Holde Agri Invest SA, companie românească care exploatează terenuri agricole, anunță că a achiziționat Agromixt Buciumeni SA, societate înființată în 1991, cu capital românesc, care exploatează terenuri agricole în județul Călărași. În 2018, Agromixt Buciumeni avea 21 de angajați, înregistra venituri de peste 19 milioane de lei și un profit net de 2,85 milioane de lei. În urma achiziționării fermei călărășene, Holde Agri Invest a ajuns la un portofoliu de 7.000 de hectare de teren exploatat și 55 de angajați în principalele locații de activitate ale companiei, centrul de operare din București, Ferma Roșiorii de Vede, Ferma Agromixt Buciumeni din Călărași și silozul de 10.000 tone din Călinești (Teleorman).

„Suntem încântați de achiziționarea companiei Agromixt Buciumeni, deoarece considerăm această investiție de o importanță strategică pentru Holde. În urma acestei tranzacții, Holde deține un portofoliu de peste 7.000 de hectare de teren exploatat, un prag pe care am promis investitorilor noștri, care au participat la plasamentul privat din decembrie 2019, că îl vom atinge. Cu toate că în următoarea perioadă prioritatea noastră va fi integrarea companiei Agromixt, avem în vedere și alte runde de finanțare pe care intenționăm să le realizăm pe piața de capital din România. Considerăm finanțarea cu ajutorul mecanismelor bursiere ca fiind o modalitate extrem de eficientă care va ajuta transformarea Holde de la un start-up în agricultură la un jucător de referință în sectorul agricol local”, a declarat Liviu Zăgan, CEO Holde Agri Invest. Conducerea companiei a fost hotărâtă să finalizeze tranzacția aceasta indiferent de contextul actual al focarului COVID-19 în România, deoarece cererea de producție agricolă rămâne neschimbată, iar companiile agricole trebuie să asigure continuitatea activităților. „Alimentația și agricultura reprezintă o infrastructură critică pe durata acestei crize fără precedent cauzată de coronavirus și un sistem alimentar care funcționează în întregime este acum mai mult ca oricând crucial pentru sănătatea și bunăstarea națională”, a precizat Liviu Zăgan.

Achiziția Agromixt Buciumeni reprezintă o investiție strategică pentru Holde Agri Invest, companie care urmează să se listeze în următoarele luni pe piața AeRO a Bursei de Valori București sub simbolul HAI. Această achiziție a fost parțial finanțată cu capital atras în timpul plasamentului privat pentru acțiunile Holde care a avut loc în decembrie 2019 și parțial prin finanțare tradițională bancară.

Investiții în utilaje, depozitare și irigații

Obiectivul Holde este de a deveni unul dintre cei mai mari jucători români pe piața agricolă locală, cu un portofoliu de minimum 20.000 hectare de teren operat în următorii zece ani. Pentru a atinge acest obiectiv, Holde își propune să investească peste 50 de milioane de euro în dezvoltarea afacerii, să promoveze o afacere agricolă modernă, în care eficiența și excelența operațională reprezintă principalele ingrediente din spatele rezultatelor.

Alături de achiziția Agromixt, în 2020, Holde intenționează să își continue investițiile în utilaje noi, instalații de depozitare, precum și sisteme moderne de irigații.

Conceptul Holde a fost inventat în 2016 de patru antreprenori români, Liviu Zăgan, Robert Maxim, Matei Georgescu și Alexandru Covrig. În 2017, fondatorii și-au unit forțele cu echipa companiei locale de asset management, Certinvest, și împreună, în 2018, au stabilit modelul de afaceri inovator din spatele Holde Agri Invest SA. La scurt timp, Holde a primit prima investiție externă de la Vertical Seven Group, un fond stabilit de antreprenorii români Iulian Cîrciumaru și Andrei Crețu. După închiderea plasamentului privat din decembrie 2019, Holde Agri Invest SA are 52 de acționari. Vertical Seven Group rămâne în prezent cel mai mare acționar al Holde, cu 19,6% din companie, în timp ce restul investitorilor dețin între 9% și 0,1% în afacere. Modelul de business prevede ca niciun acționar să nu dețină o participație majoritară în cadrul companiei.

