Pandemia de COVID-19 generează blocaje în aprovizionarea cu input-uri pentru agricultură. Dacă circuitul se întrerupe, recolta de anul acesta ar putea avea de suferit. Fermierii se tem că nu vor primi la timp necesarul de produse de protecția plantelor pentru culturile de toamnă, rapiță și mai ales grâu, care înseamnă pâinea românilor de anul acesta. Vremuri complicate, așadar, pentru o categorie specială de oameni, aceea care ne asigură nouă tuturor hrana cea de zi cu zi. Depinde de autorități ca ea să fie îndestulătoare și de calitate în acest an dificil. Fermierii știu ce au de făcut.

„Deocamdată prețurile la input-uri au rămas la fel, în schimb, de când cu pandemia provocată de noul coronavirus, bursa cerealelor a căzut foarte mult.”

Hary Massai administrează o fermă vegetală de 2.100 de hectare în zona comunei Măureni din județul Caraș-Severin și se teme că întârzierea aplicării tratamentelor fitosanitare poate genera pierderi semnificative, chiar dacă, la această dată, grâul arată impecabil. „Am început lucrările pe câmp și așteptăm input-urile. Semințele au ajuns, dar e o problemă cu pesticidele. Suntem destul de neliniștiți, unele produse pentru grâu și rapiță deja le-am aplicat, însă mai avem de aplicat tratamente la culturile de toamnă, se întârzie foarte mult cu transportul și cu livrările. Suntem puțin blocați și sperăm ca problema să nu devină din ce în ce mai complicată, pentru că vor fi afectate culturile, iar asta va duce la o scădere substanțială a producției. Deocamdată, prețurile la input-uri au rămas la fel, în schimb, de când cu pandemia provocată de noul coronavirus, bursa cerealelor a căzut foarte mult”, ne-a zis Hary Massai.

„Avem rambursări de TVA. Sperăm ca autoritățile să nu ne blocheze rambursările pentru că ne bazăm pe aceste sume.”

Nici campania agricolă de primăvară nu-i lipsită de greutăți, sămânța de porumb este destul de greu de găsit pe piață la această oră, mai ales pentru cei care încheie contracte cu furnizorii cu plata la recoltat. „Noi am asigurat necesarul de sămânță de porumb încă din decembrie, dar am colegi care au plătit marfa și li s-a spus că li se dau banii înapoi pentru că nu li se mai poate livra sămânța de porumb. Momentan suntem puțin blocați. Stăm zilnic pe telefoane cu furnizorii. Se pare că de la o săptămână la alta lucrurile se înrăutățesc, dar sperăm ca autoritățile să vină în sprijinul nostru și marfa să poată circula fără probleme și să nu se blocheze prin vămi”, arată tânărul fermier Hary Massai.

O altă problemă care provoacă insomnia fermierilor la vreme de pandemie este cea a circuitului financiar. „Nu știu cum va fi în perioada următoare. Noi fiind o firmă de agricultură, avem rambursări de TVA. Sperăm ca autoritățile să nu ne blocheze rambursările pentru că ne bazăm pe aceste sume. Privind mai departe problema, sperăm ca APIA, care a sistat preluarea cererilor, să nu ne împingă până în toamnă cu depunerea cererilor unice de plată, pentru că subvențiile pe care trebuie să le primim sunt o parte importantă din veniturile noastre”, subliniază agricultorul din Caraș-Severin.

Depozitul pentru cartofi, sub semnul întrebării

De trei ani, Hary Massai a introdus în cultură și cartoful, devenind furnizor pentru supermarketurile din vestul țării, iar de când a izbucnit pandemia, cererea pe piață s-a triplat. „Noi avem contracte prestabilite, încheiate pe termen mediu, și nu am crescut prețurile. De altfel, nici supermarketurile nu au majorat prețurile la cartof, dar cererea s-a triplat. Eu le recomand oamenilor să fie calmi, pentru că marfă este și ea va trebui să circule.”

