Fondurile nerambursabile de la Bruxelles sunt râvnite de orice fermier, fie mic, fie mare, ori mai tânăr, ori mai experimentat într-ale agriculturii. Și e normal să fie așa. Cum, la fel, e normal ca autoritățile competente ale statului să-i ajute pe cei care accesează banii europeni. Dar cât pot fi de competenți funcționarii publici angajați, majoritatea, pe sistemul „pile, cunoștințe, relații”? Atât de competenți încât își dau ok-ul pe proiecte, după care, când investiția e finalizată și fermierul cu banii în buzunar sau în așteptarea ultimei tranșe de bani, funcționarii nu mai sunt de acord cu propriul „ok” și cer înapoi fermierilor fondurile nerambursabile de la Uniunea Europeană.

Firesc ar fi ca orice funcționar care-și pune semnătura pe un proiect, pe un act oficial, să răspundă personal. Poate așa își va face responsabil treaba pentru care este plătit din banul public.

Bruxelles-ul o ști oare cum sunt alocați banii în România? Ni se spune că am atras X fonduri nerambursabile, că absorbția se apropie de sută la sută. Nu ni se zice, însă, câți bani se întorc la Bruxelles din vina funcționarilor care aprobă proiecte, după care se răzgândesc și cer banii înapoi.

Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale are sloganul „Împreună creștem satul Românesc”. Cum? Ca în cazul lui Alin Luculeasa, care nu este, din păcate, singurul? Creștem satul românesc prin distrugerea proiectelor cu finanțare europeană și prin falimentarea afacerilor agricole, a fermelor?

Cât pot de scurt, vă povestesc pățania lui Alin Luculeasa cu AFIR-ul, dar și a altui tânăr fermier, de data asta cu Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene.

Așadar, Alin Luculeasa este un tânăr inginer de 32 de ani în curând, din județul Vaslui, care face agricultură de mic alături de familie. Este ambițios, pasionat de tot ce e nou, a digitalizat fermele familiei, dar a sprijinit și alte ferme pentru a porni pe această cale a viitorului. Totodată, a fost premiat la Congresul European al Tinerilor Fermieri. S-ar putea scrie multe lucruri frumoase despre acest tânăr care în anul 2021 a depus la AFIR un proiect de modernizare a fermei sale, aflată la început de drum, o fermă vegetală de 70 ha. Inițial, a fost declarat eligibil, dar fără finanțare. Nu s-a descurajat, și-a continuat activitatea contractând prestări de servicii, pentru că încă nu avea utilajele necesare pentru a lucra pământul. După aproape 15 luni, a primit o notificare că a devenit finanțabil. Bucuros, a reluat discuțiile cu furnizorii de echipamente. „Am constatat că între timp au intervenit majorări de prețuri semnificative la utilaje, 30 - 40%, dar ăsta e businessul, dacă ar fi simplu, ar face toata lumea. Am contractat, pe următorii șase ani, un leasing financiar pentru întreaga sumă (cheltuieli eligibile + neeligibile + majorări de preț), cumpăr utilajele, îmi ajung în fermă, fac cerere de plată pentru peste 95% din suma eligibilă, primesc banii. După câteva luni, fac cerere pentru ultima tranșă de plată, iar înainte de a mi se acorda aceasta, mi se face un control în teren. Totul a fost conform și am primit raport de control favorabil. A doua zi după control, mi se cer niște clarificări la care răspund. După o lună, am fost notificat că am creat condiții artificiale. Îmi expun punctul de vedere cu documente justificative, cum că sunt angajat într-o fermă, a unchiului meu, asta nefiind ilegal, cum că nu dețin utilaje sau hale de stocare și am contractat prestări de servicii ca să pot face agricultură. Și nici asta nu este ilegal, atât timp cât am plătit toate contractele prin bancă, transparent.” Toate aspectele povestite de Alin Luculeasa erau vizibile în proiectul depus la AFIR încă din prima zi, din anul 2021. Atunci proiectul a fost bun, iar după vreo doi ani nu mai este în regulă? De ce a aprobat AFIR un proiect neconform? Doar ca să se laude cu un grad mare de absorbție a banilor europeni?

„Am mizat pe agricultura conservativă, digitală și eficientă din punct de vedere economic, principii pe care le promovez eu cu fiecare ocazie. Am lucrat pentru visul meu asumându-mi riscuri, fiind prezent zi de zi în fermă. Dacă nu eram în fermă, eram pe la evenimente, pentru a mă alinia cu cele mai noi tendințe din agricultură.”

Nimic nu a contat, astăzi tânărul fermier Alin Luculeasa este dator statului român cu banii pe care același stat i-a dat din bugetul european ca să aducă plusvaloare în satul românesc, lucru pe care l-a și făcut.

„Am fost penalizat pentru niște presupuse nereguli stipulate doar în Ghidul solicitantului. Acele „nereguli” erau în proiect și atunci când mi s-au alocat banii. Eu n-am semnat Ghidul, că nu este atașat la contract. Mai mult, Ghidul solicitantului nu are valoare juridică, ci doar informativă, fiind o simplă broșură.”

Repet, aceleași condiții așa-zis artificiale existau în proiect în momentul aprobării de către funcționarul AFIR. Cine răspunde acum pentru falimentarea fermei tânărului inginer Alin Luculeasa?

Un alt caz, de noaptea minții, este al altui tânăr fermier, Florin Mădălin Jenaru, din județul Tulcea. În octombrie 2022, a depus un proiect în cadrul POC 2014-2020 pe măsura 411.BIS (CAEN corespunzător  – 1091 - Fabricarea preparatelor pentru hrana animalelor de fermă), aprobat la finanțare, iar pe 27 iulie 2023, fermierul a semnat contractul de finanțare cu Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene. Prin proiect au fost achiziționate un tractor, o remorcă tehnologică, un soft și elemente de IT. În octombrie 2023, i-au venit utilajele, fermierul a plătit partea lui de 25%, a încărcat documentele (factură, contract, proces-verbal de predare-primire) către AMPOC, pentru a primi diferența de 75%. Cererea de plată a fost acceptată, pe 3 ianuarie 2024 a primit notificare de plată cu suma autorizată, urmând ca banii să intre în Trezorerie, pentru a fi achitată diferența de 75% către furnizori. Pe 21 februarie 2024 primește o notificare care îi autorizează la plată suma de zero lei, deoarece, susține Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, cheltuielile nu sunt eligibile pentru activități cod CAEN 1091.

Din nou întreb, de ce funcționarii ministerului au aprobat proiectul, dacă nu era în regulă? Cine răspunde pentru falimentarea și a acestui tânăr fermier? Câte astfel de cazuri sunt în toată țara? Multe, vă zic eu.

Cum atragem banii europeni? Nicicum cu angajați ai statului care merg pe principiul „Noi muncim, noi nu gândim”.

 

Editorial de: MIHAELA PREVENDA, redactor-șef

 

Publicat în Revista Fermierului, ediția print – aprilie 2024

Abonamente, AICI!

Cititorul din mediul antreprenorial privat, care parcurge acum aceste rânduri, a înțeles, de fapt, cu mult înainte și independent, cum ar trebui să meargă societatea românească. O privire nouă nu strică şi redundanţele pot fi, sper, iertate.

În „sectorul bugetar” (nu intră în microanaliza de față profesorii, medicii, cercetătorii, ci „amploaiații” din administrație, reglementare etc), cei care nu citesc nimic în afară de scripțogăraia oficială sunt mulți.

Oricum, acești funcționari sunt foarte liniștiți. Ei nu fac nimic (ad litteram!).

Mai avem o categorie din sector. Cei care citesc articolele „dușmănoase”. Mai informați, mai nervoși, mai aroganți. În afară de a pune cu greu pe făgaș câte o modificare de normă/formă (elaborată de frații mai mari, parlamentarii), nici aceștia nu fac nimic, deși, dacă ai avea timp să îi asculți, ei „analizează”, ei „propun”, ei „susțin” și tot ei… „dau” nerecunoscătorilor.

Avem o replică de ecosistem mangrovian (așa să îi rămână numele!), adaptat la fluxurile și refluxurile politice, opus, însă, pădurii de mangrove în termeni de  (bio)utilitate.

