Printr-un comunicat de presă pe care-l publicăm integral mai jos, organizațiile profesionale reprezentative din agricultură își arată dezamăgirea față de recenta poziție a deputatului USR Daniel Popescu referitoare la neonicotinoide, exprimată în Parlamentul României, asociațiile fermierilor arătând, totodată, situația reală din teren în ceea ce privește neonicotinoidele.

Federațiile și asociațiile cu reprezentativitate din industria agroalimentară semnatare își exprimă îngrijorarea față de o recentă luare de poziție a formațiunii politice USR, prin vocea domnului deputat Daniel Popescu, conform căreia este „absurdă decizia noului ministru al agriculturii, domnul Adrian Oros, de a autoriza utilizarea de către agricultori a pesticidelor care afectează grav albinele, în speță cele care conțin trei tipuri de neonicotinoide (imidacloprid, clotianidin și tiametoxam).”

Această afirmație este, în egală măsură, surprinzătoare și dezamăgitoare pentru membrii noștri, care au solicitat insistent, în fiecare din ultimii șapte ani, autorităților de la București și de la Bruxelles autorizarea temporară în regim de urgență a tratamentului cu insecticide din grupa neonicotineoidelor, deoarece, în absența acestuia, producția de porumb și floarea-soarelui a țării ar fi grav afectată, iar în regiunea de sud, endemică pentru dăunători extrem de distructivi, chiar compromisă.

Gradul de infestare cu Tanymecus sp. în România este între 6,7-10,6 adulți/m2, cu circa 220% - 320% superioară pragului economic de dăunare. Deși dăunătorul este prezent și în Serbia, Croația, Bulgaria, Grecia, Ungaria, Cehia, Ucraina, Rusia, gradul de infestare este mult mai redus. În același context, menționăm că, în țara noastră, cantitatea medie de produse fitosanitare pe hectar este aproximativ 0,6 kg, în timp ce media europeană este 2,2-2,4 kg/ha.

În cadrul preocupărilor noastre, s-a aflat constant identificarea altor soluții pentru combaterea dăunătorilor culturilor specifici arealelor agricole ale României, în special a Tanymecus spp., scop în care am testat, în condiții de câmp, cu sprijinul institutelor de cercetare publică din România, posibile alternative la tratamentul cu neonicotinoide. Din păcate, nu am reușit să găsim o alternativă eficace, iar companiile din industria de protecția plantelor nu au pus încă pe piață un substitut.

Fermierii și apicultorii (prin Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultură) au conlucrat în toată această perioadă pentru dezvoltarea unui pachet de bune practici care să permită utilizarea sigură a produselor neonicotinoide. Înseși derogările de urgență au atașate condiții specifice de utilizare, care să reducă efectele acestora asupra polenizatorilor.

De asemenea, Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Plantelor, coordonat de Academia de Științe Agricole și Silvice, conduce, de doi ani, studiul „Realizarea unui sistem de monitorizare și cuantificare a efectelor tratamentului semințelor cu insecticide neonicotinoide (imidacloprid, clotianidin și tiametoxam) la culturile de porumb, floarea-soarelui și rapiță, asupra producției agricole și a populațiilor de Apis mellifera, în condițiile agro-pedoclimatice specifice țării noastre”, ale cărui concluzii preliminare nu indică prezența reziduurilor de insecticide neonicotinoide peste limitele considerate sigure pentru populațiile de polenizatori.

Conform Eurostat, Apicultura românească este pe locul 2 în Uniunea Europeană la familii de stupi și pe locul 1 la producția de miere.

În aceste condiții, considerăm că aplicarea mecanicistă a principiului precauției de către managerii de risc europeni va pune, în scurt timp, sub semnul întrebării viabilitatea agriculturii blocului comunitar. Nu există tehnologie cu risc zero, de aceea este de dorit o abordare holistică a problematicii complexe a protecției culturilor împotriva bolilor și dăunătorilor. Soluția simplistă a eliminării de pe piață a unor soluții tehnologice esențiale pentru agricultori ar trebui înlocuită de efortul comun al părților implicate în elaborarea și impunerea unor seturi de bune practici care să minimalizeze riscurile asociate acestor tehnologii. După cum am mai afirmat, o politică bazată exclusiv pe evitarea riscurilor este incompatibilă cu inovația tehnologică pe care UE o proclamă drept prioritate absolută.

Cu atât mai dezamăgitoare este ralierea unor politicieni din țara noastră la abordări populiste, criticând dur conducerea Ministerului Agriculturii pentru că a înțeles caracterul de urgență al acestui demers și, în urma unui amplu proces de consultări publice cu toate părțile implicate, a furnizat argumente valide pentru fundamentarea autorizării temporare ce va permite fermierilor din România să-și asigure premisele unor recolte stabile și în acest an agricol.

Nicolae Sitaru, președinte al Asociației Producătorilor de Porumb din România - APPR

Ionel Arion, președinte al Federației PRO AGRO

Nicolae Vasile, președinte al Ligii Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România - LAPAR

Mircea Băluță, președinte al Uniunii de Ramură Națională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal - UNCSV

În viziunea președintelui interimar al Pro Agro, Emil Dumitru, exprimată în cadrul conferinței Mediafax „Smart Agriculture”, competitivitatea fermelor mari trebuie susținută de factorii decidenți din România.

„Agricultorii, fermierii mari, care produc pentru piață, sunt deschiși față de tehnologie, au sisteme de ghidaj și asistăm la o reducere în utilizarea de pesticide. Cred că trebuie să trecem la o altă etapă. M-am săturat de discursuri populiste. Trebuie să ne gândim la fermele mari, cum să susținem competitivitatea lor”, a afirmat liderul interimar al Federației Pro Agro.

De asemenea, Dumitru a adăugat că fermele de familie trebuie aduse, la rândul lor, la un nivel înalt de tehnologizare, astfel încât să poată fi competitive și ele pe piața internațională.

„Trebuie să facem politici inteligente, să reducem costurile fermierilor. Eu sunt un susținător al fermelor de familie, iar acestea trebuie susținute foarte mult. (…) Trebuie să aducem pe câți mai mulți în această zonă a tehnologiei, dacă vrem ca domeniul agriculturii și cel al industriei alimentare să fie unul cu care să ne mândrim”, a mai declarat Dumitru.

Organizatorii evenimentului și-au propus, printre altele, să discute despre maniera de finanțare a fermierilor români pentru a se dota tehnologic, să dezbată modul cum au folosit fermierii aplicațiile, cum poate lucra drona ca zilier la fermă, care sunt noutățile momentului în materie de inputuri agricole – substanțe chimice, tratamente, semințe, utilaje.

Federaţia Naţională „Pro Agro” solicită Executivului de la București trecerea de urgenţă a Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA) în subordinea directă a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), pentru coordonarea activităţii instituţiei şi iniţierea procedurii legale de a se discuta în Consiliul Suprem de Apărare ai Ţării (CSAT) despre pesta porcină africană (PPA), o problemă majoră care distruge industria creşterii porcului din România.

Conform unei scrisori deschise transmise premierului României şi tuturor miniştrilor implicaţi în gestionarea PPA de către liderii organizației de fermieri, discuția din CSAT ar putea genera inclusiv declararea stării de urgență în zonele puternic afectate de PPA.

„Se impune, conform Planului de contingenţă al României pentru PPA, declararea stării de urgenţă în zonele afectate, de către Preşedintele României, la solicitarea Guvernului României. Este inadmisibil ca investiţiile efectuate în sectorul de creştere şi îngrăşare a porcului din România să fie împinse în pragul falimentului de modul defectuos în care este gestionată această situaţie de criză”, afirmă vocile autorizate din Pro Agro.

În contextul actual al evoluţiei pestei porcine africane pe teritoriul României, Federaţia Naţională Pro Agro sesizează Executivul de la București cu privire la pericolul pe care PPA îl are asupra fermelor comerciale de creştere şi îngrăşare a porcului din România, entități economice care produc 50% din totalul cărnii de porc destinate consumului intern, cu implicaţii majore în economia naţională.

„Au trecut aproximativ trei luni de la confirmarea virusului PPA în judeţul Tulcea, iar situaţia se prezintă catastrofal din punctul de vedere al gestionării evoluţiei bolii. Numai la nivelul judeţului, sunt confirmate 507 focare de pestă porcină africană în 67 de localităţi, iar în două localităţi există patru suspiciuni cu analize în lucru”, precizează reprezentanţii federaţiei.

Conform afirmațiilor acestora, odată cu transferarea de la nivel central ANSVSA a punctelor de trecere a frontierei către DSVSA judeţene, s-a generat o situaţie prin care gestionarea riscurilor cu implicaţii în scăderea capacităţii de control sanitar-veterinar la frontieră a permis ca România să devină vulnerabilă în ceea ce priveşte PPA.

„Considerăm că această trecere a PIF-urilor, argumentată în nota de fundamentare de modificare a OG 42/2004 şi OG 83/2003 şi justificată tocmai prin întărirea capacităţii administrative a DSVSA-urilor, a fost inoportună, analizând situaţia existentă, şi cerem în regim de urgenţă ca PlF-urile să treacă în subordinea aparatului central al ANSVSA”, se mai menționează în scrisoarea citată.

De asemenea, raportul de audit al CE efectuat de DG (SANTE) 2017-6118, anul trecut în perioada 25 ianuarie - 2 februarie, a reliefat faptul că gestionarea populaţiei de mistreţi şi biosecuritatea din exploataţiile non-profesionale nu sunt aplicate de către România, cu toate că există cadrul legal în acest sens, susţine Pro Agro.

„Ne întrebăm oare cum este posibil ca, într-un răstimp atât de mare, de 16 luni de la acest raport de audit, autorităţile competente - în speţă ANSVSA, împreună cu Ministerul Mediului, Ministerul de Interne şi Ministerul Apelor - nu au luat măsurile necesare pentru uciderea mistreţilor, precum şi inventarierea exactă a porcilor din cadrul gospodăriilor individuale. Faptul că în prima jumătate a anului 2018 nu a existat inventarierea porcilor din gospodăriile populaţiei face ca mişcarea animalelor să nu poată fi controlată, situație ce conduce la propagarea bolii. Este lesne de ştiut că numeroase exploataţii non-profesionale au un nivel foarte redus de biosecuritate şi reprezintă cel mai vulnerabil punct de introducere a infecţiei la porcii domestici (ca să nu mai amintim de acele exploataţii care cresc porcii în semilibertate, precum cantonierii şi stânele)”, mai spun reprezentanţii Pro Agro.

