Pe 14 mai 2024, la București, s-a desfășurat a doua ediție a Conferinței Naționale de Gestiune a Riscurilor Agricole, la care au participat fermieri și organizații profesionale ale acestora. Au fost identificate principalele riscuri cu care se confruntă fermierii din țara noastră, din punct de vedere climatic, financiar, tehnologic și de management al fermei. S-au oferit, totodată, soluții strategice aplicate pentru combaterea riscurilor. Evenimentul a fost organizat de AON România, unul dintre liderii globali ai pieței brokerajului de asigurări corporate, în parteneriat cu organizația CSR Nest și în colaborare cu AGXecutive, companie care oferă servicii integrate în sfera resurselor umane, având focus exclusiv pe sectorul agribusiness.

În contextul creșterii frecvenței fenomenelor climatice extreme și a impactului acestora asupra fermierilor, conferința AON Agri Risk Management a evidențiat importanța adoptării unor strategii proactive de gestionare a riscurilor în agricultură. Colaborarea între sectorul agricol și industria asigurărilor, împreună cu implementarea tehnologiilor avansate și a soluțiilor inovatoare, poate contribui la creșterea rezilienței și sustenabilității în fața provocărilor climatice. Prin investiții inteligente și utilizarea asigurărilor agricole, fermierii pot reduce incertitudinea și își pot asigura stabilitatea activităților, contribuind la protejarea producției agricole și la securitatea alimentară a comunității.

Despre anul 2024, Gabriel Razi, analist independent al pieței agricole, a spus că este cel mai provocator an din punct de vedere financiar și economic. „Nemulțumirile fermierilor sunt determinate de discrepanța și lipsa de corelare între costuri și încasări. Fermierii sunt nemulțumiți de prețul cerealelor și acuză Ucraina, dar, în realitate, singurul element financiar dintr-o fermă pe care ei îl pot controla sunt costurile de producție, nu prețurile de vânzare”, a afirmat Gabriel Razi.

Agricultura se va confrunta mai frecvent cu evenimente climatice care produc pierderi semnificative

În 2022 și 2023, catastrofele naturale, în special riscurile asociate secetei și inundațiilor, au cauzat pierderi economice semnificative economiei globale, peste 300 miliarde USD în fiecare an. Însă, procentul de recuperare din asigurare nu a depășit 40% în nici un an, ba chiar este în scădere. „Aceste cifre subliniază necesitatea unei acoperiri și a unei consultanțe adecvate pentru economie în general, și pentru sectorul agricol în special, în fața unei recurențe crescute a evenimentelor catastrofale. AON își asumă rolul de a informa și a oferi consultanță companiilor agricole, fiind în prima linie de impact. Ne dorim să sprijinim fermierii să își protejeze culturile, dezvoltând soluții care să răspundă nevoilor actuale. În contextul schimbărilor climatice, organizațiile sunt presate să-și regândească gestionarea riscurilor, să crească nivelul de acoperire prin asigurare și să adopte tehnologii "verzi", fiind esențială înțelegerea modificărilor legislative. Ne confruntăm cu o cronicizare a riscurilor acute din trecut, cu alte cuvinte ne vom confrunta mai frecvent cu evenimente climatice care produc pierderi semnificative”, a declarat Eugen Anicescu, CEO AON România.

În anul agricol 2023-2024, lipsa precipitațiilor și seceta pedologică au afectat o mare parte din țară, de la începutul anului și persistând până în prezent. Culturile de toamnă au avut deja o producție limitată, iar cele de primăvară se confruntă cu o incertitudine considerabilă. În plus, volatilitatea mare a prețurilor la cereale a complicat și mai mult situația fermierilor.

„În luna aprilie, fenomenele meteorologice extreme, precum grindina din zona Saraiu, județul Constanța, au lovit cu putere, afectând atât culturile de toamnă, cât și cele de primăvară. Aceste evenimente au cauzat daune semnificative, inclusiv primele daune totale în sezonul 2024. Aceste incidente reprezintă doar un aspect din impactul devastator pe care schimbările climatice îl au asupra agriculturii. Incendiile, seceta și alte fenomene meteorologice extreme devin din ce în ce mai frecvente și mai intense, punând în pericol fermierii și producția agricolă. În fața acestor provocări, soluțiile de asigurare devin indispensabile pentru protejarea fermierilor și a activităților lor. Este esențial ca fermierii să își protejeze culturile și animalele cu asigurări adecvate, astfel încât să fie pregătiți să facă față riscurilor și să își securizeze veniturile în fața situațiilor de criză”, a subliniat Horia Lupu, directorul general Agra Asigurări.

Externalizarea riscurilor

Participanții împreună cu echipa AGXecutive au realizat un exercițiu interactiv, analizând principalele riscuri agricole, evaluându-le atât după probabilitate, cât și după impactul lor.

Între primele cinci riscuri identificate se numără lipsa apei și seceta pedologică și atmosferică din sud-estul țării care afectează culturile de primăvară, alături de lipsa precipitațiilor în perioada semănatului la culturile de toamnă (rapiță și grâu), urmat de riscul financiar care cuprinde instabilitatea pieței, prețurile cerealelor, volatilitatea prețurilor producției agricole la vânzare la recoltare și a producției stocate, lipsa finanțării pentru fermele în dificultate, grindina și vântul puternic care afectează recolta de rapiță, fenomenele meteorologice extreme, furtuni și vijelii și ploile de lungă durată sau torențiale, urmată de creșterea prețurilor la inputurile agricole (sămânță, produse de protecția plantelor) și la utilajele agricole.

„Nu toate soluțiile de asigurare existente par a fi suficient de potrivite pentru a adresa riscurile sistemice cu care se confruntă domeniul agricol de la noi și în special seceta, înghețul, băltirile sau epizootiile. Fermierii conștientizează acut amploarea riscurilor cu care se confruntă, mai ales în context economic potrivnic, precum cel actual, când cerealele au prețuri scăzute și inputurile agricole au prețuri ridicate, astfel că au nevoie de încredere maximă în partenerul din sfera asigurărilor pentru a trece de la o percepție în termeni de cost, la una în termeni de reducere reală a riscurilor în ceea ce privește asigurările agricole”, a punctat Florin Constantin, fondator AGXecutive.

Una dintre abordările propuse este externalizarea riscurilor prin transferul parțial sau total al acestora către alte entități, cum ar fi companii de asigurări specializate în agricultură sau alte instituții financiare. Astfel, fermierii își pot proteja culturile, producția și eficiența financiară a fermei, împotriva unor riscuri cauzate de fenomene extreme, precum seceta pedologică și atmosferică, lipsa apei, grindina, vântul puternic, înghețul sau incendiile, fără a-și expune întregul capital și a-și periclita stabilitatea financiară a afacerii.

Strategiile inovatoare și eficiente de management al riscurilor pot veni în completare. Printre variantele propuse s-au numărat diversificarea culturilor pentru a reduce expunerea la riscuri specifice, implementarea tehnologiilor agricole avansate pentru a monitoriza și gestiona mai eficient resursele agricole, precum și investiții în infrastructura de irigații și stocare a apei pentru a contracara riscul de secetă.

Asigurările agricole parametrice oferă stabilitate financiară

În a doua parte a evenimentului, discuția s-a axat pe exemple specifice comparative din ferme românești, cu analiza studiilor de caz și a soluțiilor de asigurare. Asigurările agricole parametrice sunt produse care deja câștigă teren în multiple piețe regionale și internaționale, vin în completarea soluțiilor tradiționale, oferindu-le fermierilor o stabilitate financiară în fața pierderilor cauzate de factori climatici.

„Primăvara a debutat cu temperaturi de vară, iar martie 2024 a fost cea mai călduroasă lună martie înregistrată vreodată. În a doua jumătate a lunii aprilie, grindina a făcut ravagii în zona Dobrogei, cu daune între 60-90% pe areale mari. Este esențial să ne adaptăm rapid la aceste condiții volatile și să identificăm soluții eficiente pentru a sprijini fermierii în gestionarea riscurilor și protejarea culturilor și a infrastructurii agricole în fața acestor provocări complexe. Asigurările tradiționale și cele parametrice funcționează în mod complementar, acoperind riscuri diferite și oferindu-le fermierilor un nivel mai amplu de protecție. Aceste două tipuri de asigurări nu conduc la dublă asigurare, ci se completează reciproc, reducând riscurile neacoperite și crescând șansele fermei de a-și minimiza pierderile economice prin despăgubiri semnificative, în situația producerii unui eveniment asigurat”, a arătat Cerasela Tudor, expert senior în cadrul liniei de business Agriculture din cadrul AON România. 

Conferința AON Agri Risk Management a reunit experți din domeniul agricol și al asigurărilor pentru a dezbate soluțiile de gestionare a riscurilor cauzate de fenomenele meteorologice extreme, importanța parteneriatelor între asigurători și fermieri, precum și noile tehnologii și inovații care pot sprijini și îmbunătăți producția în ferme.

**********

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Alianța pentru Agricultură și Cooperare (AAC) a transmis comisarului european pentru Agricultură, Janusz Wojciechowski, solicitările fermierilor din România privind prioritățile pentru agricultură, precum și propunerile de măsuri privind tranzitul și importurile produselor agricole din Ucraina.

Cu ocazia vizitei oficiale în România a comisarului european pentru Agricultură, Janusz Wojciechowski, în perioada 13-14 mai 2024, Alianța pentru Agricultură și Cooperare, membră a COPA-COGECA, a transmis oficialului Comisiei Europene o scrisoare prin care semnalează o serie de subiecte importante pentru agricultura românească, respectiv o serie de probleme pentru care trebuie adoptate urgent și implementate rapid cele mai potrivite soluții pentru fermieri, care să țină cont de realitățile din ferme. 

Simplificarea PAC

Politica Agricolă Comună este definită ca un parteneriat între agricultură și societate, între Europa și cetățenii săi, care pune în centru zonele rurale, fermierii și fermele agricole, activitățile agricole care asigură materia primă și produsele necesare asigurării siguranței alimentare la nivelul UE și nu numai.

„În aceste condiții, suntem de părere că este extrem de important să fie reanalizate acele prevederi care nu (mai) corespund realităților din ferme, schimbărilor climatice, specificului agricol al fiecărui stat membru și adoptarea unor flexibilități în ceea ce privește obligațiile de mediu și climă impuse de noua Politică Agricolă Comună. În mod special, considerăm că trebuie găsit un compromis între politica de mediu și agricultură. Fermierii din toată Uniunea Europeană au nevoie de simplificarea PAC și condiționalitățile pliate pe specificitățile fiecărei țări”, arată AAC.

De asemenea, pentru Politica Agricolă Comună post 2027 este nevoie de un buget substanțial mărit față de actuala programare, de la 0,4% la 1% din PIB-ul Uniunii Europene, iar pentru Ucraina ar trebui să se constituie un fond separat și complementar bugetului alocat agriculturii UE. „Solicităm mărirea bugetului pentru agricultură până la 1% din PIB-ul UE pentru ca fermierii să poată implementa constrângerile care li se impun prin măsurile legislative foarte exigente, care au ca rezultat creșterea substanțială a costurilor de producție și impactul asupra prețurilor către consumatorii finali prin tranzitarea și importul produselor agricole din țările terțe sau în curs de aderare către statele membre UE.”

