Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) își deschide porțile în perioada 14-17 aprilie 2022, printr-un eveniment dedicat sărbătorilor pascale. Este un bun prilej pentru vizitatori să redescopere tradiția și valorile românești autentice.

La Târgul de Florii sunt prezenți 28 de mici întreprinzători locali, membri ai Asociației „Produs de Cluj”, care participă pentru a treia oară la un eveniment organizat în incinta MADR. Astfel, din 14 aprilie, între orele 08:00-18:00, producători de preparate alimentare care păstrează tradiția locală și meșteri artizani expun publicului sortimente de produse tradiționale obținute după rețete proprii și obiecte realizate manual.

Printre produsele românești de la Târgul de Florii din acest an amintim gemuri, dulcețuri, compoturi, siropuri din fructe, zacuscă, uleiuri presate la rece, turtă dulce, ciocolată, pâine și prăjituri de casă, brânzeturi, produse din carne, băuturi spirtoase și vinuri.

Nu lipsesc costumele populare din zona Ardealului, cojoacele și curelele din piele, produsele cosmetice bio și cele din lavandă, articolele sculptate în lemn, precum și ouăle încondeiate.

Evenimentul de la MADR reunește pe lângă partenerii clujeni ai Asociației, mici întreprinzători din alte județe, invitați speciali, care expun, de asemenea, produse realizate manual.

În premieră, între expozanți se află Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) Cluj-Napoca, iar la standul acesteia sunt prezentate spre vânzare produse provenite din fermele și stațiunile sale. Stațiunea Viticolă Apoldia Maior a adus la târg vinurile albe Docentus, Eruditus și Traminer Roz, precum și vin ambalat la Bag-in-Box servit la pahar. Ferma Cojocna este prezentă cu ulei presat la rece, iar din serele Universității sunt aduse roșii cherry.

„Mi-am propus ca organizarea unor astfel de evenimente în curtea MADR să devină o tradiție pentru a le oferi producătorilor români autentici posibilitatea să își valorifice produsele, iar consumatorilor prilejul să își procure produse de calitate. Avem produse românești extraordinare, iar rolul nostru este să venim cu soluții de sprijin și de promovare a lor”, a declarat ministrul Agriculturii, Adrian Chesnoiu.

Foto: MADR

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Joi, 31 martie 2022, secretarii de stat din Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Costin Telehuz și Sorin Moise au primit la sediul MADR o delegație din cadrul Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare din Republica Moldova condusă de ministrul Viorel Gherciu.

Potrivit MADR, întâlnirea a vizat posibilitatea sprijinirii de către autoritățile române a extinderii schimburilor comerciale cu produse agroalimentare pentru a crește accesul producătorilor din Republica Moldova pe rafturile unităților comerciale din România.

Sistemele de irigații, creșterea suprafețelor irigate, programe de sprijin pentru fermieri și sporirea competitivității pe piața europeană a agricultorilor din cele două țări au fost alte subiecte dezbătute în cadrul întrevederii.

Conducerea MADR a transmis disponibilitatea de a asigura susținere în ceea ce privește domeniul de competență al MADR.

S-a agreat continuarea dialogului instituțional în beneficiul fermierilor, experiența europeană a României, dar și a Republicii Moldova contribuind la punerea bazei pentru o agricultură performantă în regiune.

Foto: MADR

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Miercuri – 30 martie 2022, ministrul Agriculturii, Adrian Chesnoiu, s-a întâlnit cu omologul său iordanian, Khaled Hneifat, în cadrul vizitei oficiale pe care o desfășoară în Iordania în perioada 29 martie - 2 aprilie. Discuțiile au vizat identificarea unor noi modalități de creștere a schimburilor comerciale de produse agricole dintre România și Iordania.

România este principalul furnizor de grâu și ovine în Regatul Hașemit al Iordaniei. În perioada 2019 – 2020, Regatul Hașemit al Iordaniei a reprezentat cea de-a treia piață de desfacere la nivel internațional pentru produsele agroalimentare românești.

„România și Regatul Hașemit al Iordaniei au o relație foarte bună și vrem să intensificăm cooperarea dintre cele două state, cu beneficii de ambele părți. Agricultura românească este un important furnizor de grâu și ovine pentru Iordania și îmi doresc să ducem schimburile comerciale la un nivel superior. Pe de o parte să creștem ponderea produselor finite pe care le exportăm pentru piața iordaniană, iar pe de alta, să aducem pe piața din România o cantitate mai mare de îngrășăminte de care fermierii români au nevoie pentru a menține un nivel ridicat al producțiilor”, a declarat Adrian Chesnoiu.

Ministrul Chesnoiu a vizitat două fabrici de îngrășăminte care folosesc tehnologii inovatoare, unde a purtat discuții cu reprezentanții conducerilor companiilor, principala temă fiind schimbul comercial ce se poate realiza între cele două state, România și Iordania.

”Piața fertilizanților a fost puternic afectată de creșterile de prețuri pentru gazele naturale și căutăm soluții pentru a echilibra situația. Dacă în acest an, peste două treimi din necesarul de îngrășăminte a fost asigurat, pentru anul agricol viitor trebuie să luăm toate măsurile pentru a nu ne confrunta cu o lipsă de îngrășăminte pe piața din România. Ne dorim o colaborare cu producătorii de fertilizanți din Iordania pentru a asigura fermierilor români acces la îngrășăminte la prețuri cât mai accesibile”, a arătat ministrul român al Agriculturii.

În marja întâlnirii bilaterale a avut loc și reuniunea Comitetului pentru agricultură, în conformitate cu memorandumul de înțelegere încheiat între cele două ministere, respectiv sesiunea plenară, cu participarea celor doi miniștri, urmată apoi de reuniunea la nivel de experți.

Programul celor doi oficiali a inclus, de asemenea, și o vizită la Centrul Național pentru Cercetare în Agricultură. Ambele părți și-au exprimat interesul pentru dezvoltarea în comun a proiectelor de cercetare în domeniul agricol și pentru relansarea Consiliului de Afaceri Româno-Iordanian, la care să participe și companii din domeniul agricol.

Colaborarea bilaterală dintre România și Regatul Hașemit al Iordaniei se realizează sub forma schimbului de informații, bune practici privind legislația și facilitarea cooperării între sectoarele private din cele două țări. Iordania urmărește o cooperare strategică cu România, țara noastră fiind principalul furnizor de grâu și ovine în Regat.

La finalul vizitei sale în Iordania, Adrian Chesnoiu va avea o întâlnire cu importatori iordanieni de animale, dar și alți oameni de afaceri interesați să investească în România.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

La finalul anului trecut, prof. univ. dr. Valeriu Tabără a fost reales, pentru patru ani, în funcția de președinte al Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu Șișești” (ASAS). L-am vizitat recent și, cum veți vedea în rândurile de mai jos, are multe de spus, fiindu-ne ușor, cu un asemenea interlocutor, să abordăm subiecte diverse din agricultură și industria alimentară.

„La nivel de guvern, cercetarea trebuie să fie un partener zilnic de discuţie, de consultare. Şi aici ar trebui să intre şi universităţile.”

Reporter: Care sunt priorităţile Academiei de Ştiinţe Agricole și Silvice anul acesta?