Nu în ultimul rând, contractele existente între Ministerul Apelor şi Pădurilor şi administratorii terenurilor de vânătoare contribuie la o creştere de la an la an a populaţiei de mistreţi, fără dovada existenţei unor acorduri în vigoare între Ministerul Apelor şi Pădurilor şi ANSVSA, pentru a inversa această tendinţă. Potrivi sursei citate, această populaţie în creştere va favoriza răspândirea pestei porcine africane şi va crea dificultăţi în eliminarea şi combaterea sa, în cazul în care aceasta ar pătrunde în România.

Reprezentanţii Pro Agro consideră că fermele comerciale afectate trebuie despăgubite printr-un sistem care să ia în calcul pierderile de venit, pentru a-şi putea relua activitatea, altfel simpla despăgubire pe cap de animal nu rezolvă problemele economice generate de PPA.

De asemenea, pentru gospodăriile individuale este nevoie de despăgubirea urgentă a porcilor ucişi în focar, pentru a exista certitudinea din partea crescătorilor că statul român îşi respectă angajamentele asumate atât la nivelul UE, cât şi la nivel naţional.

Pro Agro semnalează o comunicare defectuoasă între Centrul Local de Combatere a Bolilor (CLCB) şi Unităţile Locale de Decizii (ULD), care nu îndeplinesc cu celeritate măsurile prevăzute în Planul de Contingenţă şi astfel propagarea extinderii virusului este una nemaiîntâlnită în UE.

Din datele Pro Agro, reiese că numărul focarelor de pestă porcină africană la porci domestici şi mistreţi se ridică la 715 în 142 de localităţi din 10 judeţe (Satu-Mare, Bihor, Sălaj, Tulcea, Brăila, Constanţa, Ialomiţa, Galaţi, Ilfov şi Călăraşi).

Ca urmare a demisiei lui Florentin Bercu, implicit a vacantării postului de director executiv al Pro Agro, conducerea federației lansează o provocare publică pentru toți cei interesați de preluarea acestei funcții de coordonare a aparatului executiv.

„Federația Pro Agro oferă șansa în mod transparent unei cariere de coordonare a aparatului executiv persoanelor interesate să accepte o astfel de provocare și lansează public invitația de a trimite CV-ul pentru funcția de director executiv pe adresa federatiei, Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.”, se menționează într-un comunicat de presă al organizației.

Totodată, șefia Federației Naționale Pro Agro îi mulțumește oficial lui Bercu Florentin pentru activitatea desfășurată în calitatea de director executiv în cei șase ani de activitate, în care a pus în aplicare deciziile conducerii de reprezentare a intereselor producătorilor din agricultură, industria alimentară și serviciile conexe din România.

„Secretariatul executiv a fost coordonat de domnul Bercu Florentin de la înființarea federației și până în prezent, când a decis să accepte o nouă provocare, perioadă în care Pro Agro a cunoscut o dezvoltare și o consolidare a asocierii în agricultură și industria alimentara”, se mai menționează în document. „Domnul Bercu Florentin este unul dintre cei care au contribuit la dezvoltarea Federației Naționale Pro Agro, motiv pentru care îi mulțumim și îi urăm succes în cariera pe care o va urma”.

Federația Națională Pro Agro este o organizație profesională înființată în anul 2012 de și pentru producătorii din agricultură, industria alimentară și servicii conexe din România, în vederea promovării, reprezentării, susținerii și apărării intereselor membrilor organizațiilor profesionale reprezentative la nivel național în raport cu instituțiile europene și naționale, publice sau private.

Federația Națională Pro Agro este o organizație-umbrelă care răspunde provocărilor cu care se confruntă membrii săi din cele 16 organizații profesionale și interprofesionale afiliate, prin promovarea și sprijinirea unei economii rurale durabile în care agricultura este esențială pentru viitorul tuturor și este vocea producătorilor din acest sector, care constituie un important pilon al economiei naționale românești, reprezintă interesele și nevoile membrilor, coordonând și sprijinind organizațiile profesionale pe teme agricole, economice, juridice, fiscale, educaționale și sociale. Mai multe detalii, pe www.cnproagro.ro

Înființarea unei organizații-umbrelă sub care să se unească toate cooperativele din agricultura românească, una care să le reprezinte interesele la nivel european, precum și să instituie un dialog instituționalizat cu autoritățile din România, este dezideratul celor 11 organizații care au fost prezente la Ziua Cooperativelor de cultură mare din mai 2017 de la sediul Braicoop, uniune care ar urma să-și pună bazele în mod concret în septembrie.

Pentru că a fost amintit numele Braicoop, aceasta este singura cooperativă agricolă din România care a efectuat investiții pentru membrii săi, în valoare de 600.000 de euro, într-o bază unde se dorește construcția inclusiv a unui siloz și care este reprezentată cu succes de ing. Constantin Mocanu, președintele cooperativei.

Dar despre alte experiențe investiționale (din Republica Moldova, de această dată), unele mult mai consistente, în cele ce urmează.

Revenind la uniunea cooperativelor de cultură mare, acesta pare a fi panaceul tuturor tipurilor de forme asociative similare din agricultura autohtonă și care ar duce la revitalizarea situaţiei acestora. Potrivit afirmațiilor lui Florentin Bercu, directorul executiv al Pro Agro, este nevoie urgentă de dialog cu cei care decid în Europa, prin COGECA (Confederația Generală a Cooperativelor Agricole din Uniunea Europeană), precum și de reprezentativitate în grupele de dialog civil ale Comisiei Europene (CE), acolo unde se realizează regulamentele și directivele care sunt obligatorii de implementat pentru statele-membre, dialog posibil doar prin unificarea punctelor de vedere ale liderilor cooperatorilor din România.

„Din păcate, cooperativele agricole din România nu au fost niciodată reprezentate acolo, ci doar prin organizația multisectorială a fermierilor, câteva luni în anul 2013”, a precizat Bercu într-o lucrare de specialiate.

În plus, cele 11 cooperative agricole văd în această uniune de ramură a cooperativelor de cultură mare un prim pas pentru încurajarea creării filierelor cu valoare adăugată, unele care să facă tranziție de la o Românie eminamente producătoare de materie-primă agricolă la o țară producătoare de valoare adăugată.

Susținere în acest demers vine inclusiv din partea sectorului privat. Florin Constantin, directorul de marketing al Adama, a explicat că firma pe care o reprezintă vine în această ecuație cu o expertiză istorică.

„Adama este o companie care s-a creat într-un mediu nepropice agriculturii, într-o cooperativă în kibuțurile din Israel, la sfârșitul anilor '40, acolo unde se punea aceeași problemă pe care o avem aici, în România, de organizare a filierelor agricole, a producției agricole și de valoare adăugată”, a afirmat oficialul Adama, adăugând că uniunea cooperativelor agricole reprezintă o formă superioară de guvernanță a agriculturii. „Este clară decizia tuturor cooperativelor de a-și crea o structură asociativă care să le reprezinte în dialogul civil, să poată să trateze problemele lor de fond”.

Totodată, potrivit specialistului Pro Agro Florentin Bercu, în momentul de față, o astfel de uniune de ramură ar trebui să se implice activ în urmărirea procesului legislativ și în elaborarea proiectelor de acte normative care privesc domeniile acoperite de organizație, prin înaintarea de memorii, de proiecte legislative, colaborarea cu alte organizații implicate, realizarea de campanii de advocacy și altele.

Nu în ultimul rând, această uniune de ramură ar trebui să elaboreze şi să implementeze o strategie pe termen lung, una care să aibă în vedere instruirea producătorilor mici și medii din mediul rural pe probleme legate de consultanţă şi inovare în domeniul producţiei agricole şi de marketing, precum și încurajarea consumului, prin programe susținute de stat, prin activități de marketing, branding, precum și sampling.

Legea 566/2004 (Legea 164/2016). Funcțională sau nu?

Pentru că membrii cooperativelor (de cultură mare și nu numai) urmăresc procesul legislativ din România și încearcă să se implice în elaborarea proiectelor de acte normative care privesc domeniile de interes, chiar și în lipsa unei voci comune, în viziunea ing. Constantin Mocanu, șeful Braicoop, cooperativele agricole de la noi din țară ar fi guvernate de o lege care de aproape doi ani nu funcționează pentru că aceasta, pur și simplu, nu ar avea norme de aplicare.

Mai mult, scutirile de impozite reglementate de legislația în vigoare ar fi, în opinia sa, nefuncționale.

„Noi, practic, funcționăm fără a fi reglementați de vreun act normativ. Suntem constituiți în baza legii, dar facilitățile oferite de 562 (în fapt, Legea 566/2004, modificată prin Legea 164/2016) referitoare la scutirea de impozit a cooperativei, scutiri de taxe ale fermierilor pe pământ, nu funcționează”, a precizat Mocanu cu ocazia evenimentului organizat la sediul Braicoop, cu susținerea Adama.

Pe de altă parte, Florentin Bercu, directorul executiv al CN Pro Agro, afirmă că în actul normativ din 2016 nu au fost prevăzute norme și de aceea ele nu există. Au fost însă discuții bilaterale, atât la nivelul Ministerului Agriculturii, cât și al Ministerului Finanțelor și organizațiilor de producători, astfel încât să fie puse în aplicare facilitățile fiscale care sunt prevăzute în Legea 164/2016 și care ar urma să fie aplicate în anul 2018, în contul anului 2017, cu privire la impozitul pe venit.

Toți actorii implicați în agricultură, industria alimentară și servicii conexe, a mai precizat Bercu, trebuie să conștientizeze că legislația agricolă națională și comunitară se află într-o continuă schimbare. De aceea, este esențial ca aceștia să se implice, să semnaleze anumite nereguli/probleme pe care le identifică, să se afilieze organizațiilor profesionale, interprofesionale, grupurilor de producători și cooperative și, prin reprezentanți, să fie prezenți la masa discuțiilor, cu puncte de vedere pertinente, astfel încât vocea lor să se facă auzită.

„Doar în acest fel vor avea șanse mai mari de eficientizare a activității pe care o desfășoară, de a face față competiției, de a-și asigura profitul și de a avea un impact socio-economic asupra dezvoltării durabile a mediului rural”, a mai precizat Bercu.