Legile țării pleacă din încâlceala rădăcinilor sistemului și se întorc (spre aplicare) tot în acest loc. De aici și lungimea ciclurilor controlate în totalitate de smârcul parazitar al capitalismului nostru… deosebit.

Permiteți-mi să vă ofer un exemplu de costuri ale inutilității sau în ce constă, în realitate, stagnarea României.

În timp ce la Timișoara un proiect medical vital pentru operarea copiilor pe cord „stă” în 3 milioane de euro, orice Oficiu, orice Direcție, orice Agenție (de Stat & stat) toacă acești bani cât ai spune „rezistență la reformă”. Și, de parcă nu ar fi suficient că ne aflăm  în această situație, atenție!, sunt propuse la înființare și alte „entități” care, în numele nostru (dar fără să ni se ceară acordul sau să fim măcar consultați), se vor angaja că ne rezolvă problemele economice, sociale ș.a.m.d. Nișe sau câmpuri largi de activitate sunt acoperite de organizaţii particulare, ONG-uri, institute funcționale, structuri reale din viața reală care, însă, nici nu pot visa la patrimoniul și salariile oferite excrescențelor de „mangrove”. Cine a gestionat, cine gestionează, cine va gestiona aceste „comitete și comiții” inventate de stat şi plătite din banii noştri? Oameni fără valoare profesională, „numiți” prin concurs (construcţie antitetică?!… ei, știți că se poate...), cu suficient de mult timp liber pentru a se grefa la desișul „protector” (Baudelaire însuși n-ar mai fi scris Les Fleurs du mal,  confruntat cu un asemenea subiect, Les racines... du mal fiind un titlu cu mult mai potrivit).

Ramificațiile sub şi supraterane vor găsi argumente – întotdeauna – pentru „oportunitate” și „utilitate”, chiar dacă toți banii alocați se vor duce doar pe apa... salariilor (cu defluenții – sedii/birouri, mașini, telefoane, delegații).

Nu e o noutate ceea ce spun eu aici. O știu până și adolescenții care, teoretic, pot fi păcăliți mai ușor. Practic, scârbiți de ceea ce se întâmplă aici, în România, și-au setat un AMR („au mai rămas” X zile; termen folosit în stagiul militar obligatoriu sau în īnchisoare) și numără clipele până când vor părăsi țara.

Dintre cei rămași, mulți vor înlocui sau vor îngroșa rândurile aparatului de... stat prin grija mămicii /tăticului şi a fertilizantului PCR din pădurea mangroviană neadormită. Culmea, unii părinți sunt dintre cei care poate au creat ceva bun în țara asta, dar care au început să-şi pună mari întrebări de ce arată balanţa vieţii că demnitate = înfrângere, iar cameleonism = trai dulce.

Apropo de demnitate... (Chiar, de ce s-or fi numind demnitarii „demnitari”?!)

Cunosc personaje puternice din zona antreprenorială. Cum intră în contact direct cu un ministru, devin alți oameni. Aplecați spre față cu măcar 15 grade mai mult decât ar cere-o până și o severă durere de spate, servili, umili, yesmeni, gata „să pună și la portbagaj”, dispuși să facă și o donație pentru partid (chiar dacă „politica nu e de el”).

Fraților, în afara fondării firmei în termeni... de inexactitate în raport cu legea (sau cu morala?), ce te poate pune în postura de dominat în relație cu un ministru, un om care nici nu prea apucă două recolte în fruntea ministerului? A, poate dorința de a extrage foloase dintr-o eventuală discriminare pozitivă („pozitivă”... fiind un fel de a spune), atragerea unui avantaj imediat doar pentru sine. La fel ca aprovizionarea cu gaz a țărilor europene, pe protocol individual, „eu mai deștept decât ceilalți”. Până la acest moment, modelul părea că funcționează. Dar, iată, a venit nota de plată. În acest context (dramatic), Europa își proiectează ca un întreg viitoarele negocieri pentru energia de care are nevoie. Altfel spus, ceea ce a părut ieftin (ca salvare individuală)... se dovedește a fi foarte scump. Așa și la noi. Să dezambiguizăm: plecarea de mâine a copiilor e o plată scumpă pentru un azi neasumat, tratat prost în termenii colectivităţii.

O plată pe care o simt și mai greu cei care nu au nicio vină şi care au militat pentru unirea forţelor românilor cu crez nealterat.

P.S.: semnalele de mai sus nu au nicio tangență cu vreo situație din viața personală. Fiica mea, Ruxandra, este drd. antropolog și rămâne aici, în România. Cercetează - printre altele - comportamentul uman și resorturile intime care îl generează. Evident, sper că, în viitor, va avea cine să valorifice rezultatele muncii ei.

Articol scris de: CĂTĂLIN PĂDURARU - Wine Ambassador, CEO VINARIUM-IWCB

Publicat în Revista Fermierului, ediția print – aprilie 2022

Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Patru specialiști români au căutat soluții pentru a trece de la o economie liniară la una circulară. Ei au conceput un e-book cu 26 de exemple de afaceri din România și Olanda.

Consumăm mai mult decât producem, dar și irosim o mare parte din bunurile cumpărate. Ceea ce nu folosim ajunge sub formă de resturi menajere în mediul înconjurător și afectează toate sursele necesare supraviețuirii noastre – din sol, apă, aer, natură și faună. Deșeurile noastre se întorc împotriva noastră. Este o realitate tristă și apăsătoare cu efecte prea vizibile ca să mai poată fi ignorate. Soluții există însă, destule.

România, pe locul 6 în UE la producerea deșeurilor

La nivelul Uniunii Europene (UE), cantitatea de deșeuri generate de toate activitățile agenților economici și de gospodării a fost de 2.334 milioane de tone în 2018, conform Eurostat. Acest volum de deșeuri, resturi și gunoaie este mult prea mare pentru capacitatea de procesare și reciclare a țărilor membre UE și reprezintă una dintre cauzele principale ale poluării mediului înconjurător. 38,5% din aceste deșeuri ajung la gropi de gunoi, în mediul înconjurător sau sunt arse.

În clasamentul european, România este pe locul 6 cu 11,54 tone de deșeuri pe cap de locuitor. Din această cantitate, cea mai mare parte (90%) provine din sectorul minier și de prelucrare a metalelor și mineralelor și doar 2,1% din activitățile populației. În ceea ce privește gradul de gestionare a acestora, datele Eurostat arată că rata de reciclare a deșeurilor municipale era de puțin peste 11% în 2018.

Această realitate este cauzată de modul linear în care funcționează cea mai mare parte a economiei globale: luăm și exploatăm resursele, producem și risipim. Pentru a trece la un model sustenabil, trebuie să închidem cercul de la deșeuri la resurse, respectiv să adoptăm un model economic circular. Fiecare țară trebuie să își intensifice măsurile de combatere a schimbărilor climatice prin protecția ecosistemelor, reîmpădurirea suprafețelor defrișate, modificări legislative care să sprijine dezvoltarea economiei circulare, programe de educare și de promovare a unui mod de viață sustenabil și responsabil, dar și prin încurajarea și sprijinirea inițiativelor circulare și a comerțului verde.

Primii pași pentru trecerea la economia circulară

În Europa, afacerile bazate pe economie circulară au prins avânt mai ales în ultima decadă, fie susținute din fonduri proprii sau guvernamentale, fie prin crowdfunding, sau prin finanțări din fonduri comunitare. Astfel de modele au fost adoptate și în România, cu toate că sunt încă multe lacune în legislație și educație.

Olanda, unul dintre liderii mondiali în domeniul agriculturii, și-a oferit sprijinul în procesul de modernizare a învățământului agricol românesc care vizează 58 de licee din țară. Parteneriatul stabilit prin Ministerele Agriculturii ale ambelor state are ca scop educarea și sprijinirea elevilor, dar și a tinerilor interesați de economie agricolă și sustenabilitate.