Valeriu Tabără: În principal, să mărim gradul şi îmbunătăţirea activităţii Academiei şi a structurilor din teritoriu. Vreau să punctez că este prima dată de când sunt eu la ASAS când am putut să transferăm bugetul care ne-a fost repartizat de Ministerul Agriculturii, ordonatorul principal de credit, către unităţile de cercetare. Sigur, o prioritate este să putem avea capacitatea de efort, aşa cum am avut în ultimii trei-patru ani, să putem duce anul din punct de vedere financiar până la capăt, astfel încât, ca şi în anii trecuţi, să nu înregistrăm datorii şi în acelaşi timp să ne putem înscrie cu rezultate care să fie favorabile domeniului pe care-l servim. Suntem într-un an în care se încheie un program sectorial pe care-l facem împreună cu MADR, cu asociaţiile de producători agricoli, în special cele mari, dar sunt binevenite şi iniţiative private, de la persoane particulare, pentru a întocmi un nou program sectorial care să fie preluat de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, desigur vizat şi susţinut de cercetătorii unităţilor noastre de cercetare. O altă prioritate este aceea de a putea veni cu noutăţi tehnice, inclusiv încercăm în acest an să facem acreditarea unităţilor noastre de cercetare, astfel încât ele să poată fi partenere cu orice partener din cercetare, învăţământ sau chiar din instituţiile internaţionale, pentru proiecte comune şi proiecte care să servească şi interesele agriculturii, şi sectoarelor adiacente acesteia. Oricum, noi şi aşa participăm la proiecte internaționale, chiar dacă acreditarea multora dintre unitățile de cercetare nu s-a făcut, pentru că, ştiţi bine, au fost probleme mari cu situaţia economico-financiară. Avem institute care lucrează în parteneriat cu institute din străinătate, inclusiv programe europene, avem institute naţionale care din punctul de vedere al cercetării sunt coordonate de către Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice care, de altfel, prin Legea 45 ar trebui să coordoneze tot sistemul de cercetare agricolă, dar, repet, unităţi cum este INCDBNA, Institutul de Bioresurse Alimentare, Institutul pentru Pomicultură de la Mărăcineni, chiar Staţiunea Blaj, Staţiunea de la Murfatlar, Institutul de Nutriţie Animală, noi am făcut acum demersuri pentru a intra în câteva programe şi avem reprezentanţi chiar staţiuni sau personalităţi deosebite şi chiar tineri, în Programul Bioeast. Este programul pe care l-au solicitat statele din Europa centrală, în special Grupul de la Vişegrad, cel la care s-a asociat şi România, este vorba undeva la 80 de miliarde de euro, care s-ar putea îndrepta spre programe, în special spre bioeconomie sau economia circulară, în care dorim să fim parteneri. Şi, sigur, cunoaşteţi că noi ne-am angajat în câteva tematici de cercetare, aş spune şi curajoase, dar absolut necesare, cum este cea privind reziduurile de pesticide şi în special problema neonicotinoidelor, a relaţiilor producătorilor noştri, a fermierilor cu crescătorii de albine, şi încercăm să găsim cele mai bune soluţii. Este vorba și de o demonstraţie că nu poţi lua decizii de anulare a unor elemente determinante pentru producţia agricolă pentru anumite zone bazându-te numai pe gândire politică sau chestiuni de teorie ecologistă. Am dat exemplu neonicotinoidele pentru că este un exemplu dintre cele mai neplăcute. De peste 20 de ani discutăm problema biotehnologiilor fără de care practic eu nu văd realizarea unor obiective majore din Pactul Verde European, deşi este un program, zic eu, generos ca viziune.

Reporter: Referitor la biotehnologii, să facem o paralelă cu noile vaccinuri introduse în ultimul an, cele cu ARN mesager. Ce tehnologie stă în spatele acestui vaccin?

Valeriu Tabără: În urmă cu doi ani când s-a declanşat această pandemie, am privit-o ca pe un moment ridicol, pentru că mă gândeam la tehnicile actuale din genetică şi din biotehnologii, din bioinginerie, pentru că aici este vorba de o inginerie. Fac o precizare, că de pildă la o întâlnire de la Academia Tehnică din România, medicii au ridicat problema ingineriei medicale. Este absolut nevoie să apară astfel de meserii în viitor. Eu am un nepot la New York care face o astfel de meserie. Dar din punct de vedere tehnic, şi metodologia care este stăpânită la această dată şi, sigur, dotarea tehnică îţi permit să faci orice combinaţie. Aşa că tipul de vaccin care a apărut pe bază de ARN, acesta fiind o facţiune din ansamblul codului genetic în relaţia directă cu ADN-ul, cu transferul de informaţii şi apoi informaţia genetică care se răsfrânge în caracterele organismului rezultat – este de importanţă excepţională şi nici nu cred că este o problemă foarte mare de realizat. Eu am rămas surprins însă că a fost întârziată. E posibil ca ea să fi trecut sau acest timp să fi fost dat de testele pe care trebuia să le parcurgă în ce privește influența asupra omului.

„Mă sperie faptul că am putea construi din nou un plan național strategic care să ne pună în situaţia în care eu vând numai materie primă.”

Reporter: Am făcut această paralelă pentru că vorbim tot despre biotehnologii...

Valeriu Tabără: E excelent de binevenită această observaţie. Biotehnologiile vor fi poate şi o bază pentru ceea ce înseamnă tipul de producţie ecologică. Şi dau un exemplu, de altfel el nu este abordat. Partea de agricultură pe biotehnologii este abordată într-un fel, iar partea medicală este în alt fel. Şi aici vin cu o chestiune extrem de importantă: se revine la un principiu pe care l-a promovat Hipocrate în Antichitate, că sănătatea se află în farfurie. Dar nu mergând pe ceea ce spunem noi acum că alimentaţia e sănătoasă. Nu, aliment sănătos. Alimentul sănătos înseamnă să aibă principiile active, cele necesare unui organism normal, viabil. Nu mă refer la unul care este afectat de diabet sau de alte probleme, în care nutriţia este de alt tip sau alte componente. Dar problema principiilor active din produsele alimentare joacă un rol fundamental. De pildă, conținutul proteinelor în aminoacizi esenţiali sau al structurii grăsimilor vegetale în anumite tipuri de acizi graşi reprezintă elemente esenţiale tocmai pentru folosirea lor ca bază în anumite produse farmaceutice. Să nu uităm că prin biotehnologii am putea urmări foarte bine anumite substanţe active în plantele medicinale, care apoi să înlocuiască aproape în totalitate ce înseamnă componenta sintetică, şi din punctul ăsta de vedere eu am avut un mentor extraordinar pe care-l admir şi l-am admirat, este vorba de eminentul farmacist Ovidiu Bujor, nemaipomenit în acest domeniu. Eu mă gândesc foarte mult la ce înseamnă, de exemplu, aminoacizii din proteina de cânepă – 16 aminoacizi esenţiali, un sfert din cei 64 care stau la baza vieţii pe pământ. Dacă mă duc mai departe la grâu, că tot discutăm despre proteină multă, problema nu este asta, ci structura substanţelor, globuline, diagline şi celelalte care compun glutenul şi care dau pe urmă însuşirile de panificaţie. Dar eu am văzut, apropo de biotehnologii, în Austria acum 14 ani, Universitatea din Graz undeva la o fermă avea o instalaţie prin care obţinea aminoacizi din biomasă. Şi, atenţie, îi trecea, triptofanul de pildă sau leucina, prin cinci trepte de purificare. Închipuiţi-vă că în farmacie eu mă duc şi găsesc triptofan, dar nu de natură sintetică, ci natural, obţinut prin astfel de chestiuni. Aici este problema biotehnologiilor, aceea de a mă duce şi la ceea ce înseamnă în mod special calitate, pentru că pot modifica structura substanţelor care dau valoare alimentaţiei, dar în acelaşi timp eu aş putea acţiona prin transfer de pildă de gene şi de caractere care să-mi dea toleranţă la secetă, să-mi dea rezistenţă la atacul unor boli, să-mi dea toleranţă sau rezistenţă la atacul unor dăunători, fără să folosesc substanţele chimice. În acelaşi timp, tot o astfel de chestiune mă ajută să limitez foarte mult emisia gazelor de seră, în primul rând a bioxidului de carbon. Tot prin inginerie genetică pot rezolva încă două probleme mari: de randament, aşa cum la un motor umblu ca să rezolv reducerea consumului şi creşterea puterii, şi în cazul în care de pildă am consumul de apă, se ştie că există consumul specific de apă care este cantitatea de apă consumată de o plantă pentru o unitate de substanţă uscată. Eu aici aş putea intra prin această cercetare, prin aceste metode, în care să măresc randamentul de valorificare a apei sau să reduc conţinutul specific al apei. Sau vedem cazul Bărăganului, de care tot vorbesc de ani de zile: de ce Bărăganul de la 1 iulie este uscat? Este din cauza secetei pedologice, îmi permit s-o spun: din cauza secetei şi a secetei atmosferice. Pentru că şi noi, profesorii, cred că trebuia să observăm că de pildă în astfel de situaţii frunza de porumb, planta de porumb, cea de floarea-soarelui în special, începe uscarea de la vârf la bază. Dar nu este vorba de uscare, ci de schimbarea culorii din verde spre albăstrui, sufocare. Pentru că închizându-se stomatele nu mai poate respira planta, nu mai are schimb, bioxidul de carbon rămâne în plantă, oxigenul nu mai este luat. Dar problema prin inginerie genetică este să pot menţine, cum este cazul sorgului și al porumbului, aceste stomate deschise şi pe timp de arşiţă, şi de secetă. Chestiile astea nu le poţi face decât prin aceste metode foarte perfecţionate, tehnice, sunt rolul unor descoperiri excepţionale din cercetarea ştiinţifică şi-şi au rădăcinile în ceea ce a însemnat genetica moleculară.

