Camere agricole - REVISTA FERMIERULUI

Ministrul Agriculturii Adrian Oros a afirmat că țara noastră susține plafonarea voluntară şi plata redistributivă, astfel încât să poată fi sprijinite mai mult fermele de familie, acesta fiind un obiectiv prioritar al conducerii MADR, ca și dezvoltarea procesării produselor agricole.

Afirmația a fost făcută miercuri, 19 februarie 2020, în cadrul întâlnirii de la sediul Ministerului Agriculturii, cu E.S. Botond Zákonyi, ambasadorul Ungariei la București, acesta fiind însoțit de atașatul pentru agricultură și mediu - Tibor László Sándor. Alături de ministrul Oros s-au aflat secretarul de stat Aurel Simion, precum și directorul general al Direcției Generale Afaceri Europene și Relații Internaționale – Roxana Zarma.

Întâlnirea a vizat consolidarea cooperării bilaterale între cele două state și în cadrul Uniunii Europene, discuția fiind premergătoare întâlnirii care va avea loc între ministrul Adrian Oros și omologul său ungar, István Nagy, în 29 februarie 2020, la Cluj, unde ministrul român va fi însoțit de Robert Chioveanu, președintele Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA). Cu această ocazie, vor fi abordate subiecte de interes comun pentru ambele țări, precum: evoluția Pestei Porcine Africane și a gripei aviare pe teritoriul României și al Ungariei și identificarea de soluții pentru a ține în frâu aceste boli; modul de funcționare a Camerelor Agricole în Ungaria și posibilitatea implementării unui sistem similar în țara noastră; noua Politică Agricolă Comună cu accent pe Pactul Verde European „Green Deal”, precum și menținerea Sprijinului Cuplat și a Ajutoarelor Naționale Tranzitorii; problema plafonării voluntare.

Publicat în Știri
Duminică, 19 Ianuarie 2020 16:51

Camerele agricole și PNS, interes scăzut?

Camerele agricole au fost, pentru toate guvernele, declarativ, o prioritate care, nici azi, în 2020, nu s-a concretizat, camerele agricole fiind, în continuare, doar un vis frumos. „La momentul notificării planurilor naționale strategice, camerele agricole trebuie să fie funcționale. Fermierii trebuie să se organizeze, să se regăsească în aceste structuri, de la mic la mare. Camerele agricole trebuie să fie cele care să implementeze măsuri de formare profesională, să implementeze Programul Național pentru Dezvoltare Rurală (PNDR)”, afirmă secretarul de stat din MADR, Emil Dumitru.

Ministrul Adrian Oros, în toate declarațiile, susține că Planul Național Strategic (PNS) și camerele agricole reprezintă prioritatea zero pentru agricultura românească. Însă realitatea arată că, la PNS, România este codașă la completarea chestionarului, iar camerele agricole sunt, în continuare, o fata morgana.

Pentru perioada 2021-2027, fiecare stat membru va trebui să trimită pentru aprobare Comisiei un Plan Național Strategic privind Politica Agricolă Comună. De ceva vreme, pe pagina de internet a Ministerul Agriculturii este publicat „Chestionarul cu privire la Planul Naţional Strategic în contextul Politicii Agricole Comune (PAC) 2021-2027”, chestionar care ar trebui completat de toți cei interesați. Se pare că prea puțini producători agricoli au ajuns acolo și au completat chestionarul care, de altfel, privește viitorul lor.

Ministrul Agriculturii susține că nu este o grabă foarte mare cu Planul Național Strategic, că nu suntem constrânşi de un anumit termen, „pentru că, se pare, an de tranziţie va fi nu numai 2021, dar s-ar putea să fie şi 2022”. Prin urmare, este timp și pentru camerele agricole, ca acestea să funcționeze la momentul în care România va trimite Comisiei Europene PNS pentru aprobare.

Deocamdată, legislația privind camerele agricole trebuie îmbunătățită. În ultimul proiect de lege, camerele agricole reprezintă „partenerul de dialog al autorităţilor publice cu competenţe în domeniile agriculturii, ale industriei alimentare, ale silviculturii şi conexe, precum şi al celorlalte autorităţi şi instituţii ale administraţiei publice centrale şi locale, pe domeniile de competenţă”. Este clar că ele trebuie să fie private.