Chiar dacă în anul școlar 2017 - 2018 s-a reușit înființarea primelor două clase de învățământ profesional de stat în sistem dual, cu specializarea mecanici agricoli, în cadrul Colegiului Tehnologic „Veceslav Harnaj” din sectorul 1 al Capitalei, din punctul de vedere al membrilor APIMAR implicați în acest proiect au existat și continuă să existe anumite dificultăți în derularea unui astfel de proiect, generate de lacune legislative, precum și de rigiditatea anumitor proceduri interne ale instituțiilor locale și de stat care au rolul de a sprijini astfel de proiecte, anunță APIMAR printr-un comunicat de presă.

Concret, printre dificultățile întâmpinate se numără lipsa normelor de aplicare pentru art. 68 punctul (41) și art. 25 punctul (9) din Codul Fiscal, potrivit cărora cheltuielile efectuate de operatorii economici pentru buna desfășurare a învățământului profesional în sistem dual sunt cheltuieli deductibile.

„În acest sens am solicitat sprijinul ANAF pentru care așteptăm încă primirea unui răspuns”, mărturisesc reprezentanții APIMAR.

O altă dificultate semnalată de inițiatori a fost rigiditatea anumitor proceduri interne ale autorităților locale, în speță Primăria Sectorului 1, care, conform art. 12 alin. 8 din Legea nr 1/2011 a Educației Naționale, prevede ca elevii înscriși în învăţământul profesional şi tehnic cu durata de minimum trei ani să beneficieze de masă şi cazare gratuită în cantinele şi internatele şcolare.

„Primaria Sectorului 1 nu s-a implicat financiar alături de noi, iar solicitările noastre adresate acestei instituții de a ne oferi sprijinul pentru a depăși procedurile birocratice de la nivelul Administraţiei Unităţilor de Învăţământ Preuniversitar şi al Unităţilor Sanitare Publice (AUIPUSP) așteaptă încă un răspuns. Aceste proceduri birocratice existente la nivelul AUIPUSP fac imposibilă utilizarea de către Colegiul Tehnologic «V. Harnaj» a banilor oferiți drept sponsorizare de către operatorii economici pentru efectuarea plăților către agenții economici care asigură masa și transportul elevilor”, se mai precizează în document. „Cu toate că în rândul membrilor APIMAR există dorința de a continua acest proiect prin înființarea unei noi clase de mecanici agricoli în toamna acestui an, considerăm ca acest lucru nu va fi posibil fără implicarea și sprijinul autorităților publice și locale: - Primăria Sectorului 1, prin oferirea de sprijin financiar elevilor pentru acoperirea cheltuielilor cu cazarea, masa și transportul; - ANAF prin completarea Codului Fiscal cu norme specifice articolelor 68 punctul (41) și art. 25 punctul (9)”.

Printr-un efort comun al membrilor APIMAR (AgroConcept Impex, Mewi, Ipso, NHR Agropartners, Titan Machinery și Farmtech), cât și cu ajutorul și sprijinul lui Victor Stelian Fedorca și ale Ministerului Educației, în anul școlar 2017 - 2018 s-a reușit înființarea primelor două clase de învățământ profesional de stat în sistem dual, cu specializarea mecanici agricoli, în cadrul Colegiului Tehnologic „V. Harnaj” din sectorul 1, București.

În vederea desfășurării în bune condiții atât a activităților didactice, cât și a celor de practică, operatorii economici implicați acoperă următoarele cheltuieli: cazare în căminul Colegiului Tehnologic „V. Harnaj”, trei mese pe zi servite la cantina aceleiași instituții de învățământ, transport dus-întors pe traseul colegiu - sediul operatorului economic (atelierele de practică), respectiv bursă de 200 lei pe lună pentru toți cei 40 de elevi.

„Implicarea membrilor APIMAR în construirea viitoarei generații de mecanici merge mai departe de beneficiile materiale oferite prin acest program”, spun inițiatorii. „Tocmai de aceea, elevii au drepturi, dar și obligații. Astfel, din punctul de vedere al membrilor APIMAR, SINGURA OBLIGAȚIE și cea mai importantă este aceea DE A ÎNVĂȚA”.