Cercetarea ştiinţifică nu şi-a spus ultimul cuvânt şi rezervele sunt nebănuite pentru obţinerea acelei proteine şi a masei vegetale care să ofere practic şansa de viaţă spre zona animalieră, care apoi se duce spre alimentară – las deoparte ce se discută acum, proteinele artificiale şi toate celelalte. Eu am anumite reţineri, atâta timp cât lumea, cât viaţa pe pământ are bazele ei pe care eu nu fac altceva decât să le perfecţionez, în sensul în care să-mi producă mai mult, mai bine şi adaptat la condiţiile climatice pe care eu de fapt nu le pot schimba.

„Avem o mare problemă, discutăm despre structuri, organizaţii profesionale, dar nu discutăm despre ce se întâmplă în ele, în aceste organizaţii. În ele ar trebui să funcţioneze baza economică.”

ASAS își aduce contribuția la PNS

Reporter: În Planul Național Strategic (PNS) 2023-2027, unde se găsește cercetarea?

Valeriu Tabără: Normal ar trebui să ne găsim „de-a dreapta Tatălui”, să spunem. Cred că la nivel de guvern, cercetarea, şi aici nu este vorba numai de cercetarea agricolă, trebuie să fie un partener zilnic de discuţie, de consultare. Şi aici ar trebui să intre şi universităţile, ele fiind lăsate deoparte, din păcate. Avem nevoie de cercetări şi de a pune la punct problemele de piaţă, avem probleme de valorificare la un nivel maxim, şi aici apare un element în care noi ieşim puţin din sistemul comun în care particularităţile României nu se regăsesc în performanţă, şi vedem în agricultură. Nu e posibil ca o ţară cu potenţialul nostru să fie importatoare şi cu balanţă negativă pe produse agroalimentare! Şi o balanţă care de fapt nu se reduce, ci creşte în continuare, intrând în riscul de ţară. Mă sperie faptul că am putea construi din nou un plan național strategic care să ne pună în situaţia în care eu vând numai materie primă. Şi de ce materie primă? Pentru că mă afectează valoric. Spuneam, n-am ultimele date, ci doar pe cele din 2016, noi realizăm – şi realizăm, şi anul acesta cu toate recordurile pe care le avem – o valoare a producţiei agroalimentare româneşti globale în jur de 15-17 miliarde de lei, asta în condiţiile în care potenţialul României este între 40-50 de miliarde. Dar vă dau un alt exemplu, cum se poate ajunge la performanţa valorică, atenţie, nu cantitativă, prin sistemul de organizare. Italia, în opinia mea, este una dintre cele mai organizate structuri, chiar dacă fermele nu sunt foarte mari. Parteneriatele însă funcţionează foarte bine. Ei realizau, la nivelul anului 2016, circa 55 de miliarde de euro, pentru că materia primă a lor era transformată imediat în produse, şi produse de brand, produse recunoscute internaţional calitativ.

Reporter: Nu suntem în stare să facem şi noi ce fac italienii? De ce trebuie să inventăm roata, când putem prelua, copia lucruri care funcţionează foarte bine?

Valeriu Tabără: Ele trebuie adaptate întotdeauna, pentru că sigur că România e diferită de Italia, în primul rând pentru că aici coexistă şi ferme mai mari, şi mijlocii, şi foarte mici sau sistemele mici, o zonă montană care este reprezentativă ca o treime din teritoriul ţării, o diversitate extraordinară. Noi avem o mare problemă, se vede şi acum şi o să se vadă şi în viitor, discutăm despre structuri, organizaţii profesionale, dar nu discutăm despre ce se întâmplă în ele, în aceste organizaţii. În ele ar trebui să funcţioneze baza economică, prin relaţionarea a ceea ce spuneam în Italia. Partea de parteneriate nu se face în afara asociaţiei X, ci în interiorul ei. Ca şi în Germania, în Baden-Württemberg unul are scroafe şi patru purcei, purceii îi dă la îngrăşat, îngrăşătoria se duce la abatorul X, celălalt are magazin. E un circuit perfect.

Reporter: Da, dar vedeţi că există un circuit, există un flux, există o responsabilizare a fiecăruia dintre cei care se află în acest circuit.

Valeriu Tabără: Sigur, este o tradiţie. Pe urmă aceste colaborări, de pildă în Baden erau aceste relaţii de parteneriat de o sută de ani. Noi n-am reuşit să facem aceste parteneriate. Vă dau un exemplu, OIPA la legume, totul se oprea la poarta fabricii de procesare, pentru că aia era a altora, nu era a producătorului de roşii. Procesatorul cumpăra roşiile cu un preţ cât mai mic, la profitul final producătorul de roşii nu mai era. Mai vin cu un exemplu, Elveţia. Producătorul agricol elveţian face parte din toată structura de prelucrare până la valorificarea produsului finit. Şi îşi ia profit şi din profitul general al fabricii de zahăr, de pildă. A produs zahăr, vinde zahăr, vinde melasă, celelalte componente. La noi, problema zahărului e un pic mai complicată decât la roşii, dar e o problemă care sunt convins că la un moment dat va intra într-o dezbatere serioasă, pentru că şi aici este nepermis ca noi să fim importatori de zahăr, când structurile şi strategia erau făcute pentru 150.000 de hectare, vreo 5-6 fabrici de zahăr care puteau lucra prin întinderea intervalului de timp de lucrare, că aici e rentabilitatea, şi puteau produce până la 550.000 de tone de zahăr, iar consumul nostru este de 320.000-330.000. Plus 110.000 de tone care intră în medicamente, sucuri şi aşa mai departe, şi ne mai rămâneau 60.000 de tone de zahăr, atenţie, din sfeclă, deci produs de fermierii români, care putea fi exportat. Zahăr de super-calitate. Sigur, cu o zonare şi o respectare întru totul a unui sistem de organizare, care a existat, a fost lăsat în 1996 în Ministerul Agriculturii...