Un pas în această direcție a fost făcut recent de Ambasada Regatului Țărilor de Jos la București prin lansarea primei ediții a cărții electronice bilingve „Economie circulară în sectorul agroalimentar: Bune practici din Regatul Ţărilor de Jos şi România” - „Best Practices of Circular Activities in the Agri-food Sector from the Netherlands and Romania”, în colaborare cu echipa A.C.U.M., publicată la Editura ASE București.

E-book-ul a fost conceput de patru specialiști, membri ai echipei care a făcut proiectul A.C.U.M. - Agricultură circulară în Universitatea Mea, ce prezintă un model de ecosistem agro-urban și propune transformarea acoperișului cantinei Moxa, din cadrul Academiei de Studii Economice (ASE) din București, în grădină urbană. Echipa A.C.U.M. este formată din Simona Roxana Pătărlăgeanu, conferențiar universitar doctor specializat în econometrie şi modelare în economia agroalimentară şi a mediului la ASE București, Georgiana Strat, peisagist și antreprenor, fondator al APPA Atelier de peisaj, Marius Constantin, student doctorand la ASE, specializat pe economie agroalimentară, management și dezvoltare durabilă, și Mădălina Elena Deaconu, student masterand la ASE, cu specializare pe managementul proiectelor de dezvoltare rurală și regională.

Proiectul lor a câștigat prima ediție a concursului „The Circular Agriculture Challenge”, organizat de Ambasada Regatului Țărilor de Jos la București în 2020 și a încasat premiul cel mare în valoare de 20.000 lei.

E-book de bune practici din Regatul Ţărilor de Jos şi România

Pentru realizarea cărții electronice, ce poate fi accesată pe portalul educativ www.agrieduportal.com, cei patru membri ai echipei A.C.U.M. au identificat 26 de afaceri bazate pe diverse modele de economie circulară în sectorul agroalimentar din Olanda și România, care au un impact real asupra societății și reprezintă surse de inspirație pentru cititori. Câteva dintre acestea sunt foarte apropiate de sectorul agroalimentar, iar altele promovează comerțul verde și își propun să reformeze modul în care oamenii gândesc despre mâncare, economie şi viață pe termen mediu și lung.

„În spatele proiectelor olandeze și românești alese stau oameni vizionari, creativi și cu experiență, dar și oameni care sunt mânați de o dorință puternică de a aduce o schimbare în bine și în folosul comunităților locale”, ne-a declarat Georgiana Strat, peisagist și co-inițiator al cărții.

Cei patru autori ai cărții au văzut aceste afaceri luând amploare sub ochii lor și oamenii participând activ la aceste modele de circularitate și zero-risipă.

„De exemplu, când echipa noastră a început documentarea și interviurile, cei de la Pieter Pot, din Olanda, aveau circa 15.000 de cereri, iar când am publicat cartea au ajuns la 25.000. Practic, cererea pentru produsele lor a crescut cu peste 60% în 3,5 luni”, ne-a precizat Georgiana Strat.

Provocarea ambalajelor de plastic

Pieter Pot este un startup înfiinţat în Rotterdam în 2020, care vrea să contribuie la rezolvarea problemei majore legată de utilizarea excesivă a ambalajelor de plastic prin schimbarea comportamentului consumatorilor.

În prezent, a fi sustenabil nu este foarte atrăgător în ceea ce priveşte produsele agroalimentare. E nevoie de un efort serios de organizare şi planificare pentru a putea reduce pe cât de mult posibil ambalajele de plastic de unică folosinţă. Luând acest aspect în considerare, Jouri Schoemaker şi Martijn Bijmol, fondatorii Pieter Pot, au venit cu o idee diferită: să facă sustenabilul atractiv. Ei oferă clienţilor nu mai puțin de 250 de produse alimentare – prăjituri, dulciuri, seminţe, nuci, leguminoase, condimente și produse de îngrijire personală – care sunt ambalate în recipiente frumoase, reutilizabile, la preţuri atractive, comparabile cu cele din supermarketurile tradiţionale.

Întregul lor proces circular implică achiziţia de materii prime în vrac. Clienţii plasează comanda online, iar produsele sunt livrate la uşa lor cu ajutorul Poştei Olandeze, care a adoptat un model circular, la rândul său. Produsele ajung la destinatar în recipiente de sticlă pentru care acesta plătește o garanţie. La primirea unei noi comenzi, clientul înapoiază recipientele utilizate și murdare livratorului. Astfel, ele sunt spălate o singură dată, evitând risipa de apă şi un drum suplimentar. Clienţilor le este returnată garanţia, iar recipientele sunt refolosite la noua comandă. Publicul este atras prin diverse reţete și articole, dar și „Potcast”-uri publicate online care fac stilul de viaţă sustenabil mai uşor de adoptat. 

„Cea mai interesantă parte e reprezentată de motivația inițiatorilor și felul creativ și ingenios în care au răspuns la probleme locale, în special legate de economia circulară pe tot lanțul agroalimentar. Sunt oameni vizionari, adevărați change makers, a căror soluții se pliază pe valorile morale și fizice ale societății. Prin experiențele acumulate, ei sunt capabili să identifice probleme și soluții viitoare”, a explicat Georgiana Strat referindu-se la toate exemplele cuprinse în e-book.

Primul zero-waste shop din România

Soluții reale și sustenabile la problemele comunității din Sfântu Gheorghe, județul Covasna, sunt oferite zi de zi de Kinga şi Gyozo, fondatorii Szimpla, primul ruin pub din România.

„Zi de zi chiar nu este o exagerare, afirmă Georgiana Strat. Pasiunea celor doi a mers atât de departe încât au creat contextul social și fizic pe plan local pentru a face această trecere la un comportament responsabil, conștient și circular al oamenilor cu care intră în contact. Acest proiect mi-a ajuns la suflet!”

Conceptul de ruin pub Szimpla are la bază o importantă componentă circulară deoarece presupune ca toate elementele pub-ului să fie reciclate sau upciclate, respectiv transformate în alte produse cu valoare adăugată. Locaţia este într-o clădire veche salvată de la demolare, iar mobilierul şi alte obiecte provin din donații. Lucruri, care altfel şi-ar fi pierdut valoarea şi ar fi ajuns la groapa de gunoi, au fost reparate și chiar reinventate.

Meniul pub-ului cuprinde peste 100 de varietăţi de bere artizanală de la producători locali, ambalate în sticlă, mâncarea are ingrediente locale, cu opţiuni vegane şi vegetariene și e gândită să evite risipa, iar vesela de unică folosinţă este compostabilă, inclusiv cănile de cafea din tărâţe făcute pe comandă, iar restul veselei este făcută de mâna Kingăi care iubeşte să olărească. Paiele pentru suc sunt făcute dintr-o specie de grâu cultivată în acest scop. Apa îmbuteliată vine de la un izvor de la câţiva kilometri, iar sticlele sunt refolosite. În plus, pentru laptele din cafea s-a negociat cu un producător local ca să fie livrat în recipiente de 5 litri, refolosibile.

Cei doi au organizat peste 170 de evenimente zero-waste şi chiar au devenit un model de sustenabilitate, în cadrul festivalurilor folosind veselă de plastic reutilizabilă de până la 50 de ori. Szimpla a devenit un loc al comunităţii unde sunt organizate variate workshop-uri: de la artă până la reparaţii de haine, biciclete şi electrocasnice, metode de reciclare și sustenabilitate; dezbateri pe probleme publice împreună cu principalii actori ai comunității; târguri pentru producătorii locali; schimburi de seminţe şi răsaduri; chiar şi o campanie de donat sânge.

Cuplul Kinga și Gyozo crede cu tărie în capacitatea oamenilor de a-și îmbunătăți stilul de viață prin mici schimbări în viața de zi cu zi. Dacă vorbim despre reciclare sau alegerea produselor cu risipă zero, cel mai important aspect este să fim perseverenți și să avem acest comportament în mod constant, chiar dacă nu este perfect.