Ecoscheme și condiționalități

Alianța pentru Agricultură și Cooperare solicită revizuirea prevederilor pentru GAEC 6, 7 și 8 începând cu anul 2024 până în 2027 (actualul cadru financiar UE) care să țină cont de realitățile din teren și condițiile specifice fiecărei țări din Uniunea Europeană.

„În fiecare an facem demersuri pentru a obține derogări de la prevederile în vigoare, în condițiile în care poate ar fi mai eficient să revizuim și să modificăm aceste prevederi, pentru a se potrivi mai bine agriculturii din fiecare stat membru UE. Pe 23 noiembrie 2023 am transmis în atenția comisarului Janusz Wojciechowski un document de poziție în care prezentam argumentele Alianței pentru Agricultură și Cooperare privind adoptarea derogărilor pentru PAC în anul 2024.”

Pentru zece ani, derogare la neonicotinoide

AAC solicită modificarea Regulamentelor europene 783, 784 și 785/ 2018, care să fie completate cu excepția de utilizare a neonicotinoidelor la tratamentul sămânță pentru sămânța folosită la înființarea culturilor în regiunile în care de la natură se înregistrează depășiri ale Pragului Economic de Dăunare (PED) ale dăunătorilor de sol. Excepția poate fi limitată la o perioadă de zece ani, după modelul glifosat, timp în care industria poate găsi un înlocuitor. „Este important pentru fermierii din România să poată folosi în continuare cele trei substanțe neonicotinoide (imidacloprid, clotianidin și tiametoxam) care nu au încă înlocuitori cu aceeași eficacitate și eficiență economică.”

Studiile și cercetările realizate în ultimii ani în România de către instituțiile de cercetare abilitate demonstrează că:

• România se află într-o situație unică din cauza nivelului extrem de ridicat de proliferare a dăunătorilor din anumite regiuni ale țării, peste Pragul Economic de Dăunare (PED), care necesită aplicarea substanțelor de tip neonicotinoid, care reprezintă singura metodă eficientă de prevenire și tratament împotriva acestor dăunători;

• Utilizate responsabil, conform recomandărilor producătorilor, nu există un impact negativ asupra sănătății oamenilor, animalelor sau biodiversității din sol având în vedere că neonicotinoidele se aplică semințelor și nu plantelor în creștere, sunt absorbite și metabolizate/consumate de plante până la momentul recoltării.

Aceste cercetări efectuate în România se alătură studiilor realizate de EFSA în 2015 și 2018 la cererea Comisiei Europene, cu privire la efectele toxice ale neonicotinoidelor asupra albinelor.

„Deciziile UE de interzicere a folosirii neonicotinoidelor în culturi au fost adoptate în baza principiului precauției și nu pentru că studiile ar fi demonstrat un impact negativ real, major asupra oamenilor, animalelor, insectelor și mediului înconjurător. Reamintim că neonicotinoidele sunt folosite în cultura mare, în legumicultură și pomicultură pentru a controla un spectru foarte mare de dăunători, precum și în domeniul veterinar. Atașat scrisorii adresate comisarului european pentru Agricultură am transmis documentul de poziție al Alianței trimis autorităților din România în luna aprilie 2024, privind aplicarea neonicotinoidelor în România, cercetările derulate în ultimii ani, rezultatele acestor studii și argumentele Alianței pentru Agricultură și Cooperare privind acordarea derogării în cazul României pe o perioadă de zece ani pentru aplicarea acestor substanțe la tratamentul semințelor pentru culturile de porumb, floarea soarelui și rapiță. Ca abordare generală, considerăm că fermierii au nevoie de furnizarea de soluții alternative eficiente înainte de interzicerea substanțelor autorizate care asigură controlul bolilor și dăunătorilor, fără a afecta economia și prețurile agricole. Ecosistemele agricole au nevoie de protecție fito-sanitară, iar pesticidele au același rol ca și medicamentele la oameni”, precizează AAC.

Piețele agricole ale UE, puternic afectate de liberalizarea comerțului cu Ucraina

Alianța pentru Agricultură și Cooperare readuce în atenția autorităților europene și naționale măsurile care trebuie adoptate în regim de urgență pentru a combate și preveni falimentul a circa un milion (35%) de exploatații agricole din România, dacă prețurile la produsele agricole vor rămâne la nivelul scăzut actual, ținând cont de prețurile mari la inputuri, constrângerile legislative impuse de la nivel european și avalanșei de produse agricole din Ucraina direct sau Moldova, care au intrat oficial și neoficial în țara noastră și care au creat condiții concurențiale neloiale producătorilor și produselor autohtone. Efortul este în prezent distribuit inechitabil printre cetățenii UE, cu sectorul agricol suportând o povară disproporționată și nesustenabilă.

„Realitatea este că piețele agricole ale UE sunt puternic afectate de liberalizarea comerțului cu Ucraina. Susținem în continuare să existe sprijin pentru Ucraina doar dacă se iau toate măsurile care se impun pentru a proteja și a nu distruge fermele românești, europene și pentru a respecta condițiile de reciprocitate existente în piața unică. Pe fondul  protestelor fermierilor din întreaga Uniune Europeană și nemulțumirea generală din comunitatea agricolă, ne exprimăm temerea că dacă soluțiile adoptate nu vor fi  suficient de eficiente pentru a ajuta fermierii afectați, nemulțumirea va continua să crească, iar susținerea pentru Ucraina va scădea în general. Acest lucru ar trebui evitat cu orice preț, mai ales în preajma alegerilor europene.”

Măsuri solicitate în regim de urgență

1. Completarea listei produselor sensibile din acordul de liber schimb cu Ucraina cu grâu, orz, porumb, floarea-soarelui, rapiță și produse derivate din acestea, cu intrare în vigoare începând cu 1 iunie 2024.

2. Introducerea unor praguri de import pentru orice marfă agricolă supusă liberalizării comerciale, bazate pe media anuală sau trimestrială pentru anii 2021 și 2022, cu o perioadă de activare mai scurtă de zece zile (în loc de 21 de zile). Raportarea acestor praguri la anii 2021, 2022 și 2023 nu va furniza suficientă ușurare, deoarece impactul importurilor din ultimii doi ani a depășit deja toate așteptările și a cauzat multe probleme fermierilor noștri.

3. Acceptarea și susținerea aderării Ucrainei la Uniunea Europeană doar după ce își va îndeplini obligațiile pe toate capitolele, sectoarele și va respecta condițiile impuse pentru statele membre UE, la nivelul producției agricole și condiții de reciprocitate pentru produsele importate.

4. Respectarea legilor și legislației în vigoare pentru produsele agricole care intră în România ca tranzit /import din Ucraina sau Moldova, respectarea tonajului maxim permis în România și punerea de sigilii electronice pe toate produsele agricole non-UE. S-a constatat că sunt vămi, începând cu cea de la Siret, Oancea, în care nu se cântăreau deloc cantitățile intrate în ultimii doi ani, ele neexistând practic în evidențele oficiale și ducând, astfel, către o statistică denaturată prezentată oficial.

5. Montarea de cântare mobile în punctele vamale unde nu funcționează cântarele, suplimentarea comenzii de sigilii electronice urmărite prin GPS, corelată cu numărul de mijloace de transport (autoutilitare, camioane, vagoane, etc), aplicarea corectă a acestora și urmărirea în timp real pentru a ne asigura că se respectă legislația și nu se mai continuă cu acest tratament preferențial care creează prejudicii majore economice României, care nu au fost și nu vor putea fi acoperite sau compensate niciodată pe deplin, care distrug și duc către insolvență a unei părți importante a producătorilor agricoli din România, forțând preluarea fermelor de către creditori și fondurile de investiții străine.

6. Asigurarea transparenței informațiilor privind toate cantitățile de produse agricole intrate în România prin tranzit și import, pe fiecare punct vamal și port, care specifică cine este vânzătorul, importatorul, transportatorul, numărul avizului de însoțire a mărfii, numărul avizului pentru cântar și analize, traseul mărfii, dacă sunt mai multe puncte de descărcare și perioada estimată de ajungere la destinația finală prin publicarea zilnică pentru ziua anterioară pe site-ul Autorității Vamale Române, pentru ca orice parte interesată să aibă acces neîngrădit.

7. Investiții în refacerea integrală a infrastructurii feroviare din România. Căile Ferate Române asigură o parte din tranzitul cerealelor din Ucraina pe teritoriul țării noastre. Starea acestora este una precară, iar suprasarcina determinată de intensificarea transportului cerealelor ucrainene nu face decât să accentueze problemele curente și să accelereze degradarea infrastructurii existente dacă nu se vor realiza urgent investiții de reabilitare a rețelei feroviare.

„Alianța pentru Agricultură și Cooperare își exprimă deschiderea pentru continuarea dialogului pe temele semnalate cu autoritățile naționale și europene, pentru consultări în vederea identificării unor măsuri imediate, viabile pentru sprijinirea fermierilor și asigurarea rezilienței sectorului agricol din România și din Uniunea Europeană pe termen mediu-lung.”

Scrisoarea adresată comisarului european pentru Agricultură, Janusz Wojciechowski, a fost trimisă spre informare către Ursula Von Der Leyen - președinte Comisia Europeană; Valdis Dombrovskis - vicepreședinte Comisia Europeană; Klaus Iohannis - președintele României; Marcel Ciolacu - premierul României; Florin-Ionuț Barbu - ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale; Luminița-Teodora Odobescu - ministrul Afacerilor Externe; Ștefan-Radu Oprea - ministrul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat; Mara Roman - Șef Secția Politice Reprezentanța Comisiei Europene în România; Achim Irimescu - ministru plenipotențiar Reprezentanța Permanentă a României pe lângă UE secția Agricultură, Păduri și Pescuit; Marcel Simion Mutescu - președinte Autoritatea Vamală Română.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Aducem în atenția fermierilor informații utile despre fungul Sclerotinia sclerotiorum (Lib.) de Bary care produce boala numită „putregaiul alb al tulpinilor”, care poate produce pagube importante culturilor de rapiță în anii cu condiții climatice favorabile infecțiilor. Verificați culturile înflorite, mai ales când precipitațiile sunt prezente.

Vremea în această perioadă se anunță ploioasă. Informațiile din materialul de față vă pot ajuta să preveniți infecțiile prin monitorizarea atentă a culturilor și aplicarea tratamentelor la momentul optim.