Reporter: Să revenim la PNS.

Valeriu Tabără: Academia cred că este printre puţinele instituţii care au participat absolut la toate domeniile, la toate măsurile, la toate grupurile de lucru în ceea ce privește PNS-ul. Ne-am spus punctul de vedere şi, dacă se poate, dorim să contribuim la îmbunătăţirea măsurilor. Analiza SWOT care s-a făcut mi se pare una excelentă. Problema care ne rămâne e să vedem dacă pe baza acestei analize SWOT care arată problemele României, nu ale UE, că noi aici trebuie să vedem două lucruri, aici e marea noastră problemă: cât putem introduce în Planul Național Strategic, dincolo de ce înseamnă statutul programului european de Politică Agricolă Comună, care să ţină seama de particularităţile noastre. Problemele, faţă de ceea ce a fost înainte, că noi nu ne mai suprapunem peste un program cum a fost PNDR 2014-2020, 40% din sursele financiare ale Politicii Agricole Comune se duc spre acest sistem zis eco sau de înverzire, care nu este uşor de realizat. Dar pe de altă parte, părerea mea este că nici noi n-am făcut foarte mult în favoarea a ceea ce este realitatea românească. Pentru că dacă luăm şi facem un bilanţ a tot ceea ce înseamnă verde în România, constatăm că noi avem extrem de multe suprafeţe care sunt pe sisteme naturale verzi. Şi atunci de ce vin să impun reducerea suprafeţei pentru fermierii care pot fi performanţi şi care pot să compenseze prin producţie exact suprafeţele acestea pe care eu nu le pot introduce într-un sistem de producţie cu grad de rentabilitate.

Reporter: Aici vorbim de păşuni şi fâneţe, care cu siguranţă pot să acopere poate chiar mai mult de 25% într-un timp foarte scurt.

Valeriu Tabără: Asta am şi propus noi, Academia, să se coboare partea aceasta de politici pe zonele colinare-montane, de la 1.600 de metri – că se discută numai de la 1.600 m în sus – la 1.000 de metri. Sau, dacă nu, cel puţin la 1.200 de metri. O altă intervenţie tot a noastră, a Academiei, a fost legată de grupurile de producători pentru producerea materialului de plantat şi semincer, dar în special a celui de plantat. Noi avem mari probleme, şi ştiţi bine că atunci când am făcut şi facem reconversie în continuare în viticultură, am fost obligaţi să cumpărăm inclusiv soiuri româneşti din pepiniere străine, nu întotdeauna obţinute cu materialul cel mai bun sau de cea mai bună calitate. Ca urmare, foarte mulţi fermieri au probleme la această dată. Eu sper ca aceste grupuri de producători pentru producerea materialului de plantat şi semincer să producă material pentru ce înseamnă programul pomicol, de pildă, pe măsura 4.1a, în care este implicată şi secţia noastră de horticultură, dar şi institutul de la Mărăcineni şi celelalte staţiuni pomicole, să putem să-l finalizăm cu material realizat în România. Este extraordinar de important acest lucru. Pe de altă parte, aş vrea să nu se mai întâmple ce s-a mai întâmplat în acest interval de timp, noi trebuie să mergem să acoperim prin cercetare cele 4,3 – 4,5 milioane de hectare cu pajiști, şi exact ce spuneaţi dvs., aceasta este o rezervă excepţională de a intra pe sistemul de eco-condiţionalitate, ştiut fiind că marea majoritate a acestor zone, a acestor suprafeţe poate fi dusă spre sisteme ecologice chiar într-un mod mai radical, şi produsul montan să se suprapună peste ceea ce înseamnă parametrii de super-calitate şi, sigur, originea legată de condiţiile naturale.

„Un sistem de cercetare organizat precum cel pe care-l are România nu-l mai are nicio altă ţară. Absolut niciuna. Nici măcar Franţa.”

România trebuie recunoscută în UE cu particularităţile ei

Reporter: Domnule profesor, aţi început anul 2022 cu un nou mandat de preşedinte, de 4 ani, nu e uşor...

Valeriu Tabără: Nu e uşor. Eu spun că nu e uşor, deşi niciodată nu mi-am pus problema greu sau uşor, pentru că lucrurile acestea trebuie să le facem. Pe de altă parte, cel mai greu lucru este când trebuie să asiguri continuitate. Şi nu e vorba de continuitatea primului meu mandat, ci a principiilor pentru care acest sector de cercetare s-a înfiinţat acum 95 de ani. Şi eu efectiv rămân uluit de modul de gândire, în sensul bun, că oameni la acea vreme, când România ieşise din Primul Război Mondial, era săracă, şi nu numai că era săracă, dar era izbită pe toate părţile de piaţa internaţională, să ştiţi că la vremea aceea România a avut mari probleme cu exportul de grâu, pentru că se puneau tot felul de condiţii de a bloca exportul de grâu al României, de către marile puteri. A se vedea un discurs senzațional al unui politician în parlament, legat de calitatea şi de standardizarea produselor de export, în primul rând de cereale, este vorba de Vintilă Brătianu, un discurs senzaţional descoperit de mine acum, că mă uit peste tot felul de documente. În acelaşi timp, cercetarea agricolă trebuie să răspundă, şi aici este marea noastră problemă acum cu PNS-ul, ea trebuie să îndeplinească două condiţii majore: să-mi satisfacă problemele mele naţionale, care nu sunt numai ale naţiunii române sau ale României, ele satisfac un sistem economic de viaţă şi de moarte. Şi să satisfacem şi să ne încadrăm în acelaşi timp în principiile de politică generală generate de prezenţa noastră ca membri la UE, este normal să fie aşa, eu am fost un adept şi pentru NATO, şi pentru integrarea europeană. Degeaba se chinuie marile puteri agricole să impună României nişte reguli. Nu, România trebuie recunoscută cu particularităţile ei. Nu mai vorbesc că aceste particularități vin dintr-un element esenţial de identitate românească, care este spaţiul rural. Acolo găsim identitatea românească. De altfel, România în evoluţia ei istorică nu a fost un popor de orăşeni, de urbanism, ci a fost o populaţie rurală. Că a fost bine, c-a fost rău în evoluţia ei, asta rămâne de văzut, dar este posibil ca elementele acestea pornind inclusiv de la producţia agroalimentară cimentată şi cu tradiţie în spaţiul românesc să prindă bine prin perfecţionare la nivel european, tocmai pentru elementele de diversitate cu care venim. Şi atunci trebuie înţeleasă România, că ea nu poate fi numai o piaţă, ci că poate produce şi poate produce în aşa fel încât să fie un partener complementar marilor puteri agricole ale UE. Şi aici va trebui şi noi, cercetarea, să contribuim. Un sistem de cercetare organizat precum cel pe care-l are România nu-l mai are nicio altă ţară. Absolut niciuna. Nici măcar Franţa. Asta nu înseamnă că noi n-avem de făcut mai multe ca să ne putem rentabiliza şi apropia mai mult de partenerii noştri producători agricoli.

