Sunt afisate articole dupa cuvantul cheie: Biosevis

Zona Sibiului se poate mândri cu câteva ferme de creşterea vacilor pentru lapte, de îngrăşat taurine, bovine pentru carne şi ferme de porci în dezvoltare. Una dintre cele mai moderne ferme de creştere a vacilor pentru lapte din judeţ, dar şi din ţară, este Horticola Internaţional Seviş, care s-a dezvoltat în ultimii doi ani prin proiecte europene, dar şi prin investiţii proprii de milioane de euro. În plus, cei de aici se laudă că tot ce iese pe poarta fabricii de lapte este sută la sută natural.

La ferma de la Seviş, aflată nu prea departe de Sibiu, am ajuns într-o după-amiază de toamnă, când soarele încă mai încălzea pământul şi te împingea spre plimbare. Cel care ne-a arătat tot ce s-a realizat la această fermă zootehnică, investiţiile făcute, dar şi care le sunt planurile de viitor, a fost nimeni altul decât directorul fermei, Octavian Marţian.

„Am avut două etape de investiţii: una de până la 1 milion de euro realizată în cursul anului 2008 şi care a presupus modernizarea a două grajduri, iar a doua etapă a investiţiilor a avut loc anul trecut şi a reprezentat construcţia integrală a unui nou grajd cu 250 de locuri, investiţia totală fiind de 3 milioane de euro“, ne-a spus directorul fermei, precizând că în prezent capacitatea de cazare este de 500 de capete.

El ne-a explicat că ferma face parte din holdingul Atlassib şi că aici, la Seviş, se va dezvolta într-un viitor apropiat un complex agrozootehnic format din ferma de vaci si fabrica de lapte care a luat fiinţă anul trecut, la care se vor adăuga o fermă vegetală, una de tineret taurin, o viitoare fermă de porci şi un micro FNC: „Pe lângă ce s-a investit, pentru ferma de tineret sunt prevăzuţi în jur de 2 milioane de euro, iar în ferma de porci cu FNC-ul alte 2 milioane. În total ne apropiem de 10 milioane de euro. În plus, noi am cumpărat toate utilajele de care aveam nevoie pentru producerea furajelor, pentru că de acolo pleacă totul. Aşadar, am început cu tractoare, semănători, discuri, pluguri... cheltuiala a fost foarte mare, dar sperăm ca în 2-3 ani să acoperim totul“.

Adăposturi aerisite pentru animale

Vizita la Horticola Internaţional Sevis am început-o în noul grajd, unde toate vacile stau în adăposturi noi, înalte, aerisite, compartimentate cu spaţii de odihnă şi cu spaţii de furajare. În plus există o maternitate şi o aşa-zisă infirmierie în care, după prima zi de fătare, animalul rămâne încă 7 zile, în perioada colostrală, trecând apoi într-un alt compartiment numit de super-producţie.

Deoarece adăposturile nu sunt etanşe, problema curenţilor de aer a fost rezolvată prin folosirea perdelelor de protecţie. „Acestea au un rol important mai ales iarna. Astfel, vacile de aici, care sunt din rasa Holstein, continuă să producă lapte până la -15 grade Celsius fără probleme. Abia de la -20 de grade Celsius începe să fie afectată producţia de lapte. În aceast moment avem 300 de capete, din care în jur de 200 sunt primipare. Marea majoritate au venit anul trecut din afară, dar sunt şi din producţia internă. În final, ne dorim să ajungem la un efectiv de 400-450 vaci de lapte“, ne-a spus Octavian Marţian.

Cuşetele de viţei mici sunt total în aer liber

Tot în etapa de amenajare s-a avut grijă şi de boxele pentru viţei, în număr de 48. Anul viitor urmează să se mai realizeze altele noi, tot prin proiect şi pe acelaşi model: cu spaţiu de odihnă, spaţiu de mişcare, loc de furajare.

Cuşetele individuale au mai multe avantaje, deoarece viţeii nu învaţă să se sugă între ei, au o parte perfect închisă pentru odihnă, dar şi una pentru mişcare în care se văd unii cu alţii, important ca să nu se simtă singuri, mai ales că înţărcarea se face destul de brusc.