Braicoop își dorește externalizarea funcțiilor de conducere

Povestea Braicoop, singura cooperativă care (cel puțin până la această oră) a investit în beneficiul propriilor membri, a început cu 20 de entuziaști. Acum, mărturisește șeful organizației brăilene, s-au „mărit” atât de mult problemele, încât el a conștientizat că trebuie un președinte care să fie mult mai mult implicat în problemele organizatorice.

„Trebuie externalizată o parte din funcții: directorul executiv, personalul de conducere. Până acum, președintele este neremunerat și ales din rândul fermierilor. Deja, parte din cooperativă înseamnă un alt business. Timpul pe care ți-l acorzi ție pentru fermă presupune să mergi în cooperativă. Gândim acum să vedem cum putem, prin intermediul statutului, să externalizăm, să plătim pe cineva care să ne fie președinte și să se ocupe numai de cooperativă. Gândim un statut în care președintele să fie într-adevăr, dacă-l punem din rândul fermierilor, onorific, să fie imaginea cooperativei, să fie cel care se ocupă de promovarea, de adunarea membrilor, de înmulțirea lor în cooperativă”, a afirmat el în cadrul evenimentului Ziua Cooperativelor de cultură mare.

Externalizarea a dus la începuturile Braicoop la un avânt nemaiîntâlnit până atunci la o cooperativă. Asta o spune tot ing. Constantin Mocanu.

„Am avut inspirația, cred că la trei ani distanță, de am adus un director executiv care chiar a știut s-o pună pe roate, a dat drumul la treabă. Cu ajutorul nostru, al Consiliului de Administrație, și prin munca lui (10-12 ore), a făcut treabă. El a fost inițiatorul proiectului pe Măsura 142, unde am avut acces la 150.000 de euro fonduri europene, bani pe care am reușit să-i investim în Baldovinești”, a afirmat actualul șef al cooperativei brăilene.

Expertul Braicoop, laolaltă cu membrii cooperativei, au reușit s-o capitalizeze, banii au început să intre în cooperativă, bani lăsați din comisioanele pe care le-au oprit din încasări, după comercializare.

Actualmente, Braicoop are angajați specialiști din afara organizației, unul dintre aceștia fiind și ing. agronom Șerban Silvestru, de la departamentul de mediu. Acesta ține legătura între autoritățile de mediu și fermieri.

„Ținem evidența gestiunii fermierilor. Practic, preluăm obligațiile de mediu ale fermierilor, facem raportările anuale către autoritățile de mediu. Avem acum o campanie, încercăm să autorizăm pe parte de mediu și fitosanitar toți fermierii, astfel încât să poată avea depozit de produse fitosanitare, să poată face lucrările de mecanizare, depozitări etc.”, a menționat expertul.

Ciprian Popa și experiența sa de lucru cu Braicoop îl determină să nu mai fie pesimist cu privire la viitorul cooperativelor.

„Știți cum am intrat în cooperativă?”, își începe discursul fermierul Ciprian Popa din comuna Cazasu, producător agricol care are în lucru 700 hectare de teren, din care 150 ha care pot fi irigate.

An de an, înainte să înceapă recoltatul, Popa intra cu combina la recoltatul orzului sau grâului, umplea buncărul angrenajului, preleva mostre cu „găleata” de grâu sau de orz și pleca timp de jumătate de zi, din bază-n bază, pentru a realiza analiza calitativă și a vedea ce preț putea obține.

„Cred că dura o zi sau două până mă hotăram ce să fac”, recunoaște fermierul.

În momentul de față, el oferă cooperativei un disponibil de 1.000 de tone de grâu în luna martie-aprilie, care se poate vinde în tranșe, cu prețuri diferite, își alege momentul vânzării, prețul și doar i se comunică locul de livrare.

„Nu mai umblu cu găleata-n mână! Stau la birou, consult bursa de cereale și hotărăsc când și cât să vând. Este decizia mea și numai a mea, dar cooperativa mă ajută și în fiecare săptămână îmi dă preț și eu îmi aleg momentul de vânzare, prețul și cantitatea dorite de mine, astfel încât să-mi fac un plan de venituri. Este foarte simplu: vindem mai scump și cumpărăm mai ieftin”, prezintă el bucuros beneficiile de a fi membru într-o cooperativă de marketing.

În ceea ce privește planurile investiționale ale Braicoop, Popa este bucuros să știe că întotdeauna membrii decid cu privire la bani, pentru că, mai spune el, este un bun comun.

„Ce facem? Am avut profit, să zicem, de 300.000 de euro. Ce facem cu banii aceștia? Îi investim sau dăm dividende? Că am luat și dividende de la cooperativă, dar anul acesta am hotărât să investim”, a conchis producătorul agricol, care a adăugat că pentru a generaliza implementarea cooperativelor în România „va trebui să treacă puțin timp, să se schimbe mentalitățile”, precizând că „în orice țară, banul l-a disciplinat pe om”.

Un moldovean și patru români, aceeași viziune, forțe diferite

Chiar dacă Moldova nu este un competitor pe măsura țării noastre în ceea ce privește suprafețele cultivate, randamente și piețe de desfacere, la capitolul cooperative, moldovenii ne întrec. Este și exemplul cooperativei Agrostoc, pe ale cărei frâie le ține Alexandru Smutin, agricultor de seamă al vecinilor de peste Prut.

Forma asociativă din Republica Moldova a fost înființată în luna august, acum 15 ani, administrează 400.000 ha și are 121 de membri și 140 de non-membri (colaboratori).

Și am început special cu Agrostoc pentru că, similar cu Braicoop, această cooperativă investește foarte mult pentru membrii săi și are tot felul de sisteme de bonificație în funcție de productivitate, inclusiv „foi” care, în fapt, sunt vouchere de concediu, dar și abonamente la clinici private.

La o cifră de afaceri de aproximativ 50 de milioane de euro, Agrostoc își permite inclusiv să investească în proprietăți aproape de calea ferată, pe care să construiască depozite.

„Acum mergem cu selectarea a unu sau două locuri unde am putea monta niște silozuri lângă calea ferată, astfel încât să nu mai plătim niște comisioane sau taxe celor care au și cale ferată, și silozuri plus elevatoare”, a menționat Smutin. „Noi am investit în depozite de îngrășăminte și pesticide, cu tot necesarul, cu toată manopera respectivă. Recent, s-a fondat o societate cu răspundere limitată, strict cu resurse Agrostoc, care se ocupă cu producerea semințelor cerealiere. Acolo s-a investit și în tehnica agricolă, procesarea semințelor. Societatea are terenuri arendate și ea răspunde totalmente de semințele respective”.

Moldoveanul a adăugat că planul investițional a prevăzut, pe lângă aprovizionarea membrilor cu semințe, pesticide și îngrășăminte (macro, micro, foliare) de calitate, servicii de import-export, printr-un departament specializat. Atât de mare este cooperativa Agrostoc, încât contractele pentru îngrășăminte sunt făcute direct la fabricile-mamă din Rusia, de unde importă zeci de vagoane la preț de fabrică.

Agrostoc deține și circa 30 de fitofarmacii (agromagazine), prin care comercializează material semincer, pesticide, îngrășăminte și altele, la ambalaje mici.

Revenind la România, și noi avem exemple de succes, însă la nivel mult mai mic. Este și cazul lui Nicolae Sofone, de la cooperativa Dobrogea-Sud, Constanța. El recunoaște că membrilor cooperatori nu le-a fost ușor să se asocieze și că le-au fost necesari trei ani ca să se constituie.

El spune că secretul cooperativei este să pui la comun „inteligența”, „mintea”.

„În rest, fiecare cu socoteala lui, cu gestiunea economică a fiecărei societăți. Important pentru noi este să găsim prețuri bune la ceea ce cumpărăm, prețuri bune la ceea ce vindem. Noi, de două săptămâni, din trei în trei zile, chiar și zilnic, avem actualizate prețurile de vânzare la ceea ce înseamnă producția nouă de cereale. Toate prețurile sunt date pe port”, a conchis Sofone.

Un susținător fervent al unificării cooperatorilor sub o singură voce este și George Drăghici, vicepreședintele cooperativei Agrisud, Ilfov. Aceasta este prima cooperativă înființată în 2007 și care a pornit cu 29 de membri și a ajuns la 72, aceasta exploatând în jur de 30.000 ha.

Și Drăghici vorbește de investiții în perioada următoare, inclusiv în ferme zootehnice, pentru a genera valoare adăugată.

„Am cumpărat inputuri împreună, am negociat la nivel de cooperativă și am obținut discounturi mult mai mari decât am fi obținut în mod individual. De anul trecut, am început să și vindem produsele în comun – o mare realizare – și avem perspective în care să ne facem birouri, depozit de cereale și, poate, o fermă de animale. Gândim ca în viitor să nu mai vindem produsele pe care le obținem din exploatație, ci să le transformăm în valoare adăugată”, a menționat el.

Hari Masai, reprezentantul unei cooperative din Maureni, Gătaia, care a pus la bătaie nu mai puțin de 1.800 ha, spune că forma asociativă pe care o reprezintă a început activitatea cu 12 membri și 11.000 ha. În prezent, s-a ajuns la 21 de membri și la aproape 20.000 ha.

„Încercăm să mai creștem, dar nu foarte mult, nu exploziv. Încercăm să creștem sănătos. Încă încercăm să avem o situație cât mai solidă, o bază pentru viitor”, a punctat bănățeanul. „În primul rând, când cumperi un produs, întrebarea este ce cantitate vrei. De acolo pleacă și prețul. Când vinzi, la fel, ce cantitate ai de vânzare. Bineînțeles, contează cantitatea. Când te aduni cu mai mulți, ai mai multă cantitate și astfel poți negocia la cantitate, poți negocia la cumpărare, la vânzarea produselor”.

Nu în ultimul rând, directorul executiv al Argeș Biosud, Mircea Băluță, a mărturisit că a pornit cooperativa cu un grup de 10 fermieri, pentru ca, în prezent, să ajungă la 50 de membri, cu o suprafață integrată de 19.200 ha.

La un nivel mai mic, Argeș Biosud se ocupă cu diligențe similare uniunii la care vrea să se ajungă în România, și anume la relația cu autoritățile, cooperativa fiind implicată nu demult într-un demers față de plățile privind calamitățile.