Fructele imperfecte, subiect de educare a publicului cu privire la discriminare

Un proiect olandez care a ajuns să fie foarte îndrăgit a fost lansat în 2012 în Utrecht de trei asociate, Jente, Lisanne și Chantal, care au pus bazele întreprinderii sociale Kromkommer, în traducere însemnând castravete strâmb. Acesta are scopul de a lupta împotriva risipei alimentare de fructe şi legume prin campanii de conștientizare și proiecte sociale. Obiectivul este să schimbe percepția oamenilor cu privire la estetica dată de forma și mărimea fructelor și legumelor. Din cauza normelor de calitate din comerț, între 10% și 20% din cantitatea totală de fructe și legume este aruncată.

Cu ajutorul comunității, Kromkommer a strâns 31.765 euro și a înființat o linie de supe care a reintegrat în producție legumele respinse din motive estetice de către retaileri. Astfel, în 2017, au fost salvate 60.000 de kilograme de legume care ar fi ajuns la gunoi.

Campaniile de conştientizare ale organizației se adresează atât publicului adult, cât şi copiilor, care învaţă prin jocuri şi poveşti cu ajutorul produselor Kromkommer: cartea „Domnul Morcov cu Două Picioare” şi seturile de jucării cu legume şi fructe deformate, accentuând astfel importanţa gestionării risipei alimentare și necesitatea de a renunța la prejudecăți.

Mai mult, Kromkommer a adoptat o poziţie fermă în ceea ce priveşte impactul negativ al standardelor suplimentare ale retailerilor și a demarat acțiuni cu ecou la nivel european. În documentul pe care l-a elaborat în anul 2019, „O Nouă Definiţie a Calităţii” se reiterează importanţa abrogării standardelor estetice ale supermarketurilor în vederea reducerii risipei alimentare.

„Este interesant de observat procesul prin care cele trei antreprenoare au trecut. S-au lovit de probleme reale și au identificat cauzele pentru care lucrurile continuă să funcționeze ineficient. Prin urmare, au decis că este esențial să se concentreze pe acțiuni de advocacy pentru a crea un impact mai mare în domeniul alimentar și asupra publicului”, a apreciat Mădălina Deaconu.

Din 2020, compania ş-a îndrepat eforturile către sprijinirea fermierilor şi a proiectelor sociale care să încurajeze tranziţia către o economie circulară.

Economia circulară, un bun liant pentru antreprenoriatul social

Obiectivul de reducere a risipei alimentare și a deșeurilor din sectorul agroalimentar este îmbrățișat și de Bio&co, sub umbrela ONG-ului Ateliere Fără Frontiere. Cu un profund caracter social, întreprinderea este specializată pe comercializarea de produse agroalimentare proaspete, cultivate local cu ajutorul propriului fertilizant natural.

Bio&co a fost fondat în anul 2015 în Ciocănari – Dâmboviţa, cu asistenţa tehnică a Réseau Cocagne, Franţa. Modelul de business este bazat pe un lanţ scurt de aprovizionare, de la fermă la client, produsele agroalimentare fiind livrate abonaţilor din Bucureşti şi din zonele apropiate. În fiecare săptămână, sunt pregătite peste 150 de coșuri cu diferite legume proaspete care ajung la abonați. Prin această abordare, se reduce distanţa de transport a alimentelor, precum şi risipa la alimentare. Prețurile variază de la 55 lei pentru un pachet mic, suficient pentru două persoane, până la 85 lei pentru un pachet de familie, iar abonamentele se achită anual pentru asigurarea continuității activității.

„Pe lângă impactul agroalimentar creat, Bio&co are un impact social deosebit. Oferă locuri de muncă și reintegrează în societate persoanele din categorii defavorizate, cu risc de sărăcie şi excluziune. Oamenii lucrează în serele de legume, primesc un salariu lunar, beneficiază de transport și de sprijin social și profesional”, a explicat Marius Constantin, unul dintre co-autori.

În primii ani de activitate, Bio&co a colectat anual circa 500 de tone de deşeuri alimentare care au generat compost pentru sere și terenul agricol deținut. Următorul pas este punerea în funcțiune a platformei de compostare de 1.000 mp, unde deşeurile alimentare din supermarketuri, hoteluri şi restaurante vor deveni substrat de cultură.

Modă sustenabilă: poșete din piele de mango și adidași cu inserții de măr

Soluția de reducere a risipei de fructe găsită de doi absolvenţi ai Academiei Willem de Kooning din Rotterdam a fost transformarea lor în piele ecologică. Totul a plecat de la o scenă pe care Koen Meerkerk şi Hugo de Boon o vedeau zilnic având loc într-o piață din apropierea clădirii unde studiau: tone de fructe ajungeau la gunoi. Astfel, cei doi designeri au pus bazele afacerii circulare Fruitleather pentru a da valoare adăugată acelor fructe care şi-au pierdut aspectul estetic şi nu mai sunt atractive pentru consum. Cei doi și-au propus să participe la rezolvarea a două mari probleme de mediu: deşeurile alimentare şi efectele poluării masive din industria prelucrării pieilor de animale.

Potrivit statisticilor oferite de Fruithleather Rotterdam, aproape 45% din fructele destinate consumului sunt aruncate anual. Totodată, procesul industrial de curățare a pieilor de animale emană în aer aproximativ 650 de milioane de kilograme de CO₂.

Mădălina Deaconu consideră „impresionant faptul că doi designeri au conectat două domenii economice importante și au găsit o oportunitate de a închide cercul de la deșeuri alimentare, de la fructe, la resursele necesare pentru a produce articole de modă creative. Contează foarte mult conștientizarea, desigur, dar și dorința de a schimba modul în care se fac afacerile”.

Fructele care nu mai îndeplinesc standardele cosmetice pentru supermarketuri - mere, banane, mango, cactus - trec printr-un proces de transformare natural, fără aditivi sau alte substanțe care dau elasticitate materiei prime, iar rezultatul final este pielea ecologică. Astfel, în combinație cu alte materiale reciclate, Fruitleather reușește să ofere clienților o gamă atractivă de încălţăminte, genţi și portofele din piele de fructe, care reprezintă o alternativă sustenabilă la oferta de produse convenţionale din piele. În plus, au dezvoltat parteneriate cu barnduri de renume care au fost încântate de o astfel de soluție creativă.

Concept de grădină eco-urbană pe acoperișul cantinei studențești Moxa

În e-book-ul de bune practici se regăsește și proiectul celor patru co-autori, A.C.U.M. - Agricultură circulară în Universitatea Mea, ce răspunde unor necesități identificate în cadrul ASE București. Pe lângă marele premiu, acesta a câștigat și titlul de cel mai UrbanSmart proiect la concursul „The Circular Agriculture Challenge”.

Georgiana Strat, Marius Constantin, Mădălina Deaconu și Roxana Pătărlăgeanu au identificat o problemă majoră legată de deșeurile alimentare și amprenta de carbon lăsată de acestea. În cadrul cantinei studențești Moxa intră un volum mare de alimente și iese o cantitate deloc neglijabilă de deșeuri care ar putea fi compostate. Soluția propusă de proiectul A.C.U.M. este de a crea o grădină urbană care să folosească ca substrat de cultură tot compostul eliminat de cantină și să producă o varietate largă de legume și fructe: de la sfeclă, morcovi, salată și varză chinezească, până la căpșuni, zmeură și coacăze. Totodată, vor fi plantați arbuști ce produc semințe și care vor atrage păsări, precum și o pajiște meliferă destinată apiculturii.

„Am făcut o cercetare în teren și foarte multe calcule, apoi am ales o zonă însorită pe terasa cantinei Moxa. E un spațiu mare de circa 1.200 mp care permite organizarea a patru zone diferite și complementare pentru a respecta componentele acestui proiect: economie circulară, biodiversitate, socializare, educație și compostare”, a arătat Marius Constantin.

Pentru a fi implementat, proiectul are nevoie de un studiu tehnic de structură care să analizeze capacitatea de încărcare ce poate fi suportată de cantină, iar în funcție de rezultate se va decide modul de implementare.

„Lunar, se pot composta 5-10 mc de deșeuri alimentare, în funcție de sezon, într-o primă etapă. Grădina urbană poate produce anual 200 kg de fructe și o tonă de legume în sistem biointensiv, care permite o productivitate mare pe o suprafață mică”, a adăugat Georgiana Strat.

