ajutoare de stat - REVISTA FERMIERULUI

Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Adrian Chesnoiu s-a întâlnit joi, 2 decembrie 2021, la sediul MADR cu reprezentanții Romalimenta - Federația Patronatelor din Industria Alimentară și ai ROMPAN - Patronatul Român din Industria de Morărit, Panificație și Produse Făinoase. Au fost discutate dificultățile cu care se confruntă industria de morărit, panificație şi produse făinoase din țara noastră în ultima perioadă.

Problemele au început de anul trecut când, din cauza pandemiei COVID-19, a restricțiilor de circulație, a întreruperilor multor activități, în special HoReCa, şi desfășurarea activității școlare online, producția şi vânzările din sectorul de morărit-panificație au înregistrat scăderi însemnate.

Având în vedere că prețurile la energia electrică, gazele naturale și combustibili au cunoscut creșteri semnificative care au impact asupra industriei de morărit, panificație şi produse făinoase, reprezentanții patronatelor au făcut câteva propuneri menite să atenueze șocul acestor scumpiri şi să permită populației accesul la produsele de panificație.

„Subvenția pentru tona de grâu procesată este una dintre măsurile pe termen scurt pe care vreau să le analizez împreună cu echipa din minister. Pornind de la capacitățile de stocare a grâului de care dispunem în acest moment, la nivel de țară, este deosebit de important ca în viitor producția de grâu să fie mutată în depozite. România produce grâu, suntem recunoscuți la nivelul întregii Uniuni Europene, noi trebuie să avem în vedere încurajarea procesării și chiar direcționarea acesteia către unitățile zootehnice. Să nu pierdem din vedere că industria de morărit și panificație în țara noastră este una performantă, însă este nevoie și de echipamente moderne pentru că retehnologizarea fabricilor trebuie să fie făcută periodic”, a spus Adrian Chesnoiu.

Reprezentanții patronatelor au propus să se aplice un regim de impozitare asemenea celui practicat în domeniul construcțiilor pentru salariații din sectorul morărit, panificație și produse făinoase, constituit ca un program pilot pentru lucrătorii din sectorul agricol, pescuit și industria alimentară.

„Trebuie să avem grijă de locurile de muncă în agricultură și industrie alimentară, să oferim salarii atractive lucrătorilor din acest sector, astfel încât să asigurăm venituri decente oamenilor, dar și stabilitate sectorului. Există deja un proiect de lege depus în Parlament, la care am lucrat împreună cu colegii mei parlamentari, prin care ne dorim să oferim facilități fiscale celor care angajează în agricultură, industrie alimentară, silvicultură și piscicultură, pe modelul celor aplicate în domeniul construcțiilor”, a completat ministrul Agriculturii.

Totodată, Adrian Chesnoiu ia în calcul să aibă o discuție la nivelul aparatului guvernamental pentru acordarea de credite garantate de către stat pentru subvenționarea dobânzii pentru achiziția de sisteme energetice (panouri solare, eoliene, turbine etc.), precum și introducerea unui program pentru asigurarea independenței energetice, cu sprijinul Autorității Naționale pentru Reglementare în Domeniul Energiei.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Știri

Fermierii plătesc în continuare oalele sparte, chiar și după ce responsabilii de spargerea lor au fost înlocuiți... Pentru că incompetența pare să fie un dăunător foarte agresiv și greu de stârpit.

La final de an, după ce au trecut prin toate furcile caudine, fermierii și agricultura României au primit o nouă lovitură. Acum, chiar înaintea Sărbătorilor de Crăciun, în Postul Nașterii Mântuitorului, aflăm că la mult așteptata și deja întârziata rectificare bugetară, Ministerului Agriculturii i s-au tăiat 2,3 miliarde de lei din bugetul și așa secătuit. Este o sumă foarte mare, cea mai mare tăiere suferită de un minister, iar sacrificiul va avea repercusiuni pe termen lung.

Cum s-a ajuns aici este bine de știut, deoarece este grav să tot trecem peste un management defectuos, peste incompetență, peste nesimțire. Este imperios de instituit un sistem prin care să dea fiecare socoteală pentru ceea ce face. De pildă, fostul ministru Adrian Oros ar trebui să plătească pentru că a avut bani în bugetul MADR, dar a refuzat să-i direcționeze pentru agricultură și industria alimentară. Ar trebui să plătească nu doar pentru incompetență sau rele intenții, ci și pentru dobânzile pe care le vom suporta noi toți. Pentru că banii ceruți de el au fost obținuți prin împrumuturi de către Ministerul Finanțelor Publice. Și știm foarte bine că orice împrumut înseamnă dobânzi mari.

Fără astfel de măsuri, care se dovedesc necesare, vom păți mereu același lucru, iar fermierii vor rămâne fără bani pentru investiții. Rezultatele vor fi catastrofale nu doar la nivel de afaceri în agricultură, ci și pentru că va fi afectată siguranța alimentară.

Cine își dorește asta?

Scris de: DANIEL BOTĂNOIU, președinte Asociația Fermierilor din România (AFR), fost secretar de stat MADR

Foto: arhiva Daniel Botănoiu

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Opinii

Noul ministru al Agriculturii, Adrian Chesnoiu, a anunțat că toate măsurile de sprijin pentru agricultori, aflate în desfășurare până la sfârșitul anului, vor fi susținute de la buget. De asemenea, oficialul guvernamental a precizat că bugetul pentru subvenții a fost suplimentat cu 200 de milioane de lei, astfel încât sumele necesare sprijinului pentru motorină și pentru susținerea sectorului de ameliorare în zootehnie să fie asigurate.

„Agricultorii știu că sunt om de cuvânt. Din păcate, faptul că fermierii au fost abandonați se vede pe deplin în execuția bugetară. Este rușinos că suma de aproximativ 2,3 miliarde de lei rămâne necheltuită ca urmare a întârzierilor în implementarea acțiunilor aferente perioadei de tranziție 2022-2023. Sunt bani care ar fi trebuit investiți în agricultura românească și care, din păcate, nu au fost alocați eficient. Pentru că timpul rămas până la sfârșitul anului este prea scurt pentru a putea fi cheltuite, aceste fonduri vor merge prin rectificarea bugetară pentru susținerea altor măsuri urgente pentru români. Mă voi asigura totodată că bugetul Agriculturii pentru anul viitor va fi unul consistent, iar toți banii vor fi utilizați pentru susținerea fermierilor români și a produselor românești. Luăm toate măsurile corecte pentru a aduce pe masa românilor hrană sănătoasă, de calitate, la prețuri rezonabile”, promite ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Adrian Chesnoiu, care punctează că are de acum ușile MADR deschise pentru întreg sectorul agroalimentar și spațiul rural românesc.

Foto: Arhiva Adrian Chesnoiu

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Știri
Miercuri, 06 Octombrie 2021 17:53

O reformă foarte radicală

Am purtat recent o discuție cu domnul Achim Irimescu, ministru plenipotenţiar la Reprezentanţa permanentă a României de la Bruxelles, despre mai multe aspecte ce privesc agricultura de pe la noi, dar și de pe plan european sau mondial. O discuție pe care cu siguranță o veți considera foarte interesantă. 

Reporter: Începem dialogul nostru cu o temă foarte fierbinte, cu întâlnirea Consiliului Agrifish în care s-a ajuns şi la un acord în privinţa Politicii Agricole Comune şi cum să fie cuprinsă în cadrul Politicii Agricole Comune strategia privind Pactul Verde European şi, sigur, cealaltă strategie privind Biodiversitatea. Se propusese iniţial un procent foarte mare, era ca o sperietoare pentru bugetul fiecărei ţări membre a Uniunii Europene, dar iată că s-a ajuns la procente şi o perioadă de tranziţie acceptate de toate statele Uniunii.

Achim Irimescu: Da, aşa este, a fost un Consiliu lung, de două zile, şi s-au discutat aspectele cele mai sensibile ale reformei. Acordul realizat între Consiliu şi Parlamentul European este unul politic, acum s-a intrat în faza în care se fac ultimele corecţii tehnice. Şi nu vă ascund faptul că şi noi, România, încă avem câte ceva de reglat, pentru a ajuta fermierii să facă faţă cât mai uşor noilor provocări, pentru că, aşa cum aţi menţionat, viitoarea Politică Agricolă Comună – perioada va fi 2023-2027 – vine cu provocări foarte mari pentru fermieri, pentru că, referindu-mă strict la Pactul Verde European sau Green-Deal, cum i se spune la Bruxelles, şi cele două strategii „De la fermă la furculiţă” sau la consumator şi Biodiversitate vin cu ţinte foarte înalte pentru producţia agricolă europeană. Concret, se propune ca până în 2030 să se reducă pesticidele cu 50%, iar pesticidele periculoase cu alţi 50%, deci o ţintă foarte ambiţioasă, care presupune în mod cert, cel puţin în prima fază, o reducere a producţiei agroalimentare europene, pentru că ştim bine că producţiile se reduc în general destul de mult în urma faptului că nu se mai folosesc pesticide, aşa cum se întâmplă în prezent.

O altă ţintă este reducerea cu 20% a îngrăşămintelor de sinteză, şi aceasta este foarte pretenţioasă, să spunem, dar mai este una extrem de complicată, cea a reducerii utilizării antibioticelor, antimicrobienelor, cum le spune noi, în sectorul animal, cu 50%. Şi cultivarea a 25% din suprafaţa Uniunii Europene cu agricultură organică.