„Am considerat că ne prezentăm noi singuri foarte bine interesele. Am înființat cooperativa în 2009. Este o cooperativă de achiziții și vânzări. Organizăm pentru membrii noștri achiziții de inputuri (semințe, pesticide, îngrășăminte). Organizăm, de asemenea, licitațiile pentru vânzările de produse agricole pe care le producem. Desigur, purtăm și un dialog cu autoritățile locale (DAJ, APIA, MADR, MF) cu privire la problematicile care intervin în desfășurarea activității noastre”, a conchis el.

Unde ne aflăm cu cooperativele. Florentin Bercu a studiat această temă

În urma trecerii de la un sistem centralizat la unul privat, care se chinuie de mai bine de două decenii să facă față competiției cu mari țări din fostul bloc comunist, dar și cu state membre UE cu vechi ștate în comerț, competiţia pentru valorificarea produselor agricole este dură.

Chiar și așa, pe fondul unei gândiri de genul „unde-s doi, sunt deja prea mulți”, modalitate de abordare găsită chiar la fermieri de nivel foarte mare de la noi din țară, în acest moment, România se află la începutul unui nou drum pe ideea promovării și dezvoltării cooperaţiei.

Potrivit lui Florentin Bercu, acesta a rămas totuşi principalul, dacă nu chiar singurul, mijloc de organizare a activităţilor agricole, cu deosebire în rândul micilor exploataţii.

„Datorită creșterii gradului de conștientizare cu privire la cooperative la nivel european și global, au apărut, în ultimii ani, mai multe inițiative pentru crearea de noi cooperative”, spune el.

În condițiile în care ferma familială şi alte tipuri de forme asociative nu pot să-şi permită să-şi acopere singure serviciile de care au nevoie în aval şi în amonte, precizează în lucrarea sa de doctorat Florentin Bercu, director executiv Pro Agro, prima alternativă ar fi renunţarea la a-şi cumpăra singuri aceste servicii prea scumpe și axarea exclusivă pe producţia agricolă primară.

„De aici apar necesitatea şi importanţa asocierii fermierilor în forme de cooperare care să le rezolve exclusiv problemele şi serviciile pe care ei înşişi nu pot să le rezolve”, afirmă el în lucrarea academică.

Piața agroalimentară românească este masiv influențată în prezent de competiția dintre preț și capacitatea de punere pe piață a produselor de către producători. La nivel de producție, grupurile internaționale non-cooperative sau societățile comerciale private cu capital autohton dețin controlul produselor pe segment de piață, influențând prețul și trendul pieței.

Potrivit studiului realizat de Bercu, în primii doi ani de la apariția legilor ce reglementează cooperația în România au fost înființate relativ puține cooperative și societăți cooperative agricole, 28 în 2005 și 26 în 2006, urmând o creștere oscilantă până în anul 2009, când s-a ajuns la maximul perioadei analizate, înființându-se 126. A urmat o perioadă descrescătoare până la 91, în 2013, iar în anul 2014 și pentru primele 9 luni din 2015 menținându-se la aproximativ 50 de entități.

„Membrii sunt reuniți de scopul comun pe care îl au în vederea depășirii greutăților întâmpinate în desfășurarea activității, menținerii la nivelul competitivității, în raport cu ceilalți colegi europeni care sunt mult mai bine organizați, au avut insuflate ca moștenire de la înaintași principiile cooperatiste, le perfecționează și le aplică cu succes”, menționează el.

Datele adunate de acesta relevă că a existat o creștere constantă a cifrei de afaceri înregistrată de cooperativele agricole din România, începând cu 27.562.018 lei pentru activitatea desfășurată în 2009, evoluând spectaculos până la 178.200.939 lei în 2011 și continuând până în 2014, când a ajuns la 466.683.755 lei.

„Analizând cifra de afaceri pe județe, constatăm că în județul Tulcea nu s-au înregistrat activități economice pe parcursul celor șase ani analizați, în Prahova, la nivelul anului 2009 am avut una dintre cele mai mici cifre de afaceri, de 516 lei, iar maximul a fost de 84.095.057 lei, în Constanța, la nivelul anului 2014”, menționează executivul Pro Agro în lucrarea sa.

Conform studiului său, un factor important care arată evoluția activității cooperativelor și societăților cooperative agricole din România în perioada analizată este numărul de angajați al acestora. În viziunea sa, este normal să fie o dezvoltare și un progres, mai ales că a durat ceva până s-a scăpat de reticența cauzată de fostele CAP-uri, întrucât ar fi fost normal ca fermierii să vină ca membri în cooperativele și societățile cooperative agricole și să realizeze în comun activități de depozitare, procesare, ambalare, comercializare și marketing.

„Urmare a faptului că aceste activități au fost implementate în puține dintre cooperativele existente, avem un număr insignifiant de persoane angajate în cadrul acestor entități, plecând de la 45 în 2009 și ajungând până la 351 în anul 2014. Cei mai mulți angajați au fost înregistrați la nivelul anului 2014 în Botoșani și în Suceava - 2011 și 2012”, a scris Florentin Bercu în lucrarea sa.

Datele sale spun că la nivelul lunii septembrie 2015 au fost identificate 763 de cooperative agricole și societăți cooperative care operează în România.

Dintre acestea, doar 199 au avut cifră de afaceri înregistrată în anul financiar 2014, însumând 466.683.755 lei. Cooperativele agricole și societățile cooperative agricole din România au, în total, 55 de activități principale desfășurate conform codurilor CAEN, cifrei de afaceri și sectorului de activitate, 9.813 membri (persoane fizice și juridice) și 351 de angajați.

Pentru anul financiar 2013, dintre cele 690 de cooperative și societăți cooperative agricole, 153 au avut un profit brut însumat de 7.698.735 lei, iar 133 au înregistrat o pierdere brută de 15.013.303 lei. Totodată, dintre cele 690 de cooperative, 241 au avut 2.028 de membri persoane juridice, iar 590 au avut 7.274 de membri persoane fizice.

Conform aprecierilor directorului executiv al Pro Agro, puterea unei uniuni de ramură pe sectorul vegetal poate sprijini membrii în achiziționarea de inputuri și comercializarea la prețuri avantajoase, iar o parte din profitul obținut să fie folosit în investiții în comun, inclusiv în cercetare. Doar așa vor putea face față concurenței existente pe piața comunitară și internațională, mai ales după 2020.

În plus, producătorii agricoli, de sine stătători, dar și formele asociative funcționale, trebuie să conștientizeze că este necesară implicarea directă în crearea de magazine și de rețele de magazine autohtone, astfel încât să aibă șanse să fie profitabili pe termen lung.

„Colegii lor din UE au înțeles și au construit rețele de magazine sub branduri proprii, precum COOP”, a conchis Bercu.

Aici ar trebui să intervină statul cu măsuri de stimulare, astfel încât să se asigure că banii din subvenții nu au fost cheltuiți degeaba.

OUG nr 48/2017 pentru modificarea și completarea OUG nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu nu contribuie cu nimic la asigurarea îndeplinirii de către România a obiectivelor politicii Uniunii Europene în materie de deşeuri şi politici de mediu, anunță Federația Națională Pro Agro, Romalimenta, Rofish, ANCMMR, Patromat și APDCR, printr-un document de poziție.

Entitățile semnatare își manifestă astfel îngrijorarea referitor la modul în care autoritățile statului implicate aleg să implementeze normele comunitare în România, în speță OUG nr 48/2017 pentru modificarea și completarea OUG nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu.

„Constatăm, contrar celor declarate în preambul, că actul normativ nu contribuie cu nimic la asigurarea îndeplinirii de către România a obiectivelor politicii Uniunii Europene în materie de deşeuri şi politici de mediu și nu conține nicio prevedere în sarcina operatorilor economici responsabili care să stimuleze îndeplinirea obiectivelor anuale de valorificare a deşeurilor statuate prin directivele UE!”, spun semnatarii documentului.

Potrivit comunicatului, prima urgență care apare în actul normativ, deși neargumentată în preambulul acestuia, ar fi dublarea sumelor pentru cheltuielile curente și de capital ale Administrației Fondului pentru mediu, de la 5% la 10% din venituri.

„Pe de-o parte Guvernul scade, până în anul 2019, presiunea asupra autorităților locale în ceea ce priveşte înfiinţarea, organizarea, gestionarea unui serviciu de salubrizare care să atingă performanțele impuse prin legislația națională și comunitară, iar pe de altă parte menține taxarea producătorilor de produse ambalate pentru a asigura în viitorii ani venituri substanțiale la Fondul pentru mediu, fără ca acești bani să contribuie cu ceva la creșterea reciclării la nivel național”, se plâng organizațiile amintite.

În plus, asociațiile mărturisesc că producătorii nu au alternativă la plata taxei către Fondul pentru mediu deoarece peste 60% din deșeurile de ambalaje se regăsesc în deșeurile municipale și acestea vor ajunge, cel puțin până în 2019, la fel ca până acum, la groapa de gunoi.

„În timp ce autoritatea publică locală ar plăti eventual 5 bani pentru 1 kg de deșeuri de ambalaje pe care îl elimină prin depozitare, producătorii trebuie să plătească 2 lei pentru același kg de deșeuri de ambalaje care, din cauza modului defectuos în care administrația publică locală organizează serviciul de salubrizare, nu mai au cum să îl recicleze.

Dacă luăm în considerare și lipsa controalelor organelor competente pentru verificarea modului în care autoritățile locale au declarat și îndeplinit obiectivul de reducere a cantităților eliminate prin depozitare, prin această ordonanța de urgență s-au creat toate premisele ca și în următorii ani gradul de reciclare a deșeurilor municipale în Romania să nu depășească cele 7-10 procente declarate de autoritățile de mediu.

Cetățenii acestei țări trebuie să știe că, în final, penalitățile impuse, care sunt de neevitat pentru mediul de afaceri din industria alimentară și nu numai, se vor regăsi cel mai probabil în prețuri și vor anula în mare măsură creșterile salariale acordate sau care urmează să fie acordate”, se mai precizează în comunicat.

Federația Națională Pro Agro, Romalimenta, RoFish, ANCMMR, Patromat și APDCR consideră că OUG pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 196/2005 privind fondul de mediu favorizează cu precădere acele autorități locale care nu percep tarife/taxe distincte de salubrizare de la cetățeni, din care cauză nu au fost în măsură să transfere în tarife taxa în limita indicatorilor de performanță impuși operatorilor de salubrizare și încurajează în fapt depozitarea deșeurilor amestecate la groapă, ceea ce va duce la situația în care gropile de gunoi se vor umple cu o viteză mult mai mare decât cea preconizată.