Costul proiectului este evaluat la aproximativ 200.000 euro. De el vor beneficia în jur de 27.000 persoane, respectiv angajații și studenții A.S.E. București.

„Este un proiect gândit de studenți, sau foști studenți, pentru studenți. Cei de la Facultatea de Economie Agroalimentară și de Mediu vor avea o bază bună de practică: vor observa şi se vor implica în mod direct și real evoluția unei grădini, procesul și sezonalitatea produselor. Sperăm ca acest proiect să îi ajute să înțeleagă acest domeniu, să îl îndrăgească, la fel ca noi, și să îi inspire să inițieze alte proiecte”, a precizat Mădălina Deaconu.

Sustenabilitatea este un trend, dar trebuie să fie viabilă și rentabilă

Viitorul chiar se anunță plin de oportunități în acest domeniu pentru că surse de finanțare pentru astfel de inițiative vor fi din ce în ce mai multe, în special de la Uniunea Europeană. Este nevoie însă de multă creativitate și cercetare și de îmbunătățire continuă pentru a oferi alternative reale.

„Suntem destul de departe. În primul rând, ne lipsește mentalitatea, iar apoi nu avem infrastructura necesară pentru a face totul circular. Legea compostului este o soluție grozavă, dar nu are norme de aplicare. Unele administrații au luat-o înainte și au oferit compostoare comunităților, dar oamenii nu au știut ce să facă cu ele. Culmea este că s-a întâmplat la sat unde majoritatea resturilor alimentare sunt oricum date la animale”, afirmă Georgiana Strat.

Estetica produselor sustenabile create și oferite pentru consum are un rol foarte important pentru a le crește atractivitatea. Diferența o face însă și modul de comunicare care trebuie să fie unul coerent, creativ și însoțit de un marketing inteligent.

„Comunicarea eficientă în mediul digital a mărit vizibilitatea și interesul pentru acest stil de viață: sustenabilitatea a devenit un trend. Cred că următoarea etapă ar trebui să fie sustenabilitatea rentabilă pentru a putea susține din punct de vedere economic această tendință de evoluție”, a conchis Georgiana Strat.

Proiectele de circularitate prezentate de cei patru specialiști în e-book-ul de bune practici au fost puse în practică pornind de la o sumă inițială de 5.000 euro până la fonduri de sute de mii de euro cu finanțare privată sau guvernamentală.

***

E-book-ul „Economie circulară în sectorul agroalimentar: Bune practici din Regatul Ţărilor de Jos şi România” este disponibil în librăria digitală a Academiei de Studii Economice (ASE) (http://opac.biblioteca.ase.ro/opac/bibliographic_view/239340) și pe ISSUU.com (https://issuu.com/atelierappa/docs/bilingual_brochure__circular_activities_in_the_agr).

Articol scris de: ELENA VAVILOV

Laurențiu Tîrziu, legumicultorul ajuns primar la Belinț, județul Timiș, vrea să dezvolte comuna așa cum și-a dezvoltat viaţa personală şi viaţa antreprenorială. Animat de energia specifică vârstei, tânărul Laurențiu Tîrziu a dat afacerea cu legume a familiei pe scaunul de primar al comunei timișene Belinț, convins că va aduce o schimbare de mentalitate în administrația publică locală, dar și proiecte de care comuna are nevoie pentru o dezvoltare durabilă în viitor.

„Vin din mediul antreprenorial şi am experienţă în fonduri europene. Am accesat până acum cu succes două proiecte europene.”

Reporter: O luptă grea, ca mai toate bătăliile electorale de la sat, v-a propulsat în fruntea primăriei Belinț, din județul Timiș. Ce v-a motivat să intrați în politică, în lupta pentru fotoliul de primar?

Laurențiu Tîrziu: Sunt soţ, tată şi locuiesc în Belinţ de când m-am născut, vin din mediul antreprenorial şi am experienţă în fonduri europene. Am accesat până acum cu succes două proiecte pe fonduri europene şi în urmă cu patru ani am avut mai multe propuneri din partea cetăţenilor să încerc să dezvoltăm comuna exact aşa cum mi-am dezvoltat viaţa personală şi viaţa antreprenorială. Am încercat să adopt un nou mod de a face campanie. Cetăţenii au văzut în noi acea speranță de mai bine, am fost şase candidaţi, nu a fost uşor şi sunt foarte satisfăcut şi eu, cu echipa mea, că am schimbat modul de a face campanie. Un mod plăcut de a face campanie, un mod bazat pe exemplul personal şi nu bazat pe injurii, pe lucruri urâte.

„Îmi doresc să sprijinim mediul antreprenorial, ne dorim să atragem mediul antreprenorial aici, la Belinţ.”

Reporter: Ce lipseşte comunei Belinţ în momentul de faţă şi ce vă propuneţi să faceţi?

Laurențiu Tîrziu: În primul rând, administraţiei comunei Belinţ îi lipseşte un  mod coerent în abordarea problemelor, dar şi atitudinea personalului din administraţia noastră. Am foarte mare încredere că printr-o gestionare foarte bună a colectivului vom schimba această stare de fapt și o să dăm rezultate foarte bune.

Reporter: Veneam spre dvs. și deși nu locuiți chiar la drumul principal, am venit pe o stradă asfaltată, semn că infrastructura nu stă chiar rău în comuna Belinţ. Ce-ar mai fi de făcut?

Laurențiu Tîrziu: E adevărat, infrastructura în Belinţ şi Chizătău nu stă rău, dar mai avem două sate aparținătoare comunei, Gruni şi Babşa, unde străzile sunt asfaltate doar parțial. Suntem pe o listă de sinteză la Ministerul Dezvoltării și în cei patru ani am încrederea că o să reuşim să obţinem această finanţare pentru a fi asfaltată toată comuna. Mai avem nevoie de canalizare, care este  cuprinsă în programul Aquatim-ului, dar nu ştim din ce cauză nu s-a demarat acest proiect. Aşa cum am garantat în campania electorală şi în precampanie, şi în discuţiile cu oamenii, o să mă implic în așa fel încât să realizăm împreună această mare dorinţă a cetăţenilor comunei Belinţ.

În aprozarul La belinţanu’ se comercializează legumele din propria fermă, dar și de la alți producători

Reporter: Există deja o cooperativă la Belinț, care funcţionează bine, cu rezultate. Au reuşit ceea ce puţini legumiculturi din zona de vest au reuşit în ultimii ani, să intre pe mult-râvnita piaţă a marilor lanțuri de magazine. Întrebarea este dacă această formă de asociere sau o alta e menită să-i ajute pe cei care produc şi dacă vă veţi implica în a-i sprijini pentru a se uni în astfel de forme asociative?

Laurențiu Tîrziu: Sigur că da. Îmi doresc, cum să nu. O să-i sprijinim, noi suntem deschişi, eu, ca persoană, în primul rând, sunt deschis la orice cooperare, la ajutor, pentru că nu am niciun interes. Din această cauză sunt acolo şi lumea mi-a dat această încredere, ca să ajut. Îmi doresc să sprijinim mediul antreprenorial, ne dorim să atragem mediul antreprenorial aici la Belinţ.

Reporter: Veniţi din acest mediu antreprenorial, aveţi două proiecte câştigate. Ce înseamnă businessul ăsta pentru dvs., cum l-aţi dezvoltat? Care a fost baza de plecare?