România are undeva până în 3% din suprafaţă agricultură organică sau bio, vorbim despre cea certificată, că altfel România are în zona bio toată suprafaţa de la deal şi munte, dar nu discutăm despre asta, pentru că la nivel organic se discută doar de producţia certificată. În România, estimările arată că nu poate urca la mai mult de 10%, având acest nivel de la care porneşte. Apoi, nu trebuie uitat un fapt esenţial, producţia biologică trebuie să meargă mână în mână cu cererea de produse bio. Deja au apărut probleme, în Austria, spre exemplu, unde s-a depăşit cota de 25%, practic 26% din agricultura austriacă este agricultură bio şi am participat la niște videoconferinţe în care fermierii austrieci se plâng că din cauza faptului că a crescut foarte mult oferta în raport cu cererea se reduc preţurile şi fermierii sunt, mulţi, în prag de faliment. Deci o chestiune extrem de delicată şi, aşa cum spuneam, foarte ambiţioasă această ţintă.

Dar, revenind la corelaţia dintre Green Deal şi cele două strategii, trebuie precizat faptul că Parlamentul European a insistat ca în evaluarea de către Comisie a planurilor strategice – pe care le pregătesc statele membre şi trebuie să le transmită pentru aprobare la 1 ianuarie 2022 la Comisia Europeană, care are opt luni pentru a le aproba, şi care se vor aplica de la 1 ianuarie 2023 – să aibă în vedere introducerea acestor ţinte foarte ambiţioase din cele două strategii care fac parte din Green Deal. Sigur, Consiliul de miniştri s-a opus puternic, justificat pe faptul că aceste strategii în acest moment sunt doar strategii, adică nu sunt regulamente și deci nu există o bază legală. În final nu s-a introdus ca o condiţie esenţială pentru aprobarea planurilor strategice ca statele membre să treacă deja în planul strategic modul în care vor reuşi să atingă aceste ţinte până în 2030, pentru că sigur nu poţi să-ţi imaginezi că dacă pornim din 2028 până în 2030 vom atinge aceste ţinte, deci este evident că va trebui pornit mult mai din vreme pentru a atinge aceste ţinte înalte. Şi în acest context s-a prins în textul regulamentului ca statele membre să abordeze ţintele din cele două strategii în planul strategic, dar aplicarea efectivă să se facă în momentul în care se adoptă baza legală, deci regulamentele pentru ţintele din cele două strategii, „De la fermă la consumator” şi strategia pentru Biodiversitate. Comisia şi-a propus să le adopte până în 2023 inclusiv.

Reporter: Domnule ministru, la Bruxelles se discută pe marginea procentelor medii de utilizare atât a pesticidelor, a îngrăşămintelor, cât şi a antibioticelor în hrana animalelor. În România, noi suntem la un sfert din procentul mediu al multor țări europene. Cum se va lua în calcul pentru fiecare ţară? Există o direcţie în acest sens? Fiecare ţară va lua, probabil, în calcul media de la nivelul european sau cum?

Achim Irimescu: Sigur, şi noi ne-am pus această întrebare şi, ca urmare, în Consiliul de miniştri, nu doar România, ci şi alte state membre au ridicat această chestiune, iar Comisia a fost de acord şi, în final, Parlamentul European, ca fiecare stat membru să aibă în vedere nivelul de la care porneşte. Pentru că dacă ţinem seama de faptul că utilizarea pesticidelor la nivel european mediu este cam 2,6 kg substanţă activă pe hectar, iar România se situează undeva la 0,6 kg, atunci sigur că înseamnă 50% reducere în Germania ceva şi în România altceva. Pentru că, în final, noi suntem oricum sub 50% faţă de ce ar însemna reducerea în state care stau mult mai prost, să spunem, decât România, din acest punct de vedere. Şi, cu certitudine, toată lumea a fost de acord ca să se ţină cont de situaţia exactă din fiecare stat membru. Dacă vă uitaţi, există pe site-ul DG Agricultură o hartă cu nitraţii, de exemplu, şi o să vedeţi acolo că România este pe verde, iar state din vest precum Belgia, Olanda mai ales, dar chiar şi Germania sunt roşii, pentru că au fost perioade lungi în care ei au neglijat problema nitraţilor şi acum stau mult mai prost decât România. Deci avem avantaje din acest punct de vedere, fără doar şi poate.

Reporter: Cu alte cuvinte, există posibilitatea ca România să nu reducă, pentru că n-are de unde să mai reducă, pentru că dacă am ajunge să mai reducem în continuare ar însemna să nu mai producem cereale sau hrană, să nu mai putem apăra plantele de boli şi dăunători, iar în cazul animalelor la fel. 

Achim Irimescu: Absolut. Dar sigur, probabil că un mic gest va trebui să facă şi România, nu 50%, poate 5% să zic, nu ştiu, e greu de pronunțat în acest moment, dar trebuie spus un lucru: utilizarea redusă a pesticidelor va constitui cu certitudine un avantaj competitiv, România se pregăteşte pentru viitor şi va produce culturi cu aport redus de pesticide şi atunci şi la export sau la punerea pe piaţa mondială a produselor din România producătorii români vor fi avantajaţi, pentru că oriunde va fi cartea de vizită: România utilizează pesticide în proporţie mai redusă decât alte state membre.

Reporter: Practic, ţinta noastră ar fi ca până în 2030 să ajungem la 20-25% de suprafață agricolă ecologică certificată, deşi noi avem cred peste jumătate din suprafaţă, cum aminteaţi şi dvs., în zona de deal şi de munte cu siguranţă aşa este, dar ne trebuie patalamaua. Ce facem în sensul acesta? Am putea să venim cu o susţinere mai mare în sprijinul celor care vor să treacă la agricultura ecologică?

Achim Irimescu: Asta este cheia de fapt, deci soluţia ar fi ca fie din bani europeni, fie din bani naţionali, dar cel mai la îndemână ar fi din bani europeni, să se găsească o soluţie să se plătească certificarea, deci pentru micii fermieri din zonele de deal şi de munte, care nu au mijloace nemaipomenite, să se acorde sume pentru certificare, dar, desigur, şi pentru producători medii şi mari, pentru că în noul timp de intervenţie, să spunem eco-schemele, sunt foarte multe posibilităţi de finanţare în condiţiile în care dovedeşti că ceea ce aplici are impact favorabil de mediu şi climă. Am să vă dau un exemplu foarte interesant, care la prima vedere ar putea părea unora chiar ilar: pot fi introduse ca eco-scheme de către fermieri inclusiv activităţile de monitorizare a polenizatorilor. Deci dacă mă apuc şi număr polenizatorii, pot să primesc bani pentru aşa ceva, că intră la impact de mediu favorabil. Deci cu certitudine eu aş vedea şi partea de certificare introdusă în acest sens, pentru a facilita creşterea suprafeţei cultivate ecologic în România.

Reporter: Din păcate, până în prezent aş putea spune că a scăzut suprafaţa, ştiu că ajunsesem aproape la 5-6%, erau optimişti organizaţiile profesionale din sectorul bio din România, dar după aceea nu ştiu ce s-a întâmplat că am luat-o la vale, înapoi, din păcate.

Achim Irimescu: Sigur, e posibil. Nu comentez în ceea ce priveşte nivelul de plată al certificării, care cu certitudine a crescut faţă de momentul în care a demarat România creşterea producţiei ecologice, dar toate sigur sunt legate de piaţă şi pe măsură ce producătorii şi consumatorii înţeleg cu adevărat importanţa agriculturii ecologice, pentru că la prima vedere spre exemplu ne întrebăm „ok, la pesticide reducem, sunt pesticide specifice agriculturii ecologice, să spunem că impactul este foarte favorabil pentru sănătatea omului, dar ce importanţă ar avea, să spunem, la producţia animală?”. Şi acolo, sigur, trebuie menţionat, este interzisă utilizarea antibioticelor, pe care, ştiţi bine, ştim bine cu toţii că la nivel mondial sunt întrebări foarte delicate în ceea ce priveşte rezistenţa la antimicrobiene şi riscul ca la un moment dat bolile să se adapteze viruşii, astfel încât să nu mai fim protejaţi de antibioticele actuale. De aici şi tendinţa de a reduce cât mai mult utilizarea antibioticelor, inclusiv în producţia animalieră. Deci şi la agricultura ecologică din domeniul animal sunt cu certitudine benefice.

Reporter: Aţi amintit ceva mai devreme de eco-scheme, bătălia mare a fost dusă pe procentul care să fie din bugetul alocat pe fiecare Program Naţional Strategic pentru eco-scheme, era ca o sperietoare ideea ca eco-schemele să fie obligatorii pentru stat, dar nu şi pentru fermieri, şi ca atare o mare parte din buget să se întoarcă înapoi la Comisie. S-a ajuns la acordul acesta de creştere treptată. Să reamintim cum se va întâmpla din 2023 în fiecare Program Naţional Strategic.

