Cercetătorii de la Banca de Resurse Genetice Vegetale (BRGV) - Buzău, sub coordonarea academicianului Costel Vînătoru, vor prezenta soiul de varză „Licurișca” la Congresul Mondial de Horticultură, organizat în Franţa în perioada 14−20 august 2022.

„Licurișca” este un soi vechi de varză de Buzău, care a contribuit la obținerea mai multor varietăți autohtone valoroase. Prima apariție în literatura de specialitate datează din 1926 și, datorită studiilor de restaurare, soiul este readus în atenția cercetătorilor din întreaga lume.

„Reabilitarea soiului este un proces anevoios care presupune studiul originii sale, documentare de lungă durată, descoperirea și conservarea caracteristicilor tipice. Așadar, „Licurișca” îşi găseşte originile în renumita varză de Buzău, unul din cele mai vechi soiuri care provine de la populația autohtonă stabilită în proximitatea Mării Negre şi Mediteraneene”, precizează Costel Vînătoru, directorul Băncii de Resurse Genetice Vegetale Buzău.

Soiul reabilitat poate fi introdus în viitor în producţie şi are potenţial de comercializare datorită culturii timpurii, aspectului uniform şi plat, conţinutului suculent sau frunzelor subţiri şi fine. „Toate aceste calități făceau ca varza Licurișca să fie apreciată pentru că se așeza bine cu forma aceasta puțin plată la murat”, arată academicianul.

„Licurișca” este doar una dintre cele patru lucrări pe care cercetătorii români le vor prezenta în faţa reprezentanţilor din 200 de ţări, care constituie elita lumii ştiinţifice în horticultură, transmite Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR).

La ultima ediţie a Congresului Mondial de Horticultură, organizat în 2018 la Istanbul, studiul despre tomatele româneşti prezentat de Staţiunea de Cercetare – Dezvoltare pentru Legumicultură (SCDL) Buzău a primit „Premiul pentru Tinerii Cercetători”.

Foto: MADR & Bănca de Resurse Genetice Vegetale Buzău

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Tuta absoluta, dăunătorul cunoscut popular și sub denumirea de molia tomatelor, este extrem de periculos, atacând un număr mare de specii vegetale, dintre care cel mai mult preferă tomatele, în special cele cultivate în spații protejate (sere și solarii). Dr. ing. Costel Vînătoru, cercetător științific gradul I și director al Băncii de Resurse Genetice Vegetale pentru Legumicultură, Floricultură, Plante Aromatice și Medicinale Buzău, atrage atenția să nu se confunde molia tomatelor cu musca minieră și recomandă legumicultorilor să ia măsuri riguroase pentru prevenirea infestării culturilor cu Tuta absoluta, mai ales că atât metodele chimice, cât și cele biologice nu pot eradica acest dăunător.

„Fără controale adecvate, infestările pot duce la pierderea de 90% până la 100% a culturii de tomate”, precizează dr. ing. Costel Vînătoru.

La ora actuală, dăunătorul este prezent pe tot teritoriul țării noastre și provoacă pagube însemnate tomatelor, constatându-se migrarea Tutei absoluta și pe celelalte plante legumicole, în special pătlăgele vinete, fasole, ardei etc. Pe lângă plantele de cultură, spune directorul Băncii de Gene, Tuta absoluta se conservă foarte bine și în flora spontană, pe buruieni, mai ales pe cele aparținând familiei Solanaceae (zârna - Solanum nigrum, ciumăfaie - Datura stramoniu etc).

„Tuta absoluta a ajuns în România în 2009, în Satu Mare, și a început să provoace daune profunde culturilor comerciale de tomate în multe locuri din întreaga țară înainte de a fi dezvoltată strategia de gestionare integrată a dăunătorilor care a fi asigurat un control eficient”, arată dr. ing. Costel Vînătoru.

Dăunătorul prezintă în principal activitate nocturnă, iar adulții rămân de obicei ascunși în timpul zilei, manifestând o activitate crepusculară mai mare dimineața. Adulții se extind prin cultură cu ajutorului zborului, iar de la o zonă la alta se transmit cu ajutorul răsadurilor, fructelor, ambalajelor, pe îmbrăcămintea personalului care activează în aceste sectoare, prin intermediul utilajelor etc. „Insecta se conservă foarte bine de la un an la altul pe resturile vegetale, ambalaje, scheletul spațiilor protejate, însă cel mai bun loc de trecere peste iarnă Tuta absoluta îl găsește în sol”, spune cercetătorul.

Până în prezent, atât metodele chimice, cât și biologice nu au putut eradica în totalitate acest dăunător. „Dintre metodele ecologice utilizate, amintesc metoda prădătorilor, principalii prădători întâlniți în România sunt Nesidiocoris tenuis și Macrolophus pygmaeus, la care se mai pot adăuga capcanele cu feromoni, cele lipicioase și lămpi cu UV. Pe cale chimică, au fost testate un număr mare de insecticide, mergând până la combinarea a două sau trei insecticide, însă rezultatele obținute nu au avut efectul scontat. S-a constatat că se diminuează frecvența atacului, dar nu s-a putut combate în întregime dăunătorul în cultură”, precizează dr. ing. Costel Vînătoru.

Cercetătorul susține că cele mai bune rezultate s-au obținut atunci când s-au luat măsuri riguroase pentru prevenirea infestării culturilor cu Tuta absoluta, în special prin respectarea cu strictețe a normelor de igienă, a asolamentului culturilor, precum și utilizarea unui material biologic liber de boli și dăunători.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html