Laurențiu Tîrziu: Pot să spun că mi-a schimbat viaţa. Am terminat facultatea tot în domeniul alimentar, controlul şi expertiza produselor agroalimentare la Agronomie, după aceea am terminat masterul, iar apoi am încercat să mă angajez în domeniu. Din păcate, nu am reuşit. Între timp, a apărut șantierul pentru construcţia autostrăzii aici la Belinţ, am depus un CV şi aici, am reuşit, m-au repartizat la laborator. Am muncit cinci ani aici la autostradă. După patru ani și jumătate, s-a născut băieţelul meu. Apoi s-a terminat contractul aici și ar fi trebuit să plecăm la alt contract. Apăruseră și fondurile europene pentru tinerii fermieri şi m-am gândit în felul următor: decât să plec, mai bine încerc ceva pe cont propriu și rămân alături de familie. Tot timpul, am simţit o atracţie faţă de satul meu şi n-am vrut să plec nici atunci. Am simţit că nu mă lăsa ceva. Şi am zis: hai să merg după intuiţie. Ce să fac, ce fac eu? Aveam un salariu foarte bun la firmă. Îmi propuseseră chiar și o mărire de salariu ca să merg cu ei la Decea, la următorul contract, dar n-am acceptat. M-am decis să accesez un proiect pe fonduri europene pe „tânărul fermier”. Dacă mă ajută bunul Dumnezeu să-l prind, rămân la Belinţ şi încerc altceva – îmi spuneam. Am depus proiectul şi în toamna aceluiași an, prin noiembrie, am primit un e-mail în care eram anunțat că proiectul este eligibil. Am zis: iau totul în serios, merg la suma maximă de 50.000 de euro, patru hectare suprafaţă trebuia lucrată cu legume, plus extindere. Am semnat contractul în decembrie, după aceea în martie mi-au intrat banii şi am reuşit să îmi achiziţionez utilajele care m-au ajutat foarte mult, au simplificat munca mea şi a familiei. Am avut un mare noroc şi în familie...

Reporter: Concret, ce aţi făcut cu banii ăştia, 50.000 de euro?

Laurențiu Tîrziu: Am cumpărat în primul rând utilaje. Mi-am cumpărat un tractoraş pentru legume, de 45 CP, nu nou, second-hand, mi-am cumpărat un combinator, mi-am cumpărat o maşină de plantat ceapă, maşină de scos ceapă, maşină de plantat varză cu irigator automat, tambur cu aripă de ploaie pe o lungime de 200 de metri cu furtun j63, se rulează automat, o maşină de scos cartofi cu buncăr. Vă spun sincer că astfel mi-am uşurat munca extraordinar de mult.

Reporter: Şi aţi pornit de la patru hectare.

Laurențiu Tîrziu: Am pornit de la patru hectare de teren, dar conform obligațiilor din proiect, am mai cumpărat teren și m-am extins. Inițial, am colaborat cu cooperativa din Belinţ. Produceam, dar iarna era aşa: noiembrie, decembrie, ianuarie, februarie, martie, aprilie, mai, şase luni de zile nu aveai rulaj, în schimb făceai vânzare bună în perioada de vară. Am livrat marfă şi la Profi la Timişoara la depozit, prin cooperativă, preţurile nu erau foarte mari, dar nici mici, erau undeva la nivelul de mediu. Trebuia să asiguri calitate tot timpul şi nu puteai să supravieţuieşti, părerea mea. Știţi cum e când ai o familie mare, trebuie să ai și un venit constant. Şi atunci eu m-am gândit în felul următor: să încerc să-mi deschid un punct de vânzare la Lugoj, la 15 km de Belinţ. Până să iau decizia asta, maică-mea mergea la piaţă la Reşiţa și nu era deloc confortabil pentru ea. În noiembrie am luat această decizie, am găsit un spaţiu în 14 noiembrie, am semnat contractul de închiriere şi mi-am propus până în 1 decembrie să-i dau drumul.

„Tatăl meu va rămâne acasă şi se va ocupa în locul meu de tot ceea ce m-am ocupat eu. Din moment ce structura este făcută, treburile merg acum de la sine. Vreau să demonstrăm că suntem o generaţie care poate schimba de la atitudine şi până la modul de a face administraţie, mai flexibil, mai dinamic și mai aproape de cetățean.”

Reporter: Şi v-aţi făcut un aprozar...

Laurențiu Tîrziu: Da, mi-am făcut un aprozar, spaţiu pe care plătesc o chirie de 600 de euro pe lună. N-am știut nimic despre ce înseamnă activitatea asta, dar am zis că îl ţin până în martie, când începem treaba în câmp. Dacă dă Dumnezeu să meargă, rămâne deschis, iar dacă nu, îl închidem.

Reporter: Şi a mers, pentru că e deschis şi în momentul de faţă.

Laurențiu Tîrziu: Exact, a mers. Practic, am mers în paralel şi cu aprozarul, şi cu agricultura. Nu a fost uşor, dar eu sunt ambiţios şi mi-a reuşit chestia asta.

Reporter: Mă gândesc că şi pentru ai casei, într-un fel, a fost mai uşor decât să meargă în piaţă la Reşiţa. Mai bine la Lugoj, la doi paşi de casă, într-un spaţiu închis, încălzit, de bine, de rău, e altceva decât în piaţă.

Laurențiu Tîrziu: Vara, spațiul este climatizat, deci am asigurat condiții mult mai bune. Am venit cu produsele noastre de bază, am mai redus puţin, n-am mai pus ardei, n-am mai pus vinete, dar am pus cartofi, varză, ceapă şi în cantităţi mari, care să ne ajungă tot anul la vânzare, culturi care se pretează mult mai bine la munca mecanizată. Pe lângă, la produsele astea am venit cu un preţ mic, aşa ne-am atras şi clienţii. Am pus un slogan, „La belinţanu’ ”, aşa ne-am făcut cunoscuţi, lumea ne apreciază, am reuşit să achiziţionăm chiar în acest an, în decembrie împlinim trei ani, după doi ani și jumătate, încă un spaţiu acolo lângă, am deschis cel de-al doilea aprozar şi treburile merg bine.

Reporter: Apropo de felul în care v-aţi dimensionat producţia ca să puteţi face faţă, vă întreb dacă vinetele, roşiile, ardeii şi ceea ce nu mai produceţi dvs. nu era mai bine să le luaţi din Belinţ, direct de la producători?

Laurențiu Tîrziu: Am cooperat cu producători, inclusiv pentru ceapă verde şi ridichii primăvara, pe o mulţime, dintre cei care mi-au cerut, eu am încercat să-i ajut, bineînţeles în limita rulajului zilnic. Aşa am procedat, întâi am luat de la producătorii locali ce au avut ei și nu am produs eu, restul, am cumpărat din piața de gros de la Mehala, din Timișoara.

Reporter: Ce a însemnat al doilea proiect şi care a fost suma de care aţi beneficiat?

Laurențiu Tîrziu: Eu și soţia ne-am chinuit să accesăm fonduri pentru un salon de coafură şi machiaj, soţia mea fiind foarte pasionată în acest domeniu. Inițial, am încercat să-l deschidem aici, în mediul rural, dar, din păcate, nu ne-a reuşit. Doi ani la rând am încercat, ea nu a mai vrut, a fost foarte dezamăgită, însă eu am insistat: haide să mai încercăm o dată şi pe mediul urban. Dumnezeu ne-a ajutat, am obţinut o finanţare de 32.000 de euro și am deschis un salon de coafură şi machiaj la Lugoj. Acum e o perioadă mai nefastă pentru acest domeniu, dar nu putem spune că ne bazăm pe acest salon, este un job al soției...

Reporter: ...care la un moment dat va funcționa, investiţia fiind făcută deja.  Oricum, lucrurile se complică pentru dvs. odată cu trecerea la Primăria Belinț, pentru că va trebui să împăcaţi cumva şi businessul privat, şi nevoile comunităţii. Cum v-aţi gândit că veţi face faţă?

Laurențiu Tîrziu: Aşa este, dar eu când fac un pas tot timpul mă gândesc de două sau de trei ori înainte. Tatăl meu, care a fost viceprimar opt ani aici la Belinţ, va rămâne acasă şi se va ocupa în locul meu de tot ceea ce m-am ocupat eu. Din moment ce structura este făcută, treburile merg acum de la sine. Soţia mea nu prea a fost de acord să fac pasul spre a candida, spre primărie, dar mă bucur că în final a înţeles. A fost dorinţa mea să demonstrăm că suntem o generaţie care poate schimba de la atitudine şi până la modul de a face administraţie, mai flexibil, mai dinamic și mai aproape de cetățean.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print - decembrie 2020

Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Foto: arhiva personală Laurențiu Tîrziu

Lobby la Bruxelles, făcut de APPR

Asociația Producătorilor de Porumb din România (APPR) începe seria participărilor la conferințele organizate de „Platforma Europeană Agricultură și Progres” privind soluțiile menite să pună în acord ambiția, realismul și inovarea în agricultura europeană.