În acest sens, potrivit documentului de presă, la finalul primului trimestru, elevii din program au fost evaluați în ceea ce privește nivelul de cunoștințe acumulate. Această evaluare este extrem de importantă, întrucât oferă o imagine asupra gradului de implicare a celor 40 de elevi ai Colegiului Tehnic „V. Harnaj” înscriși în programul de învățământ dual.

Potrivit celei mai recente analize a bursei cerealelor AgroGo, mai nou, tendința este ca stocurile de porumb să fie scoase la vânzare de către fermieri, în condițiile în care, în anul agricol anterior, o parte din cantitatea totală de materie-primă era deja comercializată la recoltare, în cantitate de 8,4 milioane de tone.

„Sezonul trecut a fost unul cu producții destul de bune la porumb, nu unul excepțional, dar bun. O parte din cantitatea totală de porumb, 8.4 mil tone în 2016 în România, a fost vândută la recoltare, iar o alta a ajuns în hambarele sau silozurile fermierilor.

În această perioadă, am văzut în piața AgroGo — interfață online între vânzătorii și cumpărătorii de cereale, similară unei burse — semnale că tot mai mulți fermieri își scot stocurile de porumb la vânzare”, a precizat Vasile Topac, cofondator AgroGo.

Conform datelor agregate de oficialul AgroGo, în ultimele zile, cotațiile la Bursa MATIF Paris pentru porumb erau de 753 lei/tonă, iar la CME Chicago, de 601 lei/tonă.

„Sunt prețuri medii, în comparație cu aceeași perioadă a ultimelor două sezoane”, afirmă Topac.

Pe de altă parte, în piața fizică, prețul FOB Constanța (prețul pentru marfa încărcată în vase) pentru porumb era de 726 lei/tonă (conform MADR), iar unele oferte de cumpărare ale traderilor, în regim CPT Constanța (livrat la Constanța), erau la 643 lei/tonă, în scădere ultima perioadă, mai explică acesta.

Mai mult decât prețul curent, e interesant de urmărit și trendul prețurilor, adaugă Topac.

„Dacă ne uităm pe istoric, cel puțin la MATIF, în ultimii doi ani, în luna iunie, prețul a fost în creștere”, a adăugat cofondatorul AgroGo. „Perspectivele par bune pentru porumb: se văd la orizont prețuri în ușoară creștere. Trebuie ținut cont de faptul că prețurile futures pot fi foarte volatile, cu schimbări mari de la o zi la alta — pentru jucătorii la bursă apar uneori schimbări majore de la un minut la altul, deci aceste curbe își pot modifica forma, pe măsură ce ne apropiem de datele de livrare, și aflăm noi date despre stocurile și producția mondială. De asemenea, credem că și fermierii au remarcat de-a lungul anilor că, și în piața fizică, prețurile pot avea schimbări semnificative de la o zi la alta. De aceea, este recomandat ca atât cei care vând, cât și cei care cumpără porumb sau cereale în general să se informeze regulat”, a conchis el.

AgroGo este platforma online de informare și tranzacționare a cerealelor, fiind prima platformă din România pe care se pot tranzacționa cereale la disponibil sau la termen. AgroGo oferă o alternativă simplificată a burselor de mărfuri și sprijină astfel fermierii români, prin încurajarea concurenței cumpărătorilor în piață.

AgroGo a fost creat cu scopul de a reduce riscurile și a crește profitul fermierilor, procesatorilor și chiar al traderilor. Platforma oferă informațiile necesare pentru luarea deciziilor în vânzarea și cumpărarea de cereale (prețuri la zi, analize, grafice, știri etc.) și permite tranzacționarea într-un mod organizat a produselor agricole. Prețurile cerealelor sunt obținute de la principalele burse internaționale (MATIF - Paris, CBOT/CME - Chicago ș.a.) și sunt completate de datele obținute de la Ministerul Agriculturii, portul Constanța, precum și de la traderii parteneri, platforma AgroGo prezentând cele mai multe surse de prețuri din țară actualizate periodic.

De omul de afaceri călărășean Emanoil Aron, fermier care a cochetat inclusiv cu politica (a deținut funcții în PDL, acum PNL), am putea spune că „se lipește banul ușor”, dacă ar fi să ne gândim că a încasat sume substanțiale în 2014 ca salariat și acționar la Mig Vas (unde marja la rapiță, în 2016, a fost bună, conform propriilor afirmații, cât și declarației de avere a soției), salarii frumușele de la Ostrovit (30.000 de lei în 2013), dar și alte beneficii din alte zone de business.