Achim Irimescu: După cum ştim, iniţial Comisia nu prevăzuse pentru eco-scheme un procent anume şi a fost o singură prevedere ca măsurile benefice pentru mediu şi climă să se ridice pe ansamblu, atât pe partea de plăţi directe, cât şi pe dezvoltare rurală, deci cei trei piloni ai Politicii comune, la 40%. Iniţial s-a zis 10% pe plăţi directe şi 30% pe dezvoltare rurală. Ulterior Parlamentul European a venit cu propunerea să fie 30% din bugetul plăţilor directe alocat în fiecare an eco-schemelor şi Consiliul a votat în octombrie la Luxemburg 20%. Parlamentul a insistat şi până la urmă s-a ajuns la cifra medie între Parlament şi Consiliu, de 25%. 25%, sigur, în cazul României înseamnă o sumă substanţială, circa 475 de milioane de euro pe an. Acum, cum se aplică – iarăşi noi am vrut să evităm pierderea în primii ani, pentru că, ştiţi, până demarează politica, totdeauna sunt dificultăţi, până stabileşti lista eco-schemelor, până când în Planul strategic stabileşti sumele, pentru că sumele care se stabilesc pe eco-scheme se stabilesc în funcţie de pierderile de venit ale fermierului, deci în cazul în care fermierul Popescu a decis să aplice o eco-schemă, el trebuie să-şi facă clar socoteala cât pierde aplicând această eco-schemă şi cu cât va fi rambursat de către statul membru în cauză din bani europeni. Şi atunci trebuie făcute calcule foarte exacte, pentru a nu risca ca până la urmă fermierii să nu aplice şi banii să fie rambursaţi la Bruxelles. De aceea este o sarcină foarte delicată în acest sens pentru statele membre, dar sigur trebuie menţionat şi faptul de care spuneaţi, că deşi eco-schemele sunt obligatorii pentru statele membre, dar nu pentru fermieri, în general fermierii sunt şi ei interesaţi, pentru că fără eco-scheme, deci dacă scoatem din cele 1,9 miliarde euro plăţi directe anuale pentru România, scoatem 25%, cei 475 de milioane, atunci plata pe hectar se reduce mult şi niciunui fermier nu-i convine să primească mult mai puţin pe hectar, deci cu certitudine implicit fermierii vor fi interesaţi să aplice eco-scheme. Eu aici văd aşa, ca o ecuaţie: fermierii medii şi mari ar fi cei mai în măsură să aplice eco-scheme şi să utilizeze aceşti bani, iar fermierii mici să primească, trebuie să reamintim că a crescut reducerea plăţilor pentru fermierii medii şi mari, nu se aplică plafonare, dar se aplică 10% faţă de 5% cât e în prezent plata redistributivă, deci se taie la fermierii de peste 30 de hectare 10% – bine, am înţeles că Ministerul Agriculturii doreşte să aplice gradual, 8-10% la cei care au 31-32 de hectare şi câteva procente la cei cu suprafeţe mici şi creştere graduală, astfel încât pe medie să fie 10%. Şi atunci micii fermieri se echilibrează cu aceste plăţi redistributive, iar fermierii mari cu eco-schemele. Deci cam aşa ar sta lucrurile. Totuşi, pentru a nu risca să pierdem, am reuşit la Consiliu să introducem pentru primii doi ani o perioadă „de învăţare”, i-am zis noi, în care statul membru are o flexibilitate să compenseze cu nerealizarea în Pilonul I, Plăţi directe şi măsuri de piaţă, cu Măsuri de mediu şi climă în Pilonul II, Dezvoltare rurală.

Reporter: Deci 2023-2024, ca an de implementare.

Achim Irimescu: Exact. Şi mai e o posibilitate: statul membru care a realizat, în loc de 25%, 20% poate în primii doi ani să mute aceste cinci procente către alte măsuri, pentru că spre dezvoltare rurală nu se poate muta, pentru că ştiţi, la Dezvoltare rurală banii se folosesc multianual, iar la Plăţi directe în fiecare an, deci nu se pot muta banii din una în alta. Deci sunt, să spunem, create nişte condiţii ca să se evite cel puţin în primii ani dezangajarea, returnarea de fonduri importante la Bruxelles, să sperăm că fermierii vor reuşi să acceseze eco-scheme cât mai bine gândite şi plătite astfel încât în final România să fie câştigătoare şi nu pierzătoare, pentru că, cu certitudine, cine va folosi banii va rămâne competitiv pe piaţă.

Reporter: Aş vrea să ne referim în continuare puţin şi la ce înseamnă partea de Strategie către biodiversitate. Cam cum se vede la Bruxelles implementarea acesteia?

Achim Irimescu: Această strategie propune ca 10% din suprafaţă să fie dedicată biodiversităţii. Sigur, o propunere care pare un pic ciudată, care presupune, şi deja am văzut aplicată în Belgia, să se lase o fâşie la marginea lotului, pe care nu se cultivă nimic, nu se utilizează pesticide şi acolo se dezvoltă şi insecte, şi plante, şi alte vietăţi, să spunem, deci biodiversitate. De la ce a pornit? Sigur, România stă mult mai bine decât alte state membre, dar un studiu din Germania spunea că în Germania din anii ’90 până acum insectele zburătoare s-au redus cu 75%. Deci, ca o paranteză, eu în Belgia de 15 ani n-am auzit cucul niciodată... vă imaginaţi. Din fericire, România stă mult mai bine la asta.

Reporter: Şi când mergeţi pe autostradă parbrizul e curat.

Achim Irimescu: Trebuie să mergi mult până să se murdărească.

Reporter: La noi n-ai nicio şansă să-l menţii curat.

Achim Irimescu: Ceea ce demonstrează că încă avem biodiversitate şi asta este foarte important pentru România şi, sigur, să nu uităm faptul că România stă bine din multe puncte de vedere, dar există şi partea cealaltă, că avem atâta biodiversitate, încât la un moment dat noi suntem numărul unu, de exemplu, la numărul de urşi în Uniunea Europeană.

Reporter: Da, şi tot avem probleme cu implementarea legislaţiei pentru a menţine un efectiv normal.

Achim Irimescu: Da, sigur, dacă amintim că Elveţia a ucis ultimul urs în o mie optsute optzeci şi ceva şi că acolo turiştii nu sunt afectaţi de animale periculoase, carnivore, atunci înţelegem de ce în vestul Europei se insistă ca România să păstreze cât mai multe astfel de animale.

Reporter: Bine, acum eu fac o glumă, păstraţi voi că venim la voi... la noi nu. Ideea este că noi avem la fel de mulţi sau poate chiar mai mulţi mistreţi şi avem o problemă legată de evoluţia pestei porcine, pe de o parte, pe de altă parte este vorba şi de pagubele pe care le provoacă aceştia în culturi şi sunt zone în România unde fermierii au renunţat la a mai cultiva porumb sau cartofi, sau orice altceva pentru că nu au cum să facă faţă distrugerilor pe care le provoacă aceste animale.

Achim Irimescu: Da, aşa este, este o problemă, pentru că la un moment dat ne întrebăm: noi ţinem biodiversitatea, dar atunci când sunt populaţii care cresc foarte puternic, se intră în conflict nu doar cu omul, dar şi în regnul animal. Pentru că, spunea cineva într-o conferinţă, totdeauna vor vedea bunăstarea animalelor carnivore, dar nimeni nu se întreabă de bunăstarea bietelor oi şi vaci care sunt ucise de aceste animale, deci ştim bine că de multe ori sunt animale crescute de om care sunt vânate şi în acest context avem mari discuţii de respectare a condiţiilor de bunăstare atunci când fermierul le creşte, dar uităm acest lucru atunci când animalele mari carnivore vin şi „sacrifică” nu doar un animal, ci un număr important care nu este doar o pagubă pentru fermier. Dacă ne referim la bunăstare, ar trebui să avem în vedere şi acest aspect.

Reporter: Pe final, să vedem ce este pe agenda Parlamentului European şi a Comisiei Europene.

Achim Irimescu: Dacă avem în vedere că Reforma are acordul politic al celor două instituţii, colegiuitorii europeni, Consiliul şi Parlamentul European, atunci este clar că în această toamnă se vor întâmpla, referitor la reformă, două lucruri foarte importante. Unu: atât în Comisia pentru agricultură din Parlament, cât şi în plen, va fi votul final în această toamnă, pe textele finalizate, şi în octombrie, aşa cum spuneam, se speră să se publice în Jurnalul oficial al Uniunii Europene cele trei regulamente ale reformei. Dar să nu uităm că în paralel trebuie să se întâmple ceva şi tot procesul adoptării reformei este întârziat, a durat mai bine de trei ani şi s-a intrat efectiv în criză de timp, pentru că în paralel trebuia să meargă adoptarea actelor delegate şi de implementare pe care Comisia este delegată, împuternicită să le adopte, şi în discuţiile pe care le-am avut recent cu Comisia Europeană a rezultat că abia la începutul anului viitor vor putea fi publicate, ceea ce pune mari dificultăţi statelor membre în ceea ce priveşte finalizarea planurilor strategice, pentru că sunt deja state membre care au cerut amânarea termenului de predare a Planului strategic la Comisie, care e prevăzut, spuneam, la 1 ianuarie 2022, pentru că neavând şi actele de implementare şi delegate, nu ştiu toate detaliile pentru reformă. Deci este justificată cererea unor state membre de a revedea puţin termenul acesta. Unii au propus o lună, două luni amânare, dar pe de altă parte trebuie avut în vedere şi reversul, amânarea prezentării Planurilor strategice la Bruxelles la Comisie pentru adoptare va crea probleme, pentru că Comisia are 8 luni pentru a adopta toate cele 27 de Planuri strategice ale statelor membre – mă rog, mai multe, pentru că statele de tip federal au un plan la nivel federal şi tot aşa, pe landuri, pe regiuni au alte Planuri strategice. Şi în acest context, ideea de bază este: în momentul în care se adoptă, să sperăm în 8 luni, statele membre vor trebui să realizeze programul, softul, să spunem, pentru a aplica noua Politică Agricolă Comună, şi vă amintiţi în 2016 câte eforturi s-au făcut pentru a reuşi să plătim la timp, pentru că a fost o întârziere în realizarea softului. De aceea trebuie avut în vedere un lucru esenţial, adoptarea cât mai rapidă a actelor delegate şi implementare, prezentarea cât mai rapidă a planurilor strategice, adoptarea lor cât mai rapidă de către Comisie, astfel încât statele membre să aibă timp ca până la 1 martie 2023, când fermierii trebuie să-şi depună cererile de plată, pentru ei să fie foarte clar ce eco-scheme aplică şi ce măsuri aplică, astfel încât să nu rişte să nu primească bani pentru 2023, pentru că plăţile regulate, cum spunem noi, încep la 1 decembrie 2023 pentru anul 2023. Deci este într-adevăr un întreg şir de termene legate, corelate, care riscă altfel să pună mari dificultăţi fermierilor în accesarea fondurilor necesare, pentru că, în opinia mea, fondurile pe politica agricolă viitoare vor fi cu atât mai necesare fermierilor, având în vedere dificultăţile introduse, noile cerinţe introduse de către reformă şi saltul pe care trebuie să-l facă la nivel european. Vă reamintesc şi sloganul acestei Politici Agricole Comune, „trebuie să trecem la o agricultură durabilă, sustenabilă din punctul de vedere al mediului şi climei”, deci sunt într-adevăr cerinţe foarte mari şi fermierii au nevoie cu certitudine de consultanţă agricolă pentru a face faţă noilor cerinţe. Şi de aici vă imaginaţi tot lanţul care trebuie pus la punct pentru a sprijini efectiv fermierii şi a face faţă noilor cerinţe.