„În acest context, întrebăm inițiatorii și Guvernul ce se întâmplă cu tarifele pe care unele unități ale autorităților publice locale le-au majorat pentru a include taxa de depozitare. Suspendarea taxei pentru depozitarea deșeurilor până în anul 2019 și înjumătățirea penalității aplicate unităților administrativ-teritoriale pentru eliminarea prin depozitarea deșeurilor municipale peste obiectivul anual încurajează perpetuarea comportamentului actual la nivelul municipalităților: colectare în amestec și «totul la groapă».

Prin costurile suplimentare pe care le va genera, este o lovitură pentru agenții economici din sectorul agroalimentar și implicit pentru întreaga populație. Industria de reciclare va avea de suferit din cauza lipsei de materii prime secundare. România se va îndepărta tot mai mult de principiile economiei circulare și de nivelul celorlalte state membre UE. Atragem, de asemenea, atenția că măsurile din actul normativ adoptate în regim de urgenţă nu sunt de natură a reduce cu nimic riscul de avansare a procedurii de infringement şi de impunere a unor sancţiuni pecuniare de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene pentru nerespectarea obligaţiilor de stat membru al Uniunii Europene!

Solicităm Guvernului și Parlamentului să ia măsuri concrete pentru stimularea colectării selective de la populație pentru ca România să își poată atinge obiectivele referitoare la reciclare asumate la nivel european”, au conchis semnatarii documentului.

Federația Națională Pro Agro, Federația Romalimenta, Asociaţia Procesatorilor, Importatorilor, Exportatorilor, Distribuitorilor şi Comercianţilor de Peşte din România – Ro Fish, Asociația Națională a Comercianților Mici și Mijlocii din România – ANCMMR, Federația Patronală din Industria Materialelor de Construcții – PATROMAT și Asociaţia Producătorilor şi Distribuitorilor de Chimicale din România – APDCR reunesc peste 300.000 de angajați.

Printr-o nouă hotărâre de guvern, Executivul de la București a decis continuarea Programului Național prin care apicultorii primesc sprijin pentru îmbunătățirea producției și comercializării produselor apicole și în perioada 2017-2019, urmând să fie alocată pentru cei trei ani de derulare suma de 97,626 milioane de lei din bugetul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR).

Potrivit comunicatului de presă remis de Guvern, din valoarea totală a sprijinului financiar, 50% reprezintă sprijin UE, 50% din bugetul național.

„Fondurile pentru apicultori vor fi distribuite astfel: pentru anul 2017 va fi alocată suma de 32,542 milioane lei; pentru anul 2018 va fi alocată suma de 32,542 milioane lei; pentru anul 2019 va fi alocată suma de 32,542 milioane lei”, se precizează în document.

Scopul de bază al Programului este îmbunătățirea producției și comercializării produselor apicole prin sprijinirea apicultorilor pentru achiziționarea de medicamente pentru tratarea varoozei şi nosemozei, de colectoare de polen, colectoare de propolis, uscător de polen sau încălzitor miere, de mătci, şi/sau familii de albine, de cutii în vederea reformării cutiilor uzate în urma deplasării acestora în pastoral, precum şi acordarea de sprijin financiar cooperativelor agricole pentru achiziţionarea de: maturator, centrifugă, topitor de ceară cu abur din inox.

Actul normativ adoptat facilitează accesul beneficiarilor la această formă de sprijin și extinde programul astfel încât să poată fi decontate mai multe activități.

„S-a avut în vedere ca apicultorii, membri ai cooperativelor agricole, să poată utiliza în comun utilaje apicole, achiziționate prin intermediul acestora în cadrul acțiunii «asistență tehnică pentru apicultori și organizațiile de apicultori», având în vedere atât rolul acestor forme asociative de a procesa și valorifica în comun producția de miere de albine a membrilor, cât și prețul ridicat al utilajelor. De asemenea, se reglementează modul de atribuire a codului unic de identificare APIA, modul de finanțare, instituțiile publice responsabile, evitarea dublei finanțări, detalierea acțiunilor aprobate în Program, care cuprinde, pentru fiecare acțiune, beneficiarii și solicitanții, condiții de eligibilitate, cheltuieli eligibile, documente justificative”, se mai afirmă în comunicat.

La finele lunii iunie 2017, Asociația Crescătorilor de Albine din România (ACA) și Federația Națională Pro Agro transmitea Executivului de la București să publice în regim de urgență Hotărârea de Guvern privind aprobarea Programului Național Apicol (PNA), astfel încât apicultorii să poată beneficia de sumele prevăzute și aprobate de Parlamentul European (PE).

Începând din anul 2008, apicultorii beneficiază de sprijin financiar prin măsurile cuprinse în Programul Național Apicol, elaborat de fiecare stat membru pentru o perioadă de 3 ani și care se aprobă prin Decizie a Comisiei Europene.

Programul Național Apicol este elaborat împreună cu reprezentanții formelor asociative în conformitate cu prevederile Regulamentelor europene, iar alocarea financiară se face 50% de la bugetul UE și 50% de la bugetul României.

În perioada 2008 – 2016, Programul Național Apicol a avut aproximativ 50.000 de solicitări finanțate, depuse de  apicultori, persoane fizice, persoane fizice autorizate sau juridice, organizaţi în asociaţii de crescători de albine, uniuni apicole, cooperative sau grupuri de producători, constituite conform legislaţiei în vigoare.

Termenul de depunere a cererilor de finanțare pentru programul apicol este 1-15 august 2017.

În condițiile în care ninsoarea este ca la ea acasă în Bacău, atât loc de baștină, dar și loc de muncă pentru președintele LAPAR, Laurențiu Baciu, iar în Călărași, unde s-a născut și unde lucrează pâmântul șeful Pro Agro, Emil Dumitru, vremea este deosebit de rece pentru această perioadă, în toate regiunile țării se va produce brumă în cursul nopții de joi spre vineri, îndeosebi în regiunile vestice, iar în noaptea de vineri spre sâmbătă în cea mai mare parte a țării, este de înțeles îngrijorarea manifestată de cei doi cu privire la culturile pomicole și viticole, dar și la cele de rapiță, porumb, grâu și floarea-soarelui.

Potrivit președintelui Pro Agro, Emil Dumitru, Moldova este afectată în primul rând de temperaturile foarte scăzute, dar și partea de vest, în special Clujul. El spune că, pentru moment, încă nu poate face o evaluare a potențialelor pagube, pentru că iarna și zăpada „sunt în plină desfășurare”.

„Este clar că pentru pomi și viță-de-vie vom avea pierderi însemnate de recoltă. Culturile au plecat în vegetație, au pornit mugurii, pomii erau înfloriți; este clar că aici vom avea pierderi plecând de la 100%, până la 50 la sută”, a mărturisit cu îngrijorare în glas șeful Pro Agro, pentru Revista Fermierului.

Și Laurențiu Baciu spune despre culturile pomiviticole și de câmp că sunt în pericol. El este de părere că dacă temperaturile nu vor coborî în orele următoare (puțin probabil să nu se întâmple așa), în afară de unele specii de pomi și de rapița înflorită, restul culturilor nu ar fi afectate prea mult de acest val de vreme rece și de precipitații. În caz contrar, „dezastrul este la el acasă”!

„Deocamdată, ninge (n.r. - în ferma sa din Bacău); este un grad Celsius afară. Să vedem ce se întâmplă la noapte și mâine. Pomii erau toți în floare, (...) mai toate speciile. A răsărit lucerna, a răsărit floarea-soarelui, rapița este în floare; cum e mai prost. Depinde de acum ce se va întâmpla cu vremea. Dacă temperatura nu coboară sub zero grade, în afară de unele specii la pomi sau chiar la rapiță, care este înflorită, restul nu ar fi afectat. Pentru orele următoare se anunță temperaturi cu minus. În acest caz, dezastrul este la el acasă”, a afirmat, la rândul său, Laurențiu Baciu.

Conform aprecierilor lui Emil Dumitru, speciile care ar putea fi afectate în cea mai mare măsură de acest val de frig și precipitații sunt caisul, cireșul, prunul, specii pomicole care, în momentul de față, au trecut chiar și prin înflorire și au format fructul.

„La minus patru grade există deja probabilitatea de a avorta toate fructele pe care un pom le-a legat și orice ar mai face un pomicultor - ar da foc sau eu știu ce ar mai putea face - nu l-ar avantaja cu nimic, pentru că vin precipitații de sus. Este nu numai frig, ci și zăpadă, iar lucrurile în mod clar nu pot fi controlate de nimeni”, a adăugat președintele Federației Pro Agro.

În opinia sa, în această perioadă critică din punct de vedere agrometeorologic, rapița se află în plină perioadă de înflorire și există riscul de a avorta primul etaj floral, dacă vor apărea temperaturi de minus 2, minus 3 grade Celsius.

„Chiar și rapița, care este în buton în momentul de față și nu și-a deschis florile, poate fi afectată. Ea este foarte sensibilă în momentul de față la orice fel de oscilații de temperatură”, a punctat oficialul Pro Agro.

În plus, Emil Dumitru nu se teme să afirme că fermierii români vor avea cu siguranță pierderi de producție în urma acestor fenomene meteo nedorite.

În ceea ce privește cultura grâului, potrivit informațiilor pe care șeful Pro Agro le deține, în prezent, aceasta prezintă un al doilea internod, iar unele soiuri se află chiar în faza de burduf, astfel că, în momentul în care grâul își formează fructul, va suferi un șoc termic foarte mare. Zona Moldovei, încă o dată, este cea care are de suferit.

„Zona Moldovei este cel mai puternic afectată de vremea aceasta destul de rea. Din punctul de vedere al pierderii de producție, nu din cel al pierderii de cultură, (...) (pentru că există stresul termic destul de important, coroborat și cu precipitații), să ne gândim la o solă de grâu cu tehnologia la zi. În cazul în care aceasta are o densitate de 700 de plante pe metrul pătrat, cu o înălțime de 20 de centimetri, a căzut pe sola în cauză 10-15 cm de zăpadă, tot acel grâu este culcat și aproape nu mai este în faza în care să se poată ridica, pentru că este deja în burduf și începe împăierea. E clar că avem o problemă”, a declarat Emil Dumitru.