Sursa principală a averii fermierului călărășean (președinte LAPAR Constanța, „momentan”) provine, după cum am mai spus, din firma Mig Vas SRL unde, deopotrivă ca angajat și acționar, Aron a încasat în 2014 peste 360.000 lei, iar din arendă peste 60.000 lei. În prezent, omul de afaceri exploatează nu mai puțin de 2.400 ha suprafață arabilă pe raza județului Constanța, din acest total, circa 12-15 la sută fiind teren în proprietate.

Pe lângă firma care se ocupă de cultura cerealelor, oficialul LAPAR Constanța mai deține și Mig Vas Distribuție, entitate care are ca obiect de activitate comerțul cu ridicata al produselor chimice și o cifră de afaceri de peste 7 milioane de euro anual, cu aproape un milion de euro profit în 2014-2015.

Destul de rezervat în declarații, cu ocazia unui eveniment DuPont Pioneer, am reușit totuși să aflăm de la Emanoil Aron care este viziunea sa asupra continuării SVC, prețurilor la cereale, cât și despre coooperative și altele.

Revista Fermierului: Șefia LAPAR sprijină continuarea Sprijinului Voluntar Cuplat, mai ales că suprafețele aferente înverzirii vor trebui să crească (soia, mazare, lucernă). În calitate de președinte al Ligii pe județul Constanța, credeți că sunt de ajuns măsurile cuprinse în acest sprijin?

Emanoil Aron: Personal, consider că sunt suficiente măsurile SVC aplicate agriculturii; sunt chiar prea multe și extrem de complicate.

R.F.: E mai scump să înființezi ZIE decât banii pe care urmează să-i încasezi de pe urma lor?

A.E.: În cazul unor culturi, da. Dacă ne gândim la condițiile obligatorii de eligibilitate la zona interes ecologic (ZIE), zona verde, cea de 54 de euro, la efortul pentru înființare în toamnă și desființare în primăvară, cheltuielile sunt semnificative, comparabile aproape cu banii pe care îi primim.

R.F.: Ce ați avut în anul de campanie 2015-2016 pe aceste ZIE?

A.E.: Am avut culturi de soia și mazăre, dar au rămas și suprafețe pentru a le cultiva cu amestecuri care urmează să fie desființate.

R.F.: Vă situați pe „drumul cerealelor”, aproape de Portul Constanța. Pentru a vinde eficient, în contextul unei locații favorabile, considerați că vă este mai ușor? Costurile de transport sunt mai mici?

A.E.: Prețurile sunt unice la Portul Constanța. Diferența o face distanța de la port la exploatația fiecăruia. Noi suntem ușor avantajați aici, fiind relativ aproape (100 și ceva de kilometri), față de colegii din Oltenia, Banat, unde le revine o sumă sensibil mai mică.

R.F.: Cu cât ați vândut grâul?

E.A.: În decembrie 2016 și ianuarie 2017 grâul s-a vândut cu 163-164 euro, dus în portul Constanța. S-a vândut însă grâu și cu sume care au variat între 150 și 160 de euro în vară-toamnă, 2016.

R.F.: Ați reușit să vă asociați și cu alți producători, așa cum a reușit colegul dumneavoastră, Ilie Dan, președintele cooperativei Cerif Oil, astfel încât să obțineți prețuri mai bune?

E.A.: Asociere în zona noastră... nu prea s-a concretizat în cultura mare. Motivul – nu s-a simțit nevoia încă. Politica asocierilor este diferită, în zone diferite. Depinde cât de mult consideră oamenii necesar și dacă sunt compatibili. Asocierea asta este destul de delicată. (...) Dinamica ei este perpetuă; se va realiza în timp. Nu cred că trebuie grăbită sau impusă. Sunt zone și în județul Constanța unde aceste cooperative funcționează foarte bine. Mă refer în primul rând la cea din zona Agigea, coordonată foarte bine de câțiva ani de Gheorghe Lămureanu.

R.F.: Ce structură de cultură ați înființat în toamna anului 2016?

E.A.: Am însămânțat circa 450 cu rapiță, 500 ha cu orz, aproximativ 1.000 ha grâu, cam 200 ha cu floarea-soarelui, puțină mazăre, porumb...