Reporter: Aţi amintit de consultanţă, consultanţă care ar trebui susţinută tot din fondurile europene, nu?

Achim Irimescu: Se poate susţine şi din fonduri europene, şi din buget naţional. Dar şi cum e legislaţia actuală, se pot, de exemplu, stabili firme de consultanţă privată, la care suma iniţială este 200.000 de euro, sigur, trebuie să ai specialişti, trebuie să fie bine informaţi, care să reuşească să-i sprijine pe fermieri. Şi în plus, trebuie amintit un alt factor foarte important, importanţa cercetării şi inovării, pentru că fără introducerea utilajelor moderne... şi am văzut în Belgia, într-o fermă, un utilaj care poate reduce utilizarea pesticidelor până la 92%, dar echipamentele costau undeva către un milion de euro, ceea ce nu este la îndemâna fiecărui fermier, desigur.

Reporter: Practic, tehnologia costă, aşa cum ştim, însă aceşti doi ani de tranziţie, îi putem folosi pentru pregătirea următorilor. Sumele sunt aceleaşi care au fost pe PNDR-ul 2013-2020 din fiecare an, atât pentru plăţi directe, cât şi pentru dezvoltare rurală?

Achim Irimescu: Nu. La nivel european s-au redus cu 15% fondurile pentru dezvoltare rurală şi cu 5% pentru plăţi directe. România nu pierde însă pe plăţi directe datorită convergenţei, adică România a avut plăţi sub plata medie europeană, care e 262-265 de euro pe hectar, şi atunci beneficiază de o nouă creştere. Dacă amintim că în 2016 am avut 170 de euro pe hectar, după aceea a crescut la 195,5 euro pe hectar, iar pe viitoarea perioadă mai creşte cu încă 20 euro pe hectar, şi trebuie amintit că aceşti bani nu-s bani suplimentari, ci se taie din banii altor state membre, de la fermierii din alte state membre, aceasta se numeşte convergenţa externă, adică se tinde către egalizarea plăţilor între statele membre, acesta e procesul, şi România beneficiază, repet, de încă nişte sute de milioane, datorită acestei scheme suplimentare adăugate, deci practic România va ajunge... dacă facem o comparaţie, iniţial România a avut 8,2 miliarde pentru dezvoltare rurală în prima perioadă, 2007-2013, şi de-abia 5,5 miliarde pentru plăţi directe, pe perioada viitoare vor fi 13,4 miliarde pe plăţi directe şi numai 6,8 miliarde pentru dezvoltare rurală. În aceste condiţii, în opinia mea, ar fi foarte bine dacă România ar acorda cu prioritate fondurile de dezvoltare rurală pentru investiţii destinate alinierii noilor cerinţe. Pentru că, aşa cum am menţionat, sunt echipamente foarte costisitoare şi fără sprijin european nu va fi foarte uşor pentru fermieri să acceseze fondurile sau să găsească resursele pentru a achiziţiona echipamentele necesare.

Cred că este cea mai radicală reformă a Politicii agricole comune de când urmăresc eu, din 1992. Sigur, România a aderat abia în 2007, dar este cea mai radicală reformă care schimbă total. Aşa cum vă amintiţi, conceptul actual este trecerea de la conformitate la performanţă, deci nu mai trebuie doar să respectăm nişte standarde, ci să devenim performanţi în ceea ce priveşte clima şi mediul. De aici marea provocare pentru agricultura europeană.

Reporter: Încă o întrebare: ce mai e pe la Vaideeni?

Achim Irimescu: Pe la Vaideeni am fost de curând şi am constatat, din păcate, că munţii nu mai au atâtea oi, ci a mai crescut numărul vacilor, dar pentru păşunile montane rolul oilor este esenţial şi sperăm ca pe viitoarea Politică Agricolă Comună fermierii crescători de ovine să fie încurajaţi să facă transhumanţă. Ştiţi că legislaţia europeană permite finanţarea transhumanţei pentru fermierii care urcă cu oile la munte în fiecare vară şi trebuie să recunoaştem că produsele montane sunt cele mai bune produse din lume, pentru că la munte sunt apă curată, aer curat şi atunci tot ce se produce la munte este de o calitate aparte, de acolo şi denumirea de „produs montan” introdusă în legislaţia europeană, ştiţi foarte bine şi am înţeles că ministrul a făcut eforturi şi sunt peste 2.500 de produse deja cu denumirea de „produs montan” în România.

Interviu publicat în Revista Fermierului, ediția print - septembrie 2021

Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Interviu
Miercuri, 25 August 2021 12:41

Ministrul „Calamitate”

Trebuie să menționez că nu eu l-am botezat „Calamitate” pe Adrian Oros, ci au făcut-o chiar agricultorii, cei a căror soartă este în mâinile ministrului care conduce deja de vreme bună Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Termenul „conduce” nu prea merge cu titlul, nu? Având în vedere ce se vede și luând pulsul agriculturii, e mai potrivit să spunem că domnul Oros „plimbă ursul” pe la Agricultură și portul popular prin țară.

Anul trecut, seceta a pus la pământ producțiile și afacerile agricultorilor. „Fermierii români sunt loviți de calamități din toate părțile. Dar cea mai mare pare a fi chiar ministrul Agriculturii, Adrian Oros”, l-am auzit recent pe Daniel Botănoiu, proaspăt președinte al Asociației Fermierilor din România. „Când credeau că vor avea parte de un ajutor de la natură, că de la guvernanți nu au niciun fel de sprijin real, au venit ploile și fermierii au fost puși din nou la încercare. De fiecare dată, ministrul Agriculturii, vremelnicul Adrian Oros, parcă a lucrat împotriva celor pe care trebuia să-i apere. Anul trecut, a promis că va ajuta fermierii cu despăgubiri. O minciună de campanie electorală! Acum a început să-și dea cu părerea despre cum va fi recolta de grâu. O lovitură dură pentru agricultori! Ei au o vorbă: grâul, până nu e în hambare, e iarbă. Adrian Oros nu-și dă seama ce pagube produce cu declarațiile lui. Se bagă în afacerile agricultorilor, influențează prețurile, strică piața, și așa șubrezită de vreme și de deciziile guvernanților. Un sfat pentru un ministru care se declară liberal: să lase piața să funcționeze și să nu o distrugă cu declarații care afectează concurența. Anul acesta este și o rază de speranță pentru fermieri. Prețul grâului este bun pentru ei, iar declarațiile ministrului despre producțiile foarte mari duc la prăbușirea cotațiilor. În mandatul său, Adrian Oros nu se poate «lăuda» decât cu eșecuri: programe de sprijinire a agricultorilor desființate – ce a mai rămas din ele nu funcționează –, piedici puse crescătorilor de animale, bani comunitari pierduți. Acum, în loc să se bage în seamă cu declarații care să-i lovească din nou pe fermieri, ar putea să se concentreze pe Planul Național Strategic, că pentru Programul Național de Redresare și Reziliență nu a făcut absolut nimic. Coaliția de guvernare, premierul Cîțu l-au pus pe Adrian Oros ministru al Agriculturii. E cazul ca tot ei să-l ia de acolo!”, a continuat Daniel Botănoiu.

Agricultorii, în majoritate, sunt de acord cu cele declarate de fostul secretar de stat din MADR, chiar și cei care nu împărtășesc aceleași opțiuni politice cu Daniel Botănoiu.

Realitatea din birourile Ministerului Agriculturii nu are nicio treabă cu realitatea din teren. În aceste vremuri tot mai tulburi, fermierii trec pe sub toate furcile caudine, încercând să găsească soluții la problemele create și din cauza incompetenței guvernanților, și din cea a diverselor declarații care mai mult încurcă ițele decât să le descurce.