Nu în ultimul rând, el a ținut să vorbească despre faptul că producătorii agricoli români încă plătesc pentru faptul că țara noastră nu are încă funcțional un mecanism de compensare a pierderilor de venit. În opinia sa, banii prevăzuți PNDR ar fi soluția.

„Trebuie să discutăm foarte serios - dincolo de ajutorul de minimis care este unul temporar, fără notificare la Comisia Europeană, de maximum 15.000 de euro pe beneficiar, pe trei ani - dacă nu cumva trebuie regândit ceva pe un alt sistem. Dacă Fondul Mutual a fost un eșec răsunător, cauzat de proastele intenții ale celor care l-au manageriat, dar, pe de altă parte, și cu complicitatea celor care au fost la momentul acela la Ministerul Agriculturii, ar trebui să ne gândim la un astfel de mecanism prin care, sigur, putem să despăgubim, să avem în bugetul național de dezvoltare rurală 220 de milioane de euro pentru despăgubiri în caz de pierderi de venit. Însă noi stăm cu banii prevăzuți în PNDR și nu am reușit să creăm un mecanism viabil prin care, în astfel de condiții, să-i despăgubim pe fermieri”, a mai spus Dumitru.

În ceea ce privește situația din ferma sa, diferită față de cea a lui Laurențiu Baciu, mari probleme nu a întâmpinat, deocamdată, în urma apariției acestui val de frig. Depinde însă de cât vor persista temperaturile negative, noaptea.

„Dis de dimineață, am plecat de la București către ferma mea, situată în comuna Chiselet, județul Călărași (n.r. - 170 ha în total, din care porumb – 50 ha, rapiță 36,20 ha, floarea-soarelui 20 ha). Avem o platformă de porumb de 21 ha cu Monsanto, a fost ultima semănată și am fost să văd dacă putem avea vreo temere față de ceea ce înseamnă lipsa de germinație la porumb din cauza temperaturilor foarte joase; să se distrugă sămânța, să «clocească». Din fericire pentru mine, făcând un sondaj, n-avem nicio problemă. Porumbul a început deja să încolțească. Rapița este înflorită toată, erau patru grade Celsius când am plecat, probabil că vom avea și noi minus un grad Celsius la noapte, dar depinde cât de mult se va întinde acel minus un grad Celsius. Pământul este cald, a acumulat temperatură, iar la noi, în sud, este un pol al căldurii, nu al frigului”, a conchis Emil Dumitru.

„Am câteva zeci de miliarde de lei vechi «băgate în pâmânt»”, Laurențiu Baciu

În contrast cu situația din ferma lui Emil Dumitru, culturile din exploatația lui Laurențiu Baciu au clar de suferit.

Așa cum și fotografiile o arată, situația este „albă” de-a dreptul. Putem spune că, în Bacău, este „iarnă în Prier”, situație întâlnită de șeful LAPAR doar în 1996, dar nu la același nivel cu aceasta din prezent.

Baciu se plânge că are câteva zeci de miliarde de lei vechi «băgate în pâmânt», atunci când vine vorba de investiții. El se teme de faptul că s-ar putea confrunta cu situația în care culturi sau specii ar putea dispărea în totalitate, unde pierderile sunt de 100%. Baciu continuă și spune că totul depinde de ce temperaturi vor fi în zilele și, mai ales, în nopțile următoare. În acest context, șeful LAPAR nu speră la mai mult de două treimi din producția de grâu a anului trecut, în condițiile date, mai ales că nici startul însămânțărilor nu a fost unul bun. Nici speranța unei producții bune la rapiță, pe care mulți fermieri români au mizat, nu mai poate fi luată în calcul.

El se teme că de vineri, 21 aprilie 2017, va începe să numere pierderile.

„Până când am văzut că ninge, chiar am sperat că nu o să se întâmple. Îmi doream de data aceasta ca angajații ANM să mintă, dar n-a fost așa, din păcate. (...) Nu pot crede că și la noapte va fi aceeași temperatură. În situația asta ne putem aștepta, începând de mâine, la a număra pierderile. Azi este prematur. (...)

Ținând cont că vine vara și că sunt șanse de a avea deficit de apă în sol, la toamnă, plus condițiile actuale, nu ne vom mai putea lăuda cu producțiile din ultimii ani. N-aș vrea să mă întorc puțin în urmă și să spun că însuși începutul a fost mult mai anevoios decât cel de anul trecut. Perioada de însămânțări a fost secetoasă pe unele zone, în timp ce pe altele a fost exces de umiditate. În unele părți, temperaturile au fost foarte scăzute; un lucru care nu face bine plantei - variația de temperatură de la o zi la alta. Azi erau 20 de grade Celsius, iar mâine șapte grade Celsius. Vă dați seama ce stres pe plantă? Și nouă, ca oameni, ne este greu, chiar dacă noi avem posibilitatea, mișcându-ne, să ne-o reglăm imediat. Plantele sunt neputincioase în fața naturii.

Chiar dacă la mine în fermă am făcut tehnologie destul de completă, mă refer la cultura grâului, nu mă aștept să mai am producțiile de anul trecut. Spre exemplu, la finele anului agricol 2015-2016, producția de grâu la mine în fermă a fost în medie de 7.000 de kilograme. Anul acesta, la mai mult de două treimi din totalul anului trecut nu mai sper. Depinde și de cum mai evoluează vremea. Mă așteptam la o producție bună, anul acesta, la rapiță. Nu mai am curajul să fac nicio previziune privind producția. Situația aceasta m-a prins într-o situație dificilă, cu 120 ha de lucernă abia răsărită, în fază de cotiledon. Ce se va întâmpla? Dumnezeu cu mila. În aceeași situație se află și cele 100 ha de floarea-soarelui răsărită deja. Nu știu ce se va întâmpla cu ea. Știu însă că atunci când se află în faza de cotiledon, rezistă până la minus două grade Celsius. Ea rezistă până la -6, -7 grade Celsius, dar în situația în care era în două frunze adevărate. Nu este așa. Cultura se află în faza de cotiledon și, atunci, orice temperatură peste minus 2-2,5 grade Celsius îmi distruge cultura.

În zona noastră, ninge din seara de 19 aprilie 2017, ora 19:00, încontinuu. Vizibilitatea este la maximum 100 de metri și ninge încontinuu. În zonele de nord și în cele submontane (jumătate din Neamț, jumătate din Bacău, chiar jumătate din Vrancea), zăpada este undeva la 25-30 cm, până acum. Ninge încontinuu însă. Mâine, s-ar putea să ne trezim cu zăpada de un metru. A mai fost ceva similar în 1996. Într-un an, pe 23 aprilie, duminică, dar practic totul s-a petrecut într-o zi. A nins, n-a înghețat și a doua zi - soare de dimineață. Or, acum, din ce văd, anunță meteorologii, ar mai ține încă două zile cu ninsoare și ploi, iar temperaturile s-ar duce cu minus până pe luni, ceea ce este foarte mult”, a afirmat șeful LAPAR.

În încheiere, el a spus că nu crede că deocamdată se pune problema „întoarcerii” rapiței pe tarla, în Moldova. Pentru sudul țării însă, este greu de anticipat. Baciu spune că totul depinde de ce temperaturi vor fi acolo.

„Rapița, la temperaturi chiar cu plus, dacă sunt foarte joase, sterilizează florile. Mai ales că rapița era în plină înflorire, în plină fructificare”, a concluzionat fermierul băcăuan.

Petre Daea: „Este prematur să facem estimări pe producţii”

Într-o declarație pentru Agerpres, Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Petre Daea, susţine că este prematur să se facă estimări în ceea ce priveşte pagubele produse culturilor agricole din cauza temperaturilor scăzute şi a vremii nefavorabile din ultimele zile, cu toate că ploile care au cuprins toată ţara în această perioadă sunt benefice pentru sol şi plante.

„Urmărim cu îngrijorare şi preocupare fenomenele meteo din ultimele zile. Ne bucură faptul că ploile au cuprins toată ţara pentru că solul şi plantele au nevoie de apă, dar ne întristează aceste fenomene extreme. Urmărim evoluţia şi pe urmă vom face determinări în câmp şi vedem gradul de afectare. Este prematur să facem estimări pe producţii. Abia după ce vor trece aceste fenomene se iau probe din teren, se analizează, se văd gradul de afectare şi efectul la nivelul ţării. Din păcate, agricultorii ţării româneşti întotdeauna lucrează sub zodia riscurilor", a declarat, joi, șeful MADR, Petre Daea.

ANM: Perioada se va caracteriza printr-un regim termic al aerului mai rece decât în mod obişnuit, în toate regiunile

Potrivit prognozei agrometeorologice ANM, valabilă pentru perioada 21-27 aprilie 2017, temperatura medie diurnă a aerului va oscila între -5 și 15 grade Celsius, în majoritatea zonelor de cultură, abaterile termice negative fiind de 1 până la 13 grade Celsius.

„Temperatura maximă a aerului se va situa între 1 și 19 grade Celsius, în cea mai mare parte a țării. Temperatura minimă a aerului se va încadra între -10 și 10 grade Celsius, pe aproape întreg teritoriul agricol, cele mai scăzute valori fiind posibile în depresiuni, unde vor fi condiţii de producere a brumei şi a îngheţului la suprafaţa solului. Temperatura medie diurnă a solului la adâncimea de 5 cm va fi cuprinsă între 4 și 15 grade Celsius, îndeosebi în zonele de câmpie, în general optimă parcurgerii fazelor incipiente de vegetaţie (germinare-răsărire) la culturile înființate până în prezent, precum şi continuării semănăturilor de primăvară. Se prognozează precipitaţii predominant sub formă de ploaie în aproape toate regiunile agricole, dar şi mixte (ploaie, lapoviţă şi ninsoare) local în nordul, centrul şi nord-estul ţării, acestea fiind însoţite de intensificări de scurtă durată ale vântului”, se arată în prognoza agrometeo ANM.