Sunt fermierii noștri pregătiți să facă parte dintr-o cameră agricolă, așa cum este în restul țărilor Uniunii Europene, să susțină o asemenea structură? Asocierea poate face posibil acest lucru. Treptat, putem ajunge și noi la ceea ce au azi statele membre ale UE, bineînțeles și cu puțin sprijin din partea statului. „În toată Europa, în jurul nostru, există camere agricole. Nicăieri nu mai există entităţi de stat care să gestioneze activitatea pur privată. Nu are nicio noimă să ai direcţii agricole şi alte câteva instituţii care încet-încet pot să fie preluate de aceste entităţi, care pot fi ajutate să se consolideze. În Ungaria, de exemplu, funcţionează foarte bine camerele agricole, acolo şi plăţile din fondurile europene sunt făcute de camerele agricole. La noi nu se va ajunge aşa nici în următorii zece ani. Acolo, fiecare agricultor este într-o asociaţie şi toţi care sunt într-o zonă fac parte dintr-o cameră agricolă. Fermierii își aleg conducerea. Nimeni nu încearcă să fenteze pe nimeni. Vreau să consolidez camerele agricole, însă drumul e lung până să ajungem la structurile care funcționează în Ungaria”, declara Adrian Oros la preluarea mandatului de ministru al Agriculturii.

Într-un interviu acordat publicației noastre, Revista Fermierului, președintele Comisiei pentru Agricultură din Camera Deputaților, Alexandru Stănescu ne spunea că un model pentru noi ar trebui să fie camerele agricole din Franța. „Un lucru interesant este modul de finanțare a camerelor agricole franceze. Poate fi o lecție pentru noi acest mod de finanțare. În Franța, camerele agricole sunt regionale și sunt finanțate prin impozitul pe terenul agricol. Adică, în cadrul impozitului pe terenul agricol există o cotă care se virează către Camerele Agricole”, a ținut să ne zică Alexandru Stănescu.

La jumătatea lunii decembrie a anului trecut, un nou proiect de lege a camerelor agricole a fost depus în Parlament, despre care Alexandru Stănescu spune că a fost elaborat împreună cu producătorii agricoli și Ministerul Agriculturii.

Un exemplu, de la noi din țară, Camera Agricolă Mehedinți, aici: https://www.revistafermierului.ro/romania-agricola/stiri-interne/item/2034-camerele-agricole-de-pe-langa-consiliile-judetene-in-vizorul-lui-cornel-stroescu-mi-as-dori-sa-vad-si-eu-o-statistica-a-activitatii-acestora.html

Publicat în Știri

Investiția de aproape 800.000 de euro pe care fermierul mehedințean, Cornel Stroescu, alături de partenerul său de afaceri neamț, au efectuat-o până în prezent începând cu anul 2012 dă roade, în condițiile unui alt an (2015) secetos, care a generat pagube în ferma sa vegetală de nu mai puțin de două milioane lei.

 

Într-o mărturisire făcute presei de către președintele Camerei Agricole Naționale (CAN), acesta a recunoscut că anul agricol 2014-2015 începea promițător, nu mai puțin de 1.500 de hectare fiind înființate cu grâu, rapiță, porumb, floarea-soarelui și mazăre. Mehedințeanul însămânțase cu grâu în jur de 400 ha, circa 400 ha cu rapiță, aproximativ 200 ha cu porumb, 50 ha cu mazăre, iar restul suprefețelor plantate cu floarea-soarelui.

 

Răul avea să vină însă peste câteva luni, pierderi de bani cauzate de secetă, inclusiv un proces de insolvență intentat în luna septembrie 2015 de o mare casă de achiziții de cereale. Alt furnizor de inputuri a fost însă mai înțelegător: le-a plătit doar penalitățile.

 

„Reușite n-am prea avut în 2015. Ne-am confruntat cu seceta pe unele areale, ajungându-se chiar și până la 100% grad de calamitare. Mai mult, la grâu am pierdut la greutate hectolitrică din cauza unor ploi de scurtă durată la momentul vânzării și, bineînțeles, cei care au făcut achiziții, au cumpărat materia primă ca fiind furajeră. (...) După ce am tras linie, anul agricol 2014-2015 a însemnat pentru noi, în ferma vegetală, o pierdere de aproximativ două milioane de lei. Ca soluție de avarie și de redresare a situației (similară celor din 2007 și 2012), am purtat o discuție cu furnizorul de inputuri care ne-a înțeles și ne amână cu plata pentru anul acesta; achităm doar penalitățile. Alt furnizor de inputuri ne-a introdus însă la plată instrumente (n.r. - un cec de 870.000 le), deși datoria era mai mică și a și cerut și insolvența; am reușit însă să facem un alt împrumut. Mergem mai departe”, a precizat Cornel Stroescu.