În fiecare an, în apropierea recoltatului, fermierii cer miniștrilor să nu mai facă declarații despre producții, despre calitatea acestora, până ce recoltele nu ajung în hambare. Nu-mi aduc aminte să fi fost vreun oficial la Agricultură care să țină cont de această doleanță a fermierilor. Toți se laudă cu producțiile celor care trudesc pe câmpurile țării. De parcă ar fi ajutat și ei cu ceva. An de an, oficialii încurcă ițele, mai fac un nod la funia de-i sugrumă pe cei care ne pun hrana pe mese.

Legumicultorii ies și ei în stradă și îl acuză pe Adrian Oros că nu comunică direct cu ei, ci doar prin intermediul mass-mediei transmite tot soiul de informații legate de domeniul lor, „manipulând grosolan” opinia publică. Să vedem ce reclamă și cultivatorii de legume. Sunt nemulțumiți de prețurile derizorii de achiziție la legume, de creșterea prețurilor la inputuri (semințe, combustibil, energie electrică etc), de lipsa unor politici publice în sectorul horticol în ceea ce privește comercializarea produselor autohtone, de lipsa măsurilor de sprijin pentru producători, ținând cont că vin după un an în care comercializarea a fost constrânsă de pandemia COVID-19 și la orizont se prefigurează continuarea măsurilor restrictive impuse de pandemie. Toate acestea au dus la decapitalizarea producătorilor, în timp ce aceia care sunt în lanțul de comercializare angro, dar și cu amănuntul înregistrează profituri substanțiale. „Nu dorim decât să muncim și să câștigăm de pe urma muncii noastre, să fim într-o piață concurențială corectă, fiind de neînțeles atitudinea anti-producător român, atitudine avută de toți politicienii care s-au perindat la conducerea Ministerului Agriculturii și care nu au fost în stare să gândească politici pe termen scurt și mediu pentru producători”, arată legumicultorii, solicitând acordarea unui ajutor de stat producătorilor de legume, constând în diferența de preț dintre prețul de achiziție de legume și prețul de vânzare, fiind evident că cei care câștigă sunt intermediarii. „Pentru a stopa aceste practici este nevoie mai mult ca niciodată de politici publice și de asumare. Cerem respectarea dispozițiilor legale, așa limitative cum sunt ele, respectiv, verificarea trasabilității produselor prin verificarea documentelor de proveniență ale comercianților, ale furnizorilor de legume în rețelele de retail”. După cum remarcăm, principalele nemulțumiri ale producătorilor nu sunt legate doar de subvenții.

Este evident că, la noi în țară, oricine ajunge într-un fotoliu de ministru se rupe de realitatea din teren. Iar de la înălțimea funcției are impresia că le știe pe toate și nu mai are ochi și urechi pentru cei care într-adevăr cunosc.

Nefiind pe viață ministru, când coboară pe pământ devine parcă și mai vocal cu ce ar trebui făcut și cum. Acolo sus e cineva, aici, jos, e alt om. Când cel de sus va fi asemeni celui de jos, România va avea viitor.

Foto: https://www.facebook.com/madr.ro

Editorial de: MIHAELA PREVENDA, publicat în Revista Fermierului, ediția print – august 2021

Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Editorial

Guvernul a modificat valoarea totală a Programului Naţional Apicol (PNA) 2020-2022, de la 152.419.000 de lei la 168.639.000 de lei, majorându-se cu circa 12%, din care contribuţia Uniunii Europene este de 50%, respectiv 84.319.500 de lei.

Astfel, arată Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, cuantumul contribuţiei Uniunii Europene la Programul Național Apicol pentru România, pentru anul apicol 2021 este de 6.081.630 euro, iar pentru anul apicol 2022 este de 6.081.630 euro, majorându-se cu circa 12% anual. „Atât pentru anul 2021, cât şi pentru anul 2022, valoarea totală anuală a sprijinului este de 59.215.000 lei, majorându-se cu circa 12% anual, din care 50% contribuţia Uniunii Europene şi 50% contribuţia României, respectiv 29.607.000 lei”, precizează MADR.

Măsuri din PNA 2020-2022 pentru care s-au majorat sumele acordate apicultorilor:

  • „Raţionalizarea transhumanţei”, de la 37 milioane lei la 44,6 milioane lei;

  • „Măsuri pentru repopulare: achiziţionarea de mătci (regine) şi/sau familii de albine pentru apicultură, achiziţionarea de suplimente nutritive energo - proteice solide de către stupinele de elită şi multiplicare şi achiziţionarea de accesorii apicole de către stupinele de elită/multiplicare”, de la 44,4 milioane lei la 53 milioane lei.

Totodată, la anexa nr. 2 „Normele de aplicare a Programului Naţional Apicol pentru perioada 2020-2022”, s-au făcut unele completări la modul de decontare pentru măsurile: Achiziţionarea de mătci şi/sau familii de albine pentru apicultură; Achiziţionarea de produse proteice solide pentru familii de albine de către stupinele de elită şi multiplicare și Achiziţionarea de accesorii apicole de către stupinele de elită/multiplicare.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Știri

Din decembrie 2019, Aurel Simion este secretar de stat în Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Ce l-a recomandat pentru această funcție? Am putea spune că experiența antreprenorială, Aurel Simion deținând împreună cu fratele său Petre una dintre cele mai vechi firme din industria cărnii – Avi-Giis, înființată în anul 1990. Apoi, secretarul de stat din MADR este fondatorul brandului de produse tradiționale „Ca altădată”, fiind printre primii producători locali care și-au atestat produsele ca fiind produse tradiționale. Se mândrește cu munca sa, participând la târguri naționale și internaționale cu produse precum „cârnații din topor”, „carnea la garniță” sau „cârnații cu ambâț”. Totodată, interlocutorul nostru este președintele Asociației Producătorilor Tradiționali, Meșteșugari și Artizani Vâlcea și vicepreședinte al Federației Naționale a Producătorilor de Produse Tradiționale. Aurel Simion are un doctorat în prepararea prin afumare a preparatelor.

„Prin politicile pe care le promovăm, va trebui să avem grijă şi de marele producător, dar trebuie să avem grijă şi de micul producător, de ferma de familie.”

Reporter: Nu întâmplător facem acest interviu. Ne știm de multă vreme și vreau să vă cunoască și cititorii noștri. Sunteți un pasionat al agriculturii şi al industriei alimentare, mai precis, a tot ceea ce ţine de produsul tradiţional românesc.

Aurel Simion: Încă din şcoala generală pot să spun că am făcut agricultură, apoi liceul l-am făcut tot agricol, la Slatina, apoi facultate, din 1990 am o firmă privată în domeniul agriculturii, al industriei alimentare, deci n-am activat în alt domeniu. Am lucrat şi în Direcţia Agricolă, în OJRSA – Oficiul Judeţean de Reproducţie şi Selecţie a Animalelor, la Industria laptelui, cum era pe timpuri, şi aşa mai departe.

Reporter: Ce facultate ați absolvit?

Aurel Simion: Facultatea de Agricultură la Craiova şi Liceul Agricol la Slatina.

Reporter: Oltean get-beget.

Aurel Simion: Da. Din Râmnicu Vâlcea, Oltenia de sub Munte, cum spunem noi. Eu provin din micul producător, de fapt agricultura a venit la minister, îmi dau seama foarte bine de forma duală a agriculturii, e vorba de faptul că avem cele mai mari exploataţii agricole din UE, şi atunci vorbim de marii fermieri, marii producători, câteva sute, dar vorbim şi de micul producător, baza societăţii sau baza agriculturii, cum îi spun eu, iar noi, ca minister, prin politicile pe care le promovăm, va trebui să avem grijă şi de marele producător, pentru că o balanţă comercială cu marii producători o poţi regla, dar trebuie să avem grijă şi de micul producător, de ferma de familie, dacă vreţi, şi v-aş da doar un exemplu: e vorba, din punctul meu de vedere, de securitatea alimentară. În caz de Doamne fereşte, întotdeauna românul s-a sprijinit pe micul producător şi atunci nu trebuie lăsat de izbelişte sau neajutorat, într-o economie de piaţă globală, spre care tinde omenirea.

Desfacerea, veriga slabă a agriculturii

„Ministerul trebuie să se orienteze spre a identifica nevoia şi a crea piaţa. Piaţa înseamnă nevoie, piaţa înseamnă necesitate. Şi apoi producătorul, fermierul, vine din spate şi umple golul.”

Reporter: Aveţi un rol foarte important în sprijinirea acestor mici producători, pentru că, aşa cum aminteaţi faptul că în caz de Doamne fereşte, micul producător este cel care asigură până la urmă hrana de bază, şi aici până la urmă putem să vorbim de ceea ce se discută la nivel de UE, de acel lanţ scurt, de la producător la consumator. Aici trebuie să intervină ministerul prin facilitarea accesului la produse, pe de o parte la vânzare a micului producător, pe de altă parte nouă, consumatorilor, să ajungă produsele direct la noi.

