La rumegătoare digestia se realizează într-un tub digestiv voluminos, format din mai multe compartimente: rumen, rețea, foios și cheag. Primele trei compartimente gastrice poartă denumirea de prestomace sau prestomacuri; aici furajele sunt depozitate, fiind supuse, pe de o parte, unor prelucrări mecanice și fizice datorită unor contracții specifice care se succed într-o anumită ordine, formând cicluri de contracții, iar pe de altă parte, acestea sunt supuse unor transformări chimice cu ajutorul unor enzime care provin chiar din alimente și al microflorei ruminale.
Consecințe
Indigestiile prestomacelor apar destul de des la rumegătoarele mari, mai rar la cele mici și constă în diminuarea sau abolirea contracțiilor rumino-reticulare cu sau fără modificarea formei abdomenului fiind asociată, de obicei și cu suspendarea rumegării și lipsa poftei de mâncare.
Disfuncțiile prestomacelor diminuează valoarea economică a animalelor prin scăderea producției de lapte și procentului de grăsime .
În funcție de cauze apar diferite tipuri de indigestii: indigestia ruminală biochimică simplă; indigestia ruminală putridă cauzate de tulburarea digestiei microbiene.
De asemenea, pot să apară și dezechilibre acido-bazice la nivel ruminal fie cu scăderea pH-ului în acidoza ruminală acută, fie cu creșterea pH-ului în alcaloza ruminală; obstrucția foiosului- indigestie caracterizată prin uscarea și împăstarea conținutului din foios acumulat în exces; indigestia gazoasă acută ( meteorismul ruminal acut, timpanism sau popular ”umflare”) manifestată prin dilatarea excesivă a rumenului și rețelei prin gazele dezvoltate; indigestia prin supraîncărcare a rumenului -indigestie acută, fiind forma cea mai frecventă la rumegătoarele mari și apare ca urmare a supraîncărcării sau împăstării rumenului cu furaje nefermentescibile, urmată de dilatarea exagerată a pereților prestomacelor.
Cauze
Cauzele apariției acestor afecțiuni ale prestomacelor sunt multiple: surmenajul, frigul, schimbarea bruscă a alimentației, convalescența, gestația avansată, stabulația prelungită, lăcomia animalelor, consum de furaje ușor fermentescibile sau consum exagerat de alimente prea uscate, lignificate (paie, fânuri de rogoz), coceni tocați prea mărunt, mai ales dacă animalele nu sunt adăpate suficient) consum exagerat de concentrate, consumul unor plante toxice, cum sunt beladona, veratrum, cucuta, tutunuri, precum și furaje mucegăite. Indigestiile apar mai ușor când furajele sunt umezite de ploaie, ceață, rouă, brumă sau sunt înghețate.
Semnele clinice
Constau în abatere, reducerea sau suspendarea rumegării, gemete, scrîșniri din dinţi, eructații fetide, abdomen cu sau fără modificare de volum, constipații, scăderea producției de lapte, parezia prestomacelor.
Profilaxia constă în igiena alimentară sub aspect calitativ și cantitativ cu aport minim de balast (fibroase) dimineața, evitarea schimbărilor bruște a alimentației, evitarea scoaterii animalelor pe pășuni cu ierburi timpanogene, după rouă sau ploaie. Folosirea BLOCURILOR PENTRU LINS cu vitamine și minerale, mai ales în perioada de iarnă, când datorită furajerii specifice sezonului de stabulație, pH-ul conținutului ruminal este mai scăzut.
Tratamentul
Este în funcție de tipul indigestiei și urmărește: corectarea rației alimentare administrarea orală de: ruminative ca RUMIGEN cu efect excitant asupra mucoasei ruminale ceea ce duce la intensificarea sau reluarea mişcărilor compartimentelor gastrice, stimulând indirect rumegarea și îmbunătățește digestia; antibiotice: OXITETRACICLINĂ, NEOMICINĂ, o singură administrare. De asemenea, se administrează ULEI DE PARAFINĂ, SULFAT DE MAGNEZIU, drojdie de bere.
Concomitent se folosește un tratament de susținere cu: HEPATOPROTECT, VITAMINA B1-B6, PERFUZOL, GLUCOZĂ, MULTIVITAROM.
În cazuri grave se practică sondajul buco-esofagian, ruminocenteza sau ruminotomia și reînsămânțarea rumenului cu microfloră de la un animal sănătos.