„Viţeii, după ce sunt fătaţi, sunt lăsaţi la lins şi la primul supt. După aceea, timp de 7 zile, viţelul bea tot lapte colostru de la mama lui, urmând să primească apoi lapte de colectură, dar şi granule starter şi fân, până la vârsta de o lună jumătate, când i se reduce cantitatea de lapte. Zilnic, viţelul stă lângă mamă 4-5 ore maximum, restul timpului petrecându-l în cuşeta în care rămâne până la 2 luni. De aici, tăuraşii sunt daţi mai departe către ferme de îngrăşare, iar viţelele se duc în boxe comune, unde sunt împărţite periodic după vârstă şi după greutate, pentru a şti ce furajare trebuie făcută în mod diferenţiat“, ne-a spus directorul fermei. După fiecare ciclu se eliberează boxa şi se face dezinfecţie totală. Se curăţă şi mecanic şi chimic, cuşetele fiind pregătite astfel pentru viitorii oaspeţi.

Hrană proaspătă

Furajul care se administrează animalelor este unic, fie pentru vacile în gestaţie, fie pentru cele în lactaţie, diferind însă cantitatea sortimentelor: porumb siloz, borhot de bere, fân, paie, amestec de concentrate, şroturi, premixuri. „Este făcut proaspăt, de noi, în această vară. Silozul l-am făcut tot noi, folosind materii prime de cea mai bună calitate pe care le amestecăm în remorca tehnologică, prevăzută cu 2 valţuri. Dacă rămân resturi de la vaci, dimineaţa le adunăm şi le dăm la tineret ca să completăm raţia lor normală de furaj. Sporul realizat la tineret este între 700-800 grame în medie pe animal. Pe cap de vacă asigurăm între 8 şi 10 kilograme concentrate. Vacile noastre sunt împărţite în 4 grupe, în funcţie de producţia de lapte şi fiecare primeşte după merit“, a afirmat directorul fermei.

Vacile ştiu singure drumul spre sala de muls

Când am intrat în sala de muls, aflată într-o clădire nouă şi modernă, am observat pe uşa de la intrare programul de lucru pentru lăptari care începe la 5 dimineaţa. Aveam să aflu însă că, datorită creşterii efectivului de vaci, lăptarii încep lucrul chiar mai devreme la 4,30 şi termină la 8,30 seara, cu o pauză de masă la amiază.

De mulgerea vacilor se ocupă doar două angajate, care execută toate operaţiile necesare: mai întâi spală ugerele cu apă caldă, fac dezinfecţia locală a fiecărui sfârc, apoi pun aparatul de muls care este de tip brăduţ. „Vacile au învăţat deja ora de muls şi drumul pe care îl au de făcut. Cineva doar le dă drumul din boxele lor şi ele vin singure ca să scape de ugerul plin care le apasă“, spune zâmbind directorul. La sfârşit se mai face o dezinfecţie după care se dă drumul la vite, care ies împreună pe un alt culoar diferit de cel pe care intră.

Lapte bio

Fiecare vacă are în ureche un cip şi când se aşază la locul ei aparatul îi citeşte numărul de identificare, astfel ţinându-se evidenţa cantităţii de lapte muls individual.

Laptele de la sala de muls ajunge pe conducte în tancul de colectare de 5.000 de litri şi este menţinut la o temperatură constantă de până la maximum 4 grade. Acest lucru se întâmplă cu laptele de seara, care trebuie să stea până dimineaţa, când se începe activitatea la fabrica de lapte. Din tancul de colectare este trimis mai departe cu ajutorul pompelor, prin conducte, până în containerele din fabrica de lapte. „Absolut fiecare vacă este urmărită zilnic şi pentru un simplu tratament la picior, de exemplu, este scoasă din efectivul de lapte şi nu mai intră la sala de muls decât în momentul în care testerul nostru spune că nu mai are nicio urmă de antibiotic. Deci laptele care ajunge în fabrică este mai mult decât bio, este un lapte perfect curat“, a afirmat dl Marţian.

5.500 de litri pe cap de vacă

Producţia de lapte realizată este de aproximativ 5.500 litri pe cap de vacă. „Avem primele două vaci care au fătat a doua oară şi care dau deja o producţie între 28-32 litri. Dar după 5 fătări începe să scadă producţia de lapte, rentabilitatea unei vaci fiind până la 8 ani, maximum 10, în funcţie de potenţialul ei productiv. Vârful este între a treia şi a cincea lactaţie. Într-un viitor apropiat, când o să ne putem asigura înlocuirea din producţie proprie, vom ajunge şi noi ca, după maximum 3 fătări, să considerăm vaca doar pentru carne. Mamele junicilor pe care le-am cumpărat anul trecut aveau o producţie între 9.000 şi 12.000 litri. Sperăm şi noi să ajungem la acelaşi nivel deoarece avem convingerea că nu am făcut greşeli prea mari în ceea ce priveşte menţinerea raselor. Am trimis deja în Germania mostre ca să ne confirme dacă suntem pe calea cea bună. Facem tot timpul analize la furajul pe care îl dăm, raţia fiind schimbată cel puţin de 2 ori pe lună în funcţie de producţie şi de starea fiziologică“, ne-a povestit directorul fermei zootehnice.