 

Fermierul mehedințean a mărturisit, de asemenea, că singura cultură care a permis acoperirea unei părți a pierderilor a fost grâul, chiar dacă achizitorii s-au folosit de un tertip și, după câteva ploi scurte, i-au cumpărat lui Stroescu marfa la preț de materie-primă furajeră. Producția la hectar a fost și ea mică – doar 4.500 kg în medie. Rapița a fost însă cea care i-a creat probleme mari contractuale cu un gigant al tradingului.

 

„Până la final am obținut o producție medie de 4.500 kilograme de grâu la hectar. La rapiță am început cu o recoltă de 3.200 kg la hectar, dar ne-au distrus ploile. De asemenea, la porumb, din păcate, nu am reușit decât un plafon de maximum 800 kg pe hectar ca producție (cât să plătim arenda), iar la floarea-soarelui am obținut cam 500 kg/ha. În total, anul trecut am avut o recoltă în jur de 1.800 de tone de grâu pe care am fost nevoiți să-l vindem imediat după cules, pentru că a trebuit să achităm o parte din inputuri, să cumpărăm motorină pentru înființarea culturilor de toamnă și a trebuit să dăm și arenda. Asta chiar dacă avem capacități de depozitare de opt mii de tone. (...) La porumb n-am obținut îndeajuns de multă materie-primă nici măcar să plătim arenda. Ca producție, am obținut aproximativ 800 kilograme boabe la hectar, adică o sută și ceva de tone de porumb, prețul fiind de 0,55 lei kilogramul. La floarea-soarelui, am recoltat circa 150 de tone de materie-primă, cu un preț de achiziție de 1,2 lei/kg”, a adăugat șeful CAN.

 

Și în acest an de prețurile la inputuri care au rămas ridicate, atât sămânță, cât și îngrășăminte, a continuat el. Pe de altă parte, prețul cerealelor este în continuare „jos”, spune supărat Cornel Stroescu, fermier care a fost nevoit să vândă grâul cu 0,65 lei/kg.

 

„Putem spune că, la momentul acesta, prețul cerealelor dacă nu este egal, este chiar mai mic decât în perioada de recoltare. La recolta din 2015, prețul de achiziție a variat în funcție de calitate între 0,65-0,70 lei pe kilogramul de grâu. Eu, personal, am încasat 0,65 lei pe kilogram, la momentul culesului. În prezent, grâul de la noi din județ este tot la 0,65 lei kilogramul. Porumbul se vinde cu 0,55-0,60 lei kilogramul, iar floarea-soarelui cred că la 1,3-1,4 lei”, afirmă fermierul.

 

În toamna lui 2015 (anul agricol 2015-2016), Stroescu a însămânțat 700 ha cu grâu, 400 ha cu rapiță și 130 ha cu orz. Lista nu se oprește însă aici. 30 ha cu soia urmează să fie noul pariu al lui Stroescu cu prognoza agrometeo. Perspectivele sunt îmbucurătoare.

 

„Mergem mai departe și cu floarea-soarelui. Ca leguminoase avem mazăre în jur de 50 ha. Vrem să testăm și soia, pe circa 30 ha; poate va fi un an mai ploios. Dacă avem acum un pic de vreme frumoasă, vom însămânța soia în zilele următoare”, a zis el. „La noi, culturile de toamnă arată foarte bine. Am avut apă, am avut iarna aceasta zăpadă, a venit înainte să vină înghețul”.

 

Noi investiții în ferma zootehnică. Încă cinci hectare pentru găinile crescute la sol, „nu în baterii”

 

Pentru că 2015 nu este primul an în care Cornel Stroescu se confruntă cu seceta, 2007 și 2012 fiind alți ani „de referință” pentru șeful Camerei Agricole Naționale, acesta, alături de partenerul său neamț, decideau în urmă cu patru ani să investească într-o firmă aflată în insolvență și care avea să le salveze afacerile cu cereale. Prețul ouălor, că despre găinile ouătoare vorbim, păsări crescute la sol, nu în baterii, a păstrat constant fluxul de capital în firmă.