Putregaiul alb al tulpinilor de rapiță (și nu numai) este considerat de către specialiști ca fiind una dintre cele mai periculoase boli ale rapiței. În România, din cauza cultivării intensive a rapiței, se constată o creștere a frecvenței plantelor atacate, mai ales în anii favorabili infecțiilor. După unii autori, pierderile în producție pot ajunge la 30% [Ma et al., 2009]. În situații grave, patogenul poate compromite cultura. De fapt, pagubele în producție sunt în strânsă corelație cu frecvența plantelor atacate și cu fenofaza în care se realizează infecțiile. Când infecțiile apar la începutul înfloritului, pagubele pot fi mai mari deoarece silicvele vor avea semințe mai puține sau chiar deloc. Infecțiile apărute la sfârșitul înfloritului vor produce pagube mai scăzute. De aceea, pagubele sunt variabile, fiind raportate de-a lungul timpului pierderi cuprinse între 5% (Lamey et al., 1998) și 100% (Purdy, 1979).

Se observă scleroții în interiorul tulpinii bolnave. Fotografia este din anii anteriori. În această perioadă încă nu avem infecții în Banat.

Recunoașterea simptomelor

Simptomele produse de Sclerotinia sclerotiorum la rapiță sunt foarte ușor de recunoscut. Patogenul atacă tulpinile, ramificațiile, silicvele. În cazul acestui fung distingem două tipuri de germinare [Bardin & Huang, 2001]. În consecință și simptomele produse sunt diferite:

• Infecția miceliană. Scleroții germinează și produc doar micelii albe. Hifele penetrează țesuturile de la baza tulpinii principale. În urma acestui tip de infecție, la suprafața bazei tulpinii vor apărea pete albicioase - cenușii (chiar argintii uneori), apoase (putregai moale), alungite. Dimensiunea petelor poate ajunge la 30 cm. Pe măsură ce patogenul se dezvoltă, petele devin necrotice, iar la suprafața lor se dezvoltă micelii albe, bumbăcoase, specifice (putregai alb). Tulpinile pot fi cuprinse de jur împrejur de patogen, care va distruge țesuturile ducând în final la moartea plantelor [Bolton et al., 2006; Khangune & Beard, 2015]. În zonele lezate epiderma se desprinde cu ușurință. În interiorul tulpinilor distruse (sfărâmicoase) se formează structuri scleroțiale, negre, tari, neregulate ca formă și de dimensiuni cuprinse aproximativ între 2 și 8 mm [EPPO, 1998; Popescu, 2005]. Uneori se formează scleroți și în rădăcini. În cazurile grave, tulpinile se usucă iar silicvele se coc prematur. În astfel de situații apar pagube mari în producție, mai ales atunci când frecvența plantelor bolnave este ridicată [Khangune & Beard, 2015]. Infecția miceliană este neuniformă în câmp.

• Infecția ascosporică. Scleroții germinează carpogen, adică produc apotecii (fructificații sexuate) cu asce și ascospori. Eliberarea ascosporilor are loc în timpul înfloritului. Ascosporii infectează părțile aeriene ale plantelor de rapiță, fiind diseminați de vânt. Cel mai adesea infectează petalele căzute (senescente) care rămân lipite de frunze sau cad în axila frunzelor (când este umiditate). Din petale, patogenul trece în frunze și apoi în tulpină și ramificațiile laterale. Pe frunzele infectate apar leziuni cenușii, neregulate ca formă și dimensiune. Adeseori, aceste simptome sunt asociate cu petalele care sunt lipite de frunze. Țesutul bolnav se desprinde și cade iar în frunză rămân orificii [Saharan et al., 2005]. Acest tip de infecție este mai des întâlnit în unele zone din lume, producând pagube mari în producție [Clarkson et al., 2007]. Pe de altă parte, în timpul înfloritului patogenul se limitează de regulă la ramificațiile laterale iar pagubele sunt mai mici. Ascosporii ajunși în axila plantelor cu ajutorul petalelor infectează ramurile care se vor usca ulterior iar silicvele vor fi zbârcite [Saharan & Mehta, 2008]. Infecțiile din ascospori sunt uniforme în câmp comparativ cu cea miceliană (neuniformă).

Supraviețuirea fungului

Sclerotinia sclerotiorum supraviețuiește în sol sub formă de scleroți timp de aproape șapte ani, rămânând ca sursă de inocul viabilă pentru viitoarele plante gazdă. O sursă de inocul importantă rămâne și în masa de semințe. Unele studii arată că în unele probe au fost găsiți mai mult de 400 de scleroți/kg sămânță [Williams & Stelfox, 1980].

Tulpini cu simptome de albire produse de Sclerotinia sclerotiorum. Foto: Ramona Ștef (din anii anteriori).

Există studii mai vechi care arată că fungul poate supraviețui și sub formă de miceliu în sămânță. De asemenea, se poate dezvolta saprofit pe resturile vegetale infectate atunci când condițiile climatice sunt favorabile (umiditatea și temperatura) - Neergard, 1958; Hims, 1979a; Willets & Wong, 1980.

Realizarea infecțiilor

Pentru realizarea infecțiilor sursa de inocul trebuie să fie prezentă, vremea să fie caldă și umedă, iar culturile înflorite. Sclerotinia sclerotiorum are nevoie de umiditate continuă o perioadă mai lungă de timp și temperaturi de peste 7⁰ C în timpul nopților. Apoteciile cu asce și ascospori se dezvoltă doar atunci când umiditatea persistă timp de zece zile aproximativ. Scleroții nu formează apotecii la 30⁰ C și nici la 5⁰ C [Bom & Boland, 2000b].

Ascosporii reprezintă o sursă importantă pentru realizarea infecțiilor primare. Ei pătrund în țesuturi prin cuticulă (prin presiune mecanică) sau prin deschideri naturale și răni. Atât ascosporii răspândiți de vânt, cât și hifele din sol reprezintă surse de inocul primar care în condiții favorabile pot duce la instalarea epidemiilor de Sclerotinia sclerotiorum la rapiță [Sharma et al., 2010].

Se observă scleroții la suprafața tulpinii putrede. Foto: Ramona Ștef (din anii anteriori).

După Jones & Gray (1973), temperatura influențează foarte mult germinarea scleroților. Aceștia nu germinează sub 10⁰ C și poate fi inhibată la 15⁰ C. Scleroții se dezvoltă foarte bine la temperatura de 20⁰ C. Bineînțeles că pe lângă temperatură mai contează și alți factori care pot afecta dezvoltarea și chiar supraviețuirea scleroților. La temperaturi mai mari de 25⁰ C dezvoltarea scleroților este mult încetinită. Sub 20⁰ C dezvoltarea scleroților poate fi stânjenită, dar mult mai puțin [Jahan et al., 2022]. De regulă, pentru germinare, scleroții au nevoie de umiditate în sol și temperaturi moderate cuprinse între 15 - 25⁰ C.

Leziunile sau petele apărute în urma infecțiilor se dezvoltă în condiții de vreme umedă și temperaturi cuprinse între 20 - 25⁰ C. Dacă intervin perioade cu vreme uscată și caldă infecțiile se vor opri. Vor fi reluate dacă condițiile climatice devin favorabile.

Umiditatea relativă a aerului în timpul înfloritului este foarte importantă în realizarea infecțiilor. Atunci când umiditatea relativă este mai mare de 80%, ascosporii infectează petalele florilor senescente [Koch et al., 2007]. De aceea, pentru realizarea infecțiilor trebuie să cadă precipitații. Uneori este suficientă și apa din rouă care se scurge pe plantă și ajunge la sol.

Managementul integrat al fungului Sclerotinia sclerotiorum

Patogenul este foarte greu de combătut din cauza numărului mare de plante gazdă, cât și a supraviețurii scleroților în sol o perioadă foarte lungă de timp. Măsurile profilactice sunt esențiale. Măsurile chimice sunt ineficiente și neeconomice de cele mai multe ori. În prezent se caută soluții pentru controlul acestui patogen cu ajutorul măsurilor biologice. Acestea ar trebui integrate în strategiile de management pentru ținerea sub control a patogenului.

Măsurile profilactice sunt esențiale în controlul putregaiului alb Sclerotinia.

Se recomandă respectarea următoarelor măsuri:

• Utilizarea la semănat a semințelor libere de scleroți;

• Rotație de minimum 5 ani a două culturi non-gazdă [Gulya et al., 1997]. Ar fi bine la 7 ani [Popescu et al., 2005; Kora et al., 2008)];

• Distanța mai mare între rânduri (pentru a nu crea un microclimat favorabil). Umiditatea relativă din interiorul culturilor de rapiță poate fi scăzută atunci când distanța dintre rânduri este mai mare permițând aerului să circule între plante;

• Fertilizare echilibrată;

• Îngroparea scleroților în sol prin efectuarea lucrărilor solului reduce sursa de inocul și capacitatea de a produce apotecii [Kharbanda & Tewari, 1996]. Această tehnică are succes doar dacă scleroții rămân îngropați. Dacă se fac lucrări ale solului în fiecare an există riscul ca scleroții să fie aduși din nou la suprafața solului înainte de a-și pierde viabilitatea. Se cunoaște că, scleroții germinează doar dacă sunt în stratul superficial al solului la 2 - 3 cm [Merriman et al., 1979];

• Irigare optimă, la interval de 3 sau 7 zile [Mehta et al., 2009];

• Evitarea solurilor luto - nisipoase deoarece favorizează dezvoltarea apoteciilor [Derbyshire & Denton, 2016].

Măsuri chimice

În perioada de vegetație, tratamentele se execută ținând cont de condițiile climatice prognozate și de fenofaza plantelor.

Momente optime de efectuare a tratamentelor cu fungicide:

• Tratament la 20 - 50% plante înflorite. Momentul considerat optim este la 30%. De regulă, atunci când se evaluează nivelul de înflorire se ține cont de florile de pe tulpina principală a unei plante. Se analizează mai multe plante, numărându-se florile deschise pe tulpina principală;

• Tratament înainte de căderea masivă a petalelor (dacă condițiile sunt favorabile realizării infecțiilor [Kutcher et al., 2011; Derbyshire & Denton, 2016].

În România sunt omologate pentru tratamentele în vegetație următoarele substanțe: Azoxistrobin; Protioconazol + tebuconazol; Azoxistrobin + difenoconazol; Azoxistrobin + protioconazol; Azoxistrobin + tebuconazol; Azoxistrobin + difenoconazol + tebuconazol; Mepiquat clorură + piraclostrobin + prohexadion de calciu; Tebuconazol; Boscalid; Metconazol; Mepiquat clorură + metconazol; Difenoconazol; Boscalid + metconazol; Fluoxastrobin + tebuconazol; Mandestrobin; Isofetamid; Protioconazol; Boscalid + piraclostrobin; Boscalid + mefentrifluconazol; Fluopiram + protioconazol; Mefentrifluconazol [după APLICAȚIA PESTICIDE 2.24.3.1, 2024].

Tulpini cu țesuturi înmuiate, brunificate și micelii albe la suprafață. Foto: Ramona Ștef (din anii anteriori).

