Joi, 30 Iunie 2011 19:35

Recoltarea grâului

Da o nota articolului
(4 voturi)

Recoltarea grâului se va desfăşura pe o suprafaţă de circa 1,8 milioane ha, însămânţată în toamna lui 2010. Recoltarea acestei suprafeţe ar trebui să se finalizeze în 8-10 zile. Momentul optim de recoltare este dat de faza de maturitate a boabelor, de soiul respAectiv şi, totodată, depinde de posibilităţile de recoltare ale fermierului, de dotarea tehnică, cât şi de destinaţia recoltei.

Practic, alegerea fazei optime de recoltare a grâului trebuie să asigure posibilitatea reducerii la minimum a pierderilor de producţie datorate acestei operaţiuni, dar şi posibilitatea păstrării recoltei în condiţii bune. Fermierii trebuie să asigure întreaga logistică necesară înainte de începerea campaniei de recoltat. De cele mai multe ori această operaţiune nu este facută sau este facută în pripă cu eforturi mari şi cu cheltuieli suplimentare. Când vorbim de logistica necesară ne referim, în special, la următoarele aspecte:

Asigurarea unui număr suficient de combine care să permită recoltarea grâului într-un termen cât mai scurt posibil. Numărul de combine necesare depinde foarte mult de tipul de combină utilizat, de randamentul la recoltare al acesteia, de producţia lanului şi de perioada în care vrem să terminăm recoltatul. Cu cât combina este mai performantă, cu lăţimea hederului mai mare, cu viteză mare de recoltare, cu atât numărul de combine utilizate de un fermier este mai mic;

Asigurarea pieselor de schimb cu uzură mai rapidă pentru combine (curele, rulmenţi, întinzători etc);

Asigurarea unui număr suficient de mijloace de transport care să permită un flux continuu în transportul producţiei din câmp la magazie sau la siloz. Numărul acestora poate varia în funcţie de distanţa de transport, producţia de grâu  pe hectar şi de numărul de combine utilizat. În cazul în care numărul de mijloace este insuficient pentru transportul producţiei, se creează acei timpi nelucrativi sau “morţi” pentru combine. Situaţie în care cresc cheltuielile suplimentare în fermă;

Asigurarea spaţiului de depozitare. Dacă producţia este transportată la siloz, iar acesta este situat în imediata vecinătate a fermei, cheltuielile cu transportul producţiei se diminuează considerabil. Însă, atunci când producţia este transportată la distanţe mai mari este bine ca în cadrul fermei să fie amenajat un spaţiu tampon pentru a prelua o parte din producţie şi pentru a avea posibilitatea ca într-un interval relativ scurt să poată fi puse la dispoziţia combinei mijloacele de transport necesare. Când transportul se face la siloz la distanţe mai mari, trebuie să se ţină cont şi de eventualele ambuteiaje care pot apărea la poarta silozului şi care pot bloca mijloacele de transport.

Umiditatea în boabe, optim 14-15%

Momentul optim de recoltare al grâului este dat de umiditatea boabelor. Când umiditatea în boabe a ajuns la 14-15% - coacere deplină - recoltatul se realizează cu pierderile cele mai mici, iar păstratul recoltei nu creează probleme.

Pe de altă parte, dacă suprafaţa cu grâu este mai mare de 500 - 600 ha, iar numărul de combine antrenate în recoltare este mic, se poate începe recoltatul şi la umiditatea de 17 - 18%, cu condiţia ca acest grâu să fie supus procesului de uscare (fie la siloz, fie în spaţiu deschis prin lopătare, aerare activă, fie prin expunere la soare).

Păstrarea grâului cu umiditate mai mare de 15%, chiar şi pe o perioadă mică de timp, poate crea deprecierea calitativă a producţiei. Uscarea necesită şi efectuarea unor cheltuieli suplimentare fie prin forţa de muncă utilizată, fie prin combustibilii utilizaţi, în cazul uscării artificiale.

Important este ca recoltarea să se încheie înainte de a ajunge umiditatea în boabe la 10-11%. Este cunoscut că la umiditate mai mică de 10%  pierderile de recoltă prin scuturarea plantelor înainte de recoltare sunt destul de mari (depinde foarte mult de soiul utilizat, dar şi de modul cum vor evolua condiţiile climatice).

În cazul fermelor cu suprafeţe mari de grâu este recomandat să fie cultivate două sau trei soiuri cu perioadă de vegetaţie diferită, în aşa fel încât la recoltare să existe o anumită independenţă faţă de momentul optim de recoltare.

