-l vedem, iar a crede că ne putem opri este o iluzie. Răul e deja făcut. Ne aflăm într-o spirală din care e imposibil să ieșim.

Dorința de mai mult face parte din cultura noastră și chiar dacă ne dăm seama că e greșit, nimeni nu e dispus să se oprească. Iar dacă vorbim de domeniul agricol, dorința de a obține cât mai mult își are argumentele sale. Populația planetei crește, iar nevoia de hrană asemenea. Pentru a obține alimente care să fie accesibile și acelor pături sociale defavorizate, e nevoie de tehnologii care să ducă la abundență și la un preț scăzut. Nu cred că prin măsuri administrative radicale, precum cele pe care le iau liderii Uniunii Europene, problemele se vor rezolva. Deciziile arbitrare care ating mecanismele de gândire instinctuale despre care am vorbit nu vor face decât să crească frustrarea și fenomenele sociale extremiste.

Odată ce ne-am dat seama că am fost pe un drum greșit, nu ne putem întoarce la bifurcația la care am ales eronat pentru că aceea s-ar putea să fie mult prea departe în urmă, e nevoie să căutăm, cu mijloacele de acum, calea cea bună. Avem capacitatea de a o face, prin știință și creativitate, dar avem nevoie și de libertatea de a le putea folosi, nu punând restricții fără sens. Există și riscul de a greși din nou, dar a merge înainte înseamnă să îți asumi un risc.

A sta în locul în care suntem acum nu e o soluție bună, iar de întors, nu ne putem întoarce, așa cum am spus, greșeala e foarte mult în urmă. Natura ne-a fost dată în dar de către Dumnezeu, care ne-a dăruit și capacitatea de-a o stăpâni, pentru că ne-a creat după chipul Său, creatori, deci împreună lucrători. Trebuie să ne punem nădejdea că, inspirați de Duhul Sfânt, oamenii vor găsi drumul cel bun. Adică o agricultură capabilă să fie totodată și productivă, și sustenabilă. Dacă nu vor găsi, măcar am încercat. Natura e un dar, dar...

CITEȘTE ȘI: Puterea exemplului, cheia schimbării

Fermierii, mai săraci și discriminați de o legislație șchioapă

Cine-i de vină? Toți!