Măsuri biologice

În România sunt omologate trei biopreparate:

• Agentul biologic M1 x 106 oospores/g Pythium oligandrum pentru tratamente în vegetație;

• Agentul biologic Bacillus subtillis, tulpina QST 713 - se aplică la BBCH 60 - 69;

• Agentul biologic Trichoderma asperellum, tulpina T34 - se aplică odată cu semănatul prin încorporarea granulelor sau înainte de semănat sub formă de soluție prin pulverizare la sol urmată de încorporare.

În alte țări există produse biologice pe bază de Coniothyrium minitans. Acest antagonist colonizează scleroții, degradându-i într-o perioadă mai lungă de timp (câteva luni) - Popescu, 2005; Yang et al., 2010; Kutcher et al., 2011. De interes sunt și agenții biologici Trichoderma harzianum și Bacillus amyloliquefaciens [Abdullah et al., 2008].

Bibliografie

Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Fondurile nerambursabile de la Bruxelles sunt râvnite de orice fermier, fie mic, fie mare, ori mai tânăr, ori mai experimentat într-ale agriculturii. Și e normal să fie așa. Cum, la fel, e normal ca autoritățile competente ale statului să-i ajute pe cei care accesează banii europeni. Dar cât pot fi de competenți funcționarii publici angajați, majoritatea, pe sistemul „pile, cunoștințe, relații”? Atât de competenți încât își dau ok-ul pe proiecte, după care, când investiția e finalizată și fermierul cu banii în buzunar sau în așteptarea ultimei tranșe de bani, funcționarii nu mai sunt de acord cu propriul „ok” și cer înapoi fermierilor fondurile nerambursabile de la Uniunea Europeană.

Firesc ar fi ca orice funcționar care-și pune semnătura pe un proiect, pe un act oficial, să răspundă personal. Poate așa își va face responsabil treaba pentru care este plătit din banul public.

Bruxelles-ul o ști oare cum sunt alocați banii în România? Ni se spune că am atras X fonduri nerambursabile, că absorbția se apropie de sută la sută. Nu ni se zice, însă, câți bani se întorc la Bruxelles din vina funcționarilor care aprobă proiecte, după care se răzgândesc și cer banii înapoi.

Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale are sloganul „Împreună creștem satul Românesc”. Cum? Ca în cazul lui Alin Luculeasa, care nu este, din păcate, singurul? Creștem satul românesc prin distrugerea proiectelor cu finanțare europeană și prin falimentarea afacerilor agricole, a fermelor?

Cât pot de scurt, vă povestesc pățania lui Alin Luculeasa cu AFIR-ul, dar și a altui tânăr fermier, de data asta cu Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene.

Așadar, Alin Luculeasa este un tânăr inginer de 32 de ani în curând, din județul Vaslui, care face agricultură de mic alături de familie. Este ambițios, pasionat de tot ce e nou, a digitalizat fermele familiei, dar a sprijinit și alte ferme pentru a porni pe această cale a viitorului. Totodată, a fost premiat la Congresul European al Tinerilor Fermieri. S-ar putea scrie multe lucruri frumoase despre acest tânăr care în anul 2021 a depus la AFIR un proiect de modernizare a fermei sale, aflată la început de drum, o fermă vegetală de 70 ha. Inițial, a fost declarat eligibil, dar fără finanțare. Nu s-a descurajat, și-a continuat activitatea contractând prestări de servicii, pentru că încă nu avea utilajele necesare pentru a lucra pământul. După aproape 15 luni, a primit o notificare că a devenit finanțabil. Bucuros, a reluat discuțiile cu furnizorii de echipamente. „Am constatat că între timp au intervenit majorări de prețuri semnificative la utilaje, 30 - 40%, dar ăsta e businessul, dacă ar fi simplu, ar face toata lumea. Am contractat, pe următorii șase ani, un leasing financiar pentru întreaga sumă (cheltuieli eligibile + neeligibile + majorări de preț), cumpăr utilajele, îmi ajung în fermă, fac cerere de plată pentru peste 95% din suma eligibilă, primesc banii. După câteva luni, fac cerere pentru ultima tranșă de plată, iar înainte de a mi se acorda aceasta, mi se face un control în teren. Totul a fost conform și am primit raport de control favorabil. A doua zi după control, mi se cer niște clarificări la care răspund. După o lună, am fost notificat că am creat condiții artificiale. Îmi expun punctul de vedere cu documente justificative, cum că sunt angajat într-o fermă, a unchiului meu, asta nefiind ilegal, cum că nu dețin utilaje sau hale de stocare și am contractat prestări de servicii ca să pot face agricultură. Și nici asta nu este ilegal, atât timp cât am plătit toate contractele prin bancă, transparent.” Toate aspectele povestite de Alin Luculeasa erau vizibile în proiectul depus la AFIR încă din prima zi, din anul 2021. Atunci proiectul a fost bun, iar după vreo doi ani nu mai este în regulă? De ce a aprobat AFIR un proiect neconform? Doar ca să se laude cu un grad mare de absorbție a banilor europeni?

„Am mizat pe agricultura conservativă, digitală și eficientă din punct de vedere economic, principii pe care le promovez eu cu fiecare ocazie. Am lucrat pentru visul meu asumându-mi riscuri, fiind prezent zi de zi în fermă. Dacă nu eram în fermă, eram pe la evenimente, pentru a mă alinia cu cele mai noi tendințe din agricultură.”

Nimic nu a contat, astăzi tânărul fermier Alin Luculeasa este dator statului român cu banii pe care același stat i-a dat din bugetul european ca să aducă plusvaloare în satul românesc, lucru pe care l-a și făcut.

„Am fost penalizat pentru niște presupuse nereguli stipulate doar în Ghidul solicitantului. Acele „nereguli” erau în proiect și atunci când mi s-au alocat banii. Eu n-am semnat Ghidul, că nu este atașat la contract. Mai mult, Ghidul solicitantului nu are valoare juridică, ci doar informativă, fiind o simplă broșură.”

Repet, aceleași condiții așa-zis artificiale existau în proiect în momentul aprobării de către funcționarul AFIR. Cine răspunde acum pentru falimentarea fermei tânărului inginer Alin Luculeasa?

Un alt caz, de noaptea minții, este al altui tânăr fermier, Florin Mădălin Jenaru, din județul Tulcea. În octombrie 2022, a depus un proiect în cadrul POC 2014-2020 pe măsura 411.BIS (CAEN corespunzător  – 1091 - Fabricarea preparatelor pentru hrana animalelor de fermă), aprobat la finanțare, iar pe 27 iulie 2023, fermierul a semnat contractul de finanțare cu Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene. Prin proiect au fost achiziționate un tractor, o remorcă tehnologică, un soft și elemente de IT. În octombrie 2023, i-au venit utilajele, fermierul a plătit partea lui de 25%, a încărcat documentele (factură, contract, proces-verbal de predare-primire) către AMPOC, pentru a primi diferența de 75%. Cererea de plată a fost acceptată, pe 3 ianuarie 2024 a primit notificare de plată cu suma autorizată, urmând ca banii să intre în Trezorerie, pentru a fi achitată diferența de 75% către furnizori. Pe 21 februarie 2024 primește o notificare care îi autorizează la plată suma de zero lei, deoarece, susține Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, cheltuielile nu sunt eligibile pentru activități cod CAEN 1091.

Din nou întreb, de ce funcționarii ministerului au aprobat proiectul, dacă nu era în regulă? Cine răspunde pentru falimentarea și a acestui tânăr fermier? Câte astfel de cazuri sunt în toată țara? Multe, vă zic eu.

Cum atragem banii europeni? Nicicum cu angajați ai statului care merg pe principiul „Noi muncim, noi nu gândim”.

Editorial de: MIHAELA PREVENDA, redactor-șef

La finalul anului 2023, Grupul Agricover a înregistrat o valoare brută de 2,91 miliarde lei credite și avansuri acordate clienților în sold și 1,85 miliarde lei venituri din vânzarea de inputuri agricole (semințe certificate, produse de protecție a culturilor, produse de nutriție a culturilor și combustibili).

Anul trecut, Agricover a depășit pragul de 10.000 de clienți deserviți de Grup, la sfârșitul lunii decembrie numărul acestora fiind mai mare cu 5,3% față de decembrie 2022.

Grupul a continuat investițiile în compania de tehnologie specializată, lansând la finalul anului o nouă versiune a aplicației proprii, CROP360, dedicată administrării digitale a fermelor și a început distribuirea și comercializarea de soluții tech destinate agriculturii de precizie, pentru a susține pe toate planurile transformările accelerate necesare în administrarea fermelor.

**********

• 10.475 fermieri clienți unici la 31 decembrie 2023

• 2,91 miliarde lei valoarea brută a creditelor și avansurilor acordate clienților Agricover Credit IFN la finalul anului 2023, în creștere cu 2,35% față de anul anterior

• 1,85 miliarde lei venituri totale pentru Agricover Distribution SA

• 44,19 milioane lei profit net consolidat la nivel de Grup

• 0,024 lei rezultatul consolidat pe acțiune în 2023

• 2,3 milioane lei investiții în programe de dezvoltare a fermierilor și tinerilor fermieri

**********

„Am reușit să obținem rezultate solide, în condițiile unui an complicat. 2023 a fost unul dintre cei mai dificili ani din istoria recentă și a fost dominat de incertitudini. Fermierii s-au confruntat cu un declin al productivității din cauza secetei, cu creșterea costurilor pentru înființarea culturilor și scăderea prețurilor de vânzare. Strategia noastră, centrată pe nevoile fermierilor, a constat în adaptarea soluțiilor financiare la noile condiții ale pieței și în asigurarea accesibilității inputurilor necesare ciclului agricol”, a declarat Liviu Dobre, CEO al Agricover Holding.

Agricover Credit IFN a înregistrat o valoare brută a creditelor și avansurilor în sold la 31 decembrie 2023 de 2,91 miliarde lei, cu 2,35% mai mare decât la 31 decembrie 2022. Agricover Credit IFN a generat o marjă netă a dobânzii de 8,17% în 2023, cu aproape 125 de puncte de bază mai mare decât marja netă a dobânzii generată în 2022, iar rata creditelor neperformante a fost de 3,87% la data de 31 decembrie 2023, sub media pieței locale pentru creditele și avansurile acordate IMM-urilor (4,09% la 30 septembrie 2023, pe baza Raportului privind stabilitatea financiară din decembrie 2023, publicat de BNR). Profitul înainte de impozit a fost de 91,1 milioane lei, în creștere cu 20,17% față de 2022.

Agricover Distribution a continuat să-și consolideze baza de clienți, numărul de fermieri deserviți pe parcursul anului ajungând la 9.100, cu aproape 4% mai mult decât în 2022. Veniturile din vânzarea de inputuri agricole au fost de 1,85 miliarde lei, în scădere cu 27,3% față de 2022, în concordanță cu scăderea prețurilor la produsele de tip „hard commodity” (îngrășăminte și combustibil), dar și ca urmare a reducerii cantităților achiziționate de fermieri în condițiile dificile ale anului.