Carantina generală blochează pentru moment proiectele de dezvoltare ale fermei administrate de Hary Massai, tocmai în sectorul cartofului. „Până acum am cultivat 45 de hectare cu cartof, dar pe viitor ne-am propus să creștem suprafața, poate chiar să o dublăm, pentru că avem în derulare un proiect pe fonduri europene în valoare de două milioane de euro prin care vom construi anul acesta un depozit cu temperatură controlată, cu linie nouă de ambalare și sortare a cartofilor. Din păcate,  în momentul de față proiectul este blocat. În iunie–iulie voi recolta cartofii și nu știu încă unde voi fi cu proiectul. Încă nu știu dacă am unde depozita cartofii de anul acesta, pentru că în septembrie cel târziu depozitul ar fi trebuit să fie finalizat”, ne-a spus în încheiere tânărul fermier.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print - aprilie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html 

Iarna caldă și fără zăpadă din vestul țării nu a diminuat suficient rezerva de boli și dăunători din sol și pune serioase probleme fermierilor acum, la început de primăvară. Armonizarea schemei de tratament cu schimbările climatice reprezintă o adevărată provocare.

„Cel mai mare pericol în acest moment îl constituie ruginile. În momentul în care vom face primul tratament, vom avea pe lângă rugină și făinare și septorioză.”

Cultura de păioase, comparativ cu aceeași perioadă din 2019, arată foarte bine. Majoritatea soiurilor de grâu semănate în perioada optimă sunt bine înfrățite, uniform dezvoltate și cu un sistem radicular solid. Prin urmare, din punct de vedere fiziologic, situația este foarte bună.

Încălzirea globală reprezintă o temă de casă pentru fermieri, care se văd nevoiți să-și regândească de la un an la altul tehnologia de cultură. Realitatea climatică a momentului obligă la decizii. În luna ianuarie, la nivel național media temperaturilor a fost peste cea a anului trecut din aceeași perioadă, în timp ce precipitațiile au fost extrem de sărace, excepție făcând zona Banatului, la stația de la Checea, din județul Timiș, unde firma Bayer a dezvoltat un Centru de Cercetare și Inovație. Precipitațiile căzute din septembrie și până la începutul lunii februarie arată un deficit de apă de peste 100 l/mp, față de o medie de 220 l/mp. Măsurătorile făcute în aceeași perioadă, septembrie - februarie, în ceea ce privește temperaturile, comparativ cu media multianuală, evidențiază o creștere fabuloasă în iarna 2019-2020 cu 12 grade Celsius. Cu alte cuvinte, tendința de încălzire și deficitul hidric au devenit o realitate dovedită.

„Trebuie regândit planul de tratament și modul de lucru. Trebuie luată în calcul o rotație mai bună a culturilor și să regândim arăturile, pe care unii poate că le-au scos demult din tehnologia de cultură.”

Plan de tratamente, regândit

Starea optimă de dezvoltare suprapusă temperaturilor ridicate favorizează dezvoltarea bolilor și dăunătorilor. Daniel Grosz, directorul Bayer pentru zona de vest, oferă câteva soluții menite să evite sau să limiteze pagubele. „Cel mai mare pericol în acest moment îl constituie ruginile, care au nevoie de umiditate de 70-90% și temperaturi de 15-25 grade Celsius, condiții întrunite deja încă din toamnă și chiar în luna decembrie. Am întâlnit plante în care se văd fructificații ale acestei ciuperci, rugina brună, ceea ce înseamnă că presiunea la ieșirea din iarnă, dacă o putem numi iarnă, este una foarte mare. În aceste condiții, trebuie să ne gândim la un plan de tratamente asigurător. Primul tratament este foarte important pentru că el trebuie să poată lucra cu acest patogen. Deocamdată, doar acest patogen este vizibil, dar urmează obligatoriu făinarea, care se instalează în fiecare an în momentul în care are condiții, și mai avem septoriozele, care au o evoluție mai târzie la ieșirea din iarnă. Prin urmare, în momentul în care vom face primul tratament, vom avea pe lângă rugină și făinare și septorioză. Primul tratament din portofoliul Bayer este clar o recomandare pentru Falcon Pro, care pe lângă tebuconazol are și spiroxamină care lucrează foarte bine pe făinare, avem și protioconazolul, care este lider în categoria triazolilor”, arată specialistul.