Aurel Simion: De felul meu, eu nu mă plâng şi am fost pus în situaţii să găsesc soluţii, cam ăsta a fost rolul meu în viaţă. N-am aşteptat cu mâna întinsă la o subvenţie. Avem nevoie de micul producător, am ajuns, noi, agricultura românească, să „alergăm” – între ghilimele – la ora actuală după consumatorul român. Noi nu alergăm după un consumator dintr-o ţară europeană sau un consumator dintr-o ţară terţă, ci alergăm după – vă dau un exemplu – în jur de 5 milioane consumatori publici. Atâta timp cât importăm 70% din ceea ce consumăm, vă daţi seama că şi... armată, şcoli, copii, grădiniţe şi aşa mai departe, în general se alimentează prin licitaţii publice cu produse mai ieftine. Principiul UE de lanţ scurt de aprovizionare acum, din punctul meu de vedere, nouă ne vine ca o mănuşă, numai că trebuie să modificăm o parte din structura legislativă, în aşa fel încât să le dăm posibilitatea celor mici să poată să aprovizioneze o grădiniţă, o cantină, o şcoală şi aşa mai departe. Avem discuţii, deci nu vă ascund că avem aproape un an de când purtăm discuţii cu Agenţia Naţională a Achiziţiilor Publice, în aşa fel încât lanţul scurt de aprovizionare, schemele de calitate, calitatea produselor să reprezinte 60%, în eventualitatea unei licitaţii, din punctaj. Doar 40% să fie preţul. Mă bazez pe acest lucru şi pe rapoartele Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, care ne spun clar că – n-are rost să mai dau cifre acum – aproape 70% din populaţie este bolnavă din cauza alimentaţiei şi a mediului în care trăieşte. Şi atunci trebuie să fim foarte atenţi la ceea ce punem pe piaţă. Da, aici am ajuns în 30 de ani, trăim într-o politică agricolă comună cu o piaţă comună europeană, nu poţi să interzici să-ţi intre pe piaţă un produs, dar tu ca stat trebuie să intervii cu măsuri, în aşa fel încât nu neapărat să-l avantajez pe al tău, că iar nu ai voie, dar în acelaşi timp să creezi mecanismul prin care marfa lui proaspătă, bună, de calitate, să se poată valorifica mult mai rapid şi într-un termen mult mai scurt. Una este să aduci produs din Spania şi să duci la X market şi alta e să-l iei de lângă Bucureşti şi să-l aduci la marketul respectiv. Şi lanţul scurt înseamnă prospeţime, înseamnă calitate.

Reporter: Aţi atins un subiect foarte sensibil, acesta al desfacerii producţiei agricole, a produselor agroalimentare, în condiţiile în care supermarketurile sau lanţurile acestea mari de magazine sunt cele care fac legea, indiferent ce ne-am strădui noi să facem, cu toate că există câte o „floare”, pe ici, pe colo, care a reuşit să pătrundă, dar, cum se spune, „cu o floare nu se face primăvară”, nu putem să facem decât să sperăm că producătorii agricoli se vor organiza în aşa fel încât să impună, până la urmă, dacă şi legislaţia o va permite...

Aurel Simion: Hipermarketurile sunt un lucru existent, sunt înfipte în tot ceea ce înseamnă desfacere, am lucrat bine cu hipermarketurile în perioada stării de urgenţă, când, aduceţi-vă aminte, rafturile erau goale, chiar am avut o conlucrare bună şi cu dumnealor, dar şi cu producătorii români. Vedeţi, depinde din ce punct de vedere priveşti, unde te aşezi, în ce colţ al problemei. Unui hipermarket, ca să fie rentabil, trebuie să-i dai marfă multă, să i-o dai la timp, să i-o dai standardizată şi de calitate. Dumnealor, ca să reziste pe piaţă, va trebui să aibă întotdeauna contracte antamate cu un an înainte, în aşa fel încât hipermarketul să n-aibă sincope la aprovizionare. Agricultura românească, la ora actuală, nu poate să le asigure toată cantitatea, ritmicitatea, standardizarea produsului, pentru că n-am fost întotdeauna, prin politica pe care am desfăşurat-o noi, ministerul, ne-am gândit la „a produce”, la a subvenţiona producţia, fără să ne gândim la piaţă.

„Prin Planul Naţional Strategic vom gândi opt depozite centre logistice naţionale pe cele opt regiuni de dezvoltare, sub ele ne-am gândit la reţeaua de dezvoltare a cooperativelor, şi ultima bază – ferma de familie şi producătorul mic.”

Reporter: Adică a dispărut legătura dintre producţie şi piaţă.

Aurel Simion: Forța unui lanţ stă în veriga slabă. Veriga slabă a agriculturii la ora actuală, din punctul meu de vedere, printre altele, este desfacerea. Şi atunci va trebui să ne orientăm, ministerul să se orienteze spre a identifica nevoia şi a crea piaţa. Piaţa înseamnă nevoie, piaţa înseamnă necesitate. Şi apoi producătorul, fermierul, vine din spate şi umple golul. Tocmai de aceea, prin Planul Naţional de Redresare și Rezilienţă (PNRR) – vorbesc de planul naţional, ca să dau un exemplu – ne-am gândit la reţeaua naţională de depozitare, de fapt era depozitare, colectare, păstrare, standardizare, etichetare şi aşa mai departe, inclusiv prelucrare primară, care să funcţioneze la nivel naţional, în aşa fel încât să poată să absoarbă toată producţia pe care o face românul. Odată absorbind-o, înseamnă că ai şi calitate, ai şi standardizare şi poţi să mergi mai departe – eu o gândisem să funcţioneze public-privată, 85% să aibă privatul – în aşa fel încât să poată să stabilească contracte şi contacte cu hipermarketurile, externul, HoReCa, consumatorul public. Adică ai fi destul de competitiv. Nu a rămas prin PNRR, nu am putut convinge că este nevoie de o reformă, din punctul meu de vedere era o reformă totală a agriculturii, orientai politica spre piaţă şi nu neapărat spre producţie. Va trebui la ora actuală, picând acest plan piramidal, cum l-am gândit, pe trei etaje, va trebui să ne regândim, să ne repoziţionăm, să vedem cum putem să ajutăm producătorul român, şi nu neapărat producţia în sine, dar am rezolva şi o parte din securitatea alimentară, lanţ scurt de aprovizionare, balanţă comercială, rezolvăm asocierea producătorilor – că aici avem o mare problemă a producătorului român, nu vrea să se asocieze chiar dacă noi în PNDR avem şi măsură de încurajare a asocierii, ba avem şi contract cu o firmă externalizată care exact asta face, creează cooperative şi forme asociative. Avem o problemă aici, referitor la asociere, dar în acelaşi timp şi producătorii trebuie să înţeleagă, deoarece, ca să reuşeşti să fii puternic, să fii competitiv, trebuie să te asociezi. N-ai şi n-avem noi „industriaşi”, m-aş bucura, în aşa fel încât să poată să ţină piept tăvălugului Pieţii Comune. Avem nevoie de asociere, avem nevoie de digitalizare, avem nevoie de foarte, foarte multe lucruri. Prin Planul Naţional Strategic, vom gândi acele depozite, cele opt depozite centre logistice naţionale pe cele opt regiuni de dezvoltare, sub ele ne-am gândit la reţeaua de dezvoltare a cooperativelor, şi ultima bază – ferma de familie şi producătorul mic – să o ajutăm în aşa fel încât să-şi construiască un depozit în spatele grădinii, în aşa fel încât să nu mai fie nevoit să-şi vândă marfa pe nimic atunci când o culege, ci s-o păstreze şi s-o vândă mai târziu, când are un alt preţ şi o altă valoare adăugată a produsului.

„Avem o mare problemă a producătorului român: nu vrea să se asocieze. Producătorii trebuie să înţeleagă, ca să reuşeşti să fii puternic, să fii competitiv, trebuie să te asociezi.”

Reporter: Asocierea, un subiect fierbinte. Nu ducem lipsă de cooperative create multe dintre ele doar pentru punctaj la accesarea proiectelor europene, pentru că după aceea s-au desfiinţat sau au rămas, dar nefuncţionale. Cred că reforma trebuie pornită de la mentalitatea producătorului, aceea de a reuşi împreună cu ceilalţi din sectorul pe care-l reprezintă. Dacă vorbim, de pildă, de legumicultură, acest sector este poate cel mai puţin organizat dintre toate. N-ai cum să faci depozit de unul singur.

Aurel Simion: O să venim în ajutorul producătorilor prin Planul Naţional Strategic. Chiar am discutat cu direcţia pe care o coordonez, vom pleca în ţară să vedem proiecte finanţate de Ministerul Agriculturii ca elemente negative, aşa ne vom duce şi la proiecte de succes, şi atunci acele proiecte de succes va trebui noi să le promovăm, să se uite producătorii la ele, să fie exemple – că e o particularitate a românului de a se uita în grădina vecinului. Atunci îi arăt eu ceea ce a făcut un fermier destoinic, bun, care a crescut pe piaţă. Apropo, avem un procent extrem de mic de trecere la o altă etapă: 5% în 5 ani de la PFA la un SRL mic, de la un SRL mic la un SRL mediu şi mare, păi e un procent extrem de mic.

E posibil ca unora să le convină să rămână mici, pentru că statul tot a subvenţionat agricultura mică. Personal, n-am găsit un răspuns la a „subvenţiona” – între ghilimele – ceea ce există, a consolida ceea ce avem, sau investim şi în forme noi, să-l mai ajut şi pe altul micuţ şi aşa mai departe. Din punctul de vedere al balanţei comerciale, ar trebui să ajut ceea ce am: cooperativele mature, firmele mature, avem firme din 1990, 1991, ar trebui să le ajutăm, dacă au rămas în piaţă înseamnă că sunt viabile, sunt eligibile, au un potenţial economic şi atunci stăm şi ne gândim acum: cum e mai bine? Să-i consolidez, să-i ajut pe cei maturi, sau să şi dezvolt? Sau să merg în paralel şi cu una, şi cu alta, dar sursele de finanţare sunt aşa cum sunt, micuţe şi limitate.