În contextul unui an 2022 marcat de instabilitate și de perturbări majore ale lanțurilor de logistică la nivel mondial, Agricover Distribution a operat cu un nivel mai ridicat al stocurilor, pentru a asigura fermierilor acces la tratamentele de care au avut nevoie. Ajustarea rapidă a prețurilor pe piețele mondiale, din prima jumătate a lui 2023, a avut un impact asupra rezultatelor societății, o parte a stocurilor achiziționate în 2022 fiind vândute în 2023 la noul preț al pieței. Societatea și-a îmbunătățit semnificativ rezultatele în a doua jumătate a anului, când a obținut un EBITDA de 37,6 milioane lei, față de un EBITDA negativ de 31,2 milioane lei înregistrat în prima jumătate a aceluiași an.

În ansamblu, în perioada 2021-2023, afectată de întreruperi ale lanțurilor de aprovizionare și/sau instabilitate geopolitică, când societatea a operat niveluri de stocuri mai mari decât anterior, Agricover Distribution a obținut un EBITDA cumulat de 127,3 milioane lei și un profit net cumulat de 56,6 milioane lei, incluzând aici și rezultatul anului 2023.

La nivel de Grup, Agricover și-a consolidat pozițiile de piață, atât în piața de finanțare pentru agricultură, cât și în cea de distribuție de inputuri agricole, profitul brut la nivel de Grup a fost de 61,1 milioane lei, rezultatele Agricover Distribution fiind parțial compensate de performanța excelentă a Agricover Credit IFN.

Grupul a investit anul trecut 2,3 milioane lei în proiecte de educație, dedicate fermierilor și tinerilor fermieri, consecvent misiunii asumate de a sprijini procesul de conectare cu agricultura viitorului. Garantarea siguranței alimentare pe termen lung presupune o atenție sporită la presiunile la care sunt supuși fermierii, inclusiv la nevoia imperativă de tehnologizare continuă sau schimbul de generații, având în vedere faptul că vârsta medie a fermierilor români este de peste 58 de ani.

Pentru anul 2024, Grupul și-a planificat o creștere profitabilă, urmărind să ofere unui număr cât mai mare de fermieri combinații sinergetice de produse pentru agricultură sustenabilă, soluții digitale și soluții de finanțare pentru a accelera adoptarea progresului tehnologic în vederea maximizării randamentelor și a îmbunătățirii profitabilității fermelor.

Având în vedere performanța financiară robustă, susținută încă de la înființarea sa în anul 2000, începând cu anul 2024 Agricover intenționează să-și modifice politica de a nu distribui dividende, vizând adoptarea unei rate de distribuire („dividend payout ratio”) de 30% din profitul operațiunilor consolidate după asigurarea necesarului de finanțare a creșterii operațiunilor Grupului și respectarea angajamentelor asumate față de finanțatori, la propunerea Consiliului de Administrație.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Am urmărit cu mare interes evoluția protestelor din mai multe țări europene, cum ar fi Franța, Belgia, Polonia, Spania, România, Italia, Polonia. În toate cazurile se aduc în discuție diverse cauze care au dus la actuala situație, cum ar fi condiționalități de mediu din ce în ce mai mari, costurile foarte ridicate ale materiilor prime și combustibililor, prețurile de vânzare ale produselor agricole din ce în ce mai mici, obligații privind lăsarea unor terenuri nelucrate, creșterea costurilor birocratice și multe altele.

Un aspect care merită menționat este legat de faptul că de această dată majoritatea revendicărilor sunt adresate Comisiei Europene în totalitate sau în ,,parteneriat” cu guvernele naționale.

În același timp și în presă, dar și pe rețelele de socializare, văd numeroși ,,cunoscători” de ocazie sau membri ai unor ONG –uri ale ecologiștilor care acuză fermierii că nu vor să spună adevărurile, că au vile și mașini de lux (asta în estul Europei), că au primit subvenții cu nemiluita și multe altele de acest gen și că, de fapt, au ieșit în stradă fiindcă ,,nu se mai satură” să tot primească, dar ei în realitate ar câștiga destul.

De menționat că aceste ,,discursuri” sunt întâlnite în special în țările estice, cele mai primitive la nivel de înțelegere a fenomenelor economice, unde aproape totul se face după ureche și lipsit de profesionalism, iar campionii detașați sunt România și Bulgaria.

A nu se înțelege că în restul țărilor comunitare totul ar fi perfect, doar că acolo populația nu ,,mușcă” la toate fentele și prostiile lobbiștilor, mai ales în ceea ce privește problemele fermierilor, și aceasta are încă un respect și admirație la cotele cele mai înalte față de activitatea agricultorilor, dovadă că susținerea pentru proteste este în jurul a 90%, chiar dacă disconfortul vieții zilnice în multe situații este destul de prezent din cauza acțiunilor revendicative.

Realitatea costurilor unui fermier

Vă propun să analizăm mai în profunzime cum arată în realitate costurile unui fermier care se ocupă de cultura mare (pentru neinițiați înseamnă culturi de câmp gen porumb, grâu, orz, floarea-soarelui, rapiță, mazăre, soia și altele), iar astfel de analize (mă refer la principii, nu la modul de prezentare) mi-ar fi plăcut să văd în dezbaterea din această perioadă, astfel încât deciziile sau percepțiile publice legate de justificarea acestor proteste să nu fie date de cel care urlă mai tare, ci de cel care are argumentele cele mai solide. Văd de foarte multe ori că autoritățile care se ocupă de interesele agriculturii la nivel european, dar și național, de multe ori nici măcar nu mai au legătură cu realitățile din teren, dar asta este o altă poveste.

De aceea mi-am propus ca acest articol să fie un material ceva mai tehnic, dar făcut cumva să fie înțeles și de cei care nu sunt de specialitate sau nu au tangență cu agricultura, și are în vedere prezentarea unor devize estimative de costuri pentru principalele culturi vegetale ale fermierilor români, dar nu numai.

Astfel de devize se pot întocmi, pot fi adaptate sau altfel formatate și pentru alte culturi, cum sunt cele legumicole, pomi, vie, dar, sigur, și cu particularitățile specifice acelor activități.

Nu voi pomeni mărci de utilaje, produse sau branduri, pentru a nu se considera publicitate mascată, iar eventualele scăpări sunt fără intenție.

Îmi place să cred că formatul devizelor de cheltuieli atașate la prezentul material este simplu, poate fi reprodus în orice fermă în care avem un fermier care utilizează decent EXCEL și pricepe documentele contabile ale fermei. Mai mult, cei care vor parcurge și vor înțelege raționamentul acestora vor putea apoi să interpreteze diferitele situații și vor putea să se pronunțe dacă sunt sau nu în regulă.

Sistemul prezentat este ținut de mine în ferma pe care o dețin și din experiența anilor parcurși s-a dovedit un instrument extrem de eficace. Normal că, odată cu derularea activităților în fermă, situația este actualizată la ceea ce se întâmplă efectiv, astfel încât la final să avem costul real înregistrat.

Alături de aceste documente, în fermă se țin și altele (sau ar trebui), iar unul crucial din punctul meu de vedere este cashflow-ul, adică fluxul banilor real, adică atunci când estimezi că încasezi și plătești în cadrul fermei, iar așa poți să anticipezi dacă vei avea o eventuală gaură de finanțare și care sunt soluțiile să o acoperi.

Devizul are câteva secțiuni și o să prezint pe scurt explicația lor, astfel încât toată lumea să înțeleagă în același mod situația prezentată.

Ca o paranteză, poate acum cei care de-a lungul timpului nu au înțeles s-au lămurit acum de ce susțin mereu ca fermierii să aibă o pregătire specifică în domeniu, să aibă un bagaj minimal de cunoștințe în administrarea unei ferme, care nu înseamnă doar tehnologia agricolă, ci, din păcate, înseamnă astăzi mult mai mult, în condițiile în care birocrația a crescut excesiv de mult.

Prima parte se referă la costul cu motorina pentru lucrările mecanice efectuate, urmează cheltuielile cu salariile directe (adică mecanizatorii), urmate de cheltuielile cu materialele (îngrășăminte, pesticide, foliare, regulatori etc.) și semințele, vin apoi cheltuielile cu piesele și reparațiile (include și reviziile utilajelor) și astfel avem totalul valorilor de până aici care reprezintă cheltuielile directe.

Urmează cheltuielile cu arenda, cheltuielile indirecte, dobânzile, asigurările și amortismentul, iar toate acestea vor fi trecute în revistă un pic mai încolo.

Vor fi și ,,specialiști” care își vor aduce aminte de fel de fel de sisteme trecute cu hantru sau mai știu eu ce aplicații noi care îți arată profitul în cinci valute convertibile, dar eu sunt de principiul să îi învățăm pe cei care au nevoie întâi mersul pe jos și apoi cel pe bicicletă.

Exemplu de administrare a fermei

Ca să pornim discuția de undeva, după estimările mele și raportat la cheltuielile anticipate a le avea în ferma mea, eu prevăd o cheltuială contabilă (cu toate cheltuielile directe, indirecte, arendă, financiare și amortisment incluse) de circa 6.300 lei/ha la grâu, 7.400 lei/ha la rapiță, 8.000 lei/ha la porumb și 6.300 lei/ha la floarea-soarelui, toate valorile fiind rotunjite la nivel de zeci de lei.

Atenție, vorbesc de culturi irigate, iar ferma mea este amplasată în județul Brăila, astfel încât toată lumea să poată înțelege și contextul general al unor cheltuieli, gen arendă, prețuri estimate versus proximitate port Constanța etc.

În aceste condiții, dacă scădem valoarea subvențiilor standard, adică subvenția pe suprafață, eco-schema și subvenția pe motorină (nu vorbesc de diverse angajamente de agro-mediu), adică un total de circa 900 lei pe ha, iar valoarea rămasă o împărțim la prețurile estimative care se pot obține (sau le imaginăm acum) la poarta fermelor pentru recolta viitoare, adică o medie de 830 lei/tona de grâu ca o medie între panificație și furaj, apoi circa 1.800 lei/tonă la rapiță, 800 lei/tona de porumb (dar cred că sunt optimist) și 1.500 lei/tona de floarea-soarelui, ar trebui pentru a fi pe zero să facem producții de circa 7.200 kg/ha grâu, vreo 4.100 kg/ha rapiță, circa 9.000 kg/ha porumb și aproximativ 3.600 kg/ha floarea-soarelui, și mă repet, asta după ce am scăzut subvențiile.

Știu, fără să îi văd în realitate, că sunt unii care nu țin astfel de estimări și cum deja li se ridică sângele la cap susținând că este o prostie și că nu au niciun fundament, dar fără să știe că la mulți aceste costuri sunt și mai mari din motivele pe care le vom expune mai jos.

De aceea în continuare trebuie avute în vedere câteva considerații legate de situația existentă în ferma mea și principalele diferențe care se pot întâlni în cazul altor ferme.

Legat de prima secțiune a devizelor unde avem consumul de motorină, de menționat că noi suntem o fermă care face minimum till și apoi semănăm direct în lucrarea de bază fără altă pregătire.