„România poate exporta securitate alimentară şi produse de mare calitate.”

Reporter: Oricum, bătălia pentru ceea ce înseamnă cercetarea agricolă românească continuă şi nu este una deloc uşoară, pentru că, trebuie să recunoaştem, companiile care sunt prezente în România de zeci de ani nu duc lipsă de surse financiare pentru a-şi face simţită prezenţa la masa fermierului.

Valeriu Tabără: Cred sincer că sunt multe lucruri pe care eu le-am lansat, le susţin, dar care nu plac. Uneori pot să se transforme chiar într-un anumit tip de pericol. Să nu uitaţi că avem o mie de procese, din care 800 pentru domeniul public al statului. Tot terenul care este administrat de unităţile noastre de cercetare şi care a fost agresat în ultimii 30 de ani, noi suntem obligaţi să-l recuperăm. Ducem o luptă formidabilă de la apariţia Legii 45 pentru recuperarea proprietăţii private a fostului ICAR, continuatorul prin Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice. Închipuiţi-vă că avem peste două sute de acţiuni judecătoreşti. Cui îi pică bine? Ani de zile au fost nişte parteneriate de afaceri, în care staţiunile au pierdut. Încerc să lămurim, astfel de chestiuni de afaceri eu nu le pot tolera. Şi poate cel mai important lucru este afirmaţia că cercetarea agricolă românească, sigur, legată şi de decidenţii politici şi de strategiile care se vor forma pentru România, este capabilă să furnizeze inputurile principale pentru agricultura României şi să reducă costurile. Mai mult, să reducă riscurile, să dea siguranţă mai mare, să facă din agricultura României nu o agricultură sau o ţară dependentă de alţii, ci o ţară care poate exporta securitate alimentară şi produse de mare calitate. Noi nu suntem cu nimic mai prejos decât Austria, decât Germania, pe care le dominam în anii 1930-1940 din punctul de vedere al capacităţii şi se vede ce a făcut grâul românesc la vremea aceea, deşi era la cantităţi mici. Astăzi România, dacă va fi bine conturată şi cu un program de cercetare aplicativă, nu e vorba aici de a ne face lucrări şi să figurăm nu ştiu pe unde, nu asta e ideea, ideea este de a da soluţii. Şi vă dau doar un singur caz, după o discuţie pe care am avut-o la nivelul Egiptului, până la nivelul de ministru de externe. Producerea grâului bogat în substanţe active, exact ce vă spuneam înainte, şi am obţinut acest grâu într-o cercetare extrem de profundă pe care am făcut-o la Lovin, o continuăm şi la Turda. Avem grâul bogat în microelemente. Ce înseamnă asta pentru zonele de acolo, apropo de exportul de oi vii? Înseamnă că eliminăm aditivii alimentari subvenţionaţi de stat şi se dau aceste microelemente prin pâine, prin făina de grâu. Exact ceea ce se discută la nivelul actual: aliment sau medicament. Nu alimentaţie sănătoasă, ci aliment sănătos. Este ceea ce am dus ca lucrare şi am prezentat în China, în 2019, şi ceea ce s-a discutat la Forumul ştiinţei de la Budapesta tot din 2019, în decembrie. Noi trebuie să revenim. Şi de aia o admir pe colega noastră, pe Nastasia Belc, şi pe alţi câţiva care s-au băgat pe astfel de probleme şi care deschid calea spre ceea ce trebuie să fie producţia de alimente sănătoase care trebuie să înlocuiască substanţele sintetice.

Articol scris de: MIHAELA PREVENDA & ȘTEFAN RANCU

Instalarea tinerilor fermieri în mediul rural cu ajutorul fondurilor europene nerambursabile este un eșec. Însuși ministrul Agriculturii a constatat acest fapt. Adrian Chesnoiu, care a condus Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale în perioada februarie 2017 – mai 2020, a declarat recent că statul i-a direcționat greșit pe tineri să investească. „Tinerii fermieri, prin PNDR 2014-2020, au avut la dispoziție aproximativ 600 de milioane de euro. Am constatat că, din cei instalați, aproape 70% au abandonat afacerile. Nu este în regulă, deoarece au avut la dispoziție 40.000 de euro să-și înceapă o afacere în agricultură. Din păcate, s-a întâmplat ceva greșit și cel puțin pe programul de agricultură România a avut o competiție de hârtii, o competiție de proiecte în care consultanții în general le impuneau prin planul de afaceri tuturor solicitanților anumite condiții pe care ei, în timp, nu reușeau să le mai îndeplinească. Și lucrul acesta s-a datorat lipsei de cunoaștere și de informare a tinerilor”, a arătat Adrian Chesnoiu.

Prin urmare, șeful MADR recunoaște că în realitate banii europeni s-au dus pe apa sâmbetei, în afaceri neviabile. Oficialul crede că s-a întâmplat asta și pentru că beneficiarii nu trebuiau să vină cu bani de acasă. Să ne amintim și că tinerii primeau punctaj suplimentar dacă puneau în câmp dovleci sau roșii, ca și când românii sunt mari consumatori ai acestor produse.

Tinerii care au reușit să-și facă o afacere viabilă economic cu sprijinul financiar de la UE destinat lor sunt dintre cei aflați deja sub o formă sau alta în mediul rural, de obicei copiii fermierului existent. Așadar, scopul programului de a aduce tinerii în satele românești nu prea a fost atins.

Acum, AFIR nu mai are bani pentru instalarea tinerilor fermieri, în acest an doar se implementează programele din perioada de tranziție 2021-2022.

Tinerii care-și desfășoară activitatea în agricultură vor avea la dispoziție, prin Planul Național Strategic 2023-2027, aproximativ 450 de milioane de euro. O sumă mai mică decât în programarea trecută.

Ministrul Chesnoiu promite că ghidurile solicitantului vor fi făcute în așa fel încât tinerii fermieri care vor beneficia de finanțare europeană să desfășoare afaceri rentabile.

Cât de eficiente vor fi viitoarele măsuri, având în vedere că ele vor fi elaborate de aceiași oameni ai Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale care au lucrat la ghidurile solicitantului despre care Chesnoiu zice că au fost ineficiente? E pregătită clasa politică să renunțe la clientelismul de la țară?

„Schimbul de generații în agricultură” e în gura tuturor politicienilor, dar faptele ne arată că reforma agrară e tot mai departe.

Închei cu tonul pesimist și, totodată, realist al lui Florin Constantin, fondatorul companiei de recrutare de specialiști în agribusiness AGXecutive și consultant HR: „Schimbul de generații în agricultura României, așa cum este el prezentat azi de politicienii avizi după votul încă numeros al sătenilor, nu se va întâmpla niciodată. Îmi pare rău să v-o spun”.

Editorial scris de: MIHAELA PREVENDA, redactor-șef

Industria agricolă are în față noi provocări și oportunități deopotrivă. Este procesarea răspunsul la echilibrarea balanței agroalimentare a României? De ce sectorul agricol este important pentru banca centrală? Care sunt măsurile care vizează mediul și impactează agricultura în noul context european?