Ca urmare, mai spun specialiștii ANM, în zilele cele mai reci, din cauza temperaturilor minime scăzute din aer şi sol, ritmurile vegetative ale culturilor de câmp şi pomiviticole se vor desfăşura lent, pe aproape întreg teritoriul agricol al ţării. Starea de vegetaţie a culturilor înfiinţate în perioada optimă se va prezenta în continuare bună şi medie, iar în semănăturile tardive şi pe terenurile cu deficite de apă în sol, uniformitatea şi vigurozitatea plantelor se va menţine medie şi slabă. La culturile prăşitoare (porumb, floarea-soarelui, sfeclă de zahăr, cartof), procesele de răsărire vor fi neuniforme şi lente, îndeosebi pe suprafeţele cu deficite de apă în sol.

Aproape 850.000 de fermieri care depun anual cereri de plată la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) lucrează suprafețe arabile mai mici de 100 de hectare, fapt care ne dezavantajează ca țară în negocierile cu privire la plățile directe care vor urma anului 2020, avertizează bosul Pro Agro, Emil Dumitru.

Politica Agricolă Comună (PAC) care ar urma să fie schimbată după anul 2020 va avea ca etalon plata pe fermă, cei 850.000 neputând să fie capabili, în majoritatea lor, să prezinte un istoric financiar-contabil, astfel încât să maximizeze șansa de a încasa subvenții de nivel european.

„Din cei circa 900.000 de fermieri care depun cereri unice de plată la APIA, doar 0,5 procente lucrează suprafețe de peste 100 ha, adică doar aproximativ 53.000 de persoane juridice sau de persoane fizice înregistrate fiscal, față de ponderea majoritară de 850.000 de persoane fizice care accesează plățile directe pe suprafață. Practic, avem o problemă structurală în agricultura României”, a afirmat Emil Dumitru într-o intervenție a sa la PRIA Agriculture. „Nu putem merge așa la o negociere pe viitoarea PAC, în care statele puternice evită să discute de uniformizarea subvențiilor pe suprafață și au găsit un alt mecanism de a acorda plata - pe fermă. Această plată pe fermă înseamnă un istoric financiar-contabil, ceea ce pentru majoritatea covârșitoare a fermelor noastre, adică acele 850.000 de persoane fizice, nu putem demonstra. Dacă nu vom ști care ne sunt obiectivele prioritare în viitoarea PAC, din nou vom fi tratați pe date statistice, fără măcar să identificăm câteva obiective majore cu care să mergem în negociere și pe care le-am identificat și la alte state membre. E clar că, din 2020, bugetul pe agricultură va fi total schimbat. (...) Pentru a fi competitivi, sectorul de cercetare are nevoie de finanțare, are nevoie de o predictibilitate și de parteneriat între noi, fermierii, și cercetarea românească”.

Producătorii agricoli români care primesc subvenţii pe suprafaţă trebuie să se pregătească pentru modificările din legislaţia europeană. Conform noilor reglementări ale Uniunii Europene (UE) în domeniu, începând cu anul 2020 se va trece la plata unică a subvenţiei pe fermă. Această măsură înseamnă că plata subvenţiei pe suprafaţă (SAPS) şi a subvenţiei pentru animale se va face într-o singură tranşă, pe exploataţie şi în funcţie de suprafaţa cultivată sau de numărul de animale care alcătuiesc exploataţia. În condiţiile date, producătorii agricoli vor fi obligaţi să efectueze cadastrarea şi intabularea terenurilor agricole, pentru a nu se ajunge în situaţia în care să fie excluşi de pe lista agricultorilor care primesc subvenţii. Practic, Programul Național de Cadastru și Carte Funciară 2015-2023 (PNCCF) vine ca o mănușă pentru nevoile de intabulare a terenurilor arabile și pășunilor la nivel național, cu condiția să se și definitiveze.

Potrivit prevederilor actualului regulament de acordare a subvenţiilor pe suprafaţă, în situaţia în care doi fermieri declară la Agenţia pentru Plăţi şi Intervenţie în Agricultură (APIA) că exploatează acelaşi hectar de teren agricol, de unde rezultă că suprafaţa respectivă se suprapune, niciunul nu primeşte subvenţia pe suprafaţă pentru hectarul respectiv, până nu se clarifică situaţia juridică a terenului în cauză, dar amândoi primesc subvenţia pentru celelalte suprafeţe pe care le lucrează. Conform noilor reglementări, începând cu 2020, când se va trece la plata pe fermă, în situaţia în care apar suprapuneri, nu se va face plata subvenţiei pentru niciunul dintre cei doi fermieri, pe întreaga suprafaţă aflată în exploataţie, ceea ce înseamnă că aceştia vor pierde atât subvenţia pe suprafaţă, cât şi plăţile pentru animale.

Un număr de 1801 Societăți pe Acțiuni (SA), Societăți cu Răspundere Limitată (SRL), Cooperative Agricole, Societăți Cooperative, Societăți în Comandită Simplă (SCS), Societăți în Nume Colectiv (SNC), Întreprinderi Familiale (IF), Întreprinderi Individuale (II) și Persoane Fizice Autorizate (PFA) au intrat în faliment în perioada 2012-2017, se arată într-un document transmis în exclusivitate publicației noastre de către Registrul Comerțului.

Din acest total înregistrat în ultimii cinci ani, 512 firme care au deschis procedura de faliment erau specializate pe cultivarea cerealelor (cod CAEN 512),  232 de exploatații specializate pe creșterea bovinelor de lapte (cod CAEN 232) și 125 de ferme cu cod CAEN 150 – Activități în ferme mixte (cultură vegetală combinată cu creșterea animalelor).

Același raport sintetizat pentru publicația noastră relevă că, în 2012, ca an de deschidere a procedurii de faliment, 422 de societăți au demarat această acțiune. Un an mai târziu, demersurile de deschidere a falimentului atingeau apogeul, astfel că nu mai puțin de 459 de companii se aflau în această situație pentru ca, în 2014, acestea să fie în număr de 344. Numărul de falimente a mai scăzut în 2015, astfel că doar 256 de societăți se aflau în această situație. Numărul falimentelor a crescut însă în anul următor (2016), astfel că acestea s-au cifrat la 283. Nici în 2017 nu am scăpat de falimente. Până la data de 7 martie 2017, data interogării bazei de date, numărul de societăți falimentare atingea deja 37.

Surprinzător, nu mai puțin de 54 de Agromec-uri din țară au intrat în faliment în perioada interogată în baza de date a statului, însă explicația este simplă: activele societăților de acest tip au fost „împărțite” către alte societăți, finalul fiind invariabil același.

Sunt și nume sonore prezente pe lista falimentarilor. Amintim aici Agroli Group SRL (și societățile conexe), Avicola Codlea și partenerii, Avicola Iași, Avicola Mihăilești, Agrana Cereal Holding SRL, Zorile SA, Agroindustriala Nufărul SA, Holdagromex, Pajiști SA, Semina SA, Vilsem SA ș.a. Bineînțeles, sunt și firme mai mici, însă asociate unor grupuri mai mari de interese, subiect asupra căruia vom reveni într-o investigație de mai mare amploare.

Detaliind însă, pe lângă cele 512 firme falimentare înregistrate în bazele ONRC și care au avut codul CAEN 512 cultivarea cerealelor (exclusiv orez), plantelor leguminoase și a plantelor producătoare de semințe oleaginoase, alte 45 ferme de producție a orezului (cod CAEN 112) au avut parte de același final neplăcut, 144 de exploatații dedicate cultivării legumelor și a pepenilor , a rădăcinoaselor și tuberculilor (cod CAEN 113), nouă ferme de cultivare a tutunului (cod CAEN 115), șase exploatații dedicate cultivării plantelor pentru fibre textile (cod CAEN 116), respectiv 18 societăți producătoare de plante din culturi nepermanente (cod CAEN 119).

Totodată, s-au înregistrat 67 de falimente în sectorul viticol (cod CAEN 121), 13 în sectorul cultivării fructelor tropicale și subtropicale (cod CAEN 122), 21 de exploatații cu codul CAEN „Cultivarea fructelor citrice” (123), respectiv 32 de societăți cu codul CAEN „Cultivarea fructelor semințoase și sâmburoase” (124).

În plus, 48 de firme cu codul CAEN 125 „Cultivarea fructelor arbuștilor fructiferi, căpșunilor, nuciferilor și a altor pomi fructiferi” au cerut deschiderea procedurilor de faliment, iar 63 de ferme dedicate cultivării plantelor pentru înmulțire (cod CAEN 130) au înaintat cereri în acest sens.

Falimentul, drum către a deveni „o țară cu adevărat piață”

Nici zona de creștere animală nu a scăpat. Chiar dacă este un vestit crescător de ovine, ing. Ionică Nechifor, secretar general al Romovis, vorbea în 2016 de problemele generale din agricultura românească și preciza că, prin demararea procedurilor de faliment, se poate vorbi de atingerea siguranței cetățeanului agricultor și, în mod colateral, a consumatorului.

„Prin astfel de metode devenim o țară cu adevărat piață pentru statele europene eficiente și dezvoltate”, afirma el.

Și lucrul acesta este vizibil. Poate și din cauza celor 232 de exploatații specializate pe creșterea bovinelor de lapte care au solicitat intrarea în faliment, respectiv 76 cereri de insolvență înregistrate în perioada 2012-2017 (cod CAEN 141), importurile de lapte au crescut.

Concret, zilele trecute, în comparaţie cu aceeaşi lună a anului anterior, în ianuarie 2017, unităţile procesatoare au majorat importurile de lapte de vacă cu 2.321 tone peste cantitatea de referință (18,9 procente în plus), în condițiile în care colectarea din producția internă nu s-a majorat decât cu 1,3 la sută, până la un total de 72.819 de tone, conform datelor agregate de Institutul Naţional de Statistică (INS) și date publicității joi, 9 martie 2017.

Potrivit ONRC, din totalul firmelor intrate în faliment (232 la număr), una era cooperativă (faliment în 2013), două întreprinderi familiale (2013 și 2015), opt întreprinderi individuale (2012, 2013, 2014 și 2016), șase PFA-uri, cât și 203 SRL-uri și 11 societăți pe acțiuni, în alți ani. Cele mai noi cereri de faliment ale societăților pe acțiuni au fost înregistrate în 2017 (patru la număr).

„Într-adevăr, piața cărnii de porc și cea a laptelui au fost printre cele mai afectate de evoluțiile la nivelul UE”, Sorin Ignat, BT

Într-un interviu acordat publicației noastre în 2016, Sorin Ignat, director agribusiness BT, preciza că piața cărnii de porc și cea a laptelui au fost printre cele mai afectate de evoluțiile la nivelul UE, în ultimii ani.