Rapița, o cultură care anul trecut a fost întoarsă pe mai bine de jumătate din suprafața pe care a fost cultivată, acum arată foarte bine. Întreaga suprafață cultivată cu rapiță în epoca optimă, cu densități bune, este bine așezată pe rădăcină. Mai mult chiar, în acest an rapița a reușit să satisfacă integral regula lui 8 la iernare, în întreaga zonă de vest, cu 8 frunze, 8 mm grosimea coletului și 8 cm adâncimea de înrădăcinare. Problemele care trebuie gestionate la cultura de rapiță sunt generate mai ales de dăunători, atrage atenția Daniel Grosz. „La rapiță, dar și la păioase, riscurile sunt date din cauza lipsei tratamentului cu insectofungicide la sămânță, în special a neonicotinoidelor, care ne asigurau un control foarte bun asupra dăunătorilor de sol, care atacă în primele faze de vegetație ale culturii. Ne-am confruntat deja cu un atac foarte puternic de purici în prima fază de dezvoltare la rapiță. Similar am avut la păioase, afide-cicade. De asemenea, am avut un atac foarte puternic de muște ale sistemului radicular, Delia radicum, pe rapiță, dar și la păioase. La final de noiembrie, noi aveam încă zbor de muște ale cerealelor, vreo șase specii, care au avut vreme să-și depună ponta foarte bine. Larvele se dezvoltă pe sistemul radicular al rapiței, unde creează niște orificii care, pe lângă daunele produse rădăcinilor de rapiță, creează portițe de infestare cu boli. La grâu, de asemenea, atacul de muscă poate să fie fatal. Toate aceste probleme apar din cauza ieșirii din piață a unor verigi de tratament, pe care în momentul de față nu ai cum să le substitui. Nu prea există variante. În aceste condiții trebuie regândit foarte bine planul de tratament și modul de lucru. Trebuie luată în calcul o rotație mai bună a culturilor și să regândim arăturile, pe care unii poate că le-au scos demult din tehnologia de cultură. Ca patogeni la rapiță nu avem probleme deosebite,  pentru că majoritatea fermierilor au făcut tratamentul cu fungicid în toamnă, iar acum nu sunt probleme cu Phoma”.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print - martie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Această primăvară este plină de provocări pentru bunul mers al lucrărilor agricole, atât în ceea ce privește amplitudinile foarte mari de temperatură (diferența zi - noapte, dar și variațiile de la o zi la cealaltă), cât și lipsa precipitațiilor care au creat o foarte slabă aprovizionare cu apă a solului. În foarte multe zone cu mare potențial agricol din sudul, sud-estul țării, precum și din vestul României, capacitatea pentru apă a solului este foarte apropiată de punctul de ofilire. Practic, dacă în următoarele două săptămâni nu vor apărea precipitații consistente, culturile de toamnă, atât rapița, cât și cerealele, vor fi compromise, iar înființarea culturilor de primăvară va fi foarte dificil de realizat.

În aceste condiții, lucrările minime de conservare a apei în sol, precum și reducerea la minimum a numărului de treceri cu utilaje pentru pregătirea patului germinativ, sunt măsuri obligatorii pe care fermierii trebuie să le aibă în vedere.

Astfel că, acolo unde terenul a fost deja arat, ar fi fost de preferat ca patul germinativ să fie pregătit încă din toamnă, iar dacă acest lucru nu a fost realizabil, lucrările să fie efectuate cât mai timpuriu.

Din aceste motive, recomandăm fermierilor să renunțe la aceste lucrări „agresive” ale solului, deoarece principalul factor de limitare a producțiilor este lipsa precipitațiilor, iar prin lucrările agronomice executate trebuie luate toate acele măsuri care să permită conservarea apei în sol.

Tehnologii care aduc apă în sol

Una dintre soluțiile la care trebuie să ne gândim din ce în ce mai mult, este tehnologia de cultură în sistem de „covor vegetal”, care permite protejarea solului, neexpunerea acestuia la intemperii  - vânt, radiație solară, eroziune datorată precipitațiilor etc. și care ajută la reținerea apei în sol. După niște studii făcute de colegii din SUA, tehnologia de lucrare în covor vegetal poate aduce în sol până la 250 mm de apă anual.

De asemenea, trebuie acordată o atenție sporită folosirii erbicidelor cu acțiune prin sol (preemergente). Lipsa umidității din sol va face ca aceste erbicide să nu funcționeze. De aceea, în sprijinul fermierilor, compania Corteva oferă cele mai bune soluții de combatere a buruienilor la cultura de porumb în postemergență. Dintre acestea, de departe, Principal Plus este erbicidul „total” pentru cultura de porumb, căruia nu îi scapă nicio buruiană, fie ea mono sau dicotilă, perenă sau anuală.