La Agribusiness 4.0, experți în domeniul tehnologiilor pentru agricultură și oficiali români cu responsabilități în dezvoltarea politicilor și strategiilor în domeniu, se reunesc joi, 24 martie 2022, și vin cu soluții concrete la situațiile de criză cu care fermierii se confruntă în aceste vremuri fără precedent.

Conferința este moderată de Andreea Stroe, realizator și prezentator de televiziune, căreia i se va alătura jurnalistul Tudor Calotescu.

Printre speakerii evenimentului se regăsesc Adrian Chesnoiu - ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale; Achim Irimescu - ministru plenipotenţiar, şeful secţiei Agricultură în cadrul Reprezentanţei Permanente a României la Uniunea Europeană; Tánczos Barna - ministrul Mediului, Apelor și Pădurilor, precum și Florian Ciolacu - director executiv Clubul Fermierilor Români pentru Agricultură Performantă.

Companii importante și de renume sunt prezente cu standuri digitale, acolo unde își vor prezenta portofoliul de produse și soluțiile tehnologice inovatoare, iar fermierii interesați pot intra în contact direct cu reprezentanții acestora. Standurile companiilor: AGRICLOUD, AGRII, AGRIVI, BIT SOFTWARE, CORTEVA AGRISCIENCE, FMC AGRO ROMÂNIA, GARANTI BBVA LEASING, INAQ CONSULTING, LIDEA, PATRIA BANK, RWA RAIFFEISEN AGRO, WE AGRI, vor putea fi vizitate până la ora 20:00.

Linkul de acces în platformă: https://virtualagro.3dview.events

Pentru mai multe informații, cât și pentru a vedea agenda evenimentului, accesați site-ul: https://virtualagro.ro

De multe ori am scris și am vorbit despre securitatea alimentară a unei țări și cu referire specială la România, ca și concept și aplicabilitate, iar vremurile trăite în acest moment (la data scrierii articolului, războiul în Ucraina este în derulare) ar trebui să facă autoritățile să treacă de la starea de letargie și reflecție inutilă la momentul luării unor decizii serioase și ferme pentru viitor.

Un alt concept vehiculat de câteva voci sporadice în media românească, și neluate din păcate în seamă de autorități, îl constituie o posibilă criză alimentară, unde, pe lângă definirea acesteia, trebuie să avem în vedere și condițiile de declanșare și de manifestare în diverse condiții, inclusiv cele generate de un război, așa cum avem în acest moment.

Dar pentru a fi mai ușor de înțeles, o să spunem lucrurile mai pe șleau, astfel încât toată lumea să poată înțelege cum stă situația și să se înțeleagă că nu este cazul de panică, este doar vorba de nevoia unor acțiuni cât mai rapide de prevenție strategică în contextul unor situații potențiale de criză.

Astfel, în România există Agenția Națională a Rezervelor de Stat, un organism pe cât de important într-o astfel de situație de criză, pe atât de ,,obscur și conspirativ” ca organizare și mod de lucru, iar aici am în vedere transparența deciziilor și a informațiilor pentru publicul larg. Spun asta deoarece activitatea Rezervelor de Stat este catalogată ca secret de stat, dar să nu credem că din cauza riscului de a afla ,,dușmanii noștri”, care oricum știu ce este de știut, ci cred doar din motive de protejare a unor obiceiuri dâmbovițene semnalate și descrise de presă de-a lungul timpului, legate de anumite interese nu tocmai principial corecte. Această agenție este coordonată în mod ciudat de către ministrul de interne (nu înțeleg de ce nu se ocupă de stocurile de produse agricole și alimentare ministrul agriculturii), dar aprobarea pentru achizițiile sau disponibilizările de produse este dată de prim-ministru în persoană. Spun că este anacronică coordonarea ministrului de interne, deoarece teoretic pregătirea pentru decizii de acumulare, înlocuire și conservare în cazul produselor alimentare de orice tip ar trebui făcută de ministerul de resort și doar coordonarea distribuției în momente de criză, de către ministerul de interne, dar așa este la noi.

Revenind la problema noastră, trebuie să avem în vedere că acest conflict din Ucraina s-ar putea să afecteze major stabilitatea aprovizionării alimentare la nivel global, în condițiile în care cele două țări beligerante, plus Kazahstan (altă țară caracterizată de ,,stabilitate”), reprezintă de exemplu o treime din producția de grâu mondială, ceea ce poate face să avem parte de disfuncționalități majore în comerțul mondial cu acest produs și nu numai.

Adică, altfel spus, dacă presupunem că Rusia va fi sub embargou de export pentru câteva luni de aici încolo, iar în Ucraina din cauza unui conflict de lungă durată (care nu poate fi exclus dacă se va trece la un război de rezistență), nu va veni nimeni să încarce produsele, cum se vor aproviziona piețele mondiale și la ce costuri? De unde vor lua marii importatori ca Egipt, Iordania, Algeria, Arabia Saudită sau Turcia grâu care să le asigure necesarul intern și la ce preț? Iar aceste probleme se vor manifesta începând cu livrările care ar trebui să se realizeze chiar din această lună.

La acest moment, Franța și România nu au nicio șansă să poată asigura măcar un nivel decent de aprovizionare a pieței regionale, nu mai vorbim de piața mondială. Deci ce se va întâmpla în perspectivă?

În plus, trebuie să ne gândim că o continuare a conflictului militar, indiferent de intensitatea acestuia, va putea pune o mare presiune pe realizarea campaniei de primăvară în Ucraina, atât din punctul de vedere al siguranței fermierilor în zonele de conflict, dar și din cauza problemelor de aprovizionare cu motorină, care vor face foarte dificile însămânțările de primăvară pentru floarea-soarelui și porumb, dacă nu chiar imposibile.

Dacă acest scenariu se va confirma, ce vom face, de pildă, pentru a asigura necesarul de ulei de floarea-soarelui pentru populație la nivel regional, în condițiile în care primii doi producători mondiali nu vor vinde nimic la export din perspective diferite, Ucraina afectată de război și Rusia de embargou?

Cum vom asigura oare necesarul de porumb pentru zootehnie la nivel comunitar, care este un importator net, dar care va rămâne fără surse apropiate de aprovizionare și va trebui să se bată pe marile piețe din America de Sud și Nord cu China, Japonia, Coreea de Sud alți mari importatori, pentru acest produs?

Nu trebuie minimalizat faptul că astfel de probleme vor putea apărea și pentru aprovizionarea cu orz, rapiță sau alte produse agricole care în mod normal sunt asigurate de aceste țări.

O astfel de situație va duce, încă teoretic la acest moment, în mod clar la o explozie a prețurilor, iar rezervele de produse agricole ale lumii vor fi puse la grea încercare, asta ca să nu mai vorbim de prețuri.

Dacă mergem mai departe cu scenariul apocaliptic, putem să estimăm că lipsa producției Rusiei și a Ucrainei de pe piețele agricole poate atrage o creștere de prețuri de peste 50% față de nivelul actual, ceea ce poate duce în final la dublarea prețurilor produselor alimentare procesate la raftul magazinelor, asta deoarece pe lângă creșterea prețurilor la materia primă, vor îngloba și creșterea prețului la energie, gaze, salarii etc. Însă această creștere a prețurilor la produsele agricole va fi foarte probabil coroborată cu o creștere a prețului la utilități, deoarece posibila lipsă sau restricționare a gazelor din Rusia va atrage probleme atât în industrie, în general, cât și în agricultură, în special, pentru aprovizionarea cu îngrășăminte chimice, dar și pentru aprovizionarea cu motorină.