Cei care lucrează clasic poate mai trebuie să adauge ceva la consumurile de motorină prin creșterea numărului de lucrări, alții care lucrează no till mai scad din lucrări, alții lucrează la alte adâncimi sau pe alte tipuri de sol (mai grele sau mai ușoare) și tot așa, de aceea fiecare își adaptează devizele la propria situație concretă.

Noi irigăm cu ajutorul motopompelor, dar alții poate irigă cu motoare electrice și adaugă cheltuiala cu energia. Alții care nu sunt la irigat ar trebui să scadă din valorile mele costuri de 600-650 lei/ha la grâu și rapiță (deja două irigări s-au făcut în toamnă la ambele culturi) și de 900 lei/ha la porumb, unde estimăm că vom avea mai multe udări, dar sperăm să ni le reducă bunul Dumnezeu.

Salariile mecanizatorilor sunt importante și atunci au o pondere, dar și fermierii mici (ei înșiși fiind principalii mecanizatori) trebuie să înțeleagă că pentru faptul că nu își plătesc salariu (sunt și care își plătesc, dar sunt minoritari) nu înseamnă că au costurile mai mici, înseamnă că nepriceperea economică este mai mare, iar pentru mine asta este o mare greșeală și statul ar trebui să-i pună interdicție ca practică. De ce? Fiindcă sunt numeroase situații în care astfel fermierul nu plătește nici contribuții la sănătate sau pensii, sau cel mult plătește pentru o singură persoană, iar soția și copiii au poziție de coasigurat, cu toate că muncesc cu toții, iar la pensie le vom plăti pensii sociale, situație pe care o avem și la acest moment.

La cheltuielile cu semințele, fiecare își trece în devize ce are și ce folosește, dar, atenție, și sămânța produsă în fermă (acolo unde se practică) are un cost și nu este gratis, cum cred foarte mulți fermieri, iar la aceasta ar trebui să se adauge costuri cu tratamentul și condiționatul (asta dacă fermierul înțelege importanța acestor operațiuni), dar fiecare face cum crede, fiind pe buzunarul lui.

Urmează îngrășămintele, unde eu având terenuri de tipul cernoziom, făcând o fertilizare echilibrată an de an și nefiind adeptul recordurilor de producție, deci nu forțez pe productivitate, am o anumită schemă de fertilizare dată și de cartare, și de istoricul producțiilor, însă alți fermieri pot avea alte concepții și formule, deci fiecare trebuie să adapteze la ceea ce practică, dar cred că un nivel mediu de 130 kg/ha DAP și 300-400 kg echivalent azotat (deci un total de maximum 150 kg/ha s.a. azot, în funcție de cultură) este o fertilizare mediu-intensivă și poate reprezenta o medie de calcul.

La îngrășăminte, noi cumpărăm cu plata imediat, la livrare, dar fermierii care plătesc la recoltă ar trebui să știe că plătesc în plus circa 1,5-2% pe luna de finanțare, în funcție ,,pe mâna cui încap”, iar cei mici mai plătesc vreo 2-3% în plus comparativ cu un fermier mediu, iar în comparație cu un fermier mare plătesc mai mult și cu 5-6%. Toate aceste cheltuieli de finanțare ar trebui adăugate la cheltuieli cu dobânzile, dar nefiind individualizate, rămân la cheltuieli cu materialele. Asta nu înseamnă că fermierul trebuie să creadă că el nu are costuri financiare, adică costuri cu dobânzi, doar că sunt la distribuitori și nu la bancă. Acest principiu este valabil în mare măsură și la pesticide, dar sunt alte valori.

Fermele solvabile își reduc aceste costuri prin angajarea de linii bancare care pot merge de la ROBOR (3 luni sau 6 luni după caz) + marje de 2-5%, adică între 8,5-12% în comparație cu cei care ajung pe la IFN, iar acolo sunt și situații în care dobânzile sunt ,,de bun management” și depășesc 22-24%, dar asta fiindcă și fermele respective au situație financiară dificilă și băncile nu îi mai finanțează. Una peste alta, între cele două tipuri de finanțări diferența de dobândă este undeva la 10%, ceea ce nu este puțin deloc.

Ca o fermă să fie solvabilă, trebuie să fie făcută de la început așa, adică toate proprietățile și dotările se fac pe fermă, iar evidența costurilor trebuie să fie extrem de serioasă. Din păcate, și vorbesc dintr-o anumită experiență trecută pe unde am mai lucrat, sunt destui fermieri care de la început înțeleg afacerea mai altfel, adică firma care exploatează nu are nimic, asta ca o protecție pentru un eventual moment când va fi executat de distribuitori, iar totul este pe numele soției, copiilor, mama soacră, iar astfel de situații sunt cunoscute. Doar că banca nu finanțează astfel de afaceri.

Privitor la pesticide, în general folosesc produse consacrate, care au spus ce au avut de spus drept confirmare a rezultatelor în diferite condiții de producție, dar fără a fi un fan al ,,trendurilor”. Dar încerc și produse noi pe anumite suprafețe și la anumite culturi, mai ales dacă anumite condiții specifice se schimbă pe teren.

Prețurile din devizele mele sunt după scăderea discounturilor, unde fermierii trebuie să își treacă propriile valori în funcție de produs, de discount și dacă îl primește (dacă are datorii din urmă este mai greu de obținut sau este mai redus).

Important de precizat este că folosim o rotație de cinci ani și încercăm să nu ne lăsăm atrași de o cultură sau alta, deoarece echilibrul este întotdeauna cel mai bun.

Mergând mai departe, ajungem la piese și reparații, unde costurile depind foarte mult de vechimea și valoarea parcului de utilaje, de modul de exploatare și întreținere, de priceperea mecanizatorilor – dacă sunt prost plătiți, și priceperea și implicarea este direct proporțională.

Arenda poate fi diferită în alte zone în funcție de fertilitatea solelor, existența de irigații, distanța față de porturile de export și tot așa. În cazul nostru, valorile sunt de circa 300 euro/ha, dar valoarea trecută în deviz este mai mică, deoarece când raportăm cheltuiala o facem la toată suprafața, incluzând și suprafețele în proprietate.

Urmează cheltuielile cu dobânzile pentru creditele de capital de lucru, dar și pentru investițiile făcute sau în curs de derulare, apoi avem cheltuielile cu asigurările pe care le facem de la înființarea fermei, dar ne-au ajutat tare mult în 2020, și la final avem amortismentul, cu o valoare destul de importantă.

Cheltuielile cu dobânzile sunt date de două tipuri de credite, cele aferente capitalului de lucru, adică pentru desfășurarea activității, și încercăm să le ținem la un nivel de cca 2.000 lei/ha, astfel fiind acoperite cheltuielile cu îngrășămintele, motorina și anumite cheltuieli neprevăzute. Restul cheltuielilor curente sunt fonduri proprii.

A doua mare grupă de credite sunt cele de investiții, durata lor este la o medie de circa cinci ani, iar filozofia este ca în principiu la fiecare zece ani să schimbăm în mare utilajele, plus o creștere a dotărilor, dar asta nu înseamnă că nu avem și utilaje ceva mai vechi.

Poate vor fi mulți care vor zice că dobânzile sunt mari, dar să nu uităm că traversăm o perioadă inflaționistă, iar dobânzile au crescut pe măsură, mai tragem încă de creditele angajate în 2020 odată cu seceta și plus că nevoia de împrospătare a tehnologiilor există, chiar dacă eu, cel puțin, nu am o viteză foarte mare în acest sens.

Pentru cei care nu pot raporta dobânzile noastre și să le compare cu tipul lor de fermă, pot spune ca exemplu cu dobânda că înseamnă credite totale de 250.000 de lei pentru o fermă de 50 ha, sau de 500.000 de lei pentru una de 100 ha și de 1.000.000 de lei pentru una de 200 ha, deci la aceste valori costurile pe hectar vor fi ca la mine. În dobânzi trebuie inclus și costul finanțării plătite către furnizori, care tot costuri înseamnă, că sunt la bancă sau la o altă firmă.

Legat de amortisment, o să mă opresc un pic, fiindcă văd foarte mulți fermieri mici și mijlocii (sunt și mari, din păcate) care chiar nu înțeleg această cheltuială, dar, de fapt, aceasta reprezintă recuperarea banilor pe care i-ați alocat pentru diversele investiții, pe care le face toată lumea, respectiv utilaje și clădiri. Este drept că această neînțelegere este dată de faptul că la contabilitatea în partidă simplă specifică PFA, II sau IF nu se ține această cheltuială și atunci fermierul uită să reducă ,,profitul obținut” cu această cheltuială.

Amortismentul este o cheltuială pe care fermierul o face dintr-un profit, iar în aceste condiții acestuia nu îi rămâne în buzunar să îl cheltuie pe diverse lucruri personale, ci este investit în active necesare activității de producție și se scade din profit pentru a nu se reține impozit.

Doar că statele cu sistem contabil francofon sunt un pic mai ,,hoațe”, în sensul că tu plătești poate banii integral, deodată, dar recuperarea prin amortisment o faci pe mai mulți ani, mergând de la trei ani pentru utilajele din spatele tractorului, la 7-10 ani la cele autopropulsate și la peste 15 ani la clădiri.

Singurul activ la care nu se calculează amortisment este terenul, deoarece se consideră că acesta nu se depreciază, cu toate că prin  proastă exploatare se poate reuși și această „performanță”.

Dar să luăm un exemplu concret. Pentru o fermă de 100 ha, are nevoie (în opinia mea și doar ca exemplu) ca să își desfășoare activitatea de un tractor de circa 130 CP, utilajele aferente gen plug, disc, combinator, semănători de prășitoare și păioase, un MET, un MA și pentru restul poate lucrează cu prestatori. La ora actuală toate aceste echipamente se duc spre 150.000 de euro fără probleme și fără „fițe” la alegerea brandurilor cumpărate. Dacă la toate aceste utilaje calculăm un amortisment mediu de 5 ani (utilajele au 3-5 ani, iar tractorul 7-9 ani), vom avea 150.000 euro: 5 ani: 100 ha  = 300 euro/ha, adică 1.500 lei.

Pentru a cumpăra aceste utilaje, fiecare dintre dumneavoastră trebuie să veniți cu acești bani ori de acasă, dar soția vă întreabă când îi aduceți înapoi, ori, dacă doriți să nu știe de aceste cheltuieli, vă duceți la bancă sau leasing, dar și acolo trebuie să îi rambursați la un moment dat.

Deci, pe înțelesul tuturor, amortismentul înseamnă banii care ori trebuie să îi rambursați familiei dacă sunt personali, ori băncii/firmei de leasing, dar în ambele cazuri ca să îi rambursați trebuie întâi să îi faceți, deci de aceea se evidențiază ca o cheltuială.

Acum vi se pare cunoscută situația, și celor care nu calculați amortismentul? Mai sunteți la fel de profitabili acum?