Finanțistul a avut o imagine pozitivistă asupra agriculturii românești și a menționat că, deși cu probleme în sector, în condițiile unei bune gestionări a resurselor, problemele pot fi rezolvate, astfel încât să nu se ajungă la falimente.

„Într-adevăr, piața cărnii de porc și cea a laptelui au fost printre cele mai afectate de evoluțiile la nivelul UE, creșterea producțiilor și eliminarea cotelor, dar și din cauza contextului mondial, scăderea cererii mai ales în urma embargoului impus Rusiei. În ultima vreme se observă însă o așezare a pieței, chiar o ușoară revenire, susținută și de politicile UE de sprijin a acestor sectoare, cum ar fi ultimul comunicat privind acordarea de compensații pentru reducerea cantității de lapte livrat. Observăm în acest domeniu o mai bună colaborare între jucătorii din piață, dar și o dezvoltare a gradului de integrare, fie prin creșterea capacității de producție proprie de furaje, pentru reducerea costurilor, fie prin găsirea de soluții de prelucrare a producției, inclusiv în forme asociative, cooperative. Deși cu probleme în sector, în condițiile unei bune gestionări a resurselor, problemele pot fi rezolvate, astfel încât să nu se ajungă la falimente. Fermierii mici au cel mai mult de suferit din cauza accesului mai greu la piața de desfacere. Pe lângă măsurile legislative, cum e Legea 321, trebuie până la urmă ca fiecare dintre noi să contribuie la dezvoltarea agriculturii românești, consumând cu prioritate produsele provenite din fermele noastre”, afirma Ignat în 2016.

Că realitatea este puțin alta o arată cifrele. Concret, fermele specializate pe creșterea porcinelor (Cod CAEN 146) care au solicitat intrarea în faliment au fost 98 la număr în perioada mai sus amintită. Din acest total, trei SRL-uri au solicitat deja falimentul în 2017.

Pe de altă parte, exploatațiile din România al căror cod CAEN 150 – Activități în ferme mixte (cultură vegetală combinată cu creșterea animalelor) – au solicitat intrarea în faliment în perioada 2012-2017 sunt 125 la număr. Cele mai noi cereri vin din Arad (două la număr), au fost înregistrate în 2017 și provin de la Agri Dallas SRL, respectiv Agriberom Agricola SRL.

În ceea ce privește exploatațiile cu cod CAEN 147 – creșterea păsărilor – acestea totalizează 100 ca număr. Cea mai răsunătoare cerere de faliment a fost cea din 2016 a celor de la Avicola Crevedia SA. În 2017, sunt deja două SRL-uri care au solicitat falimentul.

Pe de altă parte, numărul cooperativelor care au deschis procedura de faliment în perioada 2012-2017 a fost de opt. Două dintre ele au demarat procedurile în 2012, patru în 2013, una în 2014 și una în 2016. IF-urile au avut parte de trei falimente în 2012, patru în 2013, cinci în 2014, două în 2015 și șase în 2016. Intreprinderile Individuale (II) pe de altă parte au avut parte de două falimente în 2012, șase în 2013, 10 în 2014, 11 în 2015, 27 în 2016 și unul în 2017. Nici la PFA-uri nu stăm prea bine. În 2012 s-au înregistrat două falimente, unul în 2013, 11 în 2014, 15 în 2015, opt în 2016 și două în 2017.

Societățile cooperative nu au fost decât două care și-au deschis procedura de faliment, una în 2012 și alta anul acesta.

Societățile cu Răspundere Limitată (SRL-uri) au avut cele mai mari probleme (1.556 de SRL-uri falimentare). Practic, în 2012, acestea înregistrau 382 de falimente, 403 de falimente în 2013, 297 de falimente în 2014, 216 falimente în 2015, 225 de falimente în 2016, respectiv 33 de falimente în 2017.

Societățile în comandită simplă nu prea au avut probleme cu falimentele, de vreme ce doar una singură a deschis această procedură în 2013.

Societățile în nume colectiv intrate în faliment în perioada 2012-2017 au fost opt la număr. Din acest total, două au intrat în faliment în 2012, patru în 2013, una în 2014 și una în 2016.

Ultimele din listă – societățile pe acțiuni – au înregistrat în aceeași perioadă nu mai puțin de 110 falimente. În 2012, 28 de SA-uri intrau în faliment, respectiv 36 de falimente în 2013. În 2014, numărul SA-urilor care au deschis procedura de faliment a fost de 19, în 2015, 12, iar anul următor, 15.

„Sunt multe falimente”

Într-o intervenție telefonică pe acest subiect, Emil Dumitru, șeful Pro Agro, a afirmat: „Sunt multe falimente și insolvențe (n.r. - referindu-se la cele peste 1.800 de companii românești falimentare din 2012 încoace). (...) O mare parte din ele sunt cele impactate de birocrația de pe fondurile europene. Practic, trebuie să vedem care este cauza. Efectul este intrarea în insolvență sau în faliment. Practic, marea problemă este că avem în momentul de față proceduri birocratice foarte mari. Și de aici vin problemele companiilor. Desigur, avem drept cauze și volatilitatea prețurilor, lipsa forței de negociere, politici fiscale incoerente”.

În plus, după părerea sa, nu eludarea legii de către administratorii și/sau acționarii firmelor falimentare a reprezintat cauza majoră a insolvențelor și falimentelor, ci mai degrabă sarcina birocratică prea mare aruncată asupra companiilor, care n-au reușit să își atingă niște parametri.

„Dacă AFIR cere, spre exemplu, banii înapoi, o companie care a făcut investiții timp de doi ani într-o fermă de creștere a vacilor se prăbușește efectiv”, a adăugat el.

Emil Dumitru a mai adăugat că imaginea este corectă, la fel și numărul falimentelor.

„Statul trebuie să înțeleagă că de la cei care au intrat în faliment, din păcate, în loc să strângă taxe și impozite și să aibă locuri de muncă, pierde; e un net perdant. Foarte multe dintre deciziile de imputație pe fonduri europene direcționează banii înapoi către Comisia Europeană, în loc să se dezvolte sectorul agroalimentar românesc”, a conchis el.

Conform acelorași date ONRC, tot pe codul CAEN 141, de data aceasta însă dintre cei care au cerut insolvența în calitate de societăți pe acțiuni, trei SA-uri au solicitat acest lucru în 2012. La celălalt capăt, în 2017, trei întreprinderi individuale au cerut intrarea în insolvență în acest an.

De asemenea, în aceeași perioadă, numărul firmelor care au solicitat intrarea în insolvență este de 962. Numai în 2017, 27 de societăți solicitau intrarea în insolvență, majoritatea, întreprinderi individuale și familiale. Dintre ele trei sunt cooperative.

Decizia falimentului este a judecătorului sindic

Demararea procedurilor de intrare în faliment intră în atribuţiile judecătorului sindic. Acesta este în măsură să decidă acest lucru prin sentinţă sau prin încheiere, în condiţiile Legii nr. 85/2014. Sentinţa sau încheierea judecătorului sindic poate avea ca premise mai multe situaţii practice.

Într-o primă astfel de situaţie, debitorul fie şi-a declarat intenţia de a intra în procedura simplificată, fie nu şi-a declarat intenţia de reorganizare, niciunul dintre celelalte subiecte de drept îndreptăţite nu a propus un plan de reorganizare sau niciunul dintre planurile propuse nu a fost acceptat şi confirmat.

Totodată, este posibil ca debitorul să îşi fi declarat intenţia de reorganizare, dar nu a propus un plan de reorganizare ori planul propus de acesta nu a fost acceptat şi confirmat.

Într-o altă situaţie posibilă, obligaţiile de plată şi celelalte sarcini asumate nu sunt îndeplinite în condiţiile stipulate prin planul confirmat sau desfăşurarea activităţii debitorului în decursul reorganizării sale aduce pierderi averii sale.

Legiuitorul a reglementat şi situaţia în care a fost aprobat raportul administratorului judiciar prin care se propune, după caz, intrarea debitorului în faliment. Aceasta presupune procedura prin care administratorul judiciar întocmeşte şi supune judecătorului sindic, în termenul stabilit de acesta, care nu va putea depăşi 20 de zile de la desemnarea sa, un raport prin care să propună fie intrarea în procedura simplificată, fie continuarea perioadei de observaţie din procedura generală. În cazul aprobării raportului, judecătorul sindic decide, prin aceeaşi sentinţă, intrarea în faliment a debitorului.

În cazul în care raportul administratorului judiciar face propunerea de intrare în faliment, acesta va publica un anunţ referitor la raport în Buletinul procedurilor de insolvenţă, cu indicarea datei primei adunări a creditorilor, sau va convoca adunarea creditorilor, dacă raportul va fi depus după data primei adunări. La această adunare va supune votului adunării creditorilor propunerea de intrare în faliment.

În funcţie de situaţia debitelor reale, titularul unei creanţe curente, certe, lichide şi exigibile ce a fost recunoscută de către administratorul judiciar sau de către judecătorul sindic şi al cărei cuantum depăşeşte valoarea-prag poate solicita pe parcursul duratei perioadei de observaţie deschiderea procedurii de faliment al debitorului dacă aceste creanţe nu sunt achitate în termen de 60 de zile de la data luării măsurii de către administratorul judiciar sau a hotărârii instanţei de judecată. Să reamintim că valoarea-prag reprezintă cuantumul minim al creanţei pentru a putea fi introdusă cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă.

Valoarea-prag este de 40.000 de lei atât pentru creditori, cât şi pentru debitor, inclusiv pentru cererile formulate de lichidatorul numit în procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru creanţe de altă natură decât cele salariale, iar pentru salariaţi este de șase salarii medii brute pe economie/salariat.

În sfârşit, poate apărea situaţia în care, în cadrul procedurii de reorganizare, titularul unei creanţe curente, certă, lichidă şi exigibilă mai veche de 60 de zile şi un cuantum peste valoarea-prag poate solicita, oricând în timpul planului de reorganizare sau după îndeplinirea obligaţiilor de plată asumate în plan, trecerea la faliment.

Cu toate acestea, trebuie reținut faptul că cererea titularului creanţei va fi respinsă de către judecătorul sindic în situaţia în care creanţa nu este datorată, este achitată sau debitoarea încheie o convenţie de plată cu acest creditor.