Suntem compania care recomandă semănatul timpuriu și avem în portofoliu hibrizi adaptați acestor tehnologii. Însă semănatul timpuriu trebuie să aibă loc la începutul perioadei optime de semănat. Adică în momentul în care se ating în sol, la adâncimea de semănat, la ora 7 dimineața, minimum 6°C, timp de cel puțin patru zile consecutiv, iar temperaturile prognozate sunt în creștere. Nu recomandăm semănatul atunci când prognoza meteo arată că vor urma temperaturi sub zero grade Celsius noaptea sau atunci când sunt prognozate ninsori. Porumbul nu poate fi semănat în orice condiții.

În acest moment, compania Corteva Agriscience are cel mai puternic portofoliu la cultura porumbului în ceea ce privește capacitatea hibrizilor de adaptare și toleranță la secetă, precum și la apă. Practic, grupa hibrizilor Optimum AQUAmax a fost special creată pentru astfel de condiții. Această gamă cuprinde hibrizi „defensivi” care își pot adapta procesele fiziologice la schimbările climatice și factorii de stres cum ar fi reducerea intensității fotosintezei la temperaturi ridicate, închiderea stomatelor, randament foarte bun de folosire a apei și a elementelor nutritive etc. În același timp, acești hibrizi dezvoltă cel mai bun sistem radicular.

Prin urmare, alături de cei mai bine vânduți hibrizi din România - P9903 sau P9911, compania Corteva completează gama cu o nouă generație de hibrizi Optimum AQUAmax®  -  P9415, P9889 sau P0217, a căror productivitate depășește media vechii generații de hibrizi cu cel puțin 10%.

MIHAI VALENTIN, CATEGORY MARKETING MANAGER PORUMB & SOIA, CORTEVA AGRISCIENCE RO&MD

Suprafața cultivată cu soia a crescut în anul trecut, dar nu toți cei care aleg această cultură dispun și de apă. În 2018, conform datelor Ministerului Agriculturii, soia a fost cultivată pe 167.000 de hectare, iar în 2017, pe 165.100 hectare, devenind o cultură cu un parcurs relativ constant. Societatea Agrichim Fetești, a lui Viorel Nica, este principalul partener în dezvoltarea programului de soia în România al Asociației Donau Soja care, pentru al șaselea an, a prezentat aici, în 2019, toate componentele tehnologiei culturii de soia, cu nu mai puțin de vreo 50 de soiuri în platformă.

Soiurile prezentate fermierilor în platforma demonstrativă de la Agrichim Fetești sunt de diverse origini, din diferite grupe de maturitate. „Avem în componentele tehnologiei distanța între rânduri, desimea de semănat, bacterizare sau inoculare, cum se mai spune, o verigă foarte importantă și nu prea utilizată de fermierii noștri, fertilizare, nutriție și controlul buruienilor. În plus, la Agrichim Fetești, domnul Viorel Nica, fiind un profesionist, are cultură de soia în diferite forme, și anume: cultura convențională, soia organică, cultură de soia a doua cultură după orz. Deci acoperă mai multe direcții ale culturii de soia și, într-adevăr, cu rezultate foarte bune. Să nu uităm un lucru, la Agrichim este asigurat factorul apă, pentru că toată suprafața este irigată”, a precizat directorul regional al Asociației Donau Soja, Dragoș Dima. El a adăugat că celelalte platforme demonstrative ale anului 2019 sunt în zone neirigate, reprezentative pentru cultura de soia. „Stațiunea de la Turda este o zonă cu regim pluviometric normal și este o zonă bună de cultură a soiei. Mai avem loturi demonstrative la Stațiunea de la Secuieni, care este într-o zonă de cultură cu precipitații scăzute, iar rezultatele pe platforma demonstrativă sunt încurajatoare pentru fermieri, pentru că se dovedește că soia poate fi cultivată și în zone cu precipitații mai scăzute dacă aplici o agrotehnică bună. Or, rezultatele de la Secuieni sunt relevante și o sursă bună de informații pentru cei care nu au irigații”, a mai spus specialistul Donau Soja.