„Evenimentele susținute de Platforma Europeană Agricultură și Progres, la care APPR este membră prin Confederația Europeană a Porumbului, vor permite asociației noastre să ia parte la eforturile menite să supună atenției oficialilor europeni și publicului larg problemele fermierilor, dar și posibilele soluții. Se așteaptă mult de la digitalizare, de la agricultura de precizie, inclusiv de la ameliorarea de precizie a plantelor”, a arătat Cristina Cionga, director Afaceri Europene al APPR.

Un grup de patru reprezentanți ai APPR s-au întâlnit, pe 3 martie 2020, cu membrii „Platformei Europene Agricultură și Progres” pentru a organiza, la Parlamentul European, o serie de evenimente privind ameliorarea de precizie a plantelor și protecția culturilor agricole. Membrii Platformei, organizații europene ale producătorilor din industria agroalimentară, își propun să-și demonstreze ambiția și disponibilitatea de a continua să aplice și să dezvolte mai departe practici agricole durabile, înțelegând imperativele acestui moment de cotitură în producerea de hrană. „În același timp, se subliniază nevoia de inovație bazată pe știință și claritate, pentru un cadru de reglementare solid, ținând cont de realitatea și practicile agricole”, a precizat Cristina Cionga.

La Bruxelles, reprezentanții APPR s-au întâlnit, la Comisia Europeană, cu Pierre Bascou, director în cadrul DG AGRI, de la care au primit asigurări că propunerile României vor fi integrate în strategia FARM TO FORK  (De la fermă la furculiță) și că obiectivele de performanță ale fermierilor europeni vor fi avute în vedere. „În această perioadă în care costurile de producție escaladează, Uniunea Europeană caută soluții pentru a-și compensa fermierii și a-i proteja față de concurența din țările terțe”, a punctat directorul de la DG AGRI.  

APPR a susținut ideea că agricultura este un domeniu antreprenorial de importanță deosebită, de aceea într-adevăr se așteaptă acțiuni energice din partea executivului de la Bruxelles și a guvernelor naționale. „Nu putem renunța la producția locală pentru a deveni dependenți de importuri de produse agroalimentare. Criza actuală generată de virusul covid-19 nu constituie decât o pledoarie pentru ca Uniunea să găsească un răspuns eficient la provocările legate de securitatea alimentară, utilizarea durabilă a resurselor naturale și creșterea economică”, afirmă Cristina Cionga, director Afaceri Europene al APPR.

Asociația Producătorilor de Porumb din România este o organizație profesională formată din producători agricoli și reprezentanți ai lanțului profesional agricol și din industria agroalimentară. APPR face parte din Confederația Europeană a Producătorilor de Porumb (CEPM), care reprezintă cele mai mari țări producătoare de porumb din Europa. Obiectivul său principal îl constituie furnizarea de expertiză tehnică, economică și legislativă pentru membri și pentru organizațiile profesionale ale fermierilor din România.

Pentru abonamente Revista Fermierului, ediția print: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Cu ocazia Zilei Internaționale a Femeilor din Mediul Rural, celebrată în toată lumea pe data de 15 octombrie, compania Corteva Agriscience a organizat, la București (anul trecut, n.r.), un eveniment însoțit de un panel de discuții pentru a radiografia situația actuală a doamnelor active în agricultura românească. Au participat peste 80 de femei-fermier, doamne din presă, din instituții de stat, asociații, mediul academic și din managementul unor companii agricole.

Mirela Gal, fermier (aproximativ 1.500 ha), comuna Girișu de Criș, județul Bihor:

„Am terminat Facultatea de Horticultură la București în ’89 și am fost repartizată la Întreprinderea de Legume-Fructe din Oradea, cum era atunci. Eu spun că nu mi-am schimbat locul de muncă, este același loc, doar că mi-am schimbat stăpânii, devenind propriul meu stăpân. Am avut curaj, dar n-am avut ce face, trebuia să fac ceva și am făcut ceva care-mi place, agricultură, și până la urmă rezultatele au venit. În fermă majoritatea sunt bărbați, eu, economista de fermă, și încă o colegă, inginer, suntem singurele femei din fermă.

Eu spun că avem o relație foarte frumoasă, niciodată n-am strigat la ei, comenzile sunt ferme și clare. Multe ferme se confruntă cu lipsa forței de muncă, la mine nu este valabil, chiar au venit copii, tineri de 19-20 de ani să se angajeze la mine. Eu țin la oamenii cu care lucrez și consider că facem parte dintr-o echipă, în sensul că ei n-ar putea fără mine și nici eu fără ei. Fiecare are locul lui și rolul lui. Nu aștept ca tinerii să vină cu experiență, îi învăț, sigur, am răbdare cu ei, chiar îmi place să le împărtășesc din experiența mea și îi tratez cu înțelegere, că și eu, la rândul meu, am început de undeva, și le dau o șansă. Satisfacția este că nu pleacă de lângă mine. Sunt operatori care lucrează pe tractoare de sute de mii de euro și au învățat pe tractoarele noastre, că n-au făcut cursuri în altă parte. Acum, gata instruiți, sunt vânați și de alți fermieri, dar nu pleacă de lângă mine și asta înseamnă mult. Asemenea aspecte fac parte din satisfacția muncii mele, că oamenii vin spre mine și rămân. Sunt oameni cu care lucrez de 25 de ani sau de 28, de când sunt pe cont propriu. Sunt un om hotărât și meseria o fac cu mult devotament și cu multă dragoste. Am încercat să induc printre colegii mei ideea că tot ceea ce facem trebuie să facem bine și să-mi și motivez angajații, din toate punctele de vedere, că nu stau ei de dragul meu, ci trebuie să aibă și ei împlinirile lor.

În agricultură, toți trebuie să învățăm continuu, și eu, și inginerii, și mecanizatorii. Am început cu tractoarele românești, dar acum le țin pentru amintire. Dacă nu ești la curent cu tot ce apare nou, nu poți face performanță. Fac și experiențe în ferma mea, ca să vedem ce merge mai bine și ce nu merge. Un punct important al succesului sunt fondurile europene, ne-am dotat cu ajutorul banilor europeni, am luat câți bani am putut de mult și am progresat. Îți trebuie și curaj, și răbdare, în orice faci. O femeie are mai multă răbdare. Au fost proiecte care nu au fost eligibile, dar am așteptat alte sesiuni și iarăși am depus, și am reușit. Acum, de exemplu, facem o implementare. Avem siloz și dublăm capacitatea.”

Maria Cîrjă, director marketing Corteva Agriscience România & Republica Moldova:

„Cred că femeia agronom este înzestrată cu o putere și o rezistență uneori mai mari decât bărbații care activează în agricultură. Aș putea spune că sunt în agricultură de la vârsta de 14 ani, cu ghilimele de rigoare, pentru că am terminat un liceu agricol unde am făcut practică în toți cei patru ani de studiu. Am terminat Facultatea de Horticultură începută în perioada comunistă, când se făcea și multă practică și lucram foarte mult în câmp. Am activat în cercetare doi ani și jumătate și 23 de ani în mediul privat agricol. O viață de agricultură, majoritatea activității fiind în mediul privat, în cadrul unor companii multinaționale care produc și comercializează input-uri pentru agricultură, produse de protecția plantelor, semințe. Mereu ești în câmp, implicat, mereu trebuie să răspunzi la nevoile fermierilor și la provocările care apar, agricultorii așteptând soluții care să le rezolve problemele. Tot timpul trebuie să vii cu soluții, pentru că fermierii se uită la noi ca la Dumnezeu. Astăzi, agricultura nu mai putem spune că este o lume exclusiv a bărbaților, pentru că accesul femeilor în zona aceasta este din ce în ce mai mare. Femeile, cum spuneam, au o putere de muncă poate uneori greu de atins de un bărbat, se zbat foarte mult, sunt foarte curajoase. Consider că femeile românce sunt mult mai active și mai curajoase în ceea ce privește muncile grele, comparativ cu femeile din alte țări.”