 

Prima investiție a fost de 450.000 euro.

 

„Acum patru ani de zile am hotărât să preiau o firmă care intrase în insolvență și care avea ca obiect de activitate creșterea de găini ouătoare. În 2012 am avut un an secetos. Am decis atunci că ar fi bine să ne putem susține prin integrarea producției. În acel an, unitatea de producție ouă deja intrase în insolvență (pe atunci nu era decât o singură hală) și, de aceea am preluat-o cu active și pasive. Suma achitată a fost în jur de 450.000 de euro, banii mei și ai asociatului meu neamț din ferma vegetală. Decizia a fost luată după ce m-am gândit că pot compensa pierderile pe cultură mare, cu partea cealaltă; a fost o reușită. Chiar am avut noroc pentru că prețul oului a rămas constant, în ciuda faptului că prețurile au fost mici la cereale. Am putut astfel să țin cât de cât sub control situația”, recunoaște Stroescu.

 

În 2013, cei doi aveau să construiască cu fonduri proprii încă o hală, demers care le-a scos din buzunar încă 300.000 de euro. Cea mai nouă investiție este de 40.000 de euro, bani plătiți pe alte cinci hectare de teren, vecine cu ferma. Peste 20.000 de găini produc constant circa 16.000 de ouă.

 

„Deținem acum și FNC-ul propriu unde producem furajul. În plus, am mai făcut o achiziție de teren lângă ferma zootehnică, cinci hectare mai exact, pe care am plătit 40.000 de euro. (...) Pentru găini cumpărăm cerealele necesare. Deținem în acest moment în jur de 20.000 de găini ouătoare crescute la sol, în două hale, iar ca producție, avem în jur de 16.000 de ouă calitatea I de la aceste găini”, a explicat liderul CAN.

 

În momentul de față, Stroescu&co. este în discuție cu o firmă producătoare de paste făinoase din Germania, să vadă dacă aceștia își exprimă acordul pentru achiziția de ouă (lobby-ul a fost făcut deja prin vizite făcute de nemți la el în fermă).

 

„Vorbim de o investiție foarte mare. Ei vor calitate pentru că în pastele lor trebuie să intre ouă pe măsură, nu prafuri. Nemții vor un parteneriat cu noi. Ei mai vor și grâu durum pentru paste. În România este climă propice, se poate produce calitate, iar ei știu asta. Nu numai suprafața îi interesează, ci și rotația culturilor. Suntem în discuții și cu alți fermieri care să cultive acel soi de grâu, astfel încât să dăm la export”, a conchis Cornel Stroescu.

 

Povestea fermierului începe în 1992, an în care Cornel Stroescu, un tânăr plin de elan şi vise pleca în Germania doar cu hainele de pe el. În prezent, vorbim de al ca de unul dintre cei mai de succes agricultori din Mehedinţi. Cultivă mii de hectare de teren, iar secretele reuşitei lui au fost munca, un curaj nebun şi puterea de a schimba mentalităţi.

 

A plecat în Germania la vârsta de 21 de ani, cu gândul că într-o zi se va întoarce în ţara sa. Nu i-a fost uşor printre străini, însă seriozitatea şi puterea de muncă l-au ajutat să răzbească printre germani.

 

„Când am ajuns în Germania nu ştiam nici cum se spune DA, dar am muncit mult, am plecat de la munca de jos”, îşi aminteşte Cornel Stroescu. Pas cu pas, fermierul a pus bazele unei afaceri în domeniul auto, deschizând un atelier unde se produc piese pentru Mercedes, Audi şi alte mărci auto importante. Mulţi în situaţia sa nu s-ar mai fi întors România, însă nu a fost şi cazul lui.

 

Din 2005, Stroescu a început să investească în agricultura românească, un domeniu cu multe suișuri și coborâșuri pe care le-a simţit din plin în cei de acum 11 ani de când a investit pentru prima dată în România.

Publicat în Din fermă-n fermă!

newsletter rf

Publicitate

21C0027COMINB CaseIH Puma 185 240 StageV AD A4 FIN ro web 300x200

biofest grafica

T7 S 300x250 PX

Banner Agroimpact Viballa 300x250 px

GAL Danubius Ialomita Braila

GAL Napris

Revista