La Secuieni, în Moldova, regimul pluviometric a fost sub 500 l/mp. Anul acesta, răsărirea a fost uniformă în comparație cu anul trecut, când lipsa apei în sol și-a spus cuvântul. Dar tot anul acesta a fost un pic cam prea multă apă pentru soia, ceea ce a însemnat și temperaturi mai scăzute, și cultura de soia a întârziat un pic. Dar căldura a ajutat soia să recupereze.

Noi soiuri la leguminoase, alternativele care pot echilibra portofoliul de culturi

Donau Soja a venit în 2019 cu câteva noutăți, extinzându-și preocupările și la alte leguminoase pentru boabe. „La Stațiunea de la Secuieni avem o expoziție de șase specii de leguminoase pentru boabe, 14 soiuri. În anul 2017, a fost semnată declarația Europe Soja, de 11 țări europene, la inițiativa asociației noastre, declarație care acoperă soia plus alte leguminoase pentru boabe, pentru că vorbim de diversificarea structurii de culturi, vorbim tot de azot și vorbim de a prezenta fermierilor niște culturi alternative care le pot echilibra portofoliul de culturi. În plus, încă o noutate, anul acesta, în platforme, sunt patru soiuri cu un potențial foarte interesant de utilizare, și anume hrănirea directă a păsăretului, fără prelucrare termică”, a explicat Dragoș Dima. Aceste soiuri sunt ideale pentru cei care cresc păsări, mai ales în sistemul free-range, pentru a obține produși și produse cât mai naturale.

Rețetele furajere actuale presupun utilizarea soiei prăjite. Folosind aceste soiuri, s-ar elimina pe de o parte prăjirea, fermierul câștigând timp și costuri mai mici, iar uleiul care se adaugă în furaj (cam 7%), către sfârșitul ciclului de hrănire, se regăsește deja în această sămânță. „În toamnă, facem un test de hrănire a păsărilor pentru a face analiza și a compara cele două tipuri de furajare. Dar, mai întâi, să vedem comportamentul în cultură al acestor soiuri, după care să vedem și utilizarea lor în consumul furajer”, a adăugat reprezentantul Donau Soja.

Europa nu-și va acoperi niciodată necesarul de soia?

Consumul de soia în Uniunea Europeană este foarte mare, apropiindu-se de 40 de milioane de tone pe an. „Până la lansarea proiectului Donau Soja, cam 95% din consum reprezentau importurile, în diferite forme și de pe diferite continente. În ultimii cinci ani, suprafața cultivată în Europa Centrală și de Est, pentru că aici e zona de favorabilitate a soiei, a crescut. Cel puțin necesarul pentru industria alimentară, care înseamnă vreo 6-7-8 milioane de tone pe an, poate fi acoperit din producția europeană. Niciodată Europa nu va putea acoperi tot consumul, pentru că nu are suprafața necesară”, a specificat directorul regional al Asociației Donau Soja.

Industria alimentară în UE acceptă doar soia nemodificată genetic, certificată. În furaje însă este acceptată și soia modificată genetic, sub formă de boabe sau șrot.

Astfel, soia modificată genetic nu este aprobată pentru cultivare în UE, ci doar pentru consum furaj. Pentru consumul uman ar trebui ca alimentele sau băuturile să fie etichetate cu conținutul de organisme modificate genetic (OMG): Orice depășește 0,9% trebuie etichetat. Dar consumatorul european, oricare ar fi el, nu agreează această idee. Și atunci industria alimentară s-a orientat către soia nemodificată genetic, certificată. „Încet-încet, cred că zona noastră de cultură poate asigura un necesar de zece milioane de tone, cam un sfert din consumul anual al UE ar putea să fie asigurat. Niciodată nu s-a pus problema de a stopa complet importurile, doar de a reechilibra sursele de aprovizionare. Or, soia este o cultură care a fost atât neglijată, cât și uitată mulți ani în UE. Neglijată de autorități, uitată de fermieri, încet-încet își găsește locul în rotația culturilor. Este o cultură bună, pentru că asigură azotul, pe de o parte, o echilibrare a structurii rotației și, să nu uităm, are o utilizare extraordinar de mare, 80.000 de produse din lume. Fie că sunt alimentare, industriale, cosmetice, produsele conțin într-o formă sau alta soia”, a detaliat Dragoș Dima.