R.F.: La porumb, observăm că nu v-ați expus prea mult.

E.A.: N-am plusat foarte mult cu porumbul deoarece zona în care suntem noi este una aridă, neirigată. În plus, vorbim de o zonă colinară, mai puțin favorbilă culturii porumbului.

R.F.: Care au fost furnizorii de material semincer pe care dumneavoastră ați mizat în sezonul agricol 2015-2016?

E.A.: Categoric, Pioneer a fost unul dintre furnizorii importanți, însă, în același timp, am cultivat și semințe de la ceilalți. În ziua de astăzi, potențialul genetic este relativ apropiat. Noi trebuie să înțelegem că diferența majoră o face tehnologia pe care o aplică fiecare fermier, dacă exceptăm natura din ecuația asta, adică precipitațiile.

R.F.: La rapiță cât ați investit la hectar? Care a fost marja de câștig?

E.A.: Rapița a costat 3.500-3.800 lei pe hectar. Marja de câștig a fost bună, undeva peste 1.500 lei pe hectar, care a compensat marjele foarte mici de anul trecut, înregistrate la grâu și orz.

R.F.: Grâul este în continuare căutat. Se vede din cererile de ofertă ale Egiptului. De ce, în continuare, jocurile se fac la un nivel atât de înalt, iar producătorul, cel care ar trebui să încaseze profitul cel mai mare, totuși nu îl obține?

E.A.: Situația este complicată. Noi trăim sub dictatura pieței. Trebuie să înțelegem asta. Noi n-o putem controla, nici chiar la nivel de țară.

R.F.: Ați putea negocia prețuri mai bune?

E.A.: Foarte greu. Prețurile care sunt stabilite la Bursă; greu pot fi influențate de producători. Prețul îl face Bursa, respectiv cererea și oferta. Nouă, producătorilor, nu ne convine treaba aceasta, dar trebuie s-o acceptăm.

R.F.: Cum generați capital rulant, în condițiile întârzierilor înregistrate la subvenții?

E.A.: Fiecare fermier are propria politică. Este o anumită capitalizare care vine din anii mai buni și care ne ajută să trecem prin vârfurile astea mai puțin favorabile. Completarea vine și prin bănci  - creditul și, parțial, beneficiem de finanțarea furnizorilor de inputuri (credit-furnizor).

R.F.: Dacă v-ați afla acum în fața ministrului, personal, vizavi de actele normative care vau creat probleme în ultimii ani, ce i-ați transmite, concret?

E.A.: La Ordinul 619 sunt mai multe probleme care trebuie modificate, în sensul simplificării lor. Trebuie să se țină cont de situația concretă a terenurilor din România, a formei de proprietate. Forma inițială, cu deținerea fără echivoc, care a fost modifcată și trebuie menținută, nu se putea opera cu ea în România. Trebuie să pornim de la situația concretă a fondului funciar din România și aplicat acest ordin, plecând de la situația concretă a fondului funciar.

R.F.: Ce suprafață de teren arabil dețineți în proprietate?

E.A.: Cam 12-15 la sută din suprafață, iar restul în arendă.

R.F.: Pentru restul, știm că vă confruntați cu o birocrație mare, acte foarte multe...

E.A.: Foarte multe, proprietari lipsă, forma de proprietate incertă la proprietarii de teren, care dau o groază de bătăi de cap.

R.F.: Pentru a scăpa de aceste bătăi de cap, sunteți dispus să cumpărați teren în perioada următoare?

E.A.: Cred că trebuie ca fiecare fermier să aibă la dispoziție un mix de soluții, și proprietate, și arendă. Terenurile au ajuns la niște prețuri foarte mari, care la nivelul actual al arendei, amortizarea va fi greoaie. Producătorii agricoli au cumpărat în perioada aceasta teren, încercând să comaseze și să-și securizeze afacerea, dar pe viitor, la prețurile la care s-a ajuns, povara va fi foarte grea. Un teren, la prețurile actuale, nu se amortizează în 15-20 de ani, iar după aceea devine o problemă de decapitalizare. La noi, media la hectar este de 3.000 – 3.500 euro, fiind o zonă defavorizată, nu o categorie de teren din cea mai bună.