Banii nu sunt suficienţi pentru câte nevoi are România

Reporter: Până la aprobarea Planului Național Strategic, va mai trece ceva vreme, însă avem aceşti doi ani de tranziţie în care Programul Naţional de Dezvoltare Rurală continuă, teoretic, cu aceleaşi măsuri, aşa cum a funcţionat din 2014 până în 2020.

Aurel Simion: Pe tranziţie avem măsuri vechi cu bani împrumutaţi din noul exerciţiu financiar, 2021-2027. Sunt doi ani de tranziţie, deja din 2021 s-a dus jumătate. Am avut discuţii în minister pe tema asta, am şi căzut de acord cu AFIR-ul să lansăm pe rând calupuri cam de câte două măsuri, una foarte atractivă şi una mai puţin atractivă, în aşa fel încât sistemul nostru, AFIR-ul, să poată să înglobeze, să poată să absoarbă. Pentru că nici să dai drumul la tot şi să blochezi tot sistemul, şi să faci un amalgam nu este bine. Trebuie să vedem şi capacitatea noastră de absorbţie, e vorba de absorbţie instituţională: câţi oameni avem, cât putem să prelucrăm, cât putem să controlăm şi aşa mai departe, mai vin şi firmele de consultanţă, ca să nu dai proiectele peste cap trebuie să le faci destul de aşezate. În luna iulie lansăm două măsuri, dintre care una foarte atractivă şi foarte căutată, sunt toate în dezbatere pe site-ul ministerului, vor fi 3,2 miliarde de euro. Ce trebuie să ştie opinia publică şi fermierii în general: 37% din bani se duc pe mediu, deci măsuri de mediu şi climă. Ne mai rămâne nu mult, vom încerca să fim echilibraţi în aşa fel încât să ajutăm exact sectorul unde noi suntem deficitari. Mai concret, pe perioada de tranziţie de exemplu, am introdus o măsură de prelucrare a soiei, ceea ce n-a fost. România produce la ora actuală cea mai bună soia, nemodificată genetic, materie primă care ulterior pleacă la export, deci noi exportăm şi subvenţia şi importăm şrotul de soia modificată genetic. Ceea ce pierdem de atâtea ori. Cu asemenea măsuri vom veni şi în Planul Naţional Strategic, punctual, după o analiză extrem de atentă, să vedem ce necesar avem, cât putem să absorbim. Că degeaba mă apuc eu să fac fabrici, dar n-am materia primă sau n-am suficientă materie primă. Trebuie să gândeşti totul foarte bine şi echilibrat.

Apropo de unităţi de procesare, de exemplu în panificaţie noi nu folosim decât 54% din capacităţile noastre de prelucrare, dar importăm pâine congelată, importăm patiserie congelată, pentru că noi nu avem şi n-am venit noi, minister, cu o politică în aşa fel încât să ne facem şi noi două-trei unităţi din astea. Avem un deficit de balanţă comercială de 310 milioane de euro pe hrana animalelor de companie, dar nu avem unităţi de prelucrare. Şi atunci ce facem? Ceea ce rezultă, subproduse din abator, mă duc şi plătesc 2-3 lei pe kilogram ca să le distrug, să le ard, când aş putea să le folosesc în partea astălaltă. Deci trebuie să fii foarte echilibrat, trebuie să ne cunoaştem nevoile, să ne cunoaştem necesităţile, şi acolo trebuie să intervenim. Că, de fapt, prin politică asta faci, intervii acolo unde tu, ca ţară, ai o problemă. Banii sunt puţini, să fim foarte clari, nu sunt suficienţi pentru câte nevoi are România.

Reporter: Ar putea fi stabilite câteva priorităţi şi acestea duse până la capăt.

Aurel Simion: Noi trebuie să gândim şi în viitor, să ne uităm puţin şi peste 15-20 de ani cam încotro se îndreaptă agricultura, spre ce se îndreaptă, unde merge cercetarea, cum va fi peste 30 de ani, că degeaba mă apuc eu acum să fac mastodonţi şi peste zece ani n-am ce face cu ei. Înseamnă că am pierdut. Trebuie să mergem mână în mână cu cercetarea, să ne uităm care e tendinţa, avem un studiu, inclusiv l-am discutat şi l-am pus în practică, aşteptăm rezultatele: tendinţa gastronomică a consumatorului român şi nu numai a consumatorului român. Degeaba o să investesc în mici la grătar, când ei nu mai consumă mici – dau şi eu un exemplu – consumă pârjoale sau consumă icre negre.

Reporter: Au apărut puncte gastronomice locale în mai multe localităţi. E un lucru binevenit pentru ceea ce înseamnă viitorul?

Aurel Simion: Şi aici trebuie făcute studii, pe punctele gastronomice. E foarte bine că am găsit înţelegere şi cu ANSVSA şi am putut coborî ștacheta la nivelul gospodăriei. Uşor-uşor, încep să se dezvolte şi mai opreşte şi un autocar... şi atunci sunt 15-20 de persoane – „dar nu pot să-ţi dau bon fiscal” – „dacă nu-mi dai bon, nu consum” şi aşa mai departe. Suntem în discuţii cu cei de la Finanţe şi cu ANSVSA să găsim o formulă în aşa fel încât totul să devină liniar şi corect.

E nevoie de zootehnie, ca să nu mai exportăm subvenția

Reporter: Ce ne puteți spune despre calendarul măsurilor pe care le aveţi în acest an?

Aurel Simion: Spre exemplu, în luna mai s-a dat drumul la măsura 4.2 – Sprijin pentru investiţii în procesarea şi marketingul produselor agricole, la care am făcut şi o distincţie pentru zona montană, zonă defavorizată, așa cum este pentru instalarea tinerilor fermieri. Avem 20 de milioane puşi separat pentru tinerii din diasporă, ca să nu intre în „coşul mare” şi să nu aibă timp, că dumnealor au şi distanţă, şi au o măsură dedicată. La fel facem şi pentru zona montană.

Reporter: Dar au fost sume alocate pentru zona montană, spre exemplu pentru procesare, pentru acele mici abatoare, şi n-a venit nimeni. Şi cei care şi-ar fi dorit sau, mai bine zis, cei care făcuseră proiecte în urmă cu ani pe aşa-zisele abatoare mobile şi-ar fi dorit şi în restul ţării, nu numai în zona montană, ci şi la şes.

Aurel Simion: Banii nu se pierd, o să-i luăm şi o să-i ducem la alte măsuri. Sunt importante, din punctul meu de vedere, şi abatoarele. La o întâlnire cu o organizație profesională de la noi din țară, mi s-a zis că dacă vrei să dezvolţi cultura mare, s-o faci atractivă, dezvoltă prima dată zootehnia. Adică exact ce vă spuneam la început, creează necesitatea. Noi, dacă vom dezvolta zootehnia, nu ne vom mai plânge că exportăm materie primă, că exportăm subvenţie, dar avem nevoie de zootehnie. Apropo, şi prin PNRR am avut o măsură cu crearea a 100.000 de locuri de scroafe, pentru că avem o problemă cu carnea de porc, cea mai mare problemă. S-a dus matca, nu e vorba numai de pesta porcină africană, nu s-a investit în reproducţie la porc. Dacă măsura nu e atractivă, să ştiţi că fermierul sau românul se duce acolo unde e subvenţie. N-am văzut în ultimul timp ferme de reproducţie. A fost mai uşor, din păcate, să cumpărăm. Dacă ne aducem aminte, în situaţia de criză de anul trecut din martie, numai aici la minister câte telefoane ne-au venit pentru crearea acelor culoare verzi, pentru că ne mureau purceii în TIR-uri la graniţă, era şi frig. Vedeţi că importăm aproape trei milioane de purcei, material genetic.

Trebuie să le spun fermierilor: câștig ai la reproducţie. N-ai în mod special la creştere şi îngrăşare. Şi atunci? Crescătorii noștri au cumpărat atunci, anul trecut, cu 114 euro purcelul de 20 de kilograme şi l-au vândut – şi-mi pare rău – cu 5 lei pe kilogram la 120 de kg, deci a fost pierdere totală.

Benzile agro-silvice, în intențiile MADR

Reporter: La final, aș vrea să vorbim și despre Green Deal.

Aurel Simion: În opinia mea, România stă bine. Şi v-aş da un exemplu. Mergeți cu maşina din Anglia şi veniţi pe drumurile Europei până aproape de graniţa cu România, treci de Budapesta încoace, pe parbrizul maşinii n-o să vezi niciun fluture, n-o să vezi niciun gândac şi aşa mai departe. Înseamnă că acolo agricultura este extrem de intensiv făcută. La noi în România, dacă te duci de la Bucureşti până la Constanţa sau de la Bucureşti la Piteşti, o să trebuiască să oprești în fiecare benzinărie ca să ștergi parbrizul. Ceea ce nu avem noi, România: nu avem toate suprafeţele, şi mă refer în primul rând la pajişti, nu le avem trecute în culturi ecologice.

Reporter: Eu aş spune că n-avem patalamaua, nu avem acel certificat care să ateste că este ecologic...

Aurel Simion: Da, dar ca să vă dau dvs. certificatul trebuie să veniţi la mine, să vă înregistrez şi să şi dovediţi, trebuie să treceţi printr-un organism de certificare...