De altfel, există produse 100% din soia, în perioada de post, în care românii consumă acest produs sub diferite forme. Acesta e unul din motivele pentru care Donau Soja a lărgit aria la altă specie de leguminoase pentru boabe și prezintă tuturor celor interesați specii de năut, de bob, de linte, de lupin, mazăre și fasole. De la anul, se dorește și introducerea de hrișcă. De altfel, nu numai în perioade de post, pentru o alimentație echilibrată și dinamică, sunt recomandate aceste leguminoase.

Niciun soi de soia modificată nu se regăsește în Catalogul european

În 2007, la intrarea în Comunitatea Europeană, s‑a interzis cultivarea soiei modificate genetic, România fiind singura țară europeană care producea, chiar pe suprafețe extinse. După data aderării, România nu a mai avut voie să cultive.

În prezent, cultivarea nu este permisă, deoarece ar trebui să existe soiurile înscrise în Catalogul european al soiurilor. Nu există niciun soi de soia modificată genetic în Catalogul european al soiurilor. „Sunt două sisteme de autorizare: unul este pentru partea de cultivare și unul pentru partea de consum. Pentru partea de autorizare este puțin mai complex, pentru că implică Agenția Europeană pentru Siguranța Alimentară care pregătește dosarul tehnic, care spune: soia poate fi cultivată, nu este dăunătoare pentru om, animal, mediu înconjurător. Dar acesta este un prim pas. Pasul al doilea este decizia statelor membre. Or, niciodată nu s-a atins consensul pentru autorizarea unui astfel de soi. De fapt, dacă ne uităm, nu sunt foarte multe soiuri de culturi agricole modificate genetic înregistrate, porumbul are, dar nu este cu rezistență la erbicid. Cu rezistență la erbicid nu este niciunul. Pe când, pentru partea de consum există un alt tip de autorizare, este mult mai simplu și este să zicem strict tehnic”, ne-a explicat reprezentantul Donau Soja.

CE a transmis că fiecare țară trebuie să ia o decizie proprie în acest sens. Doar că această libertate a statelor de a alege este doar dacă soiul există în Catalogul european al soiurilor. Iar în acest sens, țările membre nu au atins consensul.

„Deci nu s-a înregistrat niciun soi. Sigur că această libertate a statelor membre de a cultiva sau nu este după autorizare, dar nu am ajuns la autorizare. Pe de altă parte, în situația specifică a României, la sfârșitul anului 2006 a avut aproape 190.000 de hectare, din care cam 20.000 de hectare de soia convențională, restul de soia, modificată genetic, după care suprafața a scăzut dramatic. Deci în primii ani după aderare, suprafața a scăzut chiar la 45.000 de hectare. Când programul nostru a început erau cam 79.000 ha. Astăzi, sunt cam 170.000 ha, a fost și un vârf de 196.000 ha chiar în anul în care s-a introdus sprijinul voluntar cuplat”, a arătat Dragoș Dima.

De altfel, 11 țări au introdus această subvenție suplimentară pentru soia (unele pentru proteină, altele pentru înverzire sau chiar pentru cultura de soia în general), iar suprafața a început să crească, chiar și în Polonia, o țară care nu era tradițional cultivatoare, sau Olanda. „Eu cred că unul dintre lucrurile pe care Asociația Donau Soja le-a făcut a fost că a adus soia în dezbaterea publică, oricare ar fi ea. Și să nu uităm că România a fost un vector important în stabilirea viitoarei strategii în ceea ce privește proteina, anul trecut având loc unul dintre seminariile pe această temă chiar la București, la Ministerul Agriculturii. Pentru că e vorba de potențialul României, țara noastră având un potențial între 500.000 și 700.000 de hectare care ar putea fi cultivate cu soia sau cu alte culturi leguminoase pentru boabe”, a afirmat specialistul Donau Soja.

Planul proteic al CE pentru UE este acela de a crește procentele care să fie asigurate din producția internă. În studiul făcut de firma de consultanță de piață pentru CE s-au regăsit două culturi: soia și floarea-soarelui. România excelează deja la floarea-soarelui, fapt ce se poate întâmpla și la soia, devenind astfel un producător de proteină european.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția 15-30 septembrie 2019