La venituri și la prețurile produselor agricole, vă rog să aveți în vedere că estimările sunt făcute la valorile de acum, dar acestea pot scădea sau crește în funcție de ce va mai fi, iar apoi nu uitați să ajustați prețurile și în funcție de distanța față de porturi, valori extrem de importante.

Un alt aspect extrem de important este că aceste estimări nu cuprind scăderile de venituri în caz că nu se vor acorda derogările privind pârloaga (cei 4% + 1% eco-schema) sau situația unor culturi care poate vor avea alte rezultate financiare.

În aceste condiții, îmi permit să spun că estimez pentru anul acesta, pentru a ieși pe zero, că fermierii, în funcție de condițiile concrete, la neirigat trebuie să producă între 5.500-6.000 kg/ha la grâu, 3.300-3.600 kg/ha la rapiță, în jur de 7.000 – 7.500 kg/ha la porumb și circa 3.300-3.600 kg/ha la floarea-soarelui, dar aceste valori se raportează la o medie, putând fi și valori mai joase (dar sunt excepții) sau mai ridicate (situații foarte frecvente în zonele afectate de secetă în ultimii ani), în funcție de condițiile concrete din fiecare fermă.

Dacă situația este simplă sau nu, fiecare cititor poate aprecia, în condițiile în care producțiile medii, în ultimii zece ani, să zicem, în România nu au atins astfel de valori, iar dacă s-au apropiat au fost pe medie, adică fermierii jumătate sunt profitabili și jumătate sunt în faliment.

Orice observații bazate pe argumente cu pixul în mână sunt binevenite și de apreciat, iar cele din vârful fotoliului și cu gândul la cai verzi pe pereți prefer și vă rog să rămână anonime.

În rest, numai de bine.

Articol scris de: dr. ing. ȘTEFAN GHEORGHIȚĂ, fermier (jud. Brăila) și membru LAPAR

Agri Trade Summit, care a avut loc în Hala Laminor - București, pe 22 februarie 2024, a reunit 1.024 de plătitori de bilete și peste o sută de invitați, din 18 țări. Depășind recordul ediției din 2023, evenimentul a demonstrat un interes în creștere pentru piața agricolă din România și pentru oportunitățile de afaceri pe care le oferă.

Agri Trade Summit, evenimentul emblematic al agribusiness-ului din România, a încheiat cu succes a doua sa ediție, consolidându-și poziția de platformă principală pentru dialogul dintre fermierii români și liderii industriei agricole, atât la nivel local, cât și european.

Sub îndrumarea expertului în comerțul cu cereale, Cezar Gheorghe, și al echipelor co-organizatoare ale AGRIColumn și Godmother, evenimentul a adus la lumină inovații și tendințe în agribusiness, evidențiind rolul crucial al României ca hub geostrategic în sectorul agricol european.

„A doua ediție Agri Trade Summit nu doar că a repetat succesul inițial, dar a amplificat și impactul evenimentului pe scena internațională. Am reușit să aducem împreună un număr și mai mare de fermieri, companii și experți, facilitând dialogul constructiv și punând bazele unor colaborări profitabile”, a declarat Cezar Gheorghe, co-organizator Agri Trade Summit, analist, expert în comerțul cu cereale și fondator AGRIColumn.

„Reflectând asupra Agri Trade Summit 2024 din perspectiva domeniului publicitar, evenimentul a devenit, într-o formulă vizibil modernizată, un catalizator pentru inovație și interconectare, pentru piața de agribusiness, ceea ce subliniază angajamentul Godmother față de evoluția dinamică a sectorului”, a precizat Valentin Văcăruș, co-organizator și expert în Comunicare.

Evenimentul a oferit o platformă extinsă pentru discuții pe teme actuale și provocări în agribusiness, oferind perspective valoroase asupra viitorului sectorului. Prezentările și panelurile de discuție au abordat subiecte precum provocările sectorului agribusiness în 2024, sustenabilitate și inovație în agricultură, importanța programelor de ameliorare locale, liantul dintre fermieri și consumatori, soluțiile de finanțare pentru agribusiness și studii de caz relevante din industrie.

În plus, Agri Trade Summit a continuat să ofere oportunități ample de networking, cu zone dedicate întâlnirilor de afaceri 1 la 1 și o secțiune extinsă de standuri expoziționale, unde participanții au putut interacționa cu reprezentanții a 27 de companii renumite din domeniul agricol, financiar, de leasing, trading sau din domenii conexe.

Suportul și participarea unor figuri de marcă din cadrul autorităților locale și internaționale au subliniat importanța și relevanța evenimentului pentru sectorul agricol, confirmând angajamentul României față de dezvoltarea și promovarea agribusiness-ului la nivel european și global. Printre aceștia: Mircea Geoană - secretar general adjunct NATO; Janusz Wojciechowski – comisar european pentru Agricultură; Norbert Lins - președintele Comisiei pentru Agricultură din Parlamentul European, care au transmis mesaje video personalizate.

Ultimele tendințe, provocările și practicile de succes în agribusiness au fost abordate și în prezentările, discursurile și dezbaterile susținute de distinși invitați internaționali, precum: Alexander Bobylov - Agricultural products and business development manager Euronext; Jaime Nolan Miralles - SVP Clearing & Execution EMEA Ags & Biofuels StoneX; Franck Loschi, Commercial Director of Cooperative Agricole Lorraine, Franța; Philippe Strabach, Farmer and Administrator of Cooperative Agricole Lorraine, Franța.

Printre vorbitorii români care și-au adus contribuția la eveniment, pe cele două scene, reamintim: Jean Ionescu - Country Leader Corteva Agriscience România și Republica Moldova; Roxana Găman - Country Manager Sugar Beet KWS România și Alexandru Băiceanu - Marketing Manager KWS; Rodica Cata - director comercial Romtextil; Cătălina Dogaru- Regional Environmental Markets Specialist Cargill și Mihail Huciu - Conservation Agronomist Cargill; Radu-Vasile Oltean - Head of Trading EASTGrain; Sorin Belu - manager comercial Ameropa Grains SA și Gheorghe Turcu Senior Trader; Cezar Gheorghe - fondator AGRIColumn; Sorin Văleanu - Regional Manager CEE Deutsche Leasing; Alexandru Savin - CEO ROCA AGRI RDF; Ana Samuilă - Head of Agribusiness & Food BCR; Andra Pârvan - director general Agrinvest Credit IFN și Daniel Florescu - CEO Agrinvest; Andrei Vlădoi – Sales Manager Morami; Leonardo Lambrea – CEO UBM AGRI România.

De asemenea, în cadrul a două dezbateri publice, care s-au desfășurat sub formă de panel, Fermieri și Traderi, Provocări comune în Agribusiness respectiv România – Franța, Diferențe comportamentale în Trading, România a fost reprezentată de nume precum: Alexander Degianski – co-owner Forest and Biomass România; Cosmin Iancu - Picmar Prod Com Ilfov; Gabriel Stanciu – Sismad Agro; Răzvan Avram  – Green Agro Crop; Claudiu Jurubiță – Coop Agro Activ; Răzvan Prelipcean – Fermierii Iscusiți; Marian Iordache – Agro Total; Bogdan Soare – Sanagro Slobozia.

Agri Trade Summit a avut alături, în calitate de parteneri, Corteva Agriscience™ (Gold), KWS (Gold), Ameropa (Silver), Agrinvest și Agrinvest Credit (Silver), AlDahra (Silver), COMVEX (Silver), East Grain (Silver), UBM (Silver), Morami (Silver), Deutsche Leasing (Silver), Mewi (Silver), Roca Investment (Silver), BCR (Silver), Maria Group (Silver), Romtextil (Silver), Precom Agro (Silver), precum și trei din „companiile ABCD”, liderii tradingului de cereale la nivel mondial: ADM (Silver), Bunge (Silver) și Cargill (Silver).

În plus, LAPAR, UNCSV, FAPPR și Clubul Fermierilor Români, unele dintre cele mai mari asociații de fermieri din România, au susținut Agri Trade Summit, în calitate de organizații partenere. Acestea din urmă au fost reprezentate, pe scena principală a evenimentului, de Alexandru Baciu – vicepreședinte LAPAR, Mircea Băluță – președinte UNCSV, Theodor Ichim – președinte Forumul APPR, Florian Ciolacu – director executiv Clubul Fermierilor Români.

Alți parteneri ai evenimentului: Breakfast powered by Boromir, Partener Hidratare – Carpatina, pliculețe de zahăr pentru cafea – KWS, Crame partenere: Crama Hamangia & Strunga Winery. Amenajarea zonei de lounge – Mobexpert, iar Hoteluri partenere – Ramada Plaza, Grand Hotel Bucharest & Crowne Plaza Bucharest.

Evenimentul a fost în calitate de parteneri media de către: Revista Fermierului, România Agricolă, AGRO TV, 9am.ro, AgribusinessJob, Agrobiznes, Business Press Agricol, Cotidianul Agricol, Gazeta de Agricultură, New Money, Retail.ro, BIZ, Start#Up, Wall-Street.ro, Agrimedia, Miller Magazine, TechnoMarket, Radio România Actualități, Line Media și AgroImpact, precum și de media TRUST, în calitate de partener de monitorizare.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) Cluj-Napoca anunță lansarea unui concurs inedit destinat fermierilor din România care integrează pășunatul în creșterea animalelor (vaci, oi, capre, cai etc). Concursul, cu premii consistente, are loc în cadrul Proiectului Grazing4Agroecology (G4AE), în care USAMV Cluj-Napoca reprezintă țara noastră, și în parteneriat cu UBM Feed România, fabrică de furaje din comuna Sânpaul, județul Mureș.

Competiția lansată de USAMV Cluj-Napoca la nivel național vizează realizări ale fermierilor care cresc animale prin pășunat în câteva direcții importante: îmbunătățirea sănătății animalelor prin practicarea pășunatului; reducerea inputurilor necesare furajării animalelor pe baza pășunatului; reducerea poluării; creșterea diversității în cadrul fermelor sau conservarea biodiversităţii prin utilizarea pășunatului.

Concursul se adresează fermierilor care utilizează în proporție cât mai ridicată în furajarea animalelor iarba prin pășunat, iar înscrierea se va face printr-un formular: https://forms.gle/FuffazxnTDgb58ZZ6. În intervalul februarie – septembrie 2024, participanții trebuie să trimită fotografii sau un clip video de maximum cinci minute, din care să reiasă principalele avantaje dobândite în urma folosirii pășunatului (reducerea costurilor; reducerea poluării; îmbunătățirea bunăstării animalelor etc). În octombrie 2024 vor fi anunțați câștigătorii.

Pot participa toți crescătorii de animale din România, iar premiile oferite sunt: o excursie în Irlanda (transport și cazare incluse), la reuniunea G4AE din martie 2025, plus vizite la ferme și pe teren – premiul I; furaje UBM Feed, în valoare de 3.000 lei, respectiv 1.000 lei – premiile II și III. Premianții vor primi și un certificat Teagasc – cel mai important furnizor de consultanță din Irlanda, precum și posibilitatea de promovare a fermei în rețeaua G4AE.