Reporter: E vorba despre birocraţie? Probabil că de asta se feresc producătorii sau asociaţiile care au păşunile.

Aurel Simion: Nu cred că despre birocrație e vorba. Să vă dau un exemplu, sunt foarte implicat, şi e o chestie personală, în risipa alimentară. Un cămin de bătrâni trebuie să vină la noi doar cu un dosărel să se înregistreze ca operator primitor, receptor. De ce nu o fac? De ce avem doar 14 la nivel naţional? Numai eu am semnat 5-6 adrese către consiliile judeţene şi ar primi alimente mai mult gratuit. Ce pot eu să fac? O să mă duc şi în judeţe să-i rog să vină. La fel şi cu produsul ecologic. Trebuie să ceri, prima dată. Şi după aia să văd că este ecologic. Lucrurile astea va trebui să se întâmple, în minister nu durează, cel puţin de când sunt eu, exclus a plimba pe cineva, nu, sunt foarte transparent, uşa e deschisă. Nu mă ocup eu strict de produsul ecologic, dar n-am auzit să vină cineva şi să stea la coadă ca să înregistreze o păşune în sistem ecologic. Şi subvenţiile sunt altele, ajutorul este altul pentru producţia ecologică. Avem acum în lucru, pe Directiva nitriţi, dacă tot mă întrebaţi şi ţine de Green Deal, suntem în negociere acum cu Comisia Europeană referitor la acea bandă de teren pe care trebuie s-o lăsăm liberă, fermierul să nu folosească nitriţi sau nitraţi, îngrăşăminte pe – CE zice – 5 m, eu am zis de la 1 la 3 m, pentru că nu trebuie să iau şi din potenţialul agricol al fermierului, pentru că e vorba de acea bandă pe lângă râuri, pârâuri şi aşa mai departe, pentru că oricum, prin lege, cursurile de apă sunt protejate de 6-12 m. Dacă mai las şi eu 5 m, atunci unde mă duc?, fermierul ce face?, de unde-l despăgubesc pe diferenţa de producţie? Tot pe Green Deal avem în intenție crearea acelor benzi agrosilvice. De ce sunt bune aceste perdele? Nu numai că ele creează microclimat, nu numai că stopează şi vântul, stopează şi înzăpezirea, viscolul îl atenuează, dar mă interesează, ca agricultor, îmbunătăţirea proprietăţilor solului. Într-o agricultură intensivă nu mai dai răgaz solului să se ducă un microorganism, un gândac, o râmă să se ducă în jos, să creeze acele culoare, apa să se infiltreze, aerajul, rădăcinile şi aşa mai departe. Prin aceste perdele agrosilvice, este foarte bine că se îmbunătăţeşte structura solului, avem în lucru tehnic să ne spună specialiştii cam în câţi ani se îmbunătăţeşte structura solului, în aşa fel încât după – să zic – zece ani o desfiinţăm, o redăm agriculturii şi o mut mai încolo. Deci, ce trebuie să fac eu, minister? Să vin cu măsuri, pe fermieri să-i ajut pentru acea producţie nerealizată. Afirm cu tărie că fermierii noștri, în mare parte, sunt extrem de pricepuți, iar în mine, ca secretar de stat în Ministerul Agriculturii, vor găsi mereu un sprijin.

Interviu publicat în Revista Fermierului, ediția print - iulie 2021

Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Interviu

Pe 20 iulie 2021 s-a încheiat perioada de depunere a cererilor de înscriere în Programul pentru susținerea producției de legume în spații protejate. Potrivit Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA), au fost depuse 14.239 de cereri pentru o suprafață solicitată de 1.532,28 hectare.

Cele mai multe cereri pentru ajutorul de minimis destinat legumelor în spații protejate au fost depuse de legumicultorii din județul Olt, respectiv 4.500 de cereri pentru 465,96 de hectare. Urmează județele Galați (3.153 de cereri pentru 342,93 ha), Dolj (1.485 cereri pentru 149,38 ha), Giurgiu (1.012 cereri pentru 111,34 hectare), Prahova (663 de cereri pentru 67,07 ha) și Buzău (660 de cereri pentru 87,11 ha). Județele cu cele mai puține cereri sunt: municipiul București, în care s-a înregistrat o cerere pentru 0,98 ha; Sibiu, cu 2 cereri pentru 0,2 ha, și Brașov, cu 3 cereri pentru 0,51 ha.

După etapa de primire a cererilor, APIA realizează controale administrative pentru toate cererile depuse.

Conform HG nr. 651/2021, pentru verificarea schemei de ajutor de minimis, după depunerea notificării cu 10 zile calendaristice înainte de începerea valorificării producției, APIA face verificări pe teren privind existența suprafețelor și a culturilor declarate, iar reprezentanții Direcțiilor Agricole Județene realizează evaluarea producției de legume înainte de recoltare.

Valorificarea producției se realizează în perioada 2 noiembrie – 2 decembrie 2021, iar documentele care atestă valorificarea producției și registrul de evidență a tratamentelor vizat de către autoritatea fitosanitară vor fi depuse până la data de 3 decembrie 2021, inclusiv.

În urma controalelor pe teren realizate, datele se introduc în sistemul informatic al APIA și în funcție de datele operate și verificate în aplicația informatică, sistemul calculează automat pentru fiecare beneficiar:

  • suma la care are dreptul solicitantul având în vedere ajutoarele de minimis încasate;

  • suma cuvenită, cu respectarea principalelor condiții prevăzute de legislația în vigoare privind acordarea ajutoarelor de minimis.

Valoarea maximă în euro a sprijinului financiar de ajutor de minimis/cultură/1.000 mp/beneficiar este de 2.000 de euro și se acordă în lei, la cursul de schimb de 4,8725 lei, stabilit de către Banca Centrală Europeană, la data de 30 septembrie 2020.

Publicat în Știri

Vineri, 9 iulie 2021, inspectorii Agenției de Plăți şi Intervenție pentru Agricultură (APIA) și cei ai instituțiilor de specialitate delegate demarează controlul la fața locului pentru cererile extrase în eșantionul de control aferent Campaniei 2021.

Eșantionul de control extras din baza de date APIA, aferent schemelor de plată pe suprafață, măsurilor de dezvoltare rurală, schemelor de ajutor din sectorul zootehnic și ecocondiționalitate din cererea unică de plată, conține un număr total de 55.844 de fermieri, pentru care se vor verifica respectarea normelor de ecocondiţionalitate, a cerințelor minime și specifice aferente schemelor de plată în sectorul vegetal şi în sectorul zootehnic.

La controlul pe teren prin metoda clasică intră 13.035 fermieri, alți 39.016 de fermieri vor fi controlați pe teren prin metoda teledetecţie și la controlul schemelor de ajutor din sectorul zootehnic intră 3.793 fermieri.

Suprafaţa totală controlată este de 1.319.383,3 ha, respectiv: pentru controlul pe teren prin metoda clasică – 748.797,54 ha și pentru controlul pe teren prin metoda teledetecţie – 570.585,76 ha.

APIA precizează că eșantionul de control aferent Campaniei 2021 este mai mic cu un număr de 649 de fermieri față de Campania 2020.

Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură are obligația ca până la data de 15 octombrie 2021 să efectueze controlul la fața locului pentru cererile unice de plată eșantionate în acest scop, iar controlul aferent al unor obligații/cerințe specifice se va efectua, după caz, în iarna sau primăvara anului următor.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Știri

Joi, 24 iunie 2021, guvernul a aprobat o ordonanță de urgență privind instituirea unei scheme de ajutor de stat pentru susținerea activității crescătorilor din sectorul bovin în contextul crizei economice generate de pandemia COVID-19.

Ajutorul de stat are caracter temporar și se acordă pentru susținerea activității crescătorilor din sectorul bovin, în contextul crizei economice generate de pandemia COVID-19, fiind valabil până la data de 31 decembrie 2021, în scopul compensării pierderilor cauzate de pandemie. Beneficiarii sunt crescătorii care dețin animale din speciile bovine, respectiv întreprinderile individuale şi familiale, persoanele fizice autorizate, persoanele fizice, după caz, precum şi persoanele juridice.

Suma totală care poate fi acordată pentru fiecare întreprindere ce își desfășoară activitatea în domeniul producției primare de produse agricole nu depășește echivalentul în lei a 225.000 de euro.

Valoarea totală  a schemei de ajutor este de 225.537.713,79 lei și se distribuie astfel:

  • Pentru efectiv bovine - 182.708014,97 lei;

  • Pentru cantitate lapte - 42.829.698,82 lei.

Sumele se asigură de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. 

Perioada de depunere a cererilor va fi de 30 de zile lucrătoare, începând cu ziua următoare intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.

Condiții de eligibilitate:

  • Deținerea a minimum 3 capete bovine cu vârsta de minimum 16 luni la data de 31 ianuarie 2021, la care se pot adăuga bovine cu vârsta de minimum 7 luni la data de 31 ianuarie 2021, înregistrate în RNE;

  • Producerea și valorificarea laptelui în luna ianuarie 2021.

 

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

 

Publicat în Știri
Pagina 1 din 9

Publicitate

21C0027COMINB CaseIH Puma 185 240 StageV AD A4 FIN ro web 300x200

TPV RF 300x250 2

produsenaturalfermieri

Banner Corteva 2020

GAL Danubius Ialomita Braila

GAL Napris

Revista