Gabriela Rizescu, director marketing Alcedo:

„Pot să spun că de când m-am născut sunt în agricultură, pentru că părinții mei sunt agronomi și atunci pot afirma că sunt parte a agriculturii românești încă de când m-am născut. În opinia mea, o femeie în agricultură n-ar trebui să fie privită altfel decât un bărbat. Ești văzut așa cum vrei să fii văzut. Prin urmare, dacă vrei să fii văzută ca o femeie neputincioasă, cu siguranță așa vei fi văzută. Importantă este atitudinea. Și important este să te duci cu fruntea sus, cu lecția învățată, că și asta e foarte important, și să dovedești că știi ceea ce vrei și obții ceea ce vrei. Lucrând pentru o companie furnizoare de input-uri sau ca fermier, continuu trebuie să înveți. În agricultură nu există o zi care să semene cu alta, drept dovadă uitați-vă ce vremuri sau ce vreme trăim, ce toamne avem, și toamna asta, și toamna trecută. E clar că nu te plictisești, fiecare zi e o provocare. Provocările sunt atât de mari încât în fiecare zi înveți să înveți. Nu ai timp să te plictisești, trebuie obligatoriu să fii cu un pas înaintea cerințelor. Când mergi și oferi ceva fermierului, oferi cunoștințele tale și asta te ajută, fie că ești femeie, fie că ești bărbat.”

Adela Savin, reprezentant Corteva Agriscience Zona de Nord-Vest:

„Sunt aproape zece ani de când sunt în agricultură, de când le furnizez fermierilor semințe, produse de protecția plantelor. La început mi-a fost greu, dar nu pentru că sunt femeie, ci pentru că un începător e privit ca un începător, nu primește prea multă încredere neavând experiență în spate. Însă, cu timpul, am dezvoltat parteneriate foarte frumoase cu fermierii, mai ales că am reușit să aduc plusvaloare în fermele lor. Adevărat, sunt femei care n-ar sta la 40 de grade afară, ori la minus 20 de grade sau n-ar umbla prin noroaie. Întotdeauna am o pereche de cizme de cauciuc în portbagaj, pentru că așa-i stă bine unui om care lucrează în agricultură. Nu e ușor, dar îmi place la nebunie natura și probabil asta m-a și apropiat de agricultură. Când ești sub cerul liber, sub lumina soarelui, ai o liniște, o libertate, un sentiment aparte.”

Cultură antreprenorială, experiență și modele de succes

În cadrul evenimentului organizat pe 15 octombrie 2019 de Corteva Agriecience, discuțiile au reliefat o creștere a nivelului de implicare a femeilor din România în agricultură și antreprenoriat și au prilejuit expunerea unor studii de caz și exemple de succes din domeniu. „Dacă vorbim despre agricultură, atunci trebuie să ne raportăm la subiectul egalității de gen din două perspective. Trebuie să privim lucrurile din perspectiva femeilor angajate în companii agricole care doresc să aibă cariere de succes, dar și din perspectiva femeilor-fermier care dețin o afacere de familie și luptă cu diverse bariere în a administra aceste afaceri. În ambele cazuri, felul în care aceste femei sunt tratate are un impact profund asupra dezvoltării agriculturii și economiei naționale, precum și asupra securității alimentare, dacă privim lucrurile la o scară globală”, a punctat Maria Cîrjă, director de marketing Corteva Agriscience România și Republica Moldova.

Potrivit datelor MADR, există un interes mare din partea femeilor pentru domeniul agricol. Din cei 844.000 de fermieri care conduc exploatații agricole înregistrați de APIA, 275.000 sunt femei. „Doar în Ministerul Agriculturii avem circa 400 de femei angajate, iar din cele 58 de licee agricole din țară 30 sunt conduse de femei”, a declarat Elena Tatomir, director general Direcția Generală Politici Agricole din cadrul MADR.

Printre acțiunile considerate utile pentru avansarea rolului femeilor în domeniul agricol se numără: creșterea nivelului de educație și digitalizare în mediul rural, dezvoltarea mai multor unități de procesare, accesarea de programe de sprijin europene și o mai bună colaborare între autorități și între unitățile de învățământ agricol și fermierii din zonele adiacente.

Au fost punctate și problemele specifice comunităților rurale, precum învățământul, numărul mare de femei inactive pe piața de muncă, violența domestică sau numărul mare de mame adolescente. „Pentru a dezvolta satul românesc, avem nevoie să aplicăm pentru mai multe surse de finanțare. Sunt intervenții diferite care pot fi finanțate prin politica de coeziune și aș menționa aici dezvoltarea învățământului agricol, înființarea de startup-uri sau servicii și economii sociale care să adreseze persoane vulnerabile sau pe cele care provin din categorii defavorizate. Colaborarea între ministere, între mediul public și privat sau cea dintre consultanți și fermieri devine foarte importantă”, a declarat Ana-Maria Bușoniu, fost secretar de stat la Ministerul Fondurilor Europene.

Agricultura este un domeniu din ce în ce mai performant, iar pentru a face performanță este nevoie de cunoștințe din domenii diverse. „Mai mult însă, credem că e nevoie de practică și de o colaborare între fermieri și școlile agricole. Fac un apel la doamnele active în agricultură să se apropie de tinerii din învățământul preuniversitar agricol și să le ofere o șansă. Aceștia ar putea fi specialiștii de care vor avea nevoie curând”, a arătat Crenguța Bărbosu, manager Program Agricol WorldsVision România.

S-a concluzionat că femeile din România au nevoie de o cultură antreprenorială, de experiență și modele de succes. „Numai 675.000 de femei din România sunt implicate azi în antreprenoriat, în poziții de manager, asociat, acționar, administrator sau PFA. Datele statistice arată că sunt multe lucruri pe care le putem face pentru a îmbunătăți statutul femeii”, a precizat Cristina Chiriac, președinte Confederația Națională pentru Antreprenoriat Feminin din România (CONAF).

Corteva Agriscience, companie 100% agricolă cu departamente puternice de cercetare, producător și furnizor de semințe, produse de protecția plantelor și soluții digitale, țintește să devină promotor al egalității de gen pe plan global și, mai ales, în România. Înțelegând impactul pozitiv pe care îl au femeile, compania caută să încorporeze egalitatea de gen în cultura sa și să beneficieze de efectele echilibrului de gen.

Egalitatea între femeie și bărbat, încă deziderat

Corteva Agriscience a comandat în anul 2018 un studiu amplu, care a colectat date din 17 țări pentru a sublinia importanța femeilor în domeniul agricol și pentru a identifica barierele care stau în calea unei implicări depline și de succes a acestora. Rezultatele studiului arată că, deși femeile sunt foarte încântate să lucreze în acest domeniu, ele simt o discriminare de gen destul de răspândită care variază de la 78% în India până la 52% în SUA. Doar jumătate dintre femei spun că au la fel de mult succes ca bărbații cu aceleași aptitudini, 42% afirmă că beneficiază de aceleași șanse ca omologii lor bărbații și 38% spun că sunt împuternicite să ia decizii privind modul în care sunt utilizate fondurile în ferme și agricultură. Aproape 40% dintre subiecți spun că au venituri mai mici decât bărbații și un acces mai limitat la surse de finanțare.

Corteva dorește să implice mai mult companiile, comunitățile locale, autoritățile și grupurile de femei din diverse etape ale producției agricole și să le ofere acestora o platformă de comunicare, schimb de experiență și sfaturi. Directorul de marketing Maria Cîrjă ne-a informat că în 2019 Corteva Agriscience a lansat un proiect dedicat femeilor din agricultură, proiect care se implementează și în țara noastră odată cu data de 15 octombrie 2019, ziua în care este sărbătorită femeia din mediul rural. „Vom continua în fiecare an cu o ediție în care să adunăm poate mai multe doamne care activează în agricultură. Ne dorim ca mai multe tinere femei să vină spre acest domeniu și pe care noi să le ajutăm să se dezvolte prin intermediul proiectului dedicat de Corteva femeilor din agricultură”, a încheiat Maria Cîrjă.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print - noiembrie 2019

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html