Reglarea combinelor

Un alt aspect de care trebuie să se ţină seama la recoltarea grâului se referă la reglarea combinelor. Pentru combinele mai vechi o parte din reglaje se fac manual şi constau în:

  • -Reglarea înălţimii de tăiere a hederului. Poziţionarea hederului se face în funcţie de înălţimea plantelor, dar şi de uniformitatea terenului. Pe terenurile uniforme de obicei hederul este poziţionat la aproximativ 15 cm deasupra solului;
  • Reglarea poziţiei degetelor escamotabile şi a melcului transportor în aşa fel încât hederul să poată prelua şi conduce la elevatorul central întreaga masă vegetativă. Distanţa între fundul jgheabului şi melcul transportor trebuie să fie cuprinsă între 4 şi 10 mm, aşa încât să nu se producă spargerea boabelor;
  • Reglarea înclinării paletelor (ghearelor) rabatorului faţă de aparatul de tăiere. Ele se pot regla din punct de vedere al rotaţiei, al poziţionării în plan orizontal, dar şi vertical. Rolul acestor reglaje se face pentru a reduce numărul de plante tăiate şi căzute în afara masei combinei;
  • Reglarea distanţei dintre bătător şi contrabătător. În mod normal, distanţa este de 16 mm la intrare şi 3 - 4 mm la ieşire;
  • Reglarea turaţiei tobei care, în mod normal, este de 650 – 750 rotaţii pe minut. Reglarea turaţiei se realizează de două-trei ori pe zi şi depinde foarte mult de umiditatea lanului. La umiditate mai mare, turaţia creşte şi depăşeşte la unele tipuri de combine chiar 850 rotaţii pe minut. Dacă este secetă şi dacă lanul este uscat, se poate merge cu turaţii mai mici, aşa încât să se împiedice spargerea boabelor;
  • Reglarea curentului de aer provenit de la ventilator ca să nu arunce boabe în pleavă (aşa numitul vânt tare) sau să lase pleava să ajungă în buncărul de seminţe (vânt slab).

Pentru combinele noi, de ultimă generaţie, dotate cu avertizoare pentru pierderea de boabe în paie, cu reglaje pentru determinarea umidităţii, a producţiei, a rotaţiei, a distanţei dintre bătător şi contrabătător sau cu hederul extensibil (aşa-numitele combine cu reglaje semiautomate sau automate), efectuarea reglajelor se face foarte repede şi eficient. La combinele noi, unde discutăm de hedere de diferite lungimi (4 până la 8 metri), a crescut foarte mult viteza de înaintare, ajungând la 10 km/ora în lan, a crescut capacitatea de recoltare, dar şi capacitatea de depozitare a buncărului, comparativ cu combinele mai vechi. Într-o zi efectivă de lucru o combină performantă poate recolta până la 800 - 900 tone de grâu (între 70 şi 100 ha de grâu/zi). Astfel că, de pildă, pentru o fermă cu o suprafaţă de 500 ha de grâu, pentru încadrarea în epoca optimă de recoltare sunt necesare două combine de capacitate mare.

O combină reglată corect din toate punctele de vedere nu trebuie să prezinte pierderi mai mari de 1-1,2% spice netreierate în masa vegetativă; de 1-1,2% spice rămase pe sol după tăiere şi nepreluate; de 0,4-0,5% boabe rămase în spice ca boabe netreierate sau eliminate în masa vegetativă şi de 0,2% boabe rămase pe sol. Practic, la o combină reglată foarte bine, pierderile de producţie trebuie să fie sub limita de 4%.

În funcţie de destinaţia producţiei secundare, se preferă fie combinele normale, care lasă paiele în brazdă urmând ca acestea să fie balotate, fie se preferă folosirea combinelor prevăzute cu tocător. În acest caz, producţia secundară este tocată mărunt şi împrăştiată în urma combinei. De prefarat ar fi ca distribuţia paielor tocate să fie uniformă pe întreaga suprafaţă de recoltare a combinei. Această lucrare permite o pregătire mai uşoară a terenului pentru cultura postmergătoare.

Atenţie specială pentru loturile semincere

La loturile semincere de grâu, unde de interes sunt indicii calitativi ai seminţei, recoltatul se realizează în faza de maturitate deplină, când seminţele ajung la umiditatea de păstrare, respectiv 14-15%.

În cazul recoltării grâului pentru sămânţă, o atenţionare deosebită: este obligatorie curăţirea combinelor atunci când se trece de la o specie la alta (de la orz la grâu, de exemplu), de la un soi la altul şi chiar de la o categorie biologică la alta.

Când în fermă sunt mai multe categorii biologice din acelaşi soi, recoltarea se va face pornind de la categoria biologică inferioară către cea superioară. Astfel, se va recolta prima dată sămânţa Certificată 2 şi apoi sămânţa din categoria biologică Certificată 1 sau Bază.

Dacă s-a recoltat mai întâi orz, este bine ca înainte de a trece la grâul de sămânţă să se recolteze grâu consum, iar dacă este posibil să se recolteze chiar grâu consum din acelaşi soi din care este şi sămânţa. Aşa se evită pe cât este posibil apariţia impurificărilor din cauza recoltării.

Pentru recoltarea loturilor semincere, reglarea combinelor trebuie să fie mult mai corectă, pentru ca: pierderile directe ale combinei să fie diminuate până la 3%; procentul de boabe sparte sau fisurate să fie sub 2%; puritatea fizică a boabelor să fie de peste 98%.

Indiferent de tipul de combină utilizat, indiferent de reglajele efectuate de fermier, este important să se aibă în vedere următoarele: producţia să se recolteze la timp; să se evite pe cât posibil pierderile de recoltă din cauza scuturării plantelor; reducerea pierderilor determinate de eliminarea boabelor în resturile vegetale; reducerea pierderilor din cauza curentului prea puternic de la ventilaţie; reducerea boabelor sparte din buncăr şi în final reducerea resturilor vegetative care se găsesc în masa de seminţe.

Citit de 4863 ori

Lasa un comentariu

Publicitate