Pe de altă parte, țările arabe s-ar putea să dorească să se folosească de oportunitatea de creștere a prețurilor la petrol care se va manifesta în continuare și să nu facă nimic pentru creșterea producției.

Toate aceste posibile scumpiri ale utilităților și produselor alimentare vor lovi în toate țările, dar în special în categoriile de persoane vulnerabile, acestea fiind în primul rând pensionarii și categoriile de persoane cu venituri mici, care din păcate în România sunt numeroase. Această situație va impune necesitatea găsirii unor metode de sprijinire eficiente a acestor categorii defavorizate, dar care vor fi acelea? Oare vom avea parte tot de bâlbâielile pe care le-am avut și le mai avem legate de plafonarea prețurilor la energie și gaze? Tot ce este posibil, deoarece din păcate gradul de pregătire a celor care ar trebui să găsească soluții este destul de scăzut.

Trebuie să înțelegem că manifestarea crizei alimentare nu este obligatoriu de a se manifesta prin penurie de alimente, ci se poate realiza și prin prețuri foarte ridicate, care fac produsele alimentare inaccesibile pentru categoriile defavorizate de populație. Teoretic, o intervenție eficientă și clar direcționată ar trebui să constea în acordarea de ajutoare alimentare pentru categoriile de populație defavorizate prin diverse canale de distribuție, dar asta ar presupune să le și ai disponibile, adică ele să se fi aprovizionat anterior de către Rezerva de Stat.

Ce stocuri ar trebui să avem și de ce fel? Oare ne imaginăm că dacă vom da un sac de grâu pentru fiecare persoană se rezolvă problema sau oare va trebui să avem făină, ulei, mălai, conserve de carne, conserve de legume, și asta măcar pentru 6 luni? Iar termenul de 6 luni nu este stabilit după ureche, ci este termenul între campania de recoltare în emisfera nordică și cea sudică, fiindcă acestea sunt momentele majore când poți face ,,cumpărături”, mai ales în momente de criză profundă, asta pentru a obține și prețuri mai bune.

Ce vom face cu anumite sectoare indispensabile, cum este agricultura, dacă nu vom putea găsi motorină suficientă sau prețurile acesteia vor deveni prohibitive, nu vom mai semăna sau recolta?

Oare are cineva de la noi, la nivel de demnitari, preocuparea înțelegerii și reformării sistemului de rezerve de stat și să le aducă la nivelul necesităților momentelor pe care le trăim?

Mi-ar plăcea să văd în perioada imediat următoare o efervescență de a gândi un sistem eficient de realizare a rezervelor de stat și de stabilire a unor mecanisme eficiente de lucru al acestei structuri, astfel încât apariția unor crize alimentare să ne afecteze cât mai puțin. Mai mult, acest sistem ar trebui bazat pe o evidență reală și imediată în timp a evoluției stocurilor de produse agricole și alimentare la nivel de sector economic.

Cum ar fi să cumpărăm grâu acum cu peste 300 euro/tonă, comparativ cu perioadele de acum vreo 2-3 ani, când puteam să îl luăm în perioade de recoltat și era 150-160 euro/tonă? Sau cum să cumpărăm acum floarea-soarelui cu peste 600 USD/tonă, față de perioada când am fi putut cumpăra cu circa 300 USD/tonă? Va fi cineva vinovat de lipsa de organizare a acestei activități sau mereu vinovatul este statul, în general, adică nimeni, format din nepricepuți și profitori care mai de care mai vorace?

România a fost mereu plină de ,,pricepuți în toate” și de 30 de ani ni se spune să stăm liniștiți întrucât cineva veghează la siguranța și securitatea alimentară, iar acum cu toții vedem că nu o mai putem ,,duce bine”, iar perspectivele sunt de-a dreptul ,,triste și descurajante”, având în vedere gradul de preocupare și înțelegere ale clasei politice.

Mă gândesc că momentul implementării Green Deal este cum ,,nu se poate mai favorabil”, în sensul că este ,,minunat” să renunțăm acum, așa cum cer germanii, la energia nucleară și energia din cărbune și să rămânem doar cu energia din fotovoltaice, morile de vânt și gazul rusesc, astăzi, când Rusia încearcă ocuparea unui stat suveran.

Sau mai este de actualitate să reducem în mod necontrolat și negândit consumul de pesticide și îngrășăminte în agricultură și să mâncăm greieri, alge și multe alte prostii generate de gândirea delirantă a unei clase de birocrați bruxellezi rupți de lume și realități, așa cum din păcate vedem astăzi, sacrificând productivitatea agriculturii europene în favoarea unor idealuri idioate?

Este drept că în ultimele zile nici Germania nu mai este foarte sigură de principiile susținute până în prezent și poate că este momentul ca la reuniunile miniștrilor agriculturii să se ridice problema anulării adoptării unor strategii care nu mai sunt conforme cu momentele trăite de Europa astăzi și să ne reconfigurăm nevoile în raport cu noile realități atât de violent manifestate, asta, dacă nu vrem să murim luptându-ne animalic pentru o bucată de pâine și gândindu-ne la beneficiile ecologismului modern.

Nu trebuie trecut cu vederea și trebuie să acceptăm că în mare măsură situația de astăzi este datorată intereselor subterane ale politicienilor vestici și bruxellezi, care în spatele unor interese propagandistice nu au reușit sau nu au vrut să înțeleagă rolul unei agriculturi performante, iar esticii, sub imperiul realității unor țări corupte până în măduva oaselor, au aplaudat ,,apusul de soare” vestic, indiferent de prețul care trebuie plătit.

Nu trebuie uitat că situația de astăzi din Ucraina este rodul unor compromisuri succesive făcute Rusiei de către o clasă politică europeană și transatlantică de birocrați incapabili de orice și cărora actuala situație le este indiferentă, afară de momentele de jelanie electorală.

În rest, numai de bine.

Articol scris de: DR. ING. ȘTEFAN GHEORGHIȚĂ, fermier (jud. Brăila) și membru LAPAR

Adrian Chesnoiu, ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, anunță constituirea unui Comitet consultativ cu reprezentanții tuturor sectoarelor din agricultură și industrie alimentară pentru elaborarea de politici publice pe baza dialogului.

Prin intermediul Comitetului Consultativ pentru Politici Agroalimentare, organizațiile reprezentative din agricultură vor avea o relație directă cu șeful MADR, în vederea asigurării predictibilității noilor politici sectoriale în domeniile reglementate.

„În calitate de ministru al Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, îmi doresc instituirea unui mecanism de dialog constructiv cu reprezentanții mediului asociativ din principalele sectoare ale agriculturii, industriei alimentare şi dezvoltării rurale. Principalul scop al acestui mecanism este reprezentat de dorinţa mea de a elabora politici publice coerente în sectorul agroalimentar la care să contribuie activ, pe baza expertizei lor, reprezentanții beneficiarilor acestora, anterior adoptării lor”, a declarat ministrul Adrian Chesnoiu.

Foto: MADR

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Clubul Fermierilor Români are o înțelegere foarte bună a puterii și resurselor agriculturii românești și consideră că nu există niciun risc privind securitatea alimentară națională. România este o țară puternică agricol, din acest motiv nu trebuie dat curs speculațiilor privind riscul de securitate alimentară.