Igienă strictă pentru lapte bio

Foarte importantă pentru menţinerea calităţii laptelui este spălarea instalaţiei de muls, care se realizează automat, în acelaşi mod fiind curăţat şi bazinul de colectare a laptelui.

Aparatele din sala de muls se spală cu ajutorul unor substanţe speciale după fiecare mulsoare, timp de 45 de minute cu soluţie bază şi încă 45 de minute cu acid. La urmă se clăteşte totul cu apă. Tancul de colectare se curăţă tot cu soluţii, în mod automat, timp de 27 de minute. Dacă nu ar fi respectate toate aceste prevederi tehnologice de spălare şi menţinere constantă a temperaturii, laptele s-ar acidula şi ar fi de proastă calitate.

Sistem modern de captare a dejecţiilor

Sistemul de dejecţie adună resturile de la toate adăposturile şi le duce la staţia de epurare. De fapt există 2 staţii: una pentru sala de muls şi acest sector zootehnic şi încă una, separat, pentru fabrica de lapte. Evacuarea dejecţiilor se face prin intermediul unor canale, în care se separă cele grosiere de cele lichide, acestea din urmă fiind împrăştiate imediat pe păşune.

„Ferma e prevăzută cu 2 bazine de colectare a lichidelor, de câte 5.000 metri cubi fiecare, şi unul de colectare a grosierelor de 2.500 m cubi, în care gunoiul stă aproape 6 luni, fermentează, iar apoi se foloseşte pe post de fertilizator la terenul pe care îl avem în folosinţă. În 2010, pentru efectivul de 475 capete am avut 305 ha arabil, 121 ha păşune şi 5-6 fâneţe. Deja din această toamnă am preluat încă 190 ha arabil şi 485 pajişti pentru a atinge necesarul de suprafeţe pentru efectivul final, de 900 de capete, pe care vrem să-l avem în această fermă“, a spus directorul fermei de vaci.

Şi purinul este utilizat integral. „Până acum am dus peste 1.000 de tone în decurs de o săptămână. După ce am eliberat terenul de porumb pentru siloz îl fertilizăm şi cu purin şi cu grosier. Pe parcursul întregii ierni fertilizăm în continuu păşunea sau fâneaţa“, a adăugat directorul care speră să obţină fonduri pe proiectele de mediu, pentru că toată unitatea pe care o conduce se dezvoltă în acest sens. Un alt proiect care se află în stadiul de cercetare este cel pentru o instalaţie de biogaz, pentru care se doreşte un suport european de 50%, ca şi pentru celelalte investiţii realizate aici.

Marele of: cofinanţarea

Chiar dacă a beneficiat de proiecte europene, şi ferma de la Seviş întâmpină unele probleme în ceea ce priveşte cofinanţarea proiectelor prin care se doreşte accesul la proiectele europene. „Oful îl avem cu băncile. Dacă este asigurată 80% din cofinanţare prin fondul de garanţie rurală, pentru ceilalţi 20% băncile pun atât de multe condiţii, încât unii dintre fermieri ajung disperaţi să garanteze cu propria casă. Mai este şi problema dobânzilor excesiv de mari, care creează probleme în rambursarea acestora, precum şi a ratelor. Dar şi aşa, cu proceduri foarte complicate pentru a accesa banii respectivi, este destul de greu. Eu cunosc fermieri care au deja aprobate proiectele şi banca nu vrea să-i finanţeze. Există un cerc vicios. Să vă dau un exemplu: există proiecte la care nu pot accede decât tinerii. Dar, pentru că sunt firme start-up, băncile nu vor să le acorde credite. Deci tinerii au proiectele aprobate mult mai uşor decât cei mai în vârstă, cu istoric în urmă, dar chiar aceste condiţii fac astfel că nu pot să primească banii din bancă. Şi se blochează pur şi simplu“, ne-a declarat în încheiere directorul fermei, Octavian Marţian.

Text: Delia Ciohodaru

Publicat in Zootehnie

Publicitate