Tinerii fermieri, cu vârste sub 40 de ani, vor avea parte și ei de o secțiune cu premii. La această secțiune, înscrierile vor avea loc în intervalul februarie – aprilie 2024, iar în luna mai vor fi anunțați cei trei câștigători, care vor avea parte de o excursie în Olanda (transport și cazare asigurate), la întâlnirea tinerilor fermieri G4AE din Olanda (vara 2024).

„Prin acest concurs, dezvoltat cu parteneri din mediul economic, dorim să ajungem la fermierii care practică pe scară largă pășunatul pentru a le face cunoscută povestea, pentru a-i promova în cadrul unei rețele europene de prestigiu și, bineînțeles, pentru a-i premia. Echipa USAMV Cluj-Napoca a creat o rețea de ferme partenere care folosesc iarba și pășunatul într-un mod inovativ și sustenabil. Mă refer la utilizarea sistemelor de monitorizare GPS a animalelor sau cele în care fermierii din zona masivului montan Țibleș colectează și comercializează la comun laptele, respectiv am identificat fermieri care transformă și vând direct produsele fie la poarta fermei, fie prin magazine proprii, contribuind în acest sens la creșterea valorii adăugate a produselor”, precizează prof. dr. Mugurel Jitea, decan al Facultății de Horticultură și Afaceri în Dezvoltare Rurală.

USAMV Cluj-Napoca reprezintă România, în calitate de partener, în cadrul Proiectului Grazing4AgroEcology, care este finanțat de către Uniunea Europeană cu aproximativ trei milioane de euro. Proiectul susține fermierii prin promovarea unor soluții inovative, prin care sistemele agricole bazate pe pășunat să devină viabile din punct de vedere economic, iar obiectivul principal este acela de a produce alimente mai sănătoase și cu un impact mai scăzut asupra mediului.

Coordonat de Grünlandzentrum (Germania), G4AE se derulează pe o perioadă de trei ani și jumătate (septembrie 2022 – februarie 2026). Consorțiul cuprinde 18 parteneri din opt state membre ale UE, reprezentative pentru diferite practici de pășunat - Franța, Germania, Irlanda, Italia, Olanda, Portugalia, România și Suedia.

Toate detaliile despre concurs, pe paginile USAMV Cluj-Napoca/G4AE: http://tinyurl.com/3uuuezm9 și https://grazing4agroecology.eu/.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Florin Barbu, invită, luni, 15 ianuarie 2024, la sediul instituției reprezentanții tuturor asociațiilor de fermieri, ai procesatorilor și ai retailerilor, pentru a discuta despre măsurile de sprijin și a oferi soluții de finanțare pentru toate situațiile pe care le întâmpină în acest an agricol. Mediul asociativ este rugat să transmită lista de revendicări până vineri, 12 ianuarie 2024, la Cabinetul ministrului.

„Sunt alături de fermierii noștri pentru a găsi cele mai bune soluții la toate problemele lor, avem programe de sprijin în derulare pentru majoritatea sectoarelor din agricultură, pentru a ne asigura astfel că vom avea producții de calitate”, a declarat Florin Barbu, iar MADR a transmis: „Ministrul Barbu și echipa tehnică pe care o coordonează fac toate demersurile necesare pentru ca toate solicitările și revendicările acestora să fie soluționate în cel mai scurt timp”.

Miercuri, 10 ianuarie 2024, fermierii și-au scos utilajele în stradă și protestează alături de transporatori, care au și ei nemulțumiri legate de impozite, RCA, licențe, taxa de drum, acciza la motorină, timpul de așteptare din vămi etc. Multe ferme din țara noastră sunt în prag de faliment, au datorii la furnizori, costurile de producție sunt din ce în ce mai mari, iar producția agricolă are prețuri mici. Autoritățile n-au nici ochi și nici urechi pentru problemele fermierilor, cărora pare că le-a ajuns cuțitul la os. Transportatorii și fermierii circulă cu viteză redusă în semn de protest pe toate drumurile din România, iar sute de tiruri și tractoare se îndreaptă spre București.

„Legat de protestul „spontan” al transportatorilor la care s-au alăturat și câțiva fermieri, până în acest moment, la Ministerul Agriculturii nu am primit nicio revendicare, pentru că nicio asociație nu își asumă acest protest. Din informațiile apărute în spațiul public, am văzut că problemele pe care le reclamă au legătură cu RCA și cu permisele de conducere. Chiar dacă acestea nu țin de Ministerul Agriculturii, voi face tot ce pot pentru a-i sprijini să găsim împreună o rezolvare. Am stabilit deja o întâlnire cu toate asociațiile și federațiile, săptămâna viitoare, pentru a le prezenta programele pe care le avem pregătite pentru acest an. Vom putea vorbi, așa cum facem mereu, la aceste întâlniri, despre problemele pe care le întâmpină și sunt sigur că vom găsi, ca de fiecare dată, rezolvare. Aceste întâlniri le aveam programate înainte să apară acest protest. Îi asigur pe toți fermierii că subvențiile se acordă la timp! Subvenția la motorină se va acorda în continuare la valoarea maximă posibilă. Avem un buget bun, în acest an, avem fonduri prevăzute pentru toate sectoarele și vom continua să sprijinim producția românească. Este început de an electoral și acest protest spontan este masiv distribuit pe rețelele sociale de un partid politic. Nimeni nu are dreptul să folosească fermierii, munca lor și agricultura românească pentru a încerca să câștige capital de imagine sau un procent în plus în sondaje. Să nu uităm că aceste partide politice nu au avut nicio soluție pentru agricultura românească în ultimii patru ani. Ca întotdeauna, ușa ministerului Agriculturii este deschisă oricând pentru fermieri, pentru că eu sunt acolo pentru a le rezolva problemele și a-i sprijini. Îi asigur pe toți că anul 2024 o să fie un an agricol bun atât pentru România, cât și pentru fermierii români”, transmite ministrul Florin Barbu prin intermediul rețelelor de socializare.

Pe aceleași rețele de socializare, în ultimii 3 - 4 ani, de când seceta cumplită a pus stăpânire pe agricultura noastră, fermierii își spun păsurile, și nu-s puține. În ultima perioadă, din ce în ce mai mulți vor să-și vândă fermele, sau povestesc cum se roagă de bănci, de furnizorii de inputuri pentru păsuire. Parcă mai des ne întâlnim cu termenul „faliment”.

Pe aceleași rețele de socializare frecventate de politicieni, de autorități, fermierii se plâng de lipsa de reacție a guvernanților, de faptul că nu primesc subvențiile, și câte și mai câte. Însă, la București nu se văd, totuși, aceste lucruri, realitatea pare alta decât cea de pe teren, dacă ne uităm chiar la declarațiile ministrului Florin Barbu.

Marți, 9 ianuarie 2024, Alianța pentru Agricultură și Cooperare (AAC) a transmis un comunicat în care arată că a solicitat Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) adoptarea de urgență a actelor normative pentru introducerea creditelor cu dobândă redusă pentru sectorul agricol (articolul, aici: https://revistafermierului.ro/din-revista/eveniment/comunicate/item/5998-implementarea-de-urgenta-a-creditelor-subventionate-pentru-sectorul-agricol-solicitarea-fermierilor.html).

Și, atunci, de ce susține șeful MADR că nu există revendicări ale reprezentanților fermierilor?

Este cert că există probleme, unele putând fi rezolvate de guvernanți, dacă există interes. Altfel, întâlnirea între Florin Barbu și mediul asociativ poate fi doar „de ochii lumii”, iar agricultura va continua „să meargă și așa”. Cu alte cuvinte, fiecare e pe cont propriu, se descurcă cum poate, dacă poate. Dacă nu, cu astfel de reacții de nepăsare, pompoase, de formă și fără fond, din partea autorităților, vom vedea într-adevăr multe falimente.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Alianța pentru Agricultură și Cooperare (AAC) solicită Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) adoptarea de urgență a actelor normative pentru introducerea creditelor cu dobândă redusă pentru sectorul agricol.

Alianța pentru Agricultură și Cooperare atrage atenția asupra situației financiare dificile în care se află majoritatea fermierilor din România după un an 2023 marcat de secetă în multe județe, cu majorări la prețul inputurilor agricole, al motorinei, și cu un preț scăzut la produsele agricole. Începutul anului îi găsește pe foarte mulți producători îndatorați, în prag de faliment.

„Conform discuțiilor purtate la finalul anului 2023, fermierii au așteptat din partea Ministerului Agriculturii publicarea actului/actelor normative în formă de proiect pentru a avea acces la finanțarea specifică activităților agricole. La începutului acestui an, 2024, erau planificate să intre în vigoare două forme de creditare care să sprijine fermierii din România”, transmite AAC.

Este vorba de Creditul Fermierilor, o formă de creditare dedicată fermierilor aflați în dificultate, cu o perioadă de rambursare de până la 5 ani și prin care aceștia au posibilitatea să acceseze capital de lucru până la 30% din cifra de afaceri, la o dobândă de 1,95%.

Al tip de credit vizează consolidarea și securizarea exploatațiilor în vederea achizițiilor de terenuri pe o perioadă de 20 de ani și care ar include finanțarea investițiilor pentru dezvoltarea fermelor cu sume de până la 10 milioane de euro, pe o perioadă de 10 ani, cu dobândă de 2%. 

„Alianța pentru Agricultură și Cooperare solicită adoptarea în regim de urgență a celor două forme de creditare subvenționată, cu dobândă redusă pentru fermieri, ținând cont de contextul actual în care este necesară intervenția rapidă a instituțiilor statului pentru a salva fermele românești de la falimentul imediat. Ca urmare a negocierilor purtate la finalul anului trecut, o parte importantă dintre furnizorii de inputuri au acceptat amânarea executărilor silite în baza introducerii noilor credite menite să sprijine fermierii. În acest moment, fără un calendar clar al disponibilității acestor finanțări, creditorii fermierilor nu mai sunt dispuși să aștepte și vor începe din această lună să introducă acțiunile silite de recuperare a sumelor datorate, ceea ce va bloca financiar activitatea exploatațiilor chiar înainte de începerea campaniei agricole de primăvară, cu compromiterea întregului an agricol. Membrii Alianței își exprimă convingerea că ministrul Florin Barbu va acționa împreună cu echipa sa pentru rezolvarea cât mai rapidă a acestei situații, pentru accelerarea procedurilor de implementare a noilor credite pentru sectorul agricol, având în vedere complexitatea procesului de negociere la nivel european pentru acest sprijin, dar și la nivel național, inclusiv cu mediul bancar. Alianța pentru Agricultură și Cooperare își exprimă disponibilitatea pentru a participa la soluționarea oricăror neclarități împiedică, la acest moment, adoptarea cadrului legislativ necesar pentru creditarea subvenționată a sectorului agricol, astfel încât noile credite să fie disponibile fermierilor cât mai repede, începând din luna ianuarie, pentru a putea evita propagarea unor consecințe dezastruoase în agricultura românească în 2024.”

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!