Clubul Fermierilor Români elaborează analize pe baza unor date concrete privind piața și comerțul cu cereale, realizând rapoarte de piață utile pentru fermieri, în scopul valorificării mai eficiente de către aceștia a producțiilor agricole. Săptămânal, Clubul trimite autorităților române analize privind piața cerealelor la nivel național, regional și global, evidențiind impactul pentru România.

„Clubul nu a făcut și nu va face estimări și scenarii de evoluție privind prețul la raft al produselor agroalimentare, ne referim în particular la speculațiile din ultimele zile privind o presupusă criză a uleiului de floarea-soarelui și evoluția prețului acestui produs. În ceea ce privește situația stocurilor și tendințele privind prețul la semințele de floarea-soarelui și a uleiului procesat, precizăm că mecanismele de piață stabilesc prețurile, iar contextul geopolitic poate genera speculații, dar acestea nu au niciun temei să se manifeste în prezent în România. Guvernul României cunoaște și monitorizează situația stocurilor de cereale și produse agroalimentare la nivel național, are la dispoziție mecanisme de intervenție pentru a aplica strategia cea mai potrivită în funcție de evoluția situației în care România se regăsește la nivel regional și internațional”, precizează Florian Ciolacu, director executiv Clubul Fermierilor Români.

Ca urmare a informațiilor vehiculate în spațiul public privind evoluția prețului la raft la uleiul de floarea-soarelui, Clubul Fermierilor Români face următoarele precizări în legătură cu declarațiile despre acest subiect și modul în care au fost interpretate datele referitoare la tendințele din piața de cereale, în mod particular cea a semințelor de floarea-soarelui, în contextul generat de războiul din Ucraina.

• România este cel mai mare producător de semințe de floarea-soarelui la nivel european și are capacitatea de a-și asigura singură consumul intern și necesarul de procesare.

• România este un rezervor de materie primă pentru Uniunea Europeană, este net exportator. Criza regională este un moment potrivit de analiză pentru a găsi modalitățile necesare de a procesa mai mult în țară, astfel încât să generăm valoare adăugată pentru țara noastră.

• Conjunctura regională, care a creat o perturbare în aprovizionarea din bazinul Mării Negre, generează efecte care afectează toată Europa, nu doar România.

• România are fabrici de procesare și capacități de producție pentru a susține producția de ulei din materia primă proprie necesară consumului intern și nu depinde de importul de ulei de floarea-soarelui pentru a asigura acest consum național.

Clubul Fermierilor Români susține cu responsabilitate că țara noastră are toate resursele agroalimentare, că dispune de o capacitate strategică europeană în domeniul agricol, iar contextul regional actual atât de dificil nu trebuie să fie folosit pentru a genera speculații privind presupuse riscuri la adresa siguranței și securității alimentare a cetățenilor României.

În lipsa unui plan realist și imediat de stabilizare a pieței naționale, producătorii, distribuitorii, transportatorii vor fi obligați să transfere costurile mărite în prețuri, o povară insuportabilă de către consumatori, sau să nu facă acest transfer riscându-și astfel întreaga afacere, deja afectată și cu o marjă de profitabilitate deja redusă, susține Asociația Companiilor de Distribuție de Bunuri din România (ACDBR). „Guvernul României trebuie să inițieze de îndată consultări cu mediul asociativ patronal. Solicităm intervenții fiscale imediate în domeniul taxării energiei, a combustibililor și a muncii pentru a preveni colapsul pieței naționale”, transmite ACDBR prin președintele asociației – Ovidiu Gheorghe.

Comunicatul de presă al ACDBR

Luând act de criza prețurilor din energie, de creșterea prețurilor la motorină și la benzină din ultimele zile, având în vedere declarațiile prim-ministrului României referitor la demararea unor controale de amploare în piața combustibililor, comunicăm următoarele:

1. Lipsa predictibilității evoluției pieței naționale, pe fondul incoerenței constante în comunicare a Ministerului Energiei în ultimii doi ani și a proximității conflictului armat din Ucraina, reprezintă elemente de îngrijorare majoră pentru toate companiile din întreg lanțul alimentar.

2. Raportat la costurile operaționale ale unei companii din domeniul distribuției de bunuri de larg consum, combustibilul, energia și forța de muncă reprezintă cumulat 60 - 75% din total.

3. Efectele negative ale restricțiilor impuse de Guvern în contextul pandemiei asupra companiilor noastre se traduc în diminuarea marjelor de profit acestea fiind între 1,00 - 2,5%.

4. Instabilitatea fluxurilor comerciale a materiilor prime agricole și a produselor alimentare din piața internațională poate conduce la decizii ale statelor de diminuare/restricționare temporară a comerțului agroalimentar.

Combinația acestor cauze poate avea următorul efect în piața de bunuri de larg consum a României:

1. Restrângerea activităților economice ale companiilor de distribuție de bunuri și ale tuturor actorilor implicați în lanțul alimentar;

2. Șomaj;

3. Fluctuații mari ale prețurilor de vânzare și implicit discontinuitatea lanțului alimentar și afectarea securității alimentare a cetățenilor României.

Apreciem că una dintre cauzele fundamentale, suplimentar pandemiei și conflictului militar din Ucraina, este managementul ineficient de la nivelul Ministerului Energiei din punct de vedere al:

1. Modalității de implementare a Schemelor de ajutor de stat în contextul pandemiei (ElectricUp?);

2. Gestionării modului de liberalizare a pieței de energie:

3. Crizei combustibililor: vina nu poate aparține niciodată cetățenilor și companiilor oricărui stat, atât timp cât Ministerul Energiei nu monitorizează eficient evoluția pieței și nu comunică public suficient pentru a asigura un climat de încredere și de siguranță economică și socială.

Trăim vremuri în care emoția publică are rol covârșitor. Încă există în memoria colectivă recentă lipsa combustibilului sau „raționalizarea” lui, cozile dinainte de '90. Emoția, panica socială pot crea efecte mai grave socio-economic decât însuși prețul combustibililor iar comunicarea dezastruoasă a Ministerului Energiei va genera criză economică severă.

Prețurile carburanților au crescut constant în ultima perioadă, nu doar în această săptămână și în niciun caz panica nu a fost generată de o știre falsă, ci de negarea realității!

Domnule ministru al Energiei, aveți obligația legală de a gestiona corect (și) comunicarea publică. Nu ați făcut-o, iar performanța ministerului se măsoară în efectele produse în societate, determinând astfel intervenția Primului ministru al României. Rolul prevenirii colapsului economic prin eficiența politicilor publice este major și nu ați acționat relevant pe această direcție! Vă solicităm, domnule ministru să reluați imediat consultările publice transprente și veridice cu mediul de afaceri!

Sursa: https://www.euload.com/info.php?catID=25#381

Solicităm primului ministru și ministrului Energiei să gestioneze ferm și transparent situația economică a României, acordând atenție maximă evoluției pieței de energie (electricitate, gaze, combustibili) și comunicând public coerent și proporțional cu importanța strategică a domeniului.

Ovidiu Gheorghe, președinte ACDBR

*****

Asociația Companiilor de Distribuție de Bunuri din România, înființată în anul 2015, are în componența sa 38 de membri, cu următoarele caracteristici:

• O cifră de afaceri însumată de circa 1,5 miliarde euro;

• O cotă de piață de circa 35% din totalul pieței de distribuție tradițională de bunuri;

• Peste 10.000 de angajați;

• Peste 75.000 de clienți asigurând „distribuția tradițională” a bunurilor de larg consum pe teritoriul național în sistemul micilor și marilor retaileri și